Legea penala mai favorabila. Aplicarea dispozitiilor art.74

¹

C.pen. pentru fapte comise anterior declararii ca neconstitutional a textului introdus prin Legea nr. 202/2010 privind „Mica reforma in justitie”.

 

Cod penal, art.74

¹

si art. 13

 

In cazul savarsirii infractiunii de evaziune fiscala prev. de art.9 din Legea 241/2005 (infractiune economica), comisa anterior intrarii in vigoare a Legii 202/2010, achitarea prejudiciului cauzat bugetului de stat de catre inculpat, ulterior primului termen de judecata, nu poate conduce la aplicarea dispozitiilor art.10 din legea evaziunii fiscale, nefiind indeplinita conditia procedurala, dar poate atrage aplicarea dispozitiilor mai favorabile prevazute de art.74/1 C.pen., chiar daca a fost declarat neconstitutional prin Decizia nr. nr. 573/2011 a Curtii Constitutionale, intrucat aplicarea acestuia nu este conditionata de achitarea prejudiciului pana la primul termen de judecata, ci pana la pronuntarea sentintei de catre prima instanta.

 

                                 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Sentinta  penala nr. 54 din 23 martie 2012.

 

Prin sentinta penala in baza art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu art.74 lit.a Cod penal si art.76 lit.d Cod penal, a fost condamnat inculpatul C.D., la 6 luni inchisoare.

S-a facut aplicarea art.71,64 lit.a teza a-II-a, b si c Cod penal.

In baza art.81 Cod penal a fost suspendata conditionat executarea pedepsei.

In baza art.82 Cod penal a fost stabilit un termen de incercare de 2 ani si 6 luni, din care 6 luni reprezinta pedeapsa aplicata si 2 ani termenul prevazut de lege.

S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 Cod penal.

In baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii a fost  suspendata si executarea pedepselor accesorii.

In baza art.346 Cod procedura penala a fost respinsa actiunea civila formulata de catre partea civila Agentia Nationala de Administrare Fiscala Bucuresti luandu-se act ca inculpatul a achitat prejudiciul in suma de 10.612 lei cauzat bugetului consolidat al statului prin comiterea faptei.

In baza art.13 din Legea nr.241/2005 la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, instanta va comunica Oficiului National al Registrului Comertului copie de pe dispozitivul hotararii judecatoresti definitive.

Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca inculpatul a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala  prevazuta de art. 9



alin. 1 lit. b  din Legea nr. 241/2005 constand in aceea ca in calitate de administrator al SC„D.C.” SRL, , nu a inregistrat in evidenta contabila a societatii in perioada 01.01.2009 – 30.06.2009 vanzarea unei cantitati de marfuri in valoare de 57393 lei si prin aceasta modalitate s-a sustras de la plata unui impozit pe profit in cuantum de 1449 lei si a unui TVA in valoare de 9163 lei, suma totala cu care a prejudiciat bugetul consolidat al statului fiind de 10612 lei, din care a achitat suma de 2000 lei, conform chitantei seria TS 4 A nr.5310449 / 03.11.2010.

Existenta faptei si vinovatia inculpatului sunt atestate de materialul probator administrat in cauza, respectiv: recunoasterea autorului din cuprinsul declaratiei data in cadrul cercetarii judecatoresti, recunoastere ce nu a fost facuta insa in conditiile art. 320

¹

C. pr. Pen., si care se coroboreaza cu nota de constatare nr. CG nr. 8383/7/07.2009 intocmita de Garda Financiara Dambovita in urma controlului efectuat de aceasta institutie la SC D.C. SRL, raportul de inspectie fiscala nr. 30558/28.09.2009 intocmit de DGFP Dambovita in urma inspectiei fiscale generale  efectuata la SC D.C. SRL in perioada 21-28.09.2009, documentele vizand firma controlata constand in bilant de verificare sept.2008-mai 2009, declaratii depuse privind obligatiile la bugetul de stat si bilant contabil din 31.12.2008, nota explicativa data de inculpat la cererea organelor de control,  decizie de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala.  

            Ca urmare, se apreciaza ca fapta inculpatului care in calitate de administrator al SC„D.C.” SRL, nu a inregistrat in evidenta contabila a societatii in perioada 01.01.2009 – 30.06.2009 vanzarea unei cantitati de marfuri in valoare de 57393 lei si prin aceasta modalitate s-a sustras de la plata unui impozit pe profit in cuantum de 1449 lei si a unui TVA in valoare de 9163 lei, suma totala cu care a prejudiciat bugetul consolidat al statului fiind de 10612 lei, constituie infractiunile de evaziune fiscala prevazute de art.9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, actele materiale constand in omisiunea evidentierii, in actele contabile,  a operatiunilor comerciale efectuate, prin acesta realizandu-se venituri nefiscalizate.

          Pe latura civila, instanta de fond a constatat ca ANAF, in temeiul art. 119-169 Cod proced. fiscala si art. 14-16 Cod proced. penala, s-au constituit parte civila in cauza cu suma de 33 180, 21 lei, titularul cererii apreciind in acest cuantum prejudiciul produs de inculpat prin comiterea infractiunii de evaziune fiscala, la care s-ar adauga obligatii suplimentare si nedeclarate datorate bugetului consolidat al statului.

           Analizand materialul probator, cu referire indeosebi la documentatia intocmita de Garda Financiara Dambovita in urma controlului efectuat la firma administrata de inculpat, instanta de fond a constatat ca prejudiciul produs prin chiar fapta de evaziune fiscala dedusa judecatii este in cuantum de 10 612 lei, apreciindu-se ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale doar cu privire la acesta suma, respectiv existenta faptei ilicite, constand in incalcarea normelor de drept penal substantial, a prejudiciul cert atat in privinta existentei cat si a posibilitatii de evaluare, a legaturii de cauzalitate intre fapta si prejudiciu dedusa inclusiv din prevederile  de drept penal care statornicesc raspunderea, inclusiv raspunderea civila pentru prejudiciile cauzate prin fapte penale precum si vinovatia inculpatului, constand in intentia cu care a actionat, diferenta pana la 33 180, 21 lei reprezentand alte obligatii fiscale neachitate de SC D.C. SRL, ce exced obiectului cauzei.

            Prejudiciul in cuantum de 10.612 lei a fost acoperit de inculpat, in parte, respectiv 2000 lei in faza de urmarire penala, iar restul in faza de judecata, dovada facuta in acest sens cu chitantele nr. 53 10449/3.11.2010 depusa in dosarul de urmarire penala, nr. 5314204/11.03.2011(fila 13 dos. fond ) respectiv nr. 5316639/14.06.2011(fila 30 dosar fond).

            Mai mult decat atat, din adeverinta emisa de AFP Titu depusa de inculpat (fila 47) rezulta ca  suma de 33731 lei constituie creanta recuperata de partea civila in urma atragerii raspunderii patrimoniale, aceasta suma rezultand din aditionarea sumelor enumerate cuprinse in adresa depusa la dosarul cauzei de partea civila( fila 31 dosar fond) reprezentand TVA, dobanzi TVA, impozit microintreprinderi si impozit pe profit .

           Ca urmare instanta a respins actiunea civila promovata in cauza, luand act ca inculpatul a achitat prejudiciul in suma de 10.612 lei cauzat bugetului consolidat al statului prin comiterea faptei.

Impotriva acestei  sentinte au declarat  apel inculpatul C.D. si partea civila ANAF prin D.G.F.P. Dambovita.

In motivarea scrisa a apelului partea civila critica sentinta pentru gresita  respingere a actiunii civile. Se sustine ca in speta nu sunt  aplicabile disp. art. 346 alin. 3 Cod procedura penala pentru a se putea respinge actiunea civila, inculpatul fiind condamnat pentru infractiunea de evaziune fiscala. De asemenea, nu s-a observat ca ANAF s-a constituit parte civila cu suma  de 33.180,21 lei, in timp ce inculpatul a achitat  suma de 10.612 lei, iar cu privire la majorarile de intarziere instanta nu s-a pronuntat.

In motivarea orala a apelului inculpatul, prin aparatorul sau, solicita  desfiintarea sentintei si aplicarea disp. art. 10 din Legea nr. 241/2005 deoarece a achitat prejudiciul  pana la pronuntarea sentintei.

In subsidiar, inculpatul  solicita achitarea sa pentru lipsa de pericol social al infractiunii (art. 18/1 Cod penal).

Examinand hotararea atacata in raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile  invocate, dar si din oficiu, sub toate  aspectele de fapt si de drept conform art.  371 Cod procedura penala Curtea constata ca apelul  inculpatului este fondat pentru urmatoarele considerente.

Inculpatul C.D. a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005, intrucat  in calitate de  administrator  al SC D.C. SRL nu a inregistrat in evidenta contabila a firmei,  pentru perioada 01.01.2009-30.06.2009, vanzarea unor marfuri in valoare de 57.393 lei, sustragandu-se astfel de la plata impozitului pe profit in suma de 1.449 lei si TVA in valoare de 9.163 lei (in total  10.612 lei) din care a achitat suma de 2.000 lei.

Aceasta situatie de fapt descrisa in actul de sesizare a fost retinuta si de catre prima instanta si  nici nu a fost contestata de catre  apelanti.

In esenta, Curtea retine ca inculpatul C.D. este administratorul firmei  SC D.C. SRL, iar in urma unui control al Garzii Financiare Dambovita s-a constatat ca in perioada  01.01.2009 – 30.06.2009  acesta nu a inregistrat in evidenta contabila a societatii facturile de comercializare a unor marfuri in valoare de 57.393 lei (nota de constatare seria CG nr. 8383/07.07.2009). Actele de control  sus mentionate,  au fost  insusite de catre inculpat, care a si platit  suma de 2.000 lei pentru  prejudiciul  imputat de partea civila.

In declaratia data in fata primei instante inculpatul a recunoscut savarsirea faptelor imputate prin rechizitoriu.

Fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisa anterior, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de  evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

In ceea ce priveste  sustinerea inculpatului in sensul ca sunt incidente  disp. art. 10 din Legea nr. 241/2005, Curtea considera ca  aceasta nu poate fi primita.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 241/2005 in cazul savarsirii unei infractiuni de evaziune fiscala prevazuta de aceasta lege, daca in cursul urmaririi penale sau al judecatii,
pana la  primul termen de judecata
, invinuitul ori  inculpatul acopera integral prejudiciul cauzat, limitele prevazute de lege pentru fapta savarsita se reduc la jumatate (…). Daca prejudiciul cauza si recuperat  in aceleasi conditii este de pana la 50.000 euro, in echivalentul monedei nationale, se aplica o sanctiune administrativa.

Dupa cum se poate lesne observa aplicarea textului este conditionata de achitarea integrala a prejudiciului pana la primul termen de judecata, ceea ce in cauza de fata nu a avut  loc.

Curtea constata insa ca prejudiciul ce a fost achitat de inculpat pana la pronuntarea  sentintei este in legatura directa ca  aplicarea altui text de lege favorabil (art. 74/1 Cod penal). In acest sens este de elucidat, in primul rand, cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat intrucat partea civila invoca, prin apelul declarat, neacordarea majorarilor de  intarziere si alte penalitati aferente.

Prin rechizitoriul nr. 1290/P/2010 al Parchetului de  pe langa Tribunalul Dambovita inculpatul C.D. a fost trimis in judecata pentru savarsirea  infractiunii de  evaziune fiscala, cu un prejudiciu adus bugetului de stat in suma totala 10.612 lei, prejudiciu stabilit in urma controalelor  de catre Garda Financiara si D.G.F.P. Dambovita.

Aceasta suma  imputata  inculpatului C.D. a fost achitata  pana la pronuntarea sentintei  primei instantei, lucru  confirmat de partea civila  (filele 30,31 si 47 dosar fond). Totodata, din adresa ANAF – AFP Titu rezulta ca in urma incheierii procedurii  de insolventa si  radierea societatii D.C. SRL s-a emis borderou de scadere pentru obligatiile societatii  pentru suma de 33.731 lei si debitarea cu aceasta suma a administratorului firmei  C.D. reprezentand creante recuperate in urma atragerii raspunderii  patrimoniale.

In aceste conditii Curtea constata ca in mod justificat prima instanta a stabilit ca prejudiciul cauzat  de inculpat  in prezenta cauza este  in suma de 10.612 lei si care a fost  achitat  partii civile. Diferentele solicitate de partea civila reprezentand  majorari, penalitati etc. au fost  incluse in suma  solicitata in procedura insolventei.

Opinand ca prejudiciul cauzat de catre inculpat a fost corect stabilit si totodata achitat partii civile (in acest sens apare ca nefondat apelul acestei parti), instanta de apel va  constata ca in cauza este incident un alt text de lege, asa cum s-a mentionat (art. 74/1 Cod penal).

Potrivit art. 74/1 Cod penal in cazul savarsirii infractiunii de (…) ori a unor infractiuni economice prev. de legi speciale, prin care s-a pricinuit o paguba, daca in cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la solutionarea cauzei in prima instanta invinuitul sau inculpatul  acopera  integral  prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prev. de lege se reduc la jumatate, (alin. 1), iar daca prejudiciul cauzat si recuperat  in aceleasi conditii este de pana la 50.000 euro, in echivalentul monedei nationale, se aplica o sanctiune administrativa (…).

In primul rand textul (fara a mai intra in comentarii privind natura juridica si lacunele constatate de organele competente) nu conditioneaza  achitarea prejudiciului cauzat de catre inculpat pana la primul termen de judecata, asa cum stabileste disp. art. 10 din Legea nr. 241/2005, ci pana la solutionarea cauzei in prima instanta.

In al doilea rand, desi, disp. art. 74/1 Cod penal a fost declarat neconstitutional prin Decizia nr. 573/2011 a Curtii Constitutionale, el  poate fi interpretat si aplicat in cazul in care este incident, ca o lege penala mai favorabila inculpatului. Astfel, acest articol a intrat in vigoare  odata cu Legea nr. 202/2010 privind mica reforma, fiind deci „activ” in perioada judecarii cauzei de catre tribunal (instanta  fiind sesizata la data de 09.12.2011), fiind declarat neconstitutional la data de 03.05.2011 de catre instanta de contencios constitutional.

In aceste conditii, chiar daca disp. art. 74/1 Cod penal a fost declarat neconstitutional  iar aplicarea sa inceteaza,  conform art. 147 din Constitutia Romaniei, dispozitiile sale mai favorabile pot fi aplicate conform art. 13 Cod penal. Aceasta interpretare este prevazuta expres si in  noul Cod penal (art. 5 alin. 2) adoptat din Legea nr. 286/2009.

Avand in vedere aceste  ultime argumente, Curtea va conchide ca fata de inculpat sunt incidente disp. art. 74/1 Cod penal.

In privinta temeiului incetarii procesului penal se poate observa ca acest text prevede aplicarea unei sanctiuni administrative, ori, acest lucru inseamna (desi textul este  lacunar ) o schimbare a raspunderii penale  cu o raspundere administrativa. Opinam in acest sens, intrucat o sanctiune administrativa nu este decat consecinta unei raspunderi administrative. Nu se poate interpreta ca aplicarea acestei sanctiuni  constituie o cauza de nepedepsire  (art.10 lit. i C.p.p.) intrucat acesta din urma  are in vedere alte aspecte si presupune nepedepsirea autorului atunci cand intervin (ex. art. 22, 30, 260 alin. 2, 264 alin. 3 Cod penal etc.).

Fata de toate aceste considerente, Curtea, in baza art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. b) Cod procedura penala a admis apelul inculpatului, a desfiintat hotararea atacata si in consecinta, in baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i) Cod procedura penala cu aplic. art. 74/1 si art. 13 Cod penal a incetat procesul penal pornit  impotriva inculpatului C.D. pentru  savarsirea infractiunii de evaziune fiscala.

In baza art. 74/1 alin. 2  teza a II-a rap. la art. 91 lit. c) Cod penal ia aplicat inculpatului C.D. o amenda administrativa de 1.000 lei.

A fost inlaturat din sentinta disp. art. 13 din Legea nr. 241/2005 intrucat inculpatul nu a fost condamnat pentru fapta imputata.

 In baza art. 379 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala  a fost respins ca nefondat  apelul partii civile  ANAF Bucuresti, prin reprezentant DGFP Dambovita.

Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.

 

(Judecator Paul Fratilescu)