Legea 10/2001 - lege speciala, care nu elimina accesul la justitie ci instituie norme procedurale speciale

Drept civil

Legea 10/2001

Legea 10/2001 reglementeaza cazuri de preluare abuziva a imobilelor din perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, fiind o lege speciala, care deroga de la dispozitiile generale prevazute de art. 480 din Codul civil, lege care nu elimina accesul la justitie.

Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 559 din 2 iunie 2014

Prin sentinta civila nr. 3924 din 20 decembrie 2012 a Judecatoriei R. s-a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii si s-a respins
ca inadmisibila actiunea civila in revendicare
formulata de reclamantii C.L., C.D., C.N. si C.C. in contradictoriu cu paratii S.C. L. S.R.L., Municipiul R. prin Primar, R.S., R.L.I., V.C., M.O. si M.R.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca prin cererea introductiva inregistrata pe rolul Judecatoriei R. sub nr. 3342/291/2011, asa cum a fost precizata ulterior, reclamantii C.L., C.D., C.N. si C.C. au chemat in judecata si personal la interogatoriu paratii S.C. L. S.R.L., Municipiul R. prin Primar, R.S., R.L.I. si V.C., M.T., V.V., M.O. si M.R., solicitand ca, prin hotararea ce se va pronunta , sa se dispuna obligarea paratilor sa le lase in deplina proprietate si linistita posesie imobilul situat in str. E.T. (fosta A.), nr. 6, R., judetul N. alcatuit din constructie si teren aferent constructiei cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata.

Din probele administrate in cauza instanta a retinut urmatoarele:

Reclamantii sunt mostenitorii defunctilor C.G. si C.M. Autorii reclamantilor au dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in str. E.T. (fosta A.), nr. 6, R., judetul N. alcatuit din constructie si teren aferent constructiei in baza contractului de vanzare- cumparare autentificat sub nr. 2382 din 29 iulie 1938. Conform actului autentic de vanzare cumparare din anul 1938, imobilul era compus din teren - 895 m.p, si constructie alcatuita din camere de locuit, antrete, bucatarie, camara, sala de baie precum si atenanse.

Imobilul sus-mentionat a fost expropriat de catre Statul Roman, conform avizului favorabil nr. 10194/28.05.1952 al Sfatului Popular al Orasului de Subordonare Regionala R., a Hotararii nr. 1184/08.07.1952 a Consiliului de Ministri al Republicii Populare Romane de adoptare a proiectului de decret pentru declararea de utilitate publica si exproprierea unor terenuri cu constructiile aferente situate in orasul Roman, str. E.T., nr. 2-6 si Decretul nr. 181/1952 pentru declararea de utilitate publica si exproprierea unor terenuri cu constructiile aferente, trecand astfel in detentia Statului Roman.

Aflat in detentia statului roman, acesta, prin reprezentantul sau legal RA G. a instrainat imobilul in cauza in temeiul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea stalului, in doua etape:

• prin contractul de vanzare-cumparare nr. 157/26.03.1998 s-a instrainat o suprafata utila de 86,19 mp din constructie si 139 m.p. teren catre R.S. si .R.L.I. in calitate de chiriasi conform contractului de inchiriere nr. 159/07.11.1995. Odata cu terenul si casa s-au instrainat si urmatoarele anexe gospodaresti: magazia in suprafata de 18,26 m.p. Pretul vanzarii a fost esalonat, in trei transe.
• prin contractul de vanzare-cumparare nr. 163/21.05.1998, s-a instrainat o suprafata utila de 58,45 m.p. din constructie si 104 m.p. teren catre V.C., in calitate de chirias conform contractului de inchiriere nr. 526 din 29.03.1980. Odata cu terenul si constructia s-au instrainat si urmatoarele anexe gospodaresti: magazia in suprafata de 21,94 m.p. si imprejmuiri in suprafata de 28,90 m.p.

Prin notificarea nr. 301/2001 inregistrata la Primaria Municipiului R. cu nr. 36993/21.08.2001 numitii C.N., C.G. si C.C. au solicitat „restituirea terenului in suprafata de 895 mp teren si a casei situate in R., str. E.T. nr. 6."

Prin adresa nr. 7302/18.04.2002 li s-a comunicat notificatorilor ca, fiind instrainat in conditiile legii nr. 112/1995, imobilul notificat nu poate fi restituit in natura, urmand a se emite o dispozitie de solutionare a notificarii cu propunere de acordare despagubiri pentru imobil.

Avand in vedere aceste aspecte si fara a mai astepta emiterea unei dispozitii de solutionare a notificarii in conditiile legii nr. 10/2001 reclamantii au promovat o actiune in instanta ce a facut obiectul dosarului nr. 3628/C/2002 aflat pe rolul Tribunalului N., prin care au solicitat
„anularea adresei nr. 7302/16.04.2002precum si constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare a imobilului incheiate in conditiile legii nr. 112/1995."

Motivat de faptul ca actiunea reclamantilor viza atat anularea adresei primariei Municipiului Roman, cat si constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare, Tribunalul N. a disjuns cauza si a trimis Judecatoriei R. spre solutionare capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a vanzarii-cumpararii,

Prin sentinta civila nr. 2949 pronuntata de Judecatoria R. la data de 17.10.2011, in dosarul nr. 7329/1/2008, s-a constatat perimata actiunea in anularea contractelor de vanzare- cumparare formulata de reclamanti. Totodata au formulat prezenta actiune in revendicare solicitand ca instanta sa compare cele trei titluri de proprietate: titlul reclamantilor, care provine de la adevaratii proprietari ai imobilului si este reprezentat de contractul de vanzare- cumparare din 29.07.1938 si celelalte doua titluri ale paratilor, respectiv, contractul de vanzare-cumparare din nr. 157 din 26.03.1998 si contractul de vanzare-cumparare nr. 163 din 21.05.1998, care provin de la acelasi autor, statul roman.

Actiunea in revendicare intemeiata pe dispozitiile dreptului comun nu a putut fi admisa atunci cand persoanele indreptatite au urmat procedura administrativa obligatorie prevazuta de dispozitiile Legii nr. 10/2001, atat in situatiile in care aceasta procedura a fost finalizata, prin emiterea unei decizii sau dispozitii motivate, cat si in situatia in care aceasta procedura nu este analizata la data sesizarii instantei.

In speta, reclamantii puteau obtine solutionarea notificarii si, ca atare, masurile reparatorii prevazute de legea nr. 10/2001 pe calea unei contestatii la legea nr. 10/2001, iar nu pe calea unei actiuni in revendicare intemeiata pe dreptul comun.

Astfel, instanta a considerat ca doar persoanele exceptate de la procedura prevazuta de legea nr. 10/2001 precum si cele care, din motive independente de vointa lor, nu au putut sa utilizeze aceasta procedura in termenele legale au deschisa calea actiunii in revendicare a bunului litigios, insa doar cu conditia ca acesta sa nu fi fost cumparat cu buna-credinta si cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995 de catre chiriasi.

In concluzie, atata timp cat reclamantii au inteles sa urmeze procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001 nu mai pot exercita ulterior actiunea in revendicare, avand in vedere regula
electa una via
si principiul securitatii raporturilor juridice consacrat in jurisprudenta CEDO, ei avand posibilitatea de a uza de toate mecanismele puse la dispozitie de aceasta lege pentru obtinerea despagubirilor sau a altor masuri reparatorii chiar si prin compensare, insa nu si dreptul de a obtine restituirea imobilului in natura, intrucat statul, la adoptarea legii nr. 10/2001, nu a garantat restituirea tuturor imobilelor in natura, ci doar in cazul in care acesta nu a fost instrainat.

In acest sens s-a pronuntat Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 33/09.06.2008, care are ca obiect recursul in interesul legii referitor la admisibilitatea actiunii in revendicare ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, in care se stabileste in mod imperativ ca „concursul dintre legea speciala si legea generala se solutioneaza in favoarea legii speciale, conform principiului
specialia generalibus derogant
, chiar daca aceasta nu este prevazut expres in legea generala. In cazul in care sunt sesizate neconcordante intre Legea speciala, respectiv Legea 10/2001 si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul actiunii in revendicare intemeiata pe dreptul comun, in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate sau securitatii raporturillor juridice ".

Fata de considerentele retinute instanta a admis exceptia inadmisibilitatii si a respins actiunea reclamantilor ca inadmisibila

Respingerea prezentei actiuni in revendicare ca inadmisibila nu incalca prevederile art. 21 din Constitutie care consacra accesul liber la justitie si nici art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, intrucat persoana indreptatita are posibilitatea de a supune controlului judecatoresc toate deciziile care se iau in cadrul procedurii Legii nr. 10/2001, iar in cadrul acestui control partea interesata poate deduce

judecatii insusi dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu.

Impotriva acestei hotarari au declarat apel reclamantii iar Tribunalul Neamt, prin decizia nr. 272 din 9 decembrie 2013 a respins ca nefondat apelul.

Analizand apelul formulat prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale aplicabile, Tribunalul a retinut urmatoarele:

Reclamantii au declansat un demers judiciar intemeiat pe dispozitiile
art. 480 C.civ.,
ce are ca scop redobandirea dreptului de proprietate asupra
unui imobil preluat abuziv.

Dar, un asemenea demers nu poate fi parcurs decat in conditiile si cu respectarea procedurii instituite de
Legea nr. 10/2001,
care constituie dreptul comun in materie. Prin acest act normativ sunt reglementate toate cazurile de preluare abuziva a imobilelor din perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
indiferent daca _preluarea s-a facut cu titlu valabil sau fara titlu valabil
, fiind vizata inclusiv restituirea acelor imobile a caror situatie juridica si-ar fi putut gasi dezlegarea pana la data intrarii sale in vigoare, in temeiul art. 480 si 481 C. civ.

Legea noua suprima, practic, actiunea dreptului comun in cazul ineficacitatii actelor de preluare la care se refera si, fara a elimina accesul in justitie, perfectioneaza sistemul reparator, iar prin norme procedurale speciale, il subordoneaza controlului judecatoresc. Solutia a fost anticipata legislativ si prin art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, care prevede ca „bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau succesorii acestora,
daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatii
”.

Or, Legea nr. 10/2001 reglementeaza masuri reparatorii inclusiv pentru imobilele preluate fara titlu valabil, astfel ca, dupa intrarea in vigoare a acestui act normativ, nici
dispozitiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 nu mai pot constitui temei pentru revendicarea unor imobile aflate in aceasta situatie.

Pe de alta parte, Legea nr. 10/2001 instituie atat o procedura administrativa prealabila, cat si anumite termene si sanctiuni
menite sa limiteze incertitudinea raporturilor juridice nascute in legatura cu imobilele preluate abuziv de stat.
Numai persoanele exceptate de la procedura acestui act normativ, precum si cele care, din motive independente de vointa lor, nu au putut sa utilizeze aceasta procedura in termenele legale, au deschisa calea actiunii in revendicarea bunului litigios, daca acesta nu a fost cumparat, in temeiul dispozitiilor Legii nr. 112/1995, de catre chiriasi.

Reclamantele nu se incadreaza in niciuna dintre ipotezele enumerate anterior, intrucat nu sunt exceptate de la aplicarea dispozitiilor legii speciale, ele formuland, de altfel, notificare in temeiul legii speciale.

Contrar sustinerilor apelantelor, in speta nu se poate opera cu solutia consacrata in materie de revendicare, respectiv,
aceea de comparare a titlurilor de proprietate detinute de parti
si de caracterizare a unuia din ele ca fiind mai puternic, intrucat, asa cum se prevede expres de art. 480 C.civ., invocat de reclamante ca temei al actiunii lor, dreptul de proprietate este un drept exclusiv si absolut, care trebuie exercitat „in limitele determinate de lege”. Or, in conformitate cu art. 45 alin. (2) si (4) coroborat cu art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, dupa intrarea in vigoare a acestui act normativ, restituirea imobilelor preluate fara titlu valabil si instrainate prin acte de dispozitie
este conditionata de constatarea_pe cale judecatoreasca a nulitatii actului de instrainare
, determinata de reaua-credinta a partilor din actul de instrainare, iar in cazul imobilelor preluate cu titlu valabil, aceeasi masura este consecinta constatarii nulitatii absolute a actelor juridice de instrainare, pentru incalcarea dispozitiilor imperative ale legilor in vigoare la data instrainarii.

Astfel, din interpretarea acestor norme legale coroborate cu cele ale art. 18 lit. c). din Legea nr. 10/2001 rezulta ca nulitatea absoluta a actului de instrainare,
constatata insa in contextul art. 45
din Legea nr. 10/2001, se impunea ca o premisa inevitabila restituirii in natura a imobilului preluat abuziv.

Desi s-au conformat reglementarii speciale, prin trimiterea notificarii, reclamantele nu au asteptat finalizarea procedurii administrative, promovand prezenta actiune, incercand, prin eludarea normei speciale, obtinerea restituirii in natura a imobilului.

Or, asa cum in mod corect a retinut prima instanta, acestui demers i se opune si principiul
electa una via,
care presupune ca, odata aleasa o cale de valorificare a dreptului, partea nu o poate abandona, pentru a tinde la valorificarea aceluiasi drept prin intermediul unei alte proceduri. Accesul la justitie le este recunoscut reclamantelor in procedura si in termenii reglementati de Legea nr. 10/2001, la prevederile careia au recurs, dar fara a-si finaliza demersul.

De asemenea, reclamantele au solicitat in justitie si anularea contractelor de vanzare- cumparare incheiate de parati in temeiul Legii nr. 112/1995, dar, prin hotarare irevocabila
s-a constat perimata actiunea.

Pentru considerentele expuse, Tribunalul a apreciat ca nefondate criticile formulate impotriva sentintei primei instante, respingand apelul formulat ca nefondat, in temeiul art. 296 C.proc.civ.

Impotriva deciziei pronuntate in apel au declarat recurs C.R., C.D., C.T., B.M.C. si K.C., recursul fiind declarat in termen si scutit de plata taxei de timbru.

Au sustinut recurentii ca solutionarea corecta a litigiului presupune compararea drepturilor autorilor de la care provin titlurile de proprietate, urmand sa castige acea parte care a dobandit de la autorul al carui drept este preferabil.

Valabilitatea titlului reclamantilor, se sustine ca este incontestabila intrucat acestia au dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat de la adevaratul proprietar.

De asemeni, s-a sustinut ca dreptul de proprietate asupra imobilului din str. E.T. nr.., R., judetul N. (constructie si teren) a ramas in patrimoniul autorilor reclamantilor iar prin mostenire a trecut in patrimoniul reclamantilor, intrucat nu a trecut niciodata in proprietatea statului, Decretul nr. 181/1952 neconstituind un titlu valabil de proprietate ci doar un act nelegal, iar autorii lor nu au beneficiat niciodata de nicio despagubire pentru imobilul de care au fost abuziv deposedati, nesubzistand nici cauza de utilitate publica.

Referitor la titlurile paratilor R. si V. s-a aratat ca acestea provin de la statul roman, care este un non-dominus si ca reclamantii au dobandit dreptul de proprietate asupra imobilelor de la adevaratul proprietar, prin mostenire legala iar paratii au dobandit doar posesia de facto a imobilului, nu si proprietatea asupra acesteia intrucat acest drept se afla in patrimoniul reclamantilor.

Au precizat reclamantii ca de esenta actiunii in revendicare este compararea titlului reclamantilor cu cele ale paratilor, urmand sa castige acea parte care a dobandit de la autorul al carui drept este preferabil, iar intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 nu impieteaza asupra regulilor aplicabile in revendicare.

S-au invocat dispozitiile art. 45 al.1 din Legea nr. 10/2001 in raport de care s-a aratat ca, contractele de vanzare-cumparare care, in speta, constituie titlurile paratilor, nu sunt valabile, fiind lovite de nulitate absoluta.

In finalul motivarii recursului, recurentii au criticat hotararea sustinand ca singurul argument pe care il are instanta in vedere este principiul „electa una via” fara a tine cont de noua tendinta a Inaltei Curti in a da aplicare acestui principiu (cu referire la decizia nr. 2068/22 martie 2012, intr-o speta similara).

Au sustinut reclamantii ca daca reclamantul nu a obtinut retrocedarea in natura, acestuia nu ii poate fi opusa regula electa una via.

Examinand cauza in raport de motivele invocate si de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civila, Curtea de Apel a retinut urmatoarele:

Recurentii-reclamanti prin actiunea formulata au solicitat revendicarea imobilului situat in str. E.T. (fosta A.) nr. 6, R., judetul N., alcatuit din constructie si teren aferent constructiei, intemeind actiunea pe dispozitiile art. 480 alin.1 Cod civil.

Legea nr. 10/2001 reglementeaza cazurile de preluare abuziva a imobilelor din perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, indiferent daca preluarea s-a facut cu titlu valabil sau fara titlu valabil, vizand restituirea acelor imobile a caror situatie juridica ar fi putut fi dezlegata pana la data aparitiei acesteia, in temeiul art. 480 din Codul civil.

Practic, Legea 10/2001 constituie o lege speciala, care deroga de la dispozitiile generale prevazute de art. 480 din Codul civil, lege care nu elimina accesul la justitie ci prevede norme procedurale speciale, prevazand posibilitatea controlului judecatoresc.

Prin notificarea nr. 301/2001 inregistrata la Primaria municipiului R. cu nr. 36993/21 august 20021, numitii C.N., C.G. si C.C. au solicitat „restituirea terenului in suprafata de 895 mp teren si a casei situate in Roman, str. E.T. nr. 6, iar, prin adresa nr. 7302 din 18 aprilie 2002 li s-a comunicat notificatorilor ca imobilul nu poate fi restituit in natura intrucat a fost instrainat in conditiile Legii nr. 112/1995, urmand a se emite dispozitie de solutionare a notificarii cu propunere de acordare de despagubiri pentru imobil.

S-a constatat astfel ca s-a inceput procedura la Legea nr. 10/2001, formulandu-se notificare in temeiul acestei legi, solicitandu-se restituirea imobilelor in cauza, situatie in care s-a apreciat ca recurentii reclamanti nu pot urma si procedura de drept comun, chiar daca procedura la Legea nr. 10/2001 nu a fost finalizata.

De aceea s-a apreciat ca in mod corect instantele au retinut in raport si de decizia nr. 33/ 9 iunie 2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie ca atunci cand sunt in concurs legea speciala si legea generala, acest concurs se solutioneaza in favoarea legii speciale, iar cand ar exista neconcordante intre legea speciala si Conventia Europeana a Dreptului Omului, are prioritate aceasta din urma, insa aceasta prioritate poate fi data in cadrul actiunii in revendicare intemeiata pe dreptul comun doar in masura in care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate sau securitatii raporturilor juridice.

In cauza de fata imobilul este instrainat in temeiul Legii nr. 112/1995 prin contractul de vanzare-cumparare nr. 157/26 martie 1998 si prin contractul de vanzare-cumparare nr. 163 din 21 mai 1998, contracte care sunt in fiinta, nefiind anulate (prin sent. civila 2949/2011 in dosarul nr. 7329/1/2008 s-a constatat perimata actiunea in anularea contractelor de vanzare- cumparare formulate de reclamanti).

Fata de cele mentionate s-a apreciat ca ambele instante au solutionat in mod corect cauza, actiunea in revendicare intemeiata pe dispozitiile dreptului comun neputand fi admisa atunci cand persoanele indreptatite au urmat procedura administrativa obligatorie prevazuta de Legea nr. 10/2001, chiar daca procedura nu a fost finalizata, reclamantii alegand calea de urmat prin formularea notificarii.

Celelalte motive de recurs (vizand compararea titlurilor si valabilitatea titlurilor intimatilor) nu au fost analizate intrucat vizeaza fondul cauzei, or cauza a fost analizata pe exceptie, situatie in care au fost analizate doar motivele privind exceptia inadmisibilitatii actiunii.

In considerarea celor mentionate anterior, Curtea de Apel, in baza art. 304 pct. 9 Cod pr. civila a respins recursul ca nefondat.