Legalitatea masurii de suspendare a judecatii cauzei in situatia in care reclamantul nu isi indeplineste obligatia de a depune onorariul curatorului

Drept procesual civil.

Art. 167, art. 242 alin. 1 Cod procedura civila

In situatia in care reclamantul nu a reusit sa afle sediul paratei si se impune citarea acesteia prin publicitate, este obligatorie desemnarea unui curator pentru parata, onorariul acestuia urmand a fi suportat de reclamanta. Neindeplinirea obligatiei de plata a onorariului atrage incidenta dispozitiilor art. 242 alin. 1 Codprocedura civila, respectiv suspendarea judecatii cauzei.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 1561 din 3 septembrie 2015

Prin incheierea din 27.04.2015, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 1588/110/2014, s-a suspendat judecata cauzei avand ca obiect cererea formulata de reclamanta creditoare AJFP BACAU in contradictoriu cu parata debitoare SC N. F. SRL, prin care se solicita deschiderea procedurii insolventei, conform dispozitiilor Legii 85/2006, pana la plata de catre reclamanta a onorariului de curator in suma de 200 de lei, astfel cum i s-a pus in vedere prin incheierea din data de 05.11.2014.

Tribunalul a retinut ca procedura de citare cu paratul nu a fost indeplinita, motiv pentru care a constatat ca, in conformitate cu dispozitiile art. 167 Cod procedura civila este necesara citarea paratului prin publicitate, fiind necesara totodata desemnarea unui curator, pentru care a stabilit in sarcina reclamantei un onorariu provizoriu de 200 lei, potrivit mentiunilor din incheierea de sedinta din data de 09.03.2015.

Intrucat reclamanta nu a inteles sa achite onorariul stabilit, instanta a constatat ca desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina reclamantei, motiv pentru care, in temeiul art. 242 alin. 1 Cod procedura civila, a suspendat judecata cauzei.

Impotriva acestei incheieri a declarat recurs reclamanta, care a solicitat casarea incheierii si trimiterea cauzei la instanta de fond, pentru reluarea judecatii.

Recurenta a sustinut ca a facut toate demersurile pentru a afla domiciliul paratei, dar nu are alte date decat cele indicate in dosar, astfel ca instanta era obligata sa constate ca a depus toate diligentele pentru a indica un alt domiciliu. Totodata, sustine recurenta, numirea unui curator in conditiile art. 167 Cod procedura civila este incompatibila cu procedura reglementata de Legea 85/2006 prin art. 3 pct. 26, numai in acele situatii fiind necesara desemnarea curatorului special, pentru care onorariul trebuie incadrat in categoria cheltuielilor aferente procedurii, care se suporta din averea debitoarei ori din fondul de lichidare.

Sub un alt aspect, sustine recurenta, art. 167 alin. 3 Cod procedura civila nu stabileste expres partea in sarcina careia revine plata onorariului pentru curator.

Mai arata recurenta ca instanta trebuia sa aiba in vedere calitatea sa de institutie publica, care beneficiaza de scutire de la plata taxelor de timbru si a oricarui onorariu, potrivit art. 30 din OUG 80/2013.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 488 pct. 8 si art. 415 Cod procedura civila.

Analizand recursul de fata, curtea constata urmatoarele:

Potrivit art. 167 alin.1-3 Cod procedura civila, „cand reclamantul invedereaza, motivat, ca, desi a facut tot ce i-a stat in putinta, nu a reusit sa afle domiciliul paratului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanta va putea incuviinta citarea acestuia prin publicitate.

2. Citarea prin publicitate se face afisandu-se citatia la usa instantei, pe portalul instantei de judecata competente si la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. In cazurile in care apreciaza ca este necesar, instanta va dispune si publicarea citatiei in Monitorul Oficial al Romaniei sau intr-un ziar central de larga raspandire.
3. Odata cu incuviintarea citarii prin publicitate, instanta va numi un curator dintre avocatii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor paratului.”

Din textele citate rezulta ca prin adoptarea noului Cod de procedura civila legiuitorul a inteles sa extinda sfera persoanelor care sa beneficieze de protectia prevazuta la art. 58 alin. (1) din Codul de procedura civila si asupra celor chemati in judecata si al caror domiciliu/sediu, cu toate eforturile depuse, nu a putut fi identificat, in scopul asigurarii dreptului la aparare.

Asa cum a retinut Curtea Constitutionala in Decizia nr. 377/2014, citarea prin publicitate nu are loc de plano, ci este o actiune subsecventa demersurilor nereusite efectuate in sensul aflarii domiciliului paratului sau a unui alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii.

Insa, in cazul in care instanta incuviinteaza citarea partii parate prin publicitate, este obligata sa numeasca un curator dintre avocatii baroului, potrivit art. 58 din acelasi cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor paratului, potrivit art. 167 alin. (3) Cod de procedura civila ("Odata cu incuviintarea citarii prin publicitate, instanta va numi un curator dintre avocatii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor paratului.")

In speta, desi recurenta aminteste ca instanta de fond nu i-a pus in vedere sa efectueze demersuri pentru a identifica sediul societatii, tot ea arata ca a facut verificari in acest sens, iar singurul sediu identificat este cel indicat in cerere, asa cum rezulta din datele de la Oficiul registrului Comertului.

Prin urmare, curtea constata ca instanta de fond a avut in vedere ca reclamanta a facut demersuri pentru identificarea unui sediu la care sa poata fi citata parata si tocmai aceasta constatare, potrivit careia nu s-a putut indica un alt sediu, a justificat masura citarii prin publicitate, care implica numirea curatorului pentru reprezentarea partii.

Referitor la compatibilitatea dintre normele dreptului comun si legea speciala - Legea 85/2006, curtea retine ca art. 3 pct. 26 din legea 85/2006 vizeaza o situatie diferita de cea din speta de fata, respectiv cea in care un administrator special nu a fost desemnat, caz in care pentru solutionarea actiunilor prevazute la art. 46 si a celor reglementate de art. 79 si 80, debitorul va fi reprezentat de un curator special desemnat dintre organele de conducere

statutare aflate in exercitiul functiunii la data deschiderii procedurii.

Curatorul special vizat de textul citat este persoana desemnata de organele de conducere ale societatii, in scopul promovarii unei categorii de cereri reglementate de lege si care va face aceste demersuri pana la data desemnarii administratorului special.

Potrivit art. 149, legea 85/2006 se completeaza cu prevederile din Codul de procedura civila, in masura compatibilitatii lor. Pentru a stabili aceasta compatibilitate, trebuie avute in vedere dispozitiile din legea speciala ce reglementeaza citarea, respectiv art. 7 din Legea 85/2006, text care nu contine dispozitii referitoare la citarea prin publicitate in situatia in care nu se cunoaste domiciliul paratului; prin urmare, devin incidente dispozitiile procedurale din art. 167 coroborat cu art. 58 Cod procedura civila.

In ce priveste posibilitatea ca tribunalul sa dispuna ca plata onorariului sa se faca din fondul de lichidare, curtea constata ca recurenta nu a solicitat acest lucru la fond, fiind un aspect nou invocat in recurs, iar pe de alta parte, trebuie avute in vedere si dispozitiile art. 4 din Legea 85/2006, care face referire la actele de procedura efectuate de administratorul sau lichidatorul judiciar, in speta nefiind numit un administrator sau lichidator.

Nu se poate retine nici incidenta dispozitiilor art. 30 din OUG 80/2013, care face referire doar la taxele judiciare de timbru si nu la sume stabilite cu alt titlu in sarcina unei institutii publice.

Fata de considerentele expuse, constatand ca nu pot fi retinute motive de casare a incheierii atacate, curtea, in temeiul art. 496 raportat la art. 488 Cod procedura civila, a respins recursul reclamantei ca nefondat.