Interpretarea şi aplicarea art. 149 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia lipsei de interes în formularea recursului

Cuprins pe materii: Insolvenţă

Indice alfabetic: Excepţia lipsei de interes în formularea recursului

Temei de drept: art. 149 din Legea nr. 85/2006, art. 298, art. 316 Cod procedură civilă

In materia insolvenţei, date fiind caracteristicile si modul de derulare al acestei proceduri, calitatea procesuală activă se stabileşte în fiecare demers judiciar în parte, după cum rezultă fără echivoc din articolul 7 al Legii nr. 85/2006, care prevede - ca principiu - în alineatul (2): „In procedurile contencioase reglementate de prezenta lege vor fi citate în calitate de părţi numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului-sindic, în condiţii de contradictorialitate. In toate celelalte cazuri se aplică dispoziţiile din Codul de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă, în măsura în care nu contravin unor dispoziţii exprese prevăzute de prezenta lege ”.

Prin urmare, nu se poate stabili calitatea procesuală activă a unei persoane, în abstract şi în orice acţiune/contestaţie adresată judecătorului sindic, astfel cum solicită recurenta.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia civilă, Decizia civilă nr. 578/17.12.2018

Este de principiu - în sistemul Codului de procedură civilă de la 1865 - că oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente. Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenţie; d) justifică un interes.

Curtea de apel notează că interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Interesul trebuie justificat şi în declararea unei căi de atac, prevederile vizând judecata în primă instanţă aplicându-se şi în recurs, conform art. 316 raportat la art. 298 Cod procedură civilă.

În materia insolvenţei - în conformitate cu articolul 149 din acest act normativ - dispoziţiile Legii nr. 85/2006 se completează, numai în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, interesul în formularea unei cereri în cursul procedurii având conotaţii specifice.

Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, raportat la soluţia dispusă de judecătorul sindic, contestatoarea SC „M.P.E” SRL nu are interes în formularea cererii de recurs, atâta vreme cât au fost admise obiecţiunile formulate de creditorii Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi s-a respins cererea de închidere a procedurii insolvenţei debitoarei SC „Z.” SA, această din urmă măsură fiind cea urmărită de recurentă, la momentul promovării contestaţiei.

Curtea de apel reţine că este greşită construcţia prezentată de recurentă, în argumentarea existenţei interesului. Aceasta pretinde că cererea sa a fost respinsă pe excepţia lipsei calităţii procesuale active şi că orice altă contestaţie care va fi făcută de recurentă pe viitor, raportat la procedura de vânzare care o interesează, se va lovi din nou de posibilitatea ca prima instanţă să invoce autoritatea de lucru judecat şi lipsa calităţii procesuale active. Recurenta susţine că interesul său este actual, întrucât hotărârea va intra în puterea lucrului judecat şi practic, în acest moment, orice hotărâre - chiar dată pe excepţie - are putere de lucru judecat. Altfel spus, atât timp cât instanţa de fond s-a pronunţat că nu are calitate procesuală activă, soluţiile ce vor fi pronunţate vor fi la fel pe aceeaşi excepţie şi - din această perspectivă - recurenta are interes actual să dovedească că are calitate procesuală activă de a contesta orice măsură în continuare din postura de terţ interesat.

Instanţa de recurs notează că în materia insolvenţei, date fiind caracteristicile şi modul de derulare al acestei proceduri, calitatea procesuală activă se stabileşte în fiecare demers judiciar în parte, după cum rezultă fără echivoc din articolul 7 al Legii nr. 85/2006, care prevede - ca principiu - în alineatul (2): „În procedurile contencioase reglementate de prezenta lege vor fi citate în calitate de părţi numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluţionare judecătorului-sindic, în condiţii de contradictorialitate. În toate celelalte cazuri se aplică dispoziţiile din Codul de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă, în măsura în care nu contravin unor dispoziţii exprese prevăzute de prezenta lege”.

Prin urmare, nu se poate stabili calitatea procesuală activă a unei persoane, în abstract şi în orice acţiune/contestaţie adresată judecătorului sindic, astfel cum solicită recurenta.

Raportat considerentelor expuse şi în aplicarea art. 312 alineat (1) teza a doua Cod procedură civilă curtea respinge recursul.