Instituire taxa habitat

 

Index tematic: Contencios administrativ fiscal, Legea nr. 101 din 2006

 

Legislatie relevanta: art. 3 alin. 1 lit. f si g din Legea nr. 101 din 2006

 

Rezumatul problemei de drept:

Prin instituirea unei taxe de habitat de 12 lei/luna/gospodarie, atât pentru persoanele care locuiesc singure intr-o gospodarie, cât si pentru strainasii care domiciliaza in judetul D. si in afara judetului, desi evident „strainasii” nu locuiesc in aceste gospodarii si prin urmare este imposibil ca acestia sa genereze aceeasi cantitate de deseuri precum persoanele care locuiesc cu titlu permanent intr-o gospodarie, se incalca principiile tarifarii echitabile, corelate cu calitatea si cantitatea serviciului prestat si al nediscriminarii si egalitatii de tratament al utilizatorilor, prevazute de legea privind serviciul de salubrizare a localitatilor.

 

Identificare:

            
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia de contencios administrativ si fiscal

Decizia nr. 984 din 18 septembrie 2019

 

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului D. –Sectia a II-a Civila de Contencios Administrativ si Fiscal, la data de 23.04.2018, sub nr. xxxx/xxx/2018, reclamanta AA, in contradictoriu cu pârâtii Primaria comunei M.F., Consiliul local M.F. si Unitatea Administrativ Teritoriala M.F., a solicitat ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna anularea hotarârii privind modificarea si completarea H.C.L. nr.69/28.12.2016 privind stabilirea si aprobarea cuantumului taxei de habitat, cu destinatie speciala de salubrizare pentru anul 2017, adoptata in sedinta ordinara din 20.07.2017 (nr. 38/20.07.2017) si anularea hotarârii privind modificarea si completarea H.C.L. nr. 69/28.12.2016 privind stabilirea si aprobarea cuantumului taxei de habitat, cu destinatie speciala de salubrizare pentru anul 2017, adoptata in sedinta ordinara din 29.09.2017 (nr. 57/29.09.2017), in  sensul anularii cuantumului taxei de habitat prevazuta la art.1 – 12 lei /luna/gospodarie pentru strainasii care domiciliaza in judetul Dâmbovita si in afara judetului care au gospodarii pe raza judetului D..

Prin sentinta nr. 92  din data de 28.01.2019, Tribunalul D.– Sectia a II-a Civila
, de Contencios Administrativ si Fiscal a admis in parte actiunea formulata de reclamanta AA, a dispus anularea partiala a Hotarârii privind modificarea si completarea Hotarârii Consiliului Local M.F. nr.69/28.12.2017 privind stabilirea si aprobarea cuantumului taxei de habitat, cu destinatie speciala de salubrizare pentru anul 2017, adoptata in sedinta ordinara din data de 20.07.2017 (nr. 38/20.07.2017), respectiv a Hotarârii privind modificarea si completarea Hotarârii Consiliului Local M.F. nr.69/28.12.2017 privind stabilirea si aprobarea cuantumului taxei de habitat, cu destinatie speciala de salubrizare pentru anul 2017, adoptata in sedinta ordinara din data de 29.09.2017 (nr. 57/29.09.2017), in ceea ce priveste dispozitia cuprinsa in art.1 al ambelor hotarâri, referitoare la taxarea strainasilor „care domiciliaza in judetul Dâmbovita si in afara judetului” cum suma de 12 lei/luna/gospodarie. De asemenea, a dispus restituirea catre reclamanta AA, a sumelor incasate cu titlu de taxa de habitat pentru locuinta situata in comuna M.F., sat Copaceni, pct. Greci, nr.75 A, jud. Dâmbovita si obligarea pârâtului la cheltuieli de judecata catre reclamanta, in cuantum de 50 de lei, reprezentând taxa judiciara de timbru.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâtul CONSILIUL LOCAL M.F.
, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea hotarârii in tot, cu consecinta admiterii exceptiei inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata si respingerea acesteia ca fiind inadmisibila, in principal, iar, in subsidiar, respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata.

In motivarea recursului, s-a aratat ca existenta unei discriminari presupune reglementarea unui tratament diferit, in cazul unor persoane aflate in situatii comparabile, fara o justificare rezonabila, situatie care insa nu este incidenta in cauza in raport de prevederile art. 1 din cele doua hotarâri, prevederi a caror anulare a dispus-o instanta de fond, in mod eronat.

Astfel, prin intermediul textului art. 1, Consiliul Local al Comunei M.F. a stabilit si aprobat cuantumul taxei de habitat cu destinatie speciala de salubrizare pentru anul 2017 la suma de 21 lei/gospodarie, incluzând comisionul de administrare de 1,25 lei/luna/gospodarie (regula) si 12 lei/luna/gospodarie pentru persoanele care locuiesc singure intr-o gospodarie si strainasii care domiciliaza in judetul D. si in afara judetului, care au gospodarii pe raza judetului D., incluzând comisionul de administrare de 0,714 lei/luna/gospodarie (exceptie), situatie in care se regaseste intimata reclamanta.

Din analiza textului mai sus amintit, se evidentiaza doua cazuri in care se datoreaza taxa de habitat cu destinatie speciala de salubrizare, cuantumul difera in functie de situatia premisa fiecarui caz in parte, astfel ca nu poate fi vorba de nicio incalcare a principiului tarifarii echitabile corelate cu calitatea si cantitatea serviciului prestat, si cu atât mai putin a principiului nediscriminarii si al egalitatii de tratament.

Dimpotriva, recurentul – pârât a sustinut ca prin prevederile art. 1 ale ambelor hotarâri in cauza, Consiliul Local al Comunei M.F. stabileste si aproba cuantumul taxei de habitat cu destinatie speciala de salubrizare cu respectarea pe deplin a principiilor anteamintite din moment ce cuantumul taxei datorate de strainasi este net inferior prin raportare atât la cuantumul stabilit pentru locuitorii comunei, cât si la cantitatea deseurilor si frecventa redusa a producerii acestora de catre strainasi. Este improprie invocarea principiului egalitatii de tratament in cazul dedus judecatii, aplicarea acestuia in sensul retinut de catre instanta de fond fiind in detrimentul intimatei reclamante, aceasta nefiind locuitor efectiv al comunei M.F., motiv pentru care nu i se putea percepe taxa de habitat cu destinatie speciala de salubrizare aplicata acestora, respectiv cea de la alin. (1), in cuantum de 21 lei, incadrându-se in situatia reglementata la alin. (2), fiind strainas domiciliat in afara judetului D., dar cu gospodarie pe raza localitatii M.F..

Pe de alta parte, prezenta sau lipsa din locuinta de rezidenta a intimatei - reclamante ar fi dificil de verificat de catre organul administrativ insarcinat cu aplicarea taxei, fapt ce constituie un argument in plus in constatarea lipsei caracterului discriminatoriu al reglementarii.

Drept urmare, din aceasta perspectiva, reglementarea si aplicarea unui regim diferit de taxare cu privire la taxa de habitat nu apar ca fiind discriminatorii si cu atât mai putin nelegale, astfel cum in mod eronat retine instanta de fond.

O alta critica adusa sentintei atacate consta in aceea ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra exceptiei inadmisibilitatii actiunii, respectiv punctul 3 din intâmpinarea depusa la dosar ca urmare a modificarii cererii introductive si anume:

Astfel, a fost invocata exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata raportat la prevederile art. 7 din Legea contenciosului Administrativ nr. 554/2004, având in vedere ca intimata - reclamanta a inteles sa conteste actele mentionate in petitul cererii introductive cu nerespectarea termenului de 30 de zile de la data comunicarii acestora.

Asadar, in raport de norma legala incidenta in speta, pe de o parte, iar, pe de alta parte, de conduita intimatei - reclamante in sensul ca a solicitat anularea Hotarârii privind modificarea si completarea Hotarârii Consiliului Local M.F. nr. 69/28.12.2017 privind stabilirea si aprobarea cuantumului taxei de habitat, cu destinatie speciala de salubrizare/pentru anul 2017, adoptata in sedinta ordinara din 20.07.2017 (Nr. 38/20.07.2017) si a Hotarârii privind modificarea si completarea Hotarârii Consiliului Local M.F. nr. 69/28.12.2017 privind stabilirea si aprobarea cuantumului taxei de habitat, cu destinatie speciala de salubrizare pentru anul 2017, adoptata in sedinta ordinara din 29.09.2017 (Nr. 57/29.09.2017), in sensul anularii cuantumului taxei de habitat prevazuta la art. 1 - 12 lei luna/gospodarie pentru strainasii care domiciliaza in judetul D. si in afara judetului, care au gospodarii pe raza judetului D., cu nerespectarea termenului prevazut de legiuitor, respectiv 30 de zile de la comunicarea acestora, s-a apreciat ca ar conduce, in mod evident la eludarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nerespectând rigorile impuse, in mod imperativ, de legiuitor cu privire la procedura prealabila ce ar fi trebuit parcursa in cauza dedusa judecatii.

Ca atare, fata de cele mai sus evidentiate, s-a solicitat primei instante sa constate ca inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata rezida, si sub aspectul incalcarii termenului de 30 de zile legiferat prin dispozitiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care se impunea admiterea exceptiei invocate, cu consecinta respingerii ca inadmisibila a cererii introductive.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod Procedura Civila.

In procedura prealabila fixarii primului termen de judecata au fost comunicate motivele de recurs,
ia intimata – reclamanta a depus intâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neintemeiat, avându-se in vedere ca hotarârea civila nr. 92/28.01.2019, pronuntata de Tribunalul D. este temeinica si legala, neputându-i-se imputa motivele de casare stabilite de art. 488 NCPC alin (1) pct. 8, hotarârea instantei de fond fiind data cu aplicarea corecta a normelor de drept material.

Intimata – reclamanta a sustinut ca actul administrativ a carui anulare se solicita este un act administrativ cu caracter normativ, nu individual, asa cum se specifica in adresa nr. 947/22.03.2018, emisa de Primaria M.F., jud. D.. Conform prevederilor legale, art.7 alin. 1 alin. 1 din Legea nr. 544/2004, potrivit carora "in cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabila poate fi formulata oricând". Instanta de fond s-a pronuntat si a motivat exceptia inadmisibilitatii cererii, inclusiv asupra termenului legiferat, atât prin incheierea de sedinta din 19 septembrie 2018, cât si prin sentinta 92/2019.

Instanta de judecata a aplicat in mod corect normele de drept material, respectiv prevederile art. 3 alin. (1) lit. f) si g) din Legea serviciului de salubrizare a localitatilor nr. 101/2006, art. 2 pct. 55 din Legea nr. 273/2006, respectiv art. 484 alin. 3 Cod Fiscal. Hotarârile contestate incalca principiile taxarii echitabile, corelate cu calitatea si cantitatea serviciului prestat, nediscriminarea si egalitatea de tratament al utilizatorilor. in interpretarea acestor principii, normele juridice stabilesc faptul ca in cazul colectarii deseurilor menajere pretul se stabileste in functie de cantitatea serviciului prestat, care in mod evident este determinat de numarul de zile in care beneficiarul serviciului locuieste in localitate, numai prin aceasta modalitate de contractare putând fi respectate principiile mai sus amintite (a se vedea Decizia Curtii de Apel Ploiesti nr.2519 din 7 octombrie 2015, Decizia Curtii de Apel Ploiesti 2082/18.10.2017). Consiliul Local a instituit aceeasi taxa, de 12 lei/luna/gospodarie, atât pentru persoanele care locuiesc singure intr-o gospodarie cât si pentru strainasii care domiciliaza in judetul D. si in afara judetului, care au gospodarii pe raza judetului D., desi este evident ca "strainasii" nu locuiesc in aceste gospodarii. Totodata, s-a opinat ca taxa este discriminatorie in raport cu cetatenii care locuiesc in zona, care produc deseuri menajere, dar care nu platesc aceasta taxa pentru ca nu au electricitate (nu au locuintele racordate la sistemul de electricitate, taxa de habitat neinstituindu-se din motive de imposibilitate de facturare: platesc taxa de habitat doar cei care au contoare electrice). Faptul ca nu locuiesc in zona a fost demonstrat atât prin consumul de electricitate (in decurs de 3 ani am consumat 3 kwh), cât si prin declaratiile vecinilor proprietatii mele din comuna M.F..

Analizând actele si lucrarile dosarului, Curtea va respinge recursul, pentru urmatoarele motive:

Curtea nu poate retine faptul ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra exceptiei inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata, invocata de recurenta – pârâta prin intâmpinare, având in vedere Incheierea de sedinta din data de 19.09.2018, prin care instanta a respins aceasta exceptie, retinând ca actele administrative contestate au natura juridica a unor acte normative, iar nu individuale, iar la filele 11 – 13 ale dosarului se afla dovada indeplinirii plângerii prealabile.

In consecinta, desi nu a mentionat expres ca in cauza de fata nu se aplica termenul de 30 de zile pentru formularea plângerii prealabile, de la data comunicarii actului administrativ individual, acest aspect se deduce din faptul ca instanta de fond a facut referire la natura juridica a actului atacat, aratând ca acesta este un act normativ, iar nu individual, fiind astfel incidente dispozitiile art. 7 alin. 1

¹

din L 554 din 2004, in conformitate cu care plângerea prealabila poate fi formulata oricând.

Recurenta nu a criticat aceasta solutie a instantei, prin prisma naturii juridice a actului, ci a aratat, in mod neintemeiat, ca exceptia nu a fost solutionata.

Curtea nu poate retine nici faptul ca instanta a facut o gresita aplicare a dispozitiilor de drept material in ce priveste fondul cauzei.

Astfel, in mod corect a retinut instanta de fond ca prin instituirea unei taxe de habitat de 12 lei/luna/gospodarie, atât pentru persoanele care locuiesc singure intr-o gospodarie, cât si pentru strainasii care domiciliaza in judetul D. si in afara judetului, desi evident „strainasii nu locuiesc in aceste gospodarii, prin urmare este imposibil ca acestia sa genereze aceeasi cantitate de deseuri precum persoanele care locuiesc cu titlu permanent intr-o gospodarie, se incalca principiile tarifarii echitabile, corelate cu calitatea si cantitatea serviciului prestat si al nediscriminarii si egalitatii de tratament al utilizatorilor, prevazute de legea privind serviciul de salubrizare a localitatilor.

Curtea constata ca sentinta atacata a fost data cu aplicarea corecta a dispozitiilor art. 3 alin. 1 lit. f si g din Legea nr. 101 din 2006

a serviciului de salubrizare a localitatilor, potrivit carora
s
erviciul de salubrizare se organizeaza si functioneaza pe baza urmatoarelor principii:

f) tarifarea echitabila, corelata cu calitatea si cantitatea serviciului prestat;

g) nediscriminarea si egalitatea de tratament al utilizatorilor.

Curtea nu poate
retine sustinerile recurentei referitoare la lipsa discriminarii, având in vedere ca discriminarea presupune atât aplicarea unui tratament diferit fata de doua sau mai multe persoane aflate in situatii identice, dar si tratarea identica a unor persoane aflate in situatii diferite, atât timp cât un asemenea tratament nu are nicio justificare obiectiva, fiind corect rationamentul instantei de fond potrivit caruia nu se justifica perceperea aceleiasi taxe atât de la
persoanele care locuiesc singure intr-o gospodarie, cât si pentru strainasii care domiciliaza in judetul D. si in afara judetului.

Totodata, nu s-a avut in vedere nici calitatea si cantitatea serviciului prestat, taxa fiind fixa, indiferent de aceste doua criterii.

Curtea nu poate retine sustinerile recurentei potrivit carora taxa pentru “strainasi” nu ar fi discriminatorie, intrucât are un cuantum diferit de cel al locuitorilor comunei, de 21 lei, având in vedere argumentele de mai sus, precum si faptul ca in determinarea caracterului discriminatoriu instanta nu a avut in vedere categoria de persoane carora li se aplica taxa de 21 lei, ci categoria de persoane carora li se aplica aceeasi taxa, de 12 lei, desi se afla in situatii diferite.

Fata de toate aceste considerente, in baza art. 496 C.p.c., Curtea a respins recursul ca nefondat.

                      

   Autorul sintezei,

                                                                                          
Judecator Mirela Malita