Infractiunea de vatamare corporala. Notiunea de prejudiciu grav si permanent.

Art. 5 din Codul penal

Art. 194 din Codul penal

Art. 182 alin. 2 din Codul penal anterior

 

Pierderea de catre victima unei fapte de lovire a doi dinti incisivi frontali constituie un prejudiciu grav si permanent, creandu-se o dizarmonie substantiala a fizionomiei.

Desi medicul legist concluzioneaza ca leziunea traumatica produsa la nivelul danturii persoanei vatamate nu ar constitui slutire ori vreo alta consecinta din cele prevazute de art. 182 alin din Codul penal anterior, trebuie sa fie avuta in vedere, cu prioritate, gravitatea concreta a rezultatului imediat produs, iar nu situatia atenuata prin tratamentul temporar aplicat de specialisti (proteza dentara).

(Decizia penala nr.459/A/26 Iunie 2015)

 

Prin sentinta penala nr. 23 din data de 03 martie 2015 pronuntata de Judecatoria Curtea de Arges, in baza art. 386 alin. 1 Cod procedura penala, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a admis cererea formulata de inculpat si s-a schimbat incadrarea juridica a faptei pentru care acesta a fost trimis in judecata prin rechizitoriu, din infractiunea de vatamare corporala grava prevazuta de art. 182 alin. 2 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a) Cod penal de la 1969, in infractiunea de lovire sau alte violente prevazuta de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a) Cod penal.

In baza art. 396 alin. 6 Cod procedura penala raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) Cod procedura penala, s-a incetat procesul penal pornit impotriva inculpatului SMI pentru infractiunea de lovire sau alte violente prevazuta de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicare art. 77 alin. 1 lit. a) Cod penal, ca urmare a retragerii plangerii de catre persoana vatamata RV.

In baza art. 397 Cod procedura penala raportat la art. 25 alin. 5 Cod procedura penala, a fost lasata nesolutionata actiunea civila formulata de partea civila RV impotriva inculpatului SMI.

In baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b) Cod procedura penala, a fost obligata persoana vatamata la plata cheltuielilor judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a constatat ca, prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Curtea de Arges, intocmit la data de 6 ianuarie 2014 in dosarul de urmarire penala nr. 1606/P/2013, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului SMI, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava, prevazuta si pedepsita de    art. 182 alin. 2, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a) Cod penal de la 1969, persoana vatamata fiind RV.

In actul de sesizare s-a retinut ca, in noaptea de 23 spre 24 ianuarie 2010, in  jurul orei 2:00, pe fondul unui conflict spontan, persoana vatamata RV, in timp ce se afla in toaleta localului ,,I.” din municipiul Curtea de Arges, judetul Arges, i-a aplicat o lovitura cu pumnul in zona fetei numitului NMG. Dupa circa 10 minute, conflictul dintre numitii NMG si RV a reizbucnit, din cauza incidentului anterior, agresiunea fizica reciproca avand loc atat la parterul localului, cat si in afara acestuia. In ajutorul numitului NMG au intervenit prietenii acestuia, numitii SMI si NA. Astfel, inculpatul SMI si numitii NMG si NA i-au aplicat numitului RV mai multe lovituri cu picioarele si pumnii in zona corpului si a capului care au condus la producerea mai multor leziuni, printre care si pierderea celor doi dinti incisivi frontali superiori (11, 21), rezultand astfel slutirea si diminuarea functiei masticatorie a aparatului maxilo-buco-facial ale persoanei vatamate RV. Din certificatul medico-legal nr. 16 din 25 ianuarie 2010 al S.M.L. Arges a rezultat ca persoana vatamata RV prezinta leziuni traumatice posibil produse prin lovire cu corp dur ce pot data din 23 ianuarie 2010 si necesita 11 - 12 zile de ingrijire medicala de la producere.

Procurorul, in legatura cu incadrarea juridica a faptei in infractiunea mentionata mai sus, iar nu in infractiunea de lovire prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal de la 1969, a retinut ca dintele face parte din aparatul maxilo-buco-facial si intregul ansamblu dentar are o tripla functie, si anume masticatorie, de vorbire si estetica, astfel ca pierderea si a unui singur dinte inseamna pierderea unui organ de natura a influenta functiile sistemului dentar, deci inclusiv cea masticatorie si cea estetica. Constituie o slutire in sensul prevazut de art. 182 alin. 2 din Codul penal de la 1969 pierderea a doi dinti incisivi (dinti din fata), deoarece aceasta creeaza o dizarmonie substantiala a fizionomiei numitului RV, ceea ce reprezinta un prejudiciu estetic insemnat si ireversibil. Imprejurarea ca dintii pierduti au fost inlocuiti printr-o proteza dentara este lipsita de relevanta sub acest aspect, deoarece, in asemenea caz, nu are loc un proces de vindecare normal, iar lucrarea dentara efectuata, desi in anumite conditii poate ascunde prejudiciul estetic suferit, nu este de natura sa-l inlature. Pierderea celor doi dinti din fata constituie slutire, indiferent de concluziile medicului legist, deoarece s-a produs o modificare a fizionomiei persoanei vatamate. De asemenea, prin fracturarea celor doi dinti din fata (incisivii frontali superiori) s-au produs efecte negative ireversibile asupra functiei fiziologice a masticatiei, comparabila ca importanta cu celelalte consecinte prevazute de art. 182 alin. 2 din Codul penal de la 1969. Desi textul de lege se refera la pierderea unui simt sau organ, fapta constituie infractiunea de vatamare corporala grava si atunci cand se produce numai slabirea unui simt sau organ. A se vedea in acest sens Decizia penala nr. 915/1997 a Curtii de Apel Timisoara, Decizia penala nr. 86/2000 a Curtii de Apel Constanta, Decizia nr. II/2002 a Inaltei Curti de Casatie si  Justitie si Decizia penala nr. 436/2005 a Curtii de Apel Pitesti.

Printr-un alt rechizitoriu, nr. 150/P/2010 intocmit la data de 20 septembrie 2013 de Parchetul de pe langa Judecatoria Curtea de Arges, s-a dispus punerea in miscarea actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatilor RV, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 180 alin. 2 din Codul penal de la 1969 si NMG si NA, pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 182 alin. 2 din Codul penal de la 1969, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a) din Codul penal de la 1969, cu referire la incidentul descris anterior.

Aceasta situatie de fapt a rezultat din coroborarea urmatoarelor mijloace de proba: plangerea si declaratiile persoanei vatamate RV, declaratiile inculpatului, plangerea si declaratiile martorului NMG, certificatul medico-legal nr. *** emis de S.M.L. Arges, raportul de expertiza medico-legala nr. *** intocmit de S.M.L. Arges, adresele emise de S.C. „MS” S.R.L, adresa nr. *** a S.C. „DD” S.R.L., rechizitoriul nr. 150/P/2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Curtea de Arges, declaratiile martorilor MC, MM, CS, NIA, SIL, IVS, MAV, ADC, CCE si CV, un proces - verbal de confruntare, certificatul medico-legal nr. *** emis de S.M.L. Arges, fisa de cazier judiciar si referatul de cunoastere privitoare la inculpat.

Inculpatul nu a recunoscut savarsirea faptei in cursul urmaririi penale, iar persoana vatamata s-a constituit parte civila in aceeasi faza procesuala cu suma de 10.000 lei despagubiri materiale si 20.000 lei daune morale.

Data fiind intrarea in vigoare a noilor Coduri penale incepand cu 1 februarie 2014, acest dosar, dupa ce initial primise termenul de judecata sub incidenta vechii reglementari, a parcurs si procedura de camera preliminara reglementata de art. 342 - 348 Cod procedura penala.

In cursul judecatii, inculpatul a declarat ca recunoaste fapta comisa asupra persoanei vatamate, dar, raportat la numarul de zile de ingrijire medicala si la celelalte concluzii la care au ajuns medicii legisti, a apreciat ca aceasta fapta constituie infractiunea de lovire sau alte violente prevazuta de art. 180 alin. 2 Cod penal de la 1969 sau de art. 193 alin. 2 Cod penal, solicitand astfel schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care a fost trimis in judecata prin rechizitoriu.

Persoana vatamata a precizat ca, in situatia in care se va schimba incadrarea juridica in infractiunea de lovire, ea se va impaca in acest proces cu inculpatul, deoarece partile s-au inteles si asupra laturii civile a cauzei.

Fata de noua pozitie procesuala, partile si reprezentantul Ministerului Public au solicitat sa nu mai fie audiati martorii mentionati in rechizitoriu, achiesandu-se la situatia de fapt retinuta in actul de sesizare, mai putin in ceea ce priveste incadrarea juridica a faptei.

Procurorul a sustinut ca fapta inculpatului, atat pe noul Cod penal, cat si pe vechiul Cod penal, nu poate fi incadrata in infractiunea de lovire sau alte violente, ci in cea prevazuta de art. 182 alin. 2 Cod penal de la 1969 sau de art. 194 alin. 1 lit. c) Cod penal. Daca s-ar aplica vechiul Cod penal, ar fi vorba indiscutabil de fapta de vatamare corporala grava, deoarece suntem in prezenta unei slutiri a persoanei vatamate. Daca s-ar aplica noul Cod penal, am fi in situatia producerii unui prejudiciu estetic permanent pentru RV, deoarece acea proteza dentara nu poate inlatura prejudiciul suferit.

Examinand intregul material probator administrat in cauza, prima instanta  a retinut ca, in noaptea de 23 spre 24 ianuarie 2010, in jurul orei 02:00, in timp ce persoana vatamata RV se afla in toaleta localului ,,I.” din Curtea de Arges,  i-a aplicat o lovitura cu pumnul in zona fetei numitului NMG, cu care a avut un conflict spontan generat de consumul de alcool. Dupa circa 10 minute, conflictul intre cei doi a reizbucnit atat la parterul localului, cat si in afara acestuia. In ajutorul lui NMG au intervenit prietenii acestuia – inculpatul SMI si numitul NA. Inculpatul si cei doi prieteni ai sai i-au aplicat lui RV mai multe lovituri cu picioarele si cu pumnii in zona corporala si a capului, care au condus la producerea mai multor leziuni, printre care si pierderea celor doi dinti incisivi frontali superiori. Din certificatul medico-legal nr. *** eliberat de medicul legist din cadrul SML Arges a rezultat ca leziunile traumatice corporale produse persoanei vatamate s-au facut prin lovire cu corp dur si victima a necesitat circa 11 - 12 zile de ingrijire medicala pentru a se vindeca.

Prin raportul de expertiza medico-legala nr. *** intocmit de S.M.L. Arges, s-a aratat ca numarul de zile de ingrijire medicala a fost stabilit corect in certificatul medico-legal mentionat mai sus si ca leziunile produse persoanei vatamate nu au fost de natura a produce pierderea unui simt sau organ, incetarea functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica sau psihica, slutirea ori punerea in primejdie a vietii. In acelasi raport de expertiza s-a mai concluzionat ca, in urma reexaminarii persoanei vatamate de catre medicul legist la 21 iulie 2011, s-a stabilit ca leziunile de la nivelul dintilor frontali superiori (11, 21) nu constituie slutire, aceste leziuni fiind remediate  printr-o proteza fixa aplicata persoanei vatamate.

Corespondentul faptei de vatamare corporala grava prevazuta de art. 182 alin. 2 Cod penal de la 1969 nu mai exista in noul Cod penal ca infractiune cu aceeasi denumire, singura fapta aproximativ asemanatoare din punct de vedere al continutului constitutiv fiind fapta de vatamare corporala prevazuta de art. 194 Cod penal. Analizand acest din urma text de lege, judecatorul fondului a constatat ca acea consecinta a slutirii, prevazuta in art. 182 alin. 2 Cod penal de la 1969, pentru care inculpatul a fost trimis in judecata prin rechizitoriu, nu mai este prevazuta in art. 194 alin. 1 Cod penal. Singura consecinta care ar putea fi asimilata slutirii este cea prevazuta de art. 194 alin. 1 lit. c) Cod penal.

Avand in vedere ca din niciun act medical nu rezulta ca persoanei vatamate i s-a produs un prejudiciu estetic grav si permanent, mai ales ca Rosu Vlad a fost intrebat de instanta si a declarat ca nu are probleme cu masticatia in prezent, instanta de fond  a apreciat ca nu se mai poate retine in sarcina inculpatului fapta prevazuta de art. 194 alin. 1 Cod penal. Mai mult, dovedirea unui prejudiciu grav si permanent nu se poate face decat cu acte medicale eliberate de medici specialisti in urma unor constatari sau expertize.

Persoana vatamata, la prezentarea in fata judecatorului pentru a fi audiata, nu prezenta urme vizibile care sa conduca la concluzia ca ar fi suferit un prejudiciu estetic grav la nivel buco-maxilo-facial.

Astfel, raportat la dispozitiile art. 5 Cod penal, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile pentru inculpat, instanta de fond a constatat ca aceasta lege mai blanda o reprezinta Codul penal in vigoare, fapta comisa fiind incadrata in art. 193 alin. 2 din acest cod, adica infractiunea de lovire sau alte violente, instanta raportandu-se exclusiv la numarul de zile de ingrijire medicala de care a avut nevoie persoana vatamata pentru a se vindeca. S-a apreciat ca, atat timp cat in noul Cod penal nu mai este prevazuta urmarea produsa prin fapta inculpatului, care ar fi facut ca aceasta fapta sa fie considerata infractiunea prevazuta de art. 194, este evident ca dispozitiile acestui cod sunt mai favorabile, ele conducand la o noua incadrare in drept, intr-o infractiune mai usoara

Pe cale de consecinta, in baza art. 386 alin. 1 Cod procedura penala, s-a admis cererea inculpatului, de schimbare a incadrarii juridice a faptei pentru care acesta a fost trimis in judecata prin rechizitoriu, din infractiunea de vatamare corporala grava prevazuta de art. 182 alin. 2 Cod penal de la 1969, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a) Cod penal de la 1969, in infractiunea de lovire sau alte violente prevazuta de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a) Cod penal.

Avandu-se in vedere aceasta ultima ipoteza si tinandu-se seama ca partile au declarat ca se impaca daca legea penala permite acest lucru, ori ca persoana vatamata isi va retrage plangerea prealabila, coroborat cu inexistenta in Codul penal in vigoare a faptei de vatamare corporala cu consecinta slutirii persoanei vatamate, s-a apreciat ca trebuie schimbata incadrarea juridica a faptei in cea de lovire sau alte violente prevazuta de noul Cod penal.

Chiar daca persoana vatamata, personal, nu a precizat in declaratia scrisa data in fata instantei ca isi retrage plangerea prealabila, in dezbaterile purtate asupra fondului cauzei aparatorul sau a precizat acest lucru si, prin urmare, intentia persoanei vatamate a fost sa inceteze procesul penal de fata, varianta care, in opinia instantei,  primeaza.

Asa fiind, in baza art. 396 alin. 6 Cod procedura penala raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) Cod procedura penala, instanta de fond a dispus incetarea procesului penal pornit impotriva inculpatului pentru infractiunea de lovire sau alte violente prevazuta de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a) Cod penal, ca urmare a retragerii plangerii de catre persoana vatamata RV.

In baza art. 397 Cod procedura penala raportat la art. 25 alin. 5 Cod procedura penala, a fost lasat nesolutionata actiunea civila formulata de partea civila RV impotriva inculpatului SMI.

Impotriva sentintei, in termen legal a formulat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Curtea de Arges, criticand-o pentru nelegalitate si solicitand desfiintarea sa, pe motiv ca instanta de fond in mod gresit a schimbat incadrarea juridica a faptei din infractiunea prevazuta de art. 182 alin. 2 Cod penal vechi in infractiunea prevazuta de art. 193 alin. 2 Cod penal, apreciind ca incadrarea juridica corecta a faptei ar fi fost infractiunea prevazuta de art. 194 alin. 1 lit. c) Cod penal.

Considera apelantul ca aceasta se impune, intrucat pierderea a doi dinti incisivi frontali constituie un prejudiciu grav si permanent, creandu-se o dizarmonie substantiala a fizionomiei partii civile, ceea ce reprezinta un prejudiciu estetic grav si ireversibil, indiferent de concluziile medicului legist.

Totodata, prin fracturarea celor doi dinti incisivi frontali superiori s-au produs efecte negative ireversibile si asupra functiei masticatiei, aratandu-se ca, dincolo de aspectul slutirii, trebuie sa se aiba in vedere gravitatea concreta a rezultatului imediat produs prin violenta, functia masticatorie nemaiputand fi recuperata niciodata, chiar daca o protezare poate reprezenta o imbunatatire.  

Infirmitatea aceasta, astfel cum este prevazuta si de noua reglementare, include toate elementele vizate de reglementarea anterioara, respectiv pierderea unui simt, pierderea unui organ sau incetarea functionarii acestuia.

Examinand hotararea atacata cu apel, prin prisma criticilor care i-au fost aduse, precum si sub toate aspectele, in baza art. 417, 418 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca apelul este intemeiat, dupa cum se va arata in continuare.

Situatia de fapt stabilita in hotararea primei instante corespunde intru totul probelor administrate in faza de urmarire penala, necontestate in faza judecatii de  inculpatul SMI (plangerea si declaratiile persoanei vatamate RV, declaratiile inculpatului, declaratiile martorului NMG, certificatul medico-legal nr. *** emis de S.M.L. Arges, raportul de expertiza medico-legala nr. *** intocmit de S.M.L. Arges, adresele emise de S.C. „MS” S.R.L, adresa nr. *** a S.C. „DD” S.R.L., declaratiile martorilor MC, MM, CS, NIA, SIL, IVS, MAV, ADC, CCE si CV, proces - verbal de confruntare, certificatul medico-legal nr. *** emis de S.M.L. Arges, fisa de cazier judiciar), Curtea constatand ca sub acest aspect sentinta apelata este legala si temeinica.

Intr-adevar, din intregul material probator administrat in cauza rezulta, in esenta, ca in noaptea de 23/24 ianuarie 2010, pe fondul unor altercatii din incinta localului I. din municipiul Curtea de Arges, inculpatul SMI, impreuna cu numitii NA si NMG l-au lovit pe numitul RV in mod repetat cu pumnii si cu picioarele, inclusiv in zona superioara a corpului, iar in urma exercitarii acestor agresiuni, persoana vatamata a suferit mai multe leziuni traumatice, printre care si pierderea a doi dinti incisivi frontali superiori (11, 21), necesitand circa 11-12 zile de ingrijiri medicale.

Curtea mai retine ca persoanei vatamate i-a fost montata o proteza fixa in locul celor doi dinti pierduti, insa i s-a recomandat reevaluarea situatiei, lucrarea protetica nefiind permanenta.

Astfel, se observa ca, desi persoana vatamata a declarat in fata primei instante ca dupa incident nu a avut probleme cu masticatia si i s-a montat o proteza, a precizat si faptul ca specialistii l-au chemat la un nou control, dupa varsta de 25 de ani, pana la acel moment spunandu-i sa ramana cu proteza respectiva.

Si in cursul urmaririi penale, persoana vatamata declarase ca la acel moment (28.04.2011) poarta proteza dentara, dar va fi nevoie sa i se implanteze dinti.

Curtea retine ca, desi in certificatul medico-legal si in raportul de expertiza medico-legala, intocmite in cauza de acelasi medic legist, se mentioneaza ca leziunea traumatica produsa la nivelul danturii persoanei vatamate nu ar constitui slutire ori vreo alta consecinta din cele prevazute de art. 182 alin. 2 Cod penal anterior (pierderea unui simt sau organ, incetarea functionarii acestora, o infirmitate permanenta, etc.), intrucat persoana vatamata ar fi beneficiat de acea lucrare protetica coroane metalo-ceramice -o proteza fixa la nivelul celor doi dinti pierduti-, prima instanta nu a avut in vedere efectele care in mod evident sunt generate, de catre pierderea a doi dinti incisivi frontali, nu numai cu privire la infatisarea persoanei vatamate, cat mai ales cu privire la functia masticatorie a acesteia.

In acest sens, astfel cum a aratat si apelantul, sunt de retinut argumentele expuse de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectii Unite in cuprinsul Deciziei nr. II/2002, in cadrul solutionarii unui recurs in interesul legii cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 182 alin. 2 Cod penal anterior in cazul faptei de vatamare corporala, savarsita cu intentie, care a avut ca urmare pierderea unuia sau mai multor dinti.

Instanta suprema a aratat, in esenta, ca nu poate fi atribuit, in sens juridic, sensul notiunii de „organ” unui dinte, mai ales dintre cei dispusi la periferia segmentului din aparatul digestiv ce asigura functia fiziologica a masticatiei, insa pe de alta parte, la stabilirea in concret a urmarilor avute in vedere de dispozitiile art. 182 alin. 2 Cod penal anterior, inclusiv a celor privind slutirea si producerea unei infirmitati permanente, trebuie avute in vedere toate modificarile survenite in structura anatomica a victimei si influenta acestora asupra posibilitatilor ei de masticatie, pentru a se stabili daca prin vatamarea respectiva s-a cauzat o modificare a fizionomiei victimei sau o diminuare a functiilor ei fiziologice, comparabile, ca importanta, cu consecintele vizate de textul legal mentionat.

In mod firesc, pentru aceasta trebuie sa se tina seama de criterii de ordin anatomic si fiziologic proprii naturii umane, cum ar fi pozitia dintelui pierdut, fiind de notorietate ca lipsa unui incisiv frontal si chiar a unui canin, mai ales din cei fixati in alveolele dentare ale maxilarului superior, modifica esential fizionomia celui lezat sau poate avea efecte negative ireversibile asupra functiei fiziologice a masticatiei.

S-a mai aratat ca, pentru determinarea prejudiciului estetic adus fizionomiei persoanei prin pierderea dintilor mai pot fi avute in vedere si unele criterii specifice precum sexul, varsta, profesia acesteia, si trebuie evaluata cu prioritate gravitatea concreta a rezultatului imediat produs prin actul de violenta, iar nu situatia atenuata prin inlocuirea dintilor smulsi sau rupti ori prin protezare.

In acceptiunea Inaltei Curti, o atare interpretare se impune nu numai pentru ca recurgerea la procedee artificiale nu poate asigura redarea totalitatii insusirilor anatomice si fiziologice ale dintelui natural, ci si datorita lipsirii celui lezat, cel putin pentru o anumita perioada, de infatisarea sa fireasca.

Luand in considerare toate aceste aspecte, precum si datele specifice din prezenta cauza, Curtea a retinut ca justificarea oferita prin actele medico-legale, referitoare la inlocuirea dintilor persoanei vatamate cu o proteza fixa, nu poate subzista in concret in cazul persoanei vatamate. In acest sens, are in vedere faptul ca o proteza, chiar daca atenueaza situatia creata prin pierderea dintilor, nu poate, intr-adevar, contribui la exercitarea functii masticatorii in aceleasi conditii in care aceasta este asigurata de dintii naturali, mai ales ca este vorba de doi dinti, incisivi frontali dintre cei fixati in alveolele dentare ale maxilarului superior.

Curtea nu poate retine argumentul expus in sentinta atacata, in sensul ca persoana vatamata a fost intrebata de prima instanta si a declarat ca nu are probleme cu masticatia in prezent, in conditiile in care, cum s-a aratat anterior, din propriile declaratii rezulta ca proteza fixa ce i-a fost aplicata este doar temporara. Persoana vatamata a aratat in fata judecatorului ca trebuie sa efectueze un nou control dupa varsta de 25 de ani, pana la acel moment urmand a purta respectiva proteza, dupa cum si in cursul urmaririi penale declarase ca va fi nevoie sa i se implanteze dinti.

Este de notorietate ca nici proteza, nici implantul dentar nu pot fi asimilate dintelui natural, mai ales cand este vorba de doi dinti, incisivi frontali superiori, a caror importanta in exercitarea functiei fiziologice a masticatiei este foarte mare. De altfel, este de notorietate si faptul ca astfel de solutii nu sunt in niciun caz permanente, aspect confirmat si de sustinerile partii vatamate anterior analizate.

In aceste conditii, daca pe fondul evolutiei tehnicii medicale stomatologice s-ar putea vorbi de faptul ca prin montarea unei proteze fixe sau a unui implant dentar se poate repara un prejudiciu estetic, astfel incat el sa nu fie unul grav si permanent ori sa nu constituie slutire (in sensul dispozitiilor art. 194 alin. 1 lit. c din noul Cod penal ori a art. 182 alin. 2 Cod penal anterior), Curtea nu poate retine o concluzie similara si in privinta functiei fiziologice a masticatiei, conform celor anterior mentionate, mai ales ca trebuie sa aiba in vedere cu prioritate gravitatea concreta a rezultatului imediat produs prin actele de violenta exercitate de inculpat, iar nu situatia atenuata prin tratamentul aplicat de specialisti (care, oricum, este temporar).

In consecinta, Curtea a retinut ca pierderea de catre persoana vatamata a celor doi dinti incisivi frontali superior in urma agresiunii exercitate de inculpat constituie infirmitate permanenta fizica, indiferent de concluziile medicului legist, deoarece s-au produs efecte negative ireversibile asupra functiei fiziologice a masticatiei, comparabila ca importanta cu celelalte consecinte prevazute de legiuitor, proteza fixa ce i-a fost montata persoanei vatamate, pana la noua evaluare pe care aceasta urmeaza a o efectua dupa implinirea varstei de 25 de ani, neputand inlocui in totalitate dintii naturali pierduti.

In raport de considerentele aratate, Curtea a constatat ca sentinta apelata nu este legala si temeinica nici sub aspectul incadrarii juridice a faptei, respectiv a retinerii legii mai favorabile inculpatului.

Fapta savarsita de acesta din urma se incadreaza in dispozitiile art.182 alin.2 Cod penal anterior, respectiv in cele ale art. 194 alin. 1 lit. a)din noul Cod penal si, desi noua reglementare prevede un maxim special mai ridicat al pedepsei, in concret vechiul Cod penal este mai favorabil, in urma evaluarii globale a tuturor institutiilor juridice incidente in cauza.

Astfel, minimul pedepsei este acelasi in ambele reglementari, 2 ani inchisoare, iar in raport de circumstantele concrete ale spetei, inclusiv de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, de conduita ulterioara a acestuia, mai ales de faptul ca s-a inteles pe latura civila cu persoana vatamata, Curtea a retinut in favoarea acestuia circumstantele atenuante prevazute de art. 74 lit. b), c) Cod penal anterior si se orienteaza catre o pedeapsa sub minimul prevazut de lege, cu suspendarea executarii acesteia, conditii in care sunt mult mai favorabile dispozitiile din Codul penal anterior, atat sub aspectul cuantumului pedepsei, cat si al regimului suspendarii executarii acesteia.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a admis apelul declarat de parchet, conform art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedura penala, a desfiintat in totalitate sentinta si, rejudecand, a facut aplicarea disp. art. 5 Cod penal.

In baza art.182 alin.2 Cod penal anterior, cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. a) Cod penal anterior, art. 74 lit. b) si c) si art. 76 si art.80 Cod penal anterior, a fost condamnat inculpatul SMI la 8 luni inchisoare.

In baza art. 81 Cod penal anterior,  s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pe un termen de incercare de 2 ani si 8 luni.

I s-a atras atentia inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal anterior si i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.71 Cod penal rap.la art.64 lit.a) teza a II-a si lit.b) Cod penal, ca pedeapsa accesorie. Totodata, s-a facut aplicarea art.71 alin.5 Cod penal.

Cu privire la latura civila a cauzei, s-a luat act de intelegerea intervenita intre parti, conform declaratiei persoanei vatamate.