Infractiunea de favorizarea infractorului. Elemente constitutive. Latura subiectiva.

 

 
Cod penal, art. 264

 

In cadrul infractiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264  Cod penal, esentiala este imprejurarea ca autorul infractiunii de favorizare a infractorului sa fi cunoscut persoana caruia ii confera ajutor este un infractor, deci o persoana care a savarsit o infractiune, aceasta fiind de altfel o concluzie rezultata din insasi  denumirea marginala a textului de lege, fiind de la sine inteles ca favorizarea priveste un infractor, in sensul de persoana participanta la savarsirea unei fapte prevazuta de legea penala, incriminata si sanctionata ca infractiune.

Atata timp cat nu rezulta din coroborarea mijloacelor de proba ca la momentul pretinsei consumari a infractiunii, inculpatul ar fi avut intentia de a acorda ajutor celuilalt inculpat, pe care nici nu-l cunostea, ori altui infractor, in scopurile enumerate de art. 264 Cod penal, deci in lipsa laturii subiective specifice infractiunii prev. de art. 264 Cod penal, nu se poate retine vinovatia acestuia in savarsirea infractiunii de favorizare a infractorului.

 

                               

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia penala nr. 923 din 28 iunie 2012.

 

Prin sentinta penala nr.51/06.03.2012 pronuntata de Judecatoria Valenii de Munte s-au dispus urmatoarele:

1. In baza art. 85 alin.1 din OUG.195/2002, cu aplicarea art.37 lit. b) C.pen.  a fost condamnat inculpatul  D.V., la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de conducere, pe drumurile publice, a unui autoturism neinmatriculat.

In baza art. 86 alin.1 din OUG.195/2002, cu aplicarea art.37 lit.b) C.pen.  a fost condamnat  acelasi inculpat la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice,fara permis.

In baza art. 87 alin.1 din OUG.195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod pen.,  a fost condamnat acelasi inculpat  la pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice, a unui autovehicul, de catre o persoana  avand o imbibatie alcoolica peste 0,80 g/l.

In baza art. 33 lit.a) si art. 34 lit.b) C.penal  s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, 2 ani si 6 luni inchisoare, care a fost  sporita cu 6( sase ) luni, inculpatul  avand de executat pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare.

In baza art. 71 alin.1 si 2 C.penal  s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) si lit.c) C.penal, in acest din urma caz dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

2.In baza art. 11 pct.2 lit.a) raportat la art. 10 lit.d) C.proc.pen. a fost achitat  inculpatul V.C.E., pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.264 alin.1 C.pen., de favorizare a inculpatului.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut, pe baza probelor administrate,  urmatoarea situatie de fapt:

In data de 11 aprilie 2009, in jurul orelor 3,00, inculpatul  D.V conducea, pe DN 1A, in localitatea Magurele, jud. Prahova, motociclul marca Kawasaki, de culoare visinie, cu seria sasiului ………….. , fara a avea montata placuta de inmatriculare.

La un moment dat a pierdut controlul vehiculului si a parasit carosabilul, lovindu-se de un podet de beton in partea dreapta a drumului.

Martorul P. I., care circuland in spatele inculpatului a surprins momentul impactului, a sunat la serviciul de urgenta 112, iar inculpatul a fost transportat cu ambulanta, la Spitalul Judetean de Urgenta Ploiesti.

Din verificarile efectuate s-a constatat ca inculpatul nu poseda permis de conducere si avea o alcoolemie de 1,85 g/l alcool pur in sange, conform buletinului de analiza toxicologica alcoolemie nr. 1236 din 13 aprilie 2009 eliberat de Serviciul de Medicina Legala Ploiesti.

De asemenea, s-a mai constatat ca motociclul marca Kawasaki condus de inculpat nu avea placute de inmatriculare, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculari a Vehiculelor comunicand ca motocicleta cu seria sasiului identificata la fata locului nu figureaza inregistrata in evidenta nationala a vehiculelor.

In aceeasi noapte, in cursul cercetarii la fata locului, un politist de la Serviciul Politiei Rutiere a solicitat politistului comunitar N. C. si celor doi paznici ai Primariei comunei Magurele, aflati in serviciu T. Gh. D. si T. I., sa preia si sa depoziteze, la sediul politiei comunitare, vehiculul implicat in accident.

La locul accidentului s-a deplasat T. I. care, intampinand dificultati in a transporta vehiculul, cu masa mare si transmisia blocata, a solicitat ajutorul politistului comunitar si a celuilalt paznic.

Impreuna, au transportat motocicleta la sediul politiei comunitare unde N. C. a facut urmatoarea mentiune in caietul de raport : „In jurul orelor 3,30, in timp ce ne aflam in zona Valea Teleajenului … am fost sunat de agentul de paza T. I. ca este solicitat de A. V. de la politia rutiera sa-l insoteasca la un accident rutier. Ne-am deplasat la Primarie … ne-am deplasat la zona unde avusese loc accidentul. La fata locului am gasit motocicleta implicata in accident, accidentatul era transportat la spital. La solicitarea agentului de politie am adus motocicleta la sediu”.

La o ora de la terminarea serviciului de catre agent N. C., a inceput serviciul inculpatul V. C. E.. Insemnarile sale, in acelasi caiet si imediat dupa cele ale colegului sau, nu fac nici o mentiune referitoare la vehiculul lasat in sediul Politiei comunitare.

S-a retinut insa ca inculpatul a aflat, din raportul colegului sau, ca motocicleta fusese implicata intr-un accident.

In jurul orelor 7,30 au venit doua persoane, pe care inculpatul  nu le cunostea si care au solicitat restituirea motocicletei. Pe baza descrierii obiectului , facuta de catre cele doua persoane, inculpatul a restituit motocicleta celor doua persoane, una dintre acestea fiind identificata ulterior, ca fiind fratele inculpatului D. V., numitul  D. M.-Gh..

Instanta  de fond a retinut situatia de fapt descrisa mai sus prin coroborarea tuturor probelor administrate la urmarirea penala si in faza cercetarii judecatoresti.

In drept, instanta de fond a retinut ca faptele inculpatului D. V. , astfel cum au fost descrise mai sus, intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor prev.de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002,  prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002  si respectiv prev.de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, fiecare cu aplicarea disp. art. 37 lit. b Cod penal, dispunand condamnarea acestuia.

In privinta faptei pentru care a fost trimis in judecata inculpatul V. C. E., infractiunea prev.de art. 264 alin. 1 Cod penal, de favorizare a infractorului, la primul grad de jurisdictie, din interpretarea probelor administrate, s-a concluzionat ca inculpatul nu a actionat cu intentie.

Sub acest aspect, s-a retinut ca potrivit doctrinei penale si a practicii judiciare, infractiunea de favorizare a infractorului se savarseste cu intentie directa sau indirecta. Favorizatorul isi da seama si vrea sa dea ajutor unui infractor pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea  penala, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a-i asigura folosul sau produsul infractiunii, prevazand ca prin aceasta creeaza o stare de pericol pentru infaptuirea justitiei, urmare pe care o doreste sau o accepta. Este suficient (dar si necesar ) sa fi stiut ca cel caruia ii da ajutorul este un infractor, adica o persoana care a savarsit o infractiune (O.Loghin, T. Toader Drept Penal Roman, partea speciala pg.406).

Instanta de fond a constatat ca, din probele administrate in cauza nu rezulta ca  acest inculpat a cunoscut ca s-a savarsit o infractiune si ca prin restituirea motocicletei il ajuta pe inculpatul D. V.

Astfel, mentiunea din caietul de serviciu este in sensul producerii unui accident (care nu echivaleaza in mod necesar cu o infractiune), iar inculpatul V. C. E. nu il cunoaste nici pe D. V. si nici pe fratele acestuia, D. M. Gh.

Mai mult, era prima imprejurare in care un vechiul implicat intr-un accident era lasat, fara documente in care sa se specifice imprejurarile concrete in care s-a produs acel accident, in pastrarea politiei comunitare Magurele, iar restituirea bunurilor pierdute sau abandonate se facea, potrivit declaratiilor martorilor, pe baza descrierii acestora de catre pretinsul proprietar sau posesor.

Desigur ca se poate vorbi despre neglijenta inculpatului care, data fiind natura serviciului sau, trebuia sa faca verificari suplimentare, inainte de restituirea motocicletei insa nu de intentia directa sau indirecta de a ajuta un inculpat.

S-a mai observat si ca motivarea actului de trimitere in judecata cu privire la acuzatia adusa acestui inculpat este succinta si neconvingatoare, retinerea cunoasterii, de catre inculpat, a situatiei de fapt neavand sprijin in probele administrate.

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs, in termenul legal,  Parchetul de pe langa Judecatoria Valenii de Munte si inculpatul D. V.

In recursul promovat de catre Parchet au fost formulate critici in ceea ce priveste netemeinicia, sub aspectul gresitei achitari a inculpatului V. C. E., deoarece din probele administrate, reiese ca inculpatul a urmarit, cu intentie sa-l ajute pe inculpatul D. V., pentru a ingreuna efectuarea urmaririi penale, prin restituirea motocicletei implicata intr-un accident de circulatie .

In mod netemeinic, instanta a retinut ca, fapta nu a fost savarsita cu intentie, avand in vedere ca inculpatul a restituit motocicleta unor persoane fara a le solicita actele de identitate, deci fara a efectua un minim de verificari impuse de procedura comuna in astfel de cazuri.

Se solicita  admiterea recursului, casarea sentintei penale si, in cadrul rejudecarii cauzei, sa se dispuna condamnarea inculpatului V. C. E. pentru savarsirea infractiunii de favorizarea infractorului prevazuta si pedepsita de art.264 alin.1 C.pen.

Recursul Parchetului este nefondat.

In sarcina inculpatului V. C. E., agent de politie comunitara la Primaria Magurele, s-a retinut ca a dat ajutor, fara o intelegere prealabila inculpatului D. V., ajutor constand in incredintarea motociclului marca Kawasaki unor necunoscuti si ingreunand urmarirea penala aflata in desfasurare.

Curtea observa ca este de netagaduit, iar inculpatul intimat nici nu a negat, imprejurarea ca acesta a  procedat la restituirea motociclului implicat in accident catre doua persoane de sex masculin ce s-au prezentat la sediul Politiei Comunitare, institutie al carui angajat era inculpatul.

Restituirea s-a facut insa in baza convingerii inculpatului in sensul ca cel putin una din persoanele solicitate era atat proprietarul (ori posesorul  bunului) deoarece bunul a fost descris de catre solicitanti si corespundea celui care fusese lasat in incinta sediului Politiei Comunitare Magurele.

Aceasta stare de fapt reiese din declaratia data de catre inculpatul V. C. E. in cursul urmaririi penale ( filele 65-66 dosar fond) precum si din  declaratia data de catre acelasi inculpat in cursul judecatii ( fila 21 dosar fond).

Incontestabila este si imprejurarea ca in momentul restituirii bunului, inculpatul nu a incheiat un inscris constatator al acestei restituiri.

Insa, asa cum insusi inculpatul a declarat, restituirea s-a facut in conditiile in care inculpatul nu a cunoscut faptul ca motociclul fusese implicat intr-o infractiune, ci doar intr-un accident rutier, deoarece, in  declaratia data la urmarirea penala, inculpatul a recunoscut ca a citit mentiunile colegului sau de serviciu din tura precedenta, efectuate in registrul de rapoarte zilnice al Politiei Comunitare.

Or, aceste mentiuni efectuate in registrul respectiv ( filele 30-31 dosar urmarire penala) de catre agentii de politie comunitara N.C. si A. M. se refera textual, la urmatoarele: „ in jurul orelor 3,30 am fost sunat de agent de paza T. I. care a fost solicitat de agentul de politie A. V. de la politia rurala sa-l insotesc la un accident rutier…. Ne-am deplasat in zona unde avusese loc accidentul… La fata  locului am gasit motocicleta implicata in accident, accidentatul era transportat la spital. La solicitarea agentului de politie am dus motocicleta la sediu”.

In acelasi timp, Curtea mai constata ca nici de catre cei doi agenti ai politiei comunitare semnatari ai mentiunilor de mai sus, nu a fost incheiat vreun alt inscris din care sa rezulte preluarea vehiculului implicat in accident.

In mod logic, expresia ,, am dus motocicleta la sediu’’ din consemnarile de mai sus nu inseamna decat transportarea efectiva la sediul politiei comunitare si nu se refera in mod necesar la preluarea in custodie a acestui bun, cu atat mai mult cu cat in acest sens nu a fost incheiat nici un alt inscris doveditor, nici de catre agentul politiei rutiere, nici de catre cei care au adus bunul in locul respectiv.

Asa fiind, este evident ca aparenta preluarii si primirii bunului in incinta sediului Politiei Comunitare era aceea a ,,implicarii’’ sale intr-un accident rutier, deci nu neaparat intr-o infractiune, deoarece nicio mentiune privitoare la vreo infractiune, si cu atat mai putin la autorul acesteia,  nu rezulta din continutul registrului de serviciu asa cum a fost prezentat in detaliu mai sus.

Or, potrivit art. 75 din O.U.G. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, accidentul de circulatie este evenimentul care intruneste cumulativ urmatoarele conditii: a) s-a produs pe un drum deschis circulatiei publice ori si-a avut originea intr-un asemenea loc;  b) a avut ca urmare decesul, ranirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel putin unui vehicul sau alte pagube materiale;  c) in eveniment a fost implicat cel putin un vehicul in miscare.

Cum insasi definitia legala nu face referire la savarsirea unei infractiuni, reiese ca intimatul inculpat, fundamentandu-si decizia de a restitui bunul pe mentiunile facute de colegii sai in registru, a putut lua in calcul si faptul ca nu toate accidentele de circulatie constituie infractiuni.

In aceasta situatie, in mod corect a apreciat prima instanta ca nu se poate prune problema existentei laturii subiective specifice infractiunii de  favorizare a infractorului, prev. de art. 264 Cod penal.

Din continutul incriminarii instituite in art. 264 Cod penal rezulta ca latura subiectiva specifice asteia este dosar intentia, in ambele forme ale acesteia.

Esentiala este imprejurarea ca autorul infractiunii de favorizare a infractorului sa fi cunoscut persoana caruia ii confera ajutor este un infractor, deci o persoana care a savarsit o infractiune, aceasta fiind de altfel o concluzie rezultata din insasi denumirea marginala a textului de lege care este „ favorizarea infractorului”, fiind de la sine inteles ca favorizarea priveste un infractor, in sensul de persoana participanta la savarsirea unei fapte prevazuta de legea penala, incriminata si sanctionata ca infractiune.

In conditiile  in care mentiunile efectuate in registrul de serviciu nu contineau nici o referire la potentiala savarsire a unei infractiuni ori la eventualul infractor, ci doar la implicarea vehiculului intr-un accident de circulatie, care are o sfera mult mai extinsa decat cea privind savarsirea unei infractiuni, asa cum s-a specificat mai sus, este evident ca reprezentarea in plan psihic a restituirii bunului, de catre intimatul inculpat V. C. E., nu poate fi aceea a ajutorului dat unui infractor pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei, asa cum cere textul de lege.

Asa cum in mod judicios a interpretat si instanta de fond, simpla restituire a motociclului, fara a se corobora aceasta cu alte mijloace certe de proba din care sa rezulte, cel putin indirect ca restituirea s-ar fi facut in scopurile enumerate mai sus, nu poate conduce la antrenarea raspunderii penale a inculpatului intimat V. C. E..

Atata timp cat, insasi preluarea bunului s-a realizat  fara incheierea unui inscris prevazut de dispozitiile codului de procedura penala, ca mijloc de proba, deci fara a se intocmi un proces verbal de predare - primire ori de preluare in custodie, este  evident ca, potrivit principiului simetriei, nu se poate pune problema unei restituiri situata in afara conditiilor legale.

Pe de alta parte, din examinarea actelor dosarului rezulta ca accidentul a avut loc in jurul orelor 3,00, deci pe timp de noapte, iar procesul verbal de constatare a fost incheiat de catre agentul de politie rutiera in cursul diminetii, intre orele 6,30-8,30, intr-un singur exemplar (filele 10-13 dosar fond) asa incat, la momentul restituirii, inculpatul intimat, necunoscand nici situatia de  fapt si nici persoana potentialului infractor, nu putea avea reprezentarea ajutorului dat unui (eventual) infractor.

Or, pe baza simplelor mentiuni din registrul de serviciu al politiei comunitare, astfel cum sunt descrise mai sus, nu se poate concluziona ca, prin restituirea bunului s-ar produce vreuna din consecintele enumerate in art. 264 Cod penal, atata timp cat nici preluarea bunului nu se facuse prin intocmirea unor inscrisuri doveditoare ale acestei operatiuni, din care sa se fi conturat, in mod rezonabil, existenta unei fapte prevazute de legea penala, definita de lege ca infractiune ori din care sa se fi conturat posibilitatea exercitarii unei urmariri penale, pentru a se putea pune problema zadarnicirii desfasurarii acesteia.

In plus, concluzia de mai sus este intarita si de adresa 4944/22.12.2010 eliberata de catre Primaria Magurele - fila 29 dosar urmarire penala - din care reiese ca nu a fost intocmit nici un proces verbal de custodie si nici un alt document la preluarea bunului, iar motocicleta implicata in accident a fost depozitata pe holul primariei la rugamintea agentului de politie rutiera, pe motivul ,, sa nu ramana in drum’’.

In raport de aceste argumente, Curtea constata ca lipseste latura subiectiva infractionala, care este doar intentia directa ori indirecta, atata timp cat nu rezulta din mijloacele de proba enumerate mai sus, ca la momentul predarii bunului, inculpatul intimat ar fi avut intentia de a acorda ajutor celuilalt inculpat, pe care nici nu-l cunostea, ori altui infractor, in scopurile enumerate de art. 264 cod penal.

In lipsa laturii subiective specifice infractiunii prev. de art. 264 Cod penal, este evident ca solutia de achitare dispusa de catre prima instanta este conforma atat probelor administrate, cat si doctrinei si jurisprudentei in materia acestei infractiuni, neputandu-se pune problema antrenarii raspunderii penale a inculpatului V. C. E., asa cum in mod corect a apreciat si instanta de fond, sentinta fiind legala sub acest aspect.

Pentru aceste argumente, recursul declarat in cauza de Parchetul de pe langa Judecatoria  Valenii de Munte,  a fost  respins, ca nefondat, conform art.385

¹⁵

pct.1 lit.b C.proc.penala.

 

 (Judecator Cristina Georgescu)