Favorizarea Infractorului | Consultanță Juridică 24/7 - Discută Cu Un Avocat Online
cabinet de avocat
Circumstantele atenuante
13 octombrie 2012
avocat bucuresti
Furtul
13 octombrie 2012

Favorizarea infractorului

avocatura bucuresti

avocatura bucuresti

Favorizarea infractorului - Vechiul Cod penal

Această infracţiune este prevăzută în art. 264 C. pen. şi constă în ajutorul dat unui infractor, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.

Favorizarea infractorului are caracterul de infracţiune autonomă, de sine stătă­toare şi nu este un act de complicitate sub forma complicităţii morale anterioare sau concomitente, deoarece nu a existat o înţelegere prealabilă între cel care a comis infracţiunea şi cel care îi dă ajutor.

2. Condiţii preexistente

A. Obiectul infracţiunii. a) Obiectul juridic specific este reprezentat de acele relaţii sociale privind înfăptuirea justiţiei penale sub aspectul tragerii la răspundere penală a celor care au săvârşit infracţiunea sau al executării pedepselor definitive pronunţate prin hotărâri judecătoreşti în condiţii legale.

b) De cele mai multe ori la această infracţiune nu întâlnim un obiect material. Atunci însă când ajutorul dat unui infractor priveşte în mod direct un bun (favo­rizatorul ascunde bunul provenit din infracţiune) acel bun va fi obiect material al in­frac­ţiunii.

B. Subiecţii infracţiunii. a) Subiect activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoa­nă care răspunde penal. Autorul sau participantul la o infracţiune nu poate fi subiect la această infracţiune, deoarece legea nu pedepseşte autofavorizarea. De aseme­nea, nu va fi subiect nici acela care săvârşeşte un act de favorizare pentru a scăpa chiar el de răspundere penală, sau autorul unei infracţiuni care determină un terţ să desfăşoare o activitate de favorizare cu privire la el, sau îl ajută să îndeplinească un act de favorizare.

Cel din urmă va răspunde pentru favorizarea infractorului, iar în privinţa autorului nu va fi posibilă reţinerea participaţiei la favorizarea infractorului sub forma instigării sau complicităţii, deoarece autorul infracţiunii a utilizat orice mijloc pentru a scăpa de răspundere penală în ceea ce priveşte propria persoană.

Favorizarea infractorului

Participaţia la infracţiunea de favorizare a infractorului este posibilă în toate for­mele sale: coautorat, instigare şi complicitate.

b) Subiectul pasiv principal este statul ca administrator al justiţiei penale, iar subiect pasiv secundar este orice persoană ale cărei interese au fost prejudiciate prin săvârşirea infracţiunii de către subiectul activ.

3. Conţinutul constitutiv

A. Latura obiectivă. a) Elementul material al infracţiunii de favorizare a infracto­rului constă într-o acţiune de ajutor dat unui infractor. Ajutorul poate fi acordat prin acte comisive sau omisive; de asemenea, trebuie să precizăm că ajutorul poate fi dat personal de favorizator sau prin intermediar.

Nu constituie ajutor declaraţiile mincinoase date de o persoană: în acest caz, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile, se va putea reţine mărturia mincinoasă.

Dacă ajutorul dat unei persoane constituie prin el însuşi o infracţiune se vor aplica regulile concursului de infracţiuni (de exemplu, o persoană întocmeşte un înscris oficial fals pentru a ajuta un funcţionar public care a comis o delapidare să acopere paguba produsă; în acest caz se va reţine un concurs de infracţiuni între favorizarea infractorului şi fals material în înscrisuri oficiale).

Pentru existenţa infracţiunii nu are importanţă dacă ajutorul priveşte un singur act sau întreaga activitate infracţională a autorului şi nici dacă ulterior infractorul favorizat este achitat.

În al doilea rând, trebuie precizat că întotdeauna ajutorul trebuie dat unui infractor. Nu interesează dacă acesta este autor sau participant la o infracţiune sub forma instigării sau complicităţii.

De asemenea, nu are importanţă dacă infracţiunea a fost consumată sau a rămas în formă de tentativă şi nici dacă este vorba de o infracţiune de drept comun sau o infracţiune mai gravă (în acest caz totuşi există nişte reguli speciale mai aspre de pedepsire a favorizatorului prevăzute în art. 173 şi art.361 C. pen., după caz).

În al treilea rând, ajutorul dat unui infractor trebuie să aibă ca destinaţie obiectivă îngreunarea sau zădărnicirea urmăririi penale, judecăţii sau executării pedepsei ori asigurarea infractorului a folosului sau produsului infracţiunii.

A da ajutor unui infractor pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală înseamnă a da orice sprijin pentru a împiedica identificarea autorului, descoperirea probelor etc. De exemplu, favorizatorul îl ascunde pe infractor sau ţine în depozit bu­nuri provenite din săvârşirea infracţiunii. Actele de ajutor trebuie date în intervalul de timp de la săvârşirea infracţiunii şi până la trimiterea în judecată.

Ajutorul dat pentru a îngreuna sau zădărnici judecata sau executarea pedepsei poate fi dat pe tot parcursul judecăţii sau după ce hotărârea a rămas definitivă şi poate consta în acte care au drept scop întârzierea sau împiedicarea oricărui act de procedură sau poate privi întârzierea executării sau sustragerea infractorului de la executarea pedepsei (de exemplu, ascunderea infractorului).

În cele din urmă ajutorul poate privi asigurarea pentru infractor a folosului sau produsului infracţiunii (de exemplu, primirea, transformarea, înlesnirea valorificării). Dacă aceste activităţi se fac în scopul de a obţine un folos material fapta va constitui tăinuire (art.221 C. pen.).

Trebuie observat că scopul are semnificaţia de destinaţie obiectivă a activităţii infracţionale şi nu de finalitate subiectivă a acesteia.

Ultima condiţie a elementului material se referă la momentul când se acordă ajutorul. Astfel, acest ajutor trebuie acordat fără o înţelegere anterioară săvârşirii in­frac­ţiunii sau în timpul săvârşirii, în caz contrar reţinându-se complicitate morală prin promisiunea de favorizare.

b) Urmarea socialmente periculoasă constă în starea de pericol pentru înfăptuirea justiţiei. Urmarea există dacă ajutorul are aptitudinea să realizeze scopul prevăzut, chiar dacă în concret acesta nu se produce.

c) Legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată, rezultă din materialitatea faptei, fiind necesar să se dovedească că s-a dat un ajutor apt să contribuie la îngreunarea sau zădărnicirea urmăririi penale, judecăţii sau executării pedepsei ori să asigure infractorului folosul sau produsul infracţiunii.

B. Latura subiectivă. Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Auto­rul dă ajutor infractorului, pornind sau doar acceptând ca prin activitatea sa să pericli­teze actul de justiţie. Culpa ca formă a vinovăţiei nu există la această infracţiune. Dacă favorizatorul urmăreşte un anumit scop, de exemplu obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material, se va reţine infracţiunea de tăinuire.

Ajutorul dat unui infractor pentru a dovedi nevinovăţia acestuia sau pentru a stabili limita justă a răspunderii penale nu constituie infracţiune.

4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni

A. Forme. Actele de pregătire şi tentativa sunt posibile, dar nu se pedepsesc. In­fracţiunea se consumă în momentul când favorizatorul dă ajutor autorului infrac­ţiunii, iar acest ajutor este apt să realizeze unul din scopurile prevăzute în art.264 C. pen.

B. Modalităţi. Infracţiunea este prevăzută în două modalităţi normative.

Prima se referă la ajutorul dat unui infractor pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei.

A doua modalitate se referă la ajutorul dat unui infractor pentru a-i asigura folosul sau produsul infracţiunii.

Prin folos al infracţiunii înţelegem orice avantaj, de orice natură, chiar şi morală.

C. Sancţiuni. Pedeapsa prevăzută pentru această infracţiune este închisoarea de la 3 luni la 7 ani. Conform art. 264 alin. (2), pedeapsa aplicată de instanţă nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

Dacă infractorul favorizat a săvârşit o infracţiune contra siguranţei statului sau contra păcii şi omenirii, pedeapsa pentru favorizator va fi cuprinsă între 3 şi 10 ani conform art. 173 alin. (2) C. pen. şi art. 361 alin. (2) C. pen.

Conform art. 264 alin. (3) favorizarea săvârşită de soţ sau o rudă apropiată nu se pe­depseşte. Calitatea de soţ sau rudă apropiată trebuie să existe la momentul acordării ajutorului.

Dacă actul de ajutor este dat pentru a zădărnici urmărirea penală cu privire la o infracţiune săvârşită în coautorat de mai multe persoane, iar calitatea de soţ există în raport doar cu unul dintre ei, autorul ajutorului va răspunde pentru favorizarea infractorului.

Dacă actul de favorizare săvârşit de soţ sau rudă apropiată priveşte o infracţiune contra siguranţei statului sau contra păcii şi omenirii, pedeapsa pentru soţ sau ruda apropiată va fi conform art. 173 alin. (5) şi art. 361 alin. (3) C. pen. pedeapsa cu în­chisoarea de la 1 an şi 6 luni la 5 ani.

Afla consecintele favorizarii infractorului accesand pagina Avocat drept penal .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Consultații Juridice
Consultații Juridice
Bună ziua, Cu ce vă putem ajuta?
Connecting...
Programează Consultație
Luni – Vineri: 10:00 – 18:00

Onorarii Rezonabile - orare, fixe, de succes
Busy
:
:
:

Datele introduse sunt folosite pentru a vă contacta. Prin utilizarea serviciilor, acceptați politica de confidențialitate.
Suntem online
:
:
Această sesiune de discuții s-a încheiat.