Infractiunea de conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului, ”la momentul prelevarii

mostrelor biologice”

Index tematic:
Drept penal

Legislatie relevanta :

-art.336 alin. 1 C.pen.;

- Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei nr.732/2014

Rezumatul problemei de drept:

Urmare considerentelor Deciziei nr.24 din 8 octombrie 2015 pronuntate de I.C.C.J- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, sesizata intr-o alta cauza similara aflata anterior pe rolul acestei Curti de Apel se constata ca instanta suprema a clarificat problema de drept referitoare la continutul constitutiv al infractiunii prev. de art.336 alin.1 cod penal invocata de apelantul-inculpat, retinand ca instanta nationala de contencios constitutional in Plenul sau, prin decizia nr.1/1995(publicata in Monitorul Oficial nr.16 din 26 ianuarie 1995) a furnizat in prezentarea rationamentului juridic, atat autoritatilor cu competente de legiferare cat si instantelor judecatoresti, toate elementele necesare pentru cunoasterea efectelor deciziilor sale astfel ca, in cauza in discutie, doar sintagma declarata neconstitutionala prin Decizia nr.732 din 2014”la momentul prelevarii mostrelor biologice”ar lipsi norma de incriminare de previzibilitate, fara a se formula o concluzie similara si cu privire la celelalte componente ale normei penale criticate.

Drept urmare, instanta suprema a concluzionat ca formularea actuala a art.336 alin.1 cod penal are, in lumina considerentelor Deciziei Curtii Constitutionale nr.732 din 2014 un continut cvasi-identic celui regasit in art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, fiind prin urmare suficient de clara pentru a exclude veritabile probleme de interpretare.

Identificare:

Curtea de Apel Ploiesti - Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie

Decizia penala nr. 1391 din 11 decembrie 2017

Prin sentinta penala nr. 2552 din data de 09.10.2017 pronuntata de judecatorie s-au hotarat urmatoarele:

In temeiul art. 336 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 396 alin.10 C.proc.pen., prin raportare la art. 61 alin.4 lit.c si alin.2 C.pen., a fost condamnat inculpatul S. G., la pedeapsa amenzii in cuantum total de 4050 lei, rezultata din inmultirea unui numar de 135 zile-amenda cu suma de 30 lei corespunzatoare unei zile-amenda pentru savarsirea infractiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului.

In baza art. 63 alin.1 C. pen. s-a atras atentia condamnatului ca in caz de neexecutare cu rea- credinta a pedepsei amenzii in tot sau in parte, numarul zilelor-amenda neexecutate se inlocuieste cu un numar corespunzator de zile cu inchisoare, iar in temeiul art. 64 alin.1 C.pen. aduce la cunostinta condamnatului ca, in cazul in care pedeapsa amenzii nu poate fi executata in tot sau in parte din motive neimputabile acestuia, cu consimtamantul sau, instanta va inlocui obligatia de plata a amenzii neexecutate cu obligatia de a presta munca neremunerata in folosul comunitatii.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca prin rechizitoriul nr. x/P/2015 emis la data de 25.05.2017 de Parchetul de pe langa judecatorie a fost trimis in judecata, in stare de libertate, inculpatul S. G. pentru savarsirea infractiunii de conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului, fapta prevazuta de art.336 alin. 1 C.pen.

In fapt, prin actul de sesizare, s-a retinut in sarcina inculpatului ca la data de 1 februarie 2015, in jurul orei 6.18, a condus autoturismul marca Daewoo Matiz, pe D. N.1(E60), in localitatea Barcanesti, Jud. Prahova, avand in sange o alcoolemie peste limita de 0,80 g./l. alcool pur in sange (1,45 g. %
o
, la momentul prelevarii mostrei biologice, respectiv ora 7.00).

In faza de judecata, la termenul de judecata din data de 26.09.2017, inainte de inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul S.G. asistat de avocatul ales, a declarat ca intelege sa se prevaleze de dispozitiile art. 374 alin. 4 Cod procedura penala, aratand ca recunoaste in totalitate fapta retinuta in actul de sesizare, solicitand ca judecata sa se faca pe baza probelor administrate numai in faza de urmarire penala, pe care le cunoaste si le insuseste.

La termenul din data de 26 septembrie 2017, prin declaratia data inculpatul S.G. a recunoscut comiterea infractiunii insa cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, avocatul ales al acestuia a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat, in principal, achitarea inculpatului in temeiul art. 16 alin.1 lit.b teza I C.proc.pen., precizand ca prin Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei nr.732/2014 infractiunea a fost dezincriminata.

Prima instanta a constatat ca infractiunea dedusa judecatii, savarsita la data de 1.02.2015, deci ulterior intrarii in vigoare a dispozitiilor art. 336 alin.1 cod penal, si ulterior publicarii deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 732/2014, nu a fost dezincriminata. Potrivit deciziei Curtii Constitutionale, numai sintagma „la momentul prelevarii mostrelor biologice” din cuprinsul alineatului 1 al art. 336 cod penal a fost declarata neconstitutionala, astfel ca norma de incriminare a revenit la vechea forma de reglementare prevazuta de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 care nu stabilea momentul in functie de care se apreciaza existenta alcoolemiei, elementul material fiind conceput drept actiunea de “conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g la mie alcool pur in sange “.

Apreciind ca fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 396 alin. 2 C.proc.pen., in sensul ca instanta a constatat, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca fapta dedusa judecatii exista, constituie infractiunea prev. si ped. de art.336 alin.1 cod penal si a fost savarsita de inculpat cu forma de vinovatie prevazuta de lege, prima instanta a stabilit raspunderea penala a inculpatului si a dispus condamnarea sa la pedeapsa unei amenzi penale conform art. 61 alin.4 lit.c si alin.2 C.pen. si i s-a atras atentia asupra dispozitiilor art. 63, art.64 din acelasi cod.

Impotriva acestei solutii in termen legal, a declarat apel inculpatul care a reiterat toate sustinerile de la instanta fondului in sensul de a fi fost gresit condamnat, fapta savarsita si recunoscuta de el fiind dezincriminata conform deciziei Curtii Constitutionale nr.734/2014 in principal iar in subsidiar, a cerut reindividualizarea pedepsei.

Curtea, verificand sentinta apelata in raport de criticile apelantului-inculpat, de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale care au incidenta in cauza precum si sub toate aspectele de fapt si de drept astfel cum impune art.417 alin.2 cod pr.pen., a constatat ca nu este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

In mod corect pe baza probelor administrate numai in cursul urmaririi penale fiindca inculpatul si-a recunoscut fapta, prima instanta a stabilit in fapt ca in dimineata zilei de 1 februarie 2015 in jurul orei 6.18, a condus autoturismul marca Daewoo Matiz, pe D. N.1 (E60) in localitatea B., jud. P., avand in sange o alcoolemie peste limita de 0,80 g./l. alcool pur in sange adica o alcoolemie de 1,45 g. %
o
, deoarece a fost condus la Spitalul Judetean de Urgenta P. unde i-a fost recoltata o proba biologica sanguina la ora7.00, fapta care in drept intruneste elementele constitutive ale infractiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante, prevazute de art. 336 alin. 1 C. penal.

Urmare considerentelor Deciziei nr.24 din 8 octombrie 2015 pronuntate de I.C.C.J - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, sesizata intr-o alta cauza similara aflata anterior pe rolul acestei Curti de Apel s-a constatat ca instanta suprema a clarificat problema de drept referitoare la continutul constitutiv al infractiunii prev. de art.336 alin.1 cod penal invocata de apelantul-inculpat ca si principala critica in apelul de fata, retinand ca instanta nationala de contencios constitutional in Plenul sau, prin decizia nr.1/1995(publicata in Monitorul Oficial nr.16 din 26 ianuarie 1995) a furnizat in prezentarea rationamentului juridic, atat autoritatilor cu competente de legiferare cat si instantelor judecatoresti, toate elementele necesare pentru cunoasterea efectelor deciziilor sale astfel ca, in cauza in discutie, doar sintagma declarata neconstitutionala prin Decizia nr.732 din 2014 ”la momentul prelevarii mostrelor biologice” ar lipsi norma de incriminare de previzibilitate, fara a se formula o concluzie similara si cu privire la celelalte componente ale normei penale criticate.

Drept urmare, instanta suprema a concluzionat ca formularea actuala a art.336 alin.1 cod penal are, in lumina considerentelor Deciziei Curtii Constitutionale nr.732 din 2014 un continut cvasi-identic celui regasit in art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, fiind prin urmare suficient de clara pentru a exclude veritabile probleme de interpretare.

In aceste imprejurari, critica principala a apelantului-inculpat referitoare la gresita stabilire a raspunderii sale penale pentru o infractiune a carei conditie de incriminare a fost declarata neconstitutionala si corelativ, cererea de a fi achitat fiindca fapta ar fi dezincriminata, a fost respinsa ca nefondata cata vreme la data de 27 ianuarie 2015 cand a fost publicata, devenind obligatorie, decizia Curtii Constitutionale nr.732 din 2014, si-a incetat de drept efectele decizia nr.3 din 2014 a I.C.CJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala (prin care se statuase asupra rezultatului alcoolemiei cu relevanta penala in ipoteza unei duble recoltari de probe

biologice) iar pana la eventualele modificari legislative, interpretarea normei penale a art.336 alin.1 cod penal trebuie realizata in raport de considerentele deciziei de constatare a neconstitutionalitatii.

Autorul sintezei, Judecator Simona Petruta Buzoianu