INDIVIDUALIZAREA PEDEPSEI. CRITERII DE INDIVIDUALIZARE. PRINCIPIUL PROPORTIONALITATII.

 

Codul penal

 

  -art.74 cod penal

                                 

Nerespectarea principiului proportionalitatii intre fapta penala comisa in concret si sanctiunea efectiv aplicata pentru ca aceasta din urma sa indeplineasca cerintele de a fi necesara dar in acelasi timp suficienta pentru reeducarea infractorului si prevenirea pe viitor a savârsirii altor infractiuni la care se adauga contradictorialitatea motivarii referitoare la gravitatea faptei afecteaza temeinicia sentintei de condamnare si impune reformarea ei.

 

Curtea de Apel  Ploiesti, Sectia Penala si pentru Cauze cu Minori si de Familie

Decizia  penala  nr.274 din 1  martie 2017

 

Prin sentinta penala nr.2876 din 15 decembrie 2016 pronuntata de judecatorie, a fost condamnat inculpatul D. L. la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savârsirea infractiunii de conducerea unui vehicul fara permis de conducere in baza art. 335 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen., ( fapta din data de 01.03.2016)

In temeiul art.91 C.pen.,a fost suspendata sub supraveghere executarea pedepsei iar inculpatului i-au fost impuse obligatiile prevazute de art.93 alin.2,3 cod penal.

Prima instanta a retinut, in esenta, in fapt ca la data de 01.03.2016, inculpatul D.L. a condus autoturismul marca Toyota Yaris, cu numarul de inmatriculare …. pe Bulevardul Republicii din municipiul Ploiesti, judet Prahova, având suspendat dreptul de a conduce astfel cum rezulta din adresa nr. 402201/29.03.2016 emisa de I.J.P. - Serviciul Rutier P.

Inculpatul a recunoscut savârsirea faptei si a solicitat solutionarea cauzei in procedura simplificata.

La individualizarea pedepsei, prima instanta a argumentat ca a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 74 C. pen. si a apreciat ca fapta inculpatului prezinta un grad semnificativ de pericol social, deoarece a periclitat siguranta ”celorlalti participanti la trafic prin conducerea unui de catre o persoana care nu are permis de conducere”.

Atitudinea de recunoastere a faptei a fost de asemenea luata in considerare la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate,  instanta de fond  apreciind ca o pedeapsa orientata spre  minimul special prevazut de lege satisface in concret imperativul justei individualizari a pedepsei.

 Pe cale de consecinta, in baza art. 335 alin. 2 C.pen.  cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul  la pedeapsa de 1 an  inchisoare iar in temeiul art. 91 C.pen., a fost suspendata sub supraveghere executarea acesteia pe durata termenului de incercare de 3 ani, stabilit conform art. 92 C.pen., apreciind ca, scopul pedepsei poate fi atins in privinta sa si fara executarea pedepsei in regim de detentie deoarece”fapta are un grad redus de pericol social”.

         
 Impotriva acestei sentinte a declarat apel inculpatul D. L. criticând-o pentru netemeinicie in sensul ca pedeapsa aplicata de instanta fondului a fost gresit individualizata deoarece este disproportionat de aspra in raport de fapta concreta pe care a recunoscut ca a comis-o in circumstantele in care permisul de conducere i-a fost suspendat la 9 februarie 2016, eliberându-i-se o dovada inlocuitoare despre termenul de valabilitate a careia a fost in eroare, ca si-a asumat acuzatia si a recunoscut-o integral, nu este cunoscut cu antecedente penale, are o profesie care necesita deplasari in toata tara astfel ca permisul de conducere este esential pentru pastrarea locului de munca.

Apelantul-inculpat a mai criticat si cuantumul cheltuielilor judiciare facute in faza de urmarire penala, estimate de procuror la 1000 lei in conditiile in care nu s-au administrat probatorii  si nu s-au intocmit acte de procedura care sa justifice aceasta suma.

Curtea, verificând sentinta apelata in raport de criticile apelantului-inculpat, de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale care au incidenta in cauza precum si sub toate aspectele de fapt si de drept astfel cum impune art.417 alin.2 cod pr.pen., a constatat ca este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

In mod corect pe baza probelor administrate exclusiv in cursul urmaririi penale si constând in: procesul-verbal de depistare in trafic, de constatare a comiterii infractiunii care se coroboreaza cu adresa serviciului rutier al IPJ P. privind verificarile asupra situatiei permisului de conducere si dovada seria ….. precum si cu recunoasterea totala si neconditionata a inculpatului prima instanta a stabilit in fapt ca in ziua de 1.03.2016, in jurul orelor 11.30, acesta a fost depistat de lucratorii Politiei rutiere circulând pe Bulevardul Republicii din municipiul P. la volanul autoturismul marca Toyota Yaris, cu nr. de inmatriculare  ….., desi avea permisul de conducere suspendat, asa cum rezulta din evidenta serviciului rutier al IPJ P. si dovada inlocuitoare eliberata la data depistarii sale.

In opinia Curtii, daca in privinta stabilirii situatiei de fapt si a fundamentului juridic al raspunderii penale a inculpatului, instanta de fond a facut o corecta aplicare a legii, la individualizarea pedepsei, fara a analiza in concret circumstantele in care infractiunea a fost comisa si datele ce caracterizeaza persoana infractorului, i-a a aplicat acestuia o pedeapsa care nu raspunde exigentelor de represiune, preventie si reeducare ale oricarei sanctiuni de drept penal, nefiind proportionala cu fapta efectiv comisa iar motivarea care justifica alegerea pedepsei este contradictorie.

Astfel, in dezacord cu judecatorul de la instanta fondului care a considerat ca fapta savârsita are” un grad semnificativ de pericol social potential pentru ceilalti participanti la trafic” pentru a retine apoi, când a argumentat alegerea pedepsei ca are”un grad redus de pericol social”, in realitate distinctia care trebuie facuta in cazul unei atare infractiuni precum cea prevazuta de art.335 alin.2 cod penal fata de cea reglementata la alin.1 al aceluiasi articol se refera la imprejurarea ca autorul acesteia are cunostintele si abilitatile de conducere a unui vehicul dar poseda un permis de conducere necorespunzator ori acesta i-a fost retras, anulat sau suspendat ori nu este valabil pe teritoriul national spre deosebire de varianta tip prevazuta de alin.1 in care autorul faptei nu poseda permis de conducere.

Diferentierea facuta de legiuitor in sensul celor de mai sus se materializeaza si in cuantumul limitelor pedepsei fiindca pericolul social potential este semnificativ mai mare atunci când autorul nu are cunostintele si aptitudinea precum si experienta de a conduce un autovehicul recunoscute prin permisul de conducere dobândit legal, asa incât motivarea primei instante nu este circumstantiata la cauza de fata sub un prim aspect.

Sub un alt aspect, se constata ca instanta de fond s-a referit in partea expozitiva a sentintei la un alt inculpat decât cel dedus judecatii, G. I. C.- atunci când a stabilit raspunderea penala pentru savârsirea infractiunii prev. si ped. de art.335 alin.2 cod penal cu aplic.art.396 alin.10 cod proc.pen.

In egala masura, este de netagaduit ca atitudinea sincera a inculpatului in sensul recunoasterii faptei comise inaintea inceperii cercetarii judecatoresti, exprimata neechivoc inca de la prima declaratie si care presupune exercitarea dreptului sau de a uza de procedura simplificata de judecata pentru a beneficia de reducerea legala a limitelor pedepsei exprima si o conduita de regret si de colaborare cu organul de cercetare penala pentru a inlesni stabilirea adevarului judiciar astfel cum rezulta din declaratia pe care inculpatul a dat-o agentilor de politie chiar in momentul depistarii sale când a sustinut ca a fost incredintat despre suspendarea dreptului de conducere pentru 30 zile urmare savârsirii unei contraventii la regimul rutier din 9 februarie 2016 asa incât potrivit dovezii inlocuitoare a permisului emise la acel moment, a crezut in mod neintemeiat ca poate circula pâna la data de 9 martie 2016.

              De aceea, in acord cu apelantul-inculpat, Curtea considera ca individualizarea pedepsei aplicate de instanta fondului s-a facut cu nerespectarea principiului proportionalitatii intre fapta penala comisa in concret si sanctiunea efectiv aplicata pentru ca aceasta din urma sa indeplineasca cerintele de a fi necesara dar in acelasi timp suficienta pentru reeducarea infractorului si prevenirea pe viitor a savârsirii altor infractiuni ce pot atrage raspunderea lui penala.

In acesti termeni, constatând in acelasi timp ca inculpatul este o persoana in vârsta de 33 ani, cu un anume nivel al instructiei scolare si un comportament anterior corespunzator in viata sociala asa cum rezulta din caracterizarile depuse in faza de urmarire penala dar si ca nu este inscris in cazierul judiciar iar actualmente lucreaza legal ca si sef de santier la o societate având o buna conduita profesionala, Curtea considera excesiva atât in privinta cuantumului cât si a modalitatii de individualizare pedeapsa aplicata de judecatorul fondului.

Pentru considerentele expuse in cele ce preced, gasind fondata si critica referitoare la cuantumul estimat de organul de urmarire penala asupra cheltuielilor judiciare efectuate in aceasta prima faza a procesului penal, in valoare de 1000 lei, fata de numarul si complexitatea actelor si masurilor procesuale dispuse, in baza art.421 pct.2 lit.a cod pr.pen., Curtea a admis apelul declarat de inculpat si, desfiintând in parte sentinta apelata a rejudecat cauza, pronuntând o noua hotarâre prin care in baza art.335 alin.2 cod penal cu aplic.art.396 alin.10 cod proc.pen.,a stabilit o pedeapsa de 6 luni inchisoare si in temeiul art. 83 C. pen., a amânat aplicarea acesteia pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat conform dispozitiilor art. 84 alin. 1 C. pen.

In baza art. 85 alin. 1 C. pen. Curtea l-a obligat pe inculpat ca pe durata termenului de supraveghere sa se prezinte la Serviciul de Probatiune la datele fixate de acesta; sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile; sa comunice schimbarea locului de munca precum si sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.

In baza art. 83 alin. 4 Cod penal, i s-a atras atentia inculpatului cu privire la consecintele nerespectarii masurilor de supraveghere, a obligatiilor ce ii revin sau in cazul savârsirii unei noi infractiuni.

In conformitate cu art.274 din acelasi cod, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare catre stat la instanta de fond.

            

Judecator
Simona Petruta Buzoianu