Contestatie la executare. Conditii.
18 martie 2020Rolul activ al instantei in cazurile in care partea vatamata este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa.
18 martie 2020
Inculpat achitat la fond si prin admiterea recursului declarat de parchet a fost condamnat inculpatul.
Inculpatul a fost trimis in judecata pentru infractiunea de furt calificat, dupa ce recunoscuse fapta la urmarirea penala, iar in fata instantei a revenit asupra recunoasterii, instanta de fond a dispus achitare, solutie casata in recurs.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,
Decizia penala nr. 1613 din 3 decembrie 2012.
Inculpatul arestat in alta cauza a fost trimis in judecata pentru comiterea infractiunii de furt calificat, fapta savarsita in noaptea de 1/2 septembrie 2011, cu prilejul declaratiilor date la urmarirea penala acesta recunoscand in tot fapta.
Judecatoria Sinaia, prin sentinta penala nr. 119 din 21.08.2012, a dispus achitarea inculpatului, retinand in esenta ca, urmarirea penala a fost declansata impotriva inculpatului urmare unui autodenunt, iar probele incriminatoare au fost doar cele indirecte, insuficiente pentru retinerea vinovatiei inculpatului, a carui recunoastere nu se coroboreaza cu probele directe culese cu ocazia cercetarii la fata locului.
Urmare recursului declarat de parchet, s-a dispus casarea sentintei si a fost condamnat inculpatul la 3 ani inchisoare prin decizia penala nr. 1613 din 3.12.2012 a Curtii de Apel Ploiesti.
In considerentele deciziei de casare, instanta de control judiciar a retinut ca vinovatia inculpatului rezulta neindoielnic din ansamblul probatoriului administrat in cauza.
Astfel, in declaratiile inculpatului acesta a relatat in mod detaliat topografia locului faptei si modul de operare cu prilejul comiterii faptei, ceea ce demonstreaza in mod vadit savarsirea infractiunii.
Aceasta in conditiile in care inculpatul a valorificat material din cupru pe care l-a vandut martorului M.G.A., deci, inculpatul nu putea fi in posesia bunurilor daca nu le-ar fi sustras, iar revenirea acestuia asupra recunoasterii initiale nu are o justificare logica.
Asa fiind, in final s-a retinut ca din examinarea probelor administrate in cauza, rezulta fara putinta de tagada ca inculpatul a comis infractiunea dedusa judecatii, dupa ce anterior mai fusese condamnat la 5 ani inchisoare pentru o infractiune similara.
(Judecator - Traian Logojan )