Incidenta dispozitiilor art.26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, care prevad  obligativitatea formularii contestatiei  impotriva deciziei sau dispozitiei in termenul de 30 de zile de la comunicare. Determinarea  momentului de la care incepe sa curga termenul stabilit de lege pentru  formularea  unei contestatii  sau a unei cai de atac, asa cum este reglementat prin dispozitiile  art.86 alin.3 C. proc. civ.            

 

C.proc.civ., art. 86 alin. 3

Legea nr. 10/2001, art. 26 alin.

3

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie,

 Decizia nr. 276 din 6 aprilie 2011.

 

Prin decizia civila nr.276 din 6 aprilie 2011, Curtea de Apel a admis recursul formulat de reclamanta
G.M.
, impotriva sentintei civile nr.207 pronuntata la 20 ianuarie 2011 de Tribunalul Dambovita,

in contradictoriu cu parata
PRIMARIA ORASULUI GAESTI
, a casat sentinta si a trimis cauza la aceeasi instanta, spre rejudecare.

Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea de Apel Ploiesti a retinut ca toate criticile formulate de recurenta sunt intemeiate, aceasta s-a adresat primei instante dupa aparitia Legii nr.10/2001  cu o cerere de acordare de despagubiri pentru suprafata de cca. 1 ha  teren, cerere care  i-a fost respinsa de Primaria orasului Gaesti, cu motivarea ca nu s-a facut dovada  proprietatii pentru imobilele solicitate.

De asemenea, s-a retinut ca urmare a intampinarii formulate  de catre  intimata, prin care s-a  invocat exceptia tardivitatii formularii contestatiei, in mod corect recurenta a aratat ca gresit  instanta  a respins-o ca tardiv formulata, pe considerentul ca  a incalcat dispozitiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, care prevede  obligativitatea formularii contestatiei  impotriva deciziei sau dispozitiei, in termen de 30 de zile de la comunicare.

In raport de actele depuse la dosar, respectiv borderoul de expeditie de care se prevaleaza intimata, de dispozitiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, care prevad  obligativitatea formularii contestatiei  impotriva deciziei sau dispozitiei in termenul de 30 de zile de la comunicare, Curtea a retinut ca pentru a determina  momentul de la care incepe sa curga termenul stabilit de lege pentru  formularea  unei contestatii  sau a unei cai de atac este  important a se stabili momentul  la care  persoanei interesate  i s-a comunicat actul contestat sau atacat.

La dosarul cauzei nu s-a depus  vreun inscris din care sa rezulte data  la care    i-a fost comunicata recurentei, cu scrisoare  recomandata, dispozitia primarului, momentul comunicarii  de care se prevaleaza intimata nu poate fi dovedit prin borderoul de expeditie. Este adevarat ca Legea nr. 10/2001 nu prevede  o procedura speciala a  comunicarii dispozitiei sau deciziei unitatii detinatoare, situatie  in care sunt aplicabile,  prin analogie, dispozitiile generale din Codul de procedura civila privind  comunicarea  actelor de procedura.

Astfel, s-a constatat ca, potrivit dispozitiilor art. 86 alin. 3 Cod pr. civila,  atunci cand  comunicarea nu se  poate face  prin angajatii proprii, aceasta se va face  prin posta, cu scrisoare recomandata, cu dovada de primire sau  prin alte  mijloace ce asigura transmiterea actului  si confirmarea primirii acestuia.

Ca aceste reguli sunt aplicabile si in procedura prealabila, o dovedesc chiar dispozitiile art. 27 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, care prevad o astfel de procedura atunci cand stabileste  in sarcina  unitatii notificate obligatia de a comunica persoanei indreptatite cine este unitatea detinatoare. Cu atat mai mult, exigenta trebuie respectata atunci cand este vorba de comunicarea  unei solutii adoptate.

Totodata, Curtea a retinut ca, fata de actele depuse la dosar, de dispozitiile legale sus-mentionate, sarcina  probei, respectarii unei proceduri capabile sa asigure trimiterea  si primirea comunicarii, apartine emitentului actului, respectiv intimatei Primaria comunei Gaesti,  iar lipsa  unei asemenea probe profita reclamantei.

La dosar s-a depus de catre intimat copia borderoului din care rezulta ca dispozitia nr. 1297/22.11.2005  a fost comunicata recurentei-reclamanta la data de 24.11.2005, fara  a se produce alte dovezi pe linia celor aratate mai sus, respectiv dovada si conformarea de primire a acesteia, din partea intimatei.

In concluzie, Curtea a apreciat ca prima  instanta, incalcand dispozitiile art. 86 alin. 3 C.pr.civila,  a considerat gresit  ca dispozitia atacata a fost legal comunicata si drept consecinta, ca acea contestatie a fost tardiv formulata, cu  mult peste termenul prevazut de lege, prin aceasta s-a apreciat ca toate criticile formulate de recurenta sunt intemeiate, acesteia i s-a produs o vatamare, dat fiind faptul ca fondul pretentiilor sale nu au mai fost analizate, motiv pentru care, conform dispozitiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civila, a admis recursul, a casat decizia Tribunalului Dambovita si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.

(Judecator Aurelia Popa )