Incasare sume cu titlu de alocatie de hrana, Incidenta amnistiei fiscale.

9

In conformitate cu prevederile art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011 plata despagubirilor pentru pagubele cauzate si restituirea unor sume care au format obiectul unor plati nedatorate pot fi cerute in termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Avand in vedere faptul ca actiunea a fost introdusa la data de 09.03.2017, cu depasirea termenului legal de 3 ani, pretentiile anterioare datei de 09.03.2017 erau prescrise.

De asemenea, in mod corect, s-a retinut ca pentru restul pretentiilor ca a intervenit amnistia fiscala reglementata prin Legea nr. 124/2014.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 124/2014 „se aproba exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala, pe care personalul prevazut la art. 1 trebuie sa le restituie drept consecinta a constatarii de catre Curtea de Conturi sau alte institutii cu atributii de control a unor prejudicii ”.

Prin art. 3 al aceluiasi act normativ se dispune ca la data intrarii in vigoare a prezentei legi inceteaza plata de catre personalul prevazut la art. 1 a sumelor reprezentand venituri de natura salariala pentru care Curtea de Conturi sau alte institutii cu atributii de control au constatat ca au fost acordate cu crearea de prejudicii.

Art. 1341 - 1344 din Codul civil Art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011 Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 33/24.10.2016

Legea nr. 124/2014

Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea, sectia civila, de contencios administrativ si fiscal si inregistrata sub nr. .. ./88/2017, reclamanta [...] a chemat in judecata pe paratul [...] pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea paratului la plata sumei incasata necuvenit in cuantum de 4972 lei, din care suma de 3398 lei reprezentand debit principal si suma de 1574 lei reprezentand accesorii calculate pana la data de 01.08.2016, cu titlu de alocatie hrana, pentru perioada 2012, 2013 si 2014, precum si obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata.

In motivare, reclamanta a aratat ca paratul [...] este salariatul institutiei in postul de mecanic, in cadrul Biroului Logistic si ca in perioada 2012 - 2014 acesta a beneficiat de alocatie de hrana in cuantum de 3398 lei.

Reclamanta a invederat ca in cursul lunii iunie 2015 a fost supusa unui control, in virtutea prevederilor legale, de catre Curtea de Conturi a Romaniei, Camera de Conturi Tulcea.

Urmare acestuia, referitor la modalitatea de cheltuire a fondurilor publice, s-a constatat ca mai multi salariati ai institutiei, printre care si paratul, au incasat sume cu titlu de alocatie de hrana cu incalcarea prevederilor legale.

In aceste conditii, organele de control financiar au intocmit Decizia nr. 20/15.06.2015 prin care au fost consemnate constatarile si obligatiile conducatorului institutiei in vederea recuperarii prejudiciilor constatate.

Astfel, prin Decizia nr. 20/15.06.2015, s-a stabilit ca entitatea [...] a acordat necuvenit alocatii de hrana in valoare de 17.461 lei pentru anul 2012, 16.558 lei pentru anul 2013, respectiv 59.966 lei pentru anul 2014.

Prin Decizia civila nr. 527/27.06.2016 a Curtii de Apel Constanta pronuntata in dosarul civil nr. .../88/2015 al Tribunalului Tulcea s-a constatat legalitatea Deciziei nr. .../15.06.2015 a Curtii de Conturi Tulcea, astfel ca, Directia Economica - Serviciul Buget - Finante din cadrul [...], prin Referatul nr. .. ./S.B.F./01.08.2016, a efectuat calculele aferente si a constatat faptul ca paratul a incasat necuvenit suma de 3.398 lei cu titlu de alocatie de hrana pentru perioada: 2012, 2013, 2014, la care se adauga accesorii calculate pana la data de 01.08.2016 in suma de 1.574 1ei.

Invedereaza reclamanta ca, raportat la dispozitiile art. 254 alin.3 Codul Muncii, a fost emisa Nota de constatare si evaluare a pagubei nr. .../02.02.2017, la care paratul nu a formulat niciun raspuns de acceptare sau de contestare.

Considera reclamanta ca, in situatia in care un angajat incaseaza sporuri salariale la care nu avea dreptul, intrucat nu indeplinea conditiile stabilite pentru acordarea lor, acesta este obligat sa le restituie in temeiul raspunderii patrimoniale indiferent de vreo culpa a sa in legatura cu incasarea acelor sume, fiind vorba de o situatie in care acesta a incasat de la angajator o suma nedatorata. (Curtea de Apel Constanta, decizia nr. 262 din 24 iunie 2014).

Potrivit art. 256 alin. 1 din Codul muncii republicat, salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie. Pentru aceasta forma speciala de raspundere, singurele conditii sunt existenta unei plati catre salariat si caracterul nedatorat al acestei plati, fiind irelevanta vinovatia sau nevinovatia salariatului in incasarea sumei. (Curtea de Apel Bucuresti, s. a VII-a civ. si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, decizia nr. 1990/2012).

Sustine reclamanta ca angajatorul poate pretinde unui salariat restituirea sumelor de bani ce i-au fost remise fara a fi datorate, indiferent daca exista sau nu vreun control anterior si vreo constatare facuta de o institutie abilitata in control financiar al institutiilor publice.

Astfel, obligatia de restituire intervine in sarcina salariatului atunci cand: a incasat sume necuvenite (spre exemplu, cu titlu de salariu, sporuri, premii, indemnizatii, despagubiri ele); a primit, fara a avea dreptul, bunuri ce nu se mai pot restitui in natura (spre exemplu, echipament de lucru); i s-au prestat servicii fara sa fi fost indreptatit legal sau contractual (spre exemplu, i s-au acoperit cheltuielile de transport sau de intretinere a locuintei de serviciu).

Caracterul inacceptabil al imbogatirii fara just temei - inteleasa in sens larg - naste in sarcina salariatului care a primit plata (accipiens) obligatia de a restitui plata nedatorata catre cel care a efectuat-o.

Desi reglementata in cadrul raspunderii patrimoniale, recuperarea sumelor platite salariatului fara a fi datorate se fundamenteaza pe un alt temei juridic decat in cazul raspunderii patrimoniale: imbogatirea fara just temei.

Astfel, daca in cazul raspunderii patrimoniale temeiul juridic este constituit de raspunderea civila contractuala, reglementata de art. 1350 din Codul civil, care are la vinovatia salariatului si elementul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, in situatia recuperarii sumelor primite si nedatorate, aceasta nu are la baza un act de vinovatie al salariatului.

Recuperarea sumelor nedatorate se intemeiaza pe dispozitiile art. 1341 alin. (1) din Codul civil, conform caruia
„cel care plateste fara a datora are dreptul la restituire
”.

Dispozitiile art. 1341-1344 din Codul civil sunt aplicabile in aceasta situatie, spre deosebire de raspunderea pentru prejudiciul cauzat, in care sunt aplicabile dispozitiile art. 1350 din Codul civil.

Cel de-al doilea alineat al art. 256 din Codul muncii stabileste si conditiile recuperarii pagubei in situatia in care ceea ce a primit necuvenit salariatul nu sunt bani, ci bunuri.

In aceasta situatie salariatul este obligat sa suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor in cauza se stabileste potrivit valorii acestora de la data platii. (GILCA Costel, Codul Muncii comentat si adnotat, editia a II-a din 18 aug.2015, Rosetti).

Mai sustine reclamanta ca art. 256 din Codul Muncii reglementeaza obligatia de restituire a salariatilor fata de angajatorii lor. Desi ea apare ca o institutie distincta de raspunderea patrimoniala, totusi procedura pentru reintregirea patrimoniului angajatorului este aceeasi. Raspunderea patrimoniala propriu-zisa se intemeiaza pe o fapta savarsita cu vinovatie, pe cand obligatia de restituire are la baza plata lucrului nedatorat, imbogatirea fara justa cauza. (Plenul Tribunalului Suprem, decizia de indrumare nr. 5 din 26 iunie 1974 (pct. 4), in Culegere de decizii pe anul 1974,

p.

¹⁴⁾

.

Daca bunurile nu pot fi restituite in natura (au fost instrainate, degradate etc.) salariatul va suporta contravaloarea lor (in bani). Contravaloarea serviciilor (de pilda privind cazarea sau transportul) va trebui, de asemenea, suportata.

In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art.256 alin.l Codul Muncii, art. 194-204 C. proc. Civ., iar in probatoriu, a solicitat proba cu inscrisuri.

Paratul [...] a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca fiind nelegala si netemeinica.

Astfel, paratul considera actiunea reclamantei ca fiind prescrisa in raport de momentul in care s-a nascut dreptul material la actiune al [...] pentru recuperarea acestor sume si a solicitat respingerea actiunii pe exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, fara a mai proceda la cercetarea fondului pricinii deduse judecatii.

Sustine paratul ca, ceea ce ar mai trebui sa faca obiect de analiza pentru instanta este si problema existentei Legii de amnistie fiscala prin care debite de natura celor in discutie in prezentul dosar, au fost deja anulate, ori in raport de aceasta aparare, de asemenea considera ca nu este necesar a se mai face o analiza a fondului cauzei (Legea nr. 124/2014).

Pe fondul cauzei, paratul a invocat urmatoarele aspecte legate de obiectul cererii de obligare la plata sumelor de bani primite cu titlu de alocatie necuvenita:

Activitatea la bordul navelor din dotarea [...] in exploatare se desfasoara conform programului de lucru stabilit de regulamentul intern si reglementat la bordul navei de R.S.B. regulamentul serviciului la bordul navelor fluviale in vigoare.

Personalul navigant din cadrul [...] este ambarcat pe nave si pe functii specifice conform carnetelor de serviciu, brevetelor si carnetelor de capacitate.

Datorita faptului ca institutia are un numar insuficient de personal navigant pentru navele existente in exploatare, echipajele sunt unice si sunt ambarcate cu echipaje minime de siguranta.

Pe langa alte sarcini de serviciu, pentru prevenirea unor accidente sau inlaturarea acestora ori a altor cazuri de forta majora cum ar fi temperaturi foarte scazute in timpul iernii, sloiuri pe Dunare, salariatii au obligatia de a presta munca suplimentara dispusa de angajator.

Indiferent daca o nava se afla in activitate sau nu, personalul navigant ambarcat la bord se organizeaza obligatoriu pentru a asigura paza si siguranta navei respective, inclusiv in zilele de sambata, duminica si de sarbatori legale din an orele prestate de navigatori fiind considerate timp efectiv-lucrat, iar cand o nava pleaca in cursa, echipajul se muta de pe o nava pe alta.

Astfel, ca urmare a celor prezentate mai sus, Colegiul Executiv al [...] in sedinta din data de 16 octombrie 2008, prin procesul-verbal nr. 390 a hotarat la punctul 7 in baza referatului nr. 14556/[...]/02.10.2008 emis de Serviciul Administrativ-Transporturi, propunerea privind acordarea integrala a alocatiei de hrana pentru personalul navigant, conform H.G. 217/2005.

Mai sustine paratul ca dreptul la „alocatia de hrana” este clar prevazut in art. 39 din Legea nr. 412 din 26.06.2002, publicata in Monitorul Oficial nr. 500 din 11.07.2002, in care se spune ca in perioada in care se afla ambarcat personalul care formeaza personalul navei, are dreptul la cazare gratuita pe nava la hrana sau alocatie zilnica de hrana, care se acorda in cuantumul si conditiile stabilite in contractul colectiv de munca si/sau prin contractul individual de ambarcare, pentru societatile comerciale, sau prin hotarare guvernamentala pentru institutiile publice sau regiile autonome.

Cheltuielile pentru hrana sau pentru alocatiile de hrana sunt suportate de angajator din cheltuielile de exploatare, sunt deductibile fiscal si nu se includ in venituri salariale supuse impozitarii.

Mai sustine paratul ca, in ceea ce priveste existenta unor plati cu titlu de alocatie de hrana facute in mod intemeiat si legal si pentru a demonstra ca alocatiile primite pentru hrana au corespuns intru totul zilelor efectiv lucrate, unele care nu contrazic pontajele intocmite la locul de munca, aceste situatii de fapt le poate dovedi cu ajutorul inscrisurilor, a expertizei contabile, interogatoriului si prin audierea martorilor [...] si [...].

A anexat la intampinare urmatoarele inscrisuri in copii certificate: contractul individual de munca nr. .. ./20.05.2015 si situatia alocatiilor de hrana acordate in perioada ianuarie 2012 - februarie 2014.

Prin sentinta civila nr. 1554 din 28 septembrie 2017, Tribunalul Tulcea a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in privinta sumelor platite anterior datei de 09.03.2014, cat si a accesoriilor aferente acestora si a respins ca fiind prescrisa actiunea promovata de reclamanta [...] Tulcea in contradictoriu cu paratul [...], vizand sumele aferente perioadei datei de 09.03.2014.

A respins ca nefondata cererea de chemare in judecata referitoare la pretentiile aferente restului perioadei.

A obligat reclamanta sa plateasca paratului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat ales.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut urmatoarele:

Paratul [...] are calitatea de salariat al reclamantei [...], ocupand postul de mecanic in cadrul Biroului Logistic.

Relativ la exceptia prescriptiei extinctive, exceptie ce urmeaza a fi examinata cu prioritate, in considerarea dispozitiilor art. 248 din Codul de procedura civila, cum cererea de chemare in judecata a fost promovata la data de 09.03.2017, instanta retine ca, pentru pretentiile aferente perioadei anterioare datei de 9.03.2014, dreptul la actiune este prescris conform prevederilor art. 211 lit. c din Legea dialogului social nr. 62/2011, potrivit cu care: ”
Plata despagubirilor pentru pagubele cauzate si restituirea unor sume care au facut obiectul unor plati nedatorate, pot fi cerute in termen de 3 ani de la data producerii pagubei
”.

Cu privire la apararea in sensul ca termenul de prescriptie a fost intrerupt prin emiterea deciziei nr. 20/15.06.2015 a Camerei de Conturi Tulcea si a deciziei de imputare individuala emisa, tribunalul a retinut ca, potrivit art. 2537 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil ,,
Prescriptia se intrerupe: 1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoasterea, in orice alt mod, a dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de catre cel in folosul caruia curge prescriptia; 2. prin introducerea unei cereri de chemare in judecata sau de arbitrare, prin inscrierea creantei la masa credala in cadrul procedurii insolventei, prin depunerea cererii de interventie in cadrul urmaririi silite pornite de alti creditori ori prin invocarea, pe cale de exceptie, a dreptului a carui actiune se prescrie; 3. prin constituirea ca parte civila pe parcursul urmaririi penale sau in fata instantei de judecata pana la inceperea cercetarii judecatoresti; in cazul in care despagubirile se acorda, potrivit legii, din oficiu, inceperea urmaririi penale intrerupe cursul prescriptiei, chiar daca nu a avut loc constituirea ca parte civila; 4. prin orice act prin care cel in folosul caruia curge prescriptia este pus in intarziere; 5. in alte cazuri prevazute de lege
”.

Or, emiterea deciziei nr. 20/15-06-2015 a Camerei de Conturi Tulcea, cat si a deciziei de imputare, nu au aptitudinea intreruperii termenului de prescriptie, necircumscriindu-se niciunuia dintre cazurile de intrerupere mentionate.

Cu privire la fondul cererii, s-a retinut ca prin procesul-verbal nr. .. ./28-05-2015 intocmit de Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi - Tulcea, in urma misiunii de audit financiar asupra conturilor de executie la [...] ([...]), s-a constatat ca, in cursul anilor 2012-2014, au fost acordate necuvenit alocatii de hrana unor salariati, in baza prevederilor Hotararii Guvernului nr. 185/1994 privind acordarea alocatiei de hrana pentru personalul navigant si auxiliar imbarcat pe nave, cu modificarile si completarile ulterioare.

Ca urmare a deficientelor constatate si consemnate in Raportul de audit financiar nr. .../28.05.2015, Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Tulcea a emis Decizia nr. ,../15 iunie 2015.

Prin Incheierea nr. ./28.07.2015 a Comisiei de Solutionare a Contestatiilor din cadrul Curtii de Conturi a Romaniei, a fost admisa in parte contestatia formulata de [...] impotriva masurilor prevazute in Decizia nr. .../2015 a Camerei de Conturi Tulcea, in sensul ca au fost anulate masurile privind recuperarea sumelor de reprezinta contributii pentru concedii medicale si indemnizatii de asigurari de sanatate ce nu au fost solicitate in termen de la CAS Tulcea, fiind mentinute celelalte dispozitii.

Prin sentinta civila nr. 267/19.02.2016, pronuntata in dosarul nr. .../88/2015 al Tribunalului Tulcea, a fost admisa in parte actiunea [...], dispunandu-se anularea pct. 2 al Incheierii nr. ... din 28 iulie 2017 a Curtii de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Tulcea, numai in privinta veniturilor de natura salariala acordate cu incalcarea dispozitiilor legale pana la data intrarii in vigoare a Legii nr.124/2014.

Totodata, s-a dispus anularea pct. a) din Decizia nr. ... din 15.06. 2015 emisa de Curtea de Conturi a Romaniei-Camera de Conturi Tulcea, numai in ceea ce priveste veniturile acordate cu incalcarea dispozitiilor legale pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 124/2014.

Prin Decizia nr. 527/CA/27.06.2016, Curtea de Apel Constanta a admis recursul formulat de Curtea de Conturi a Romaniei, a casat in parte hotararea atacata si, rejudecand, a respins in totalitate actiunea.

S-a retinut in esenta faptul ca ,,
Incidenta Legii nr. 124/2014 constituie o chestiune ce tine de executarea actului contestat si nu de legalitatea acestuia, si poate fi invocata de catre personalul ce intra sub incidenta acestei legi in masura in care reclamanta s-ar indrepta impotriva acestuia pentru recuperarea prejudiciului
.”

Verificand anexele nr.13 si nr.14 din Procesul-verbal de constatare nr. .. ./28.05.2015 intocmit de Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Tulcea, instanta observa ca paratul [...] este mentionat ca a incasat cu titlu necuvenit sume reprezentand alocatie pentru hrana, in perioada 31.01.2012 - 31.12.2013.

Desi in anexa nr. 12 din Procesul-verbal de constatare indicat, paratul nu figureaza ca ar fi incasat astfel de sume si in cursul anului 2014, din situatia transmisa de catre reclamanta rezulta ca paratul a incasat necuvenit alocatie de hrana si in lunile ianuarie si februarie 2014.

Relativ la incidenta in speta a cauzei de exonerare a paratului de la obligatia restituirii sumelor pretinse ca incasate necuvenit, cauza reglementata de Legea nr. 124/2014, instanta retine ca, art. 1 lit.a) din acest act normativ prevede ca, „
Prezenta lege se aplica:

a) personalului ale carui venituri de natura salariala au fost stabilite in baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrarii in vigoare a Legii-cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificarile ulterioare, respectiv in anul 2009, Legii nr. 339/2007 privind promovarea aplicarii strategiilor de management de proiect la nivelul unitatilor administrativ- teritoriale judetene si locale, cu modificarile si completarile ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificarile ulterioare, Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, cu modificarile ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare, Legii nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, Legii nr. 63/2011 privind incadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant, cu modificarile ulterioare, Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor masuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobata cu modificari prin Legea nr. 182/2012, cu modificarile ulterioare, Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar in anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum si unele masuri fiscal-bugetare, aprobata prin Legea nr. 36/2014, Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2014, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu completari prin Legea nr. 28/2014, cu modificarile si completarile ulterioare
”.

Conform art. 2 alin.1 din aceeasi lege:
„(1) Se aproba exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala, pe care personalul prevazut la art. 1 trebuie sa le restituie drept consecinta a constatarii de catre Curtea de Conturi sau alte institutii cu atributii de control a unor prejudicii”.

De asemenea, art. 3 din acelasi act normativ dispune ca:
”(1) La data intrarii in vigoare a prezentei legi inceteaza plata de catre personalul prevazut la art. 1 a sumelor reprezentand venituri de natura salariala pentru care Curtea de Conturi sau alte institutii cu atributii de control au constatat ca au fost acordate cu acordarea de prejudicii”.

Instanta a retinut ca, prin Decizia nr. 33/24 octombrie 2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat ca „In
interpretarea dispozitiilor art.1 lit. a), art.2 alin (1) si art.3 din Legea nr.124/2014 privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salariala ale personalului platit din fondurile publice, cu modificarile ulterioare, este exonerat de la obligatia restituirii pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala incasate pana la data intrarii in vigoare a legii, respectiv 27 septembrie 2014 personalul salarizat sub imperiul actelor normative enumerate in art.1 din lege”.

In consecinta, cum sumele pretinse au fost incasate anterior datei de 27.09.2014, ultima incasare fiind realizata in luna februarie 2014, tribunalul a constatat ca paratul este exonerat de obligatia restituirii sumelor pretinse ca incasate necuvenit si, in consecinta, a respins actiunea ca neintemeiata.

Avand in vedere cererea paratului, prevederile art. 453 din Codul de procedura civila, precum si chitanta din data de 01.06.2017 emisa de Cabinet Avocat [...], tribunalul a obligat reclamanta sa plateasca paratului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

impotriva sentintei civile nr. 1554 din 28.09.2017 pronuntata de Tribunalul Tulcea, in termen legal a declarat apel reclamanta [...] ([...]) solicitand modificarea hotararii apelate in sensul admiterii in totalitate a actiunii formulate, apreciind ca:

In motivarea apelului, apelanta reclamanta arata ca hotararea instantei de fond este netemeinica si nelegala.

Potrivit dispozitiilor Legii nr. 124/2014 privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salariala ale personalului platit din fonduri publice se exonereaza de la plata „
sumele reprezentand venituri de natura salariala, pe care personalul prevazut la art. 1 trebuie sa le restituie drept consecinta a constatarii de catre Curtea de Conturi sau alte institutii cu atributii de control a unor prejudicii
”.

Astfel, legea scuteste de la plata sumele cunoscute si constatate de Curtea de Conturi la momentul emiterii actului normativ Legea nr.124/2014 care, urmare a verificarilor efectuate de catre Curtea de Conturi cu privire la producerea unor prejudicii, trebuiau restituite.

Apreciaza apelanta ca termenul de prescriptie a fost intrerupt prin emiterea Deciziei de imputare nr. 397/31.08.2016 cu privire la aceeasi suma pretinsa in prezentul litigiu si astfel din acel moment curge un nou termen de prescriptie.

Este adevarat faptul ca prin sentinta civila nr. 103/25.01.2017 a Tribunalului Tulcea, pronuntata in dosarul civil nr. .../88/2016, ramasa definitiva prin neapelare, s-a dispus anularea deciziei nr. 397/31.08.2016, dar tocmai acest fapt a generat prezentul litigiu.

Prin urmare, in situatia in care totusi instanta considera ca a intervenit prescriptia, aceasta nu a fost calculata corect, deoarece termenul a fost intrerupt prin emiterea actului administrativ, decizie de imputare la data de 31.08.2016, iar in extrem, prescriptia opera doar cu privire la perioada 01.01.2012 - 31.08.2013 si nu pentru perioada 01.01.2012 - 09.03.2014.

Instanta de fond a retinut in mod gresit faptul ca paratul [...] pentru anul 2014 a incasat alocatie de hrana numai pentru doua luni, ianuarie si februarie 2014, deoarece, asa cum s-a aratat anterior, conform Procesului-verbal incheiat de Curtea de Conturi, acesta a avut pentru luna martie 2014, zile lucrate 21, zile pontate pentru alocatie de hrana 31; pentru luna octombrie 2014, zile lucrate 23, iar zilele pontate pentru alocatia de hrana 31.

Un motiv de netemeinicie a sentintei atacate este legat de acordarea cheltuielilor de judecata si de cuantumul acestora, in sensul in care instanta a respins actiunea si a obligat subscrisa la plata sumei de 500 lei - onorariu avocat.

Solicita a se avea in vedere buna-credinta a institutiei cu privire la acest litigiu, deoarece nu a facut altceva decat sa se conformeze dispozitiilor Curtii de Conturi - Camera de Conturi Tulcea, sub aspectul efectuarii demersurilor de a recupera sumele de bani apreciate ca fiind prejudiciu adus bugetului de stat.

Art. 451 alin. 2 din Codul de procedura civila prevede faptul ca instanta poate, chiar si din oficiu, sa reduca motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatial, atunci cand acesta este vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei. Masura luata de instanta nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau.

In situatia in care un angajat incaseaza sporuri salariale la care nu avea dreptul intrucat nu indeplinea conditiile stabilite pentru acordarea lor, este obligat sa le restituie in temeiul raspunderii patrimoniale indiferent de vreo culpa a sa in legatura cu incasarea acelor sume, fiind vorba de o situatie in care acesta a incasat de la angajator o suma nedatorata.

Potrivit art. 256 alin. 1 din Codul muncii republicat, salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie. Pentru aceasta forma speciala de raspundere, singurele conditii sunt existenta unei plati catre salariat si caracterul nedatorat al acestei plati, fiind irelevanta vinovatia sau nevinovatia salariatului in incasarea sumei.

Caracterul inacceptabil al imbogatirii fara just temei - inteleasa in sens larg - naste in sarcina salariatului care a primit plata (accipiens) obligatia de a restitui plata nedatorata catre cel care a efectuat-o.

Recuperarea sumelor nedatorate se intemeiaza pe dispozitiile art. 1341 alin. (1) din Codul civil, conform caruia
„cel care plateste fara a datora are dreptul la restituire
”.

Cel ce a primit plata va fi obligat sa restituie si dobanda legala datorata de la data incasarii sumei primite.

Analizand sentinta apelata din prisma criticilor formulate, Curtea a respins apelul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:

In mod corect prima instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentiile anterioare datei de 09.03.2014.

In conformitate cu prevederile art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011 plata despagubirilor pentru pagubele cauzate si restituirea unor sume care au format obiectul unor plati nedatorate pot fi cerute in termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Avand in vedere faptul ca actiunea a fost introdusa la data de 09.03.2017, cu depasirea termenului legal de 3 ani, pretentiile anterioare datei de 09.03.2017 erau prescrise.

Sustinerea reclamantei ca ar fi avut loc o intrerupere a termenului de prescriptie nu poate fi retinuta, intrucat decizia nr. 20/15.06.2015 a Camerei de Conturi Tulcea si decizia de imputare individuala emisa nu se pot circumscrie printre cauzele de intrerupere a termenului de prescriptie prevazute de art. 2537 din Codul civil.

De asemenea, in mod corect, prima instanta a retinut pentru restul pretentiilor ca a intervenit amnistia fiscala reglementata prin Legea nr. 124/2014.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 124/2014 „se
aproba exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala, pe care personalul prevazut la art. 1 trebuie sa le restituie drept consecinta a constatarii de catre Curtea de Conturi sau alte institutii cu atributii de control a unor prejudicii
”.

Prin art. 3 al aceluiasi act normativ se dispune ca la data intrarii in vigoare a prezentei legi inceteaza plata de catre personalul prevazut la art. 1 a sumelor reprezentand venituri de natura salariala pentru care Curtea de Conturi sau alte institutii cu atributii de control au constatat ca au fost acordate cu crearea de prejudicii.

Prin Decizia nr. 33/24 octombrie 2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat ca: „In
interpretarea dispozitiilor art. 1 lit.a), art. 2 alin. (1) si art. 3 din Legea nr. 124/2014 privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salariala ale personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare, este exonerat de la obligatia restituirii pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala incasate necuvenit pana la data intrarii in vigoare a legii, respectiv 27 septembrie 2014, personalul salarizat sub imperiul actelor normative enumerate in art. 1 din lege
”.

Cum sumele pretinse au fost incasate anterior datei de 27.09.2016, in cauza sunt incidente dispozitiile Legii nr. 124/2014.

Din verificarea anexelor 13 si 14 din Procesul-verbal de constatare nr. .../28.05.2015 intocmit de Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Tulcea rezulta ca paratul [...] a incasat sume reprezentand alocatie pentru hrana, in perioada 31.01.2012 - 31.12.2013.

Din situatia transmisa de reclamanta rezulta ca paratul a incasat necuvenit alocatie de hrana si in lunile ianuarie si februarie 2014.

Fiind corect retinute de catre prima instanta exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentiile anterioare datei de 09.03.2014 si incidenta amnistiei fiscale pentru restul pretentiilor, nu se impune a mai fi analizate motivele de apel referitoare la fondul cauzei.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata in cuantum de 500 lei, in mod corect reclamanta a fost obligata la plata lor catre parat in baza dispozitiilor art. 453 Cod procedura civila, avand in vedere faptul ca aceasta a pierdut procesul. Referitor la cuantumul lor, acestea nu sunt disproportionat de mari raportat la obiectul cererii, complexitatea si munca depusa de avocat, onorariul fiind proportional cu serviciul prestat.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art.480 alin.1 Cod procedura civila Curtea a respins apelul ca nefondat.

Decizia civila nr. 85/CM/27.03/2018 Judecator redactor Jelena Zalman

/v