Incalcarea obligatiilor privind plata salariului, Opunerea neexecutarii contractului

Desi intre parti a ^ fost perfectat un contract individual de munca, reclamanta nu a inteles sa execute obligatiile ce ii reveneau, in calitate de salariat, intrucat, in perioada 02.07.2016 - 02.08.2017 (perioada pentru care s-au pretins drepturile banesti in cuantum de 25.905 lei),
nu a prestat munca pentru si in beneficiul societatii, o norma intreaga, zilnic, respectiv 40 ore/saptamana
.

Neprezentarea angajatului la programul de lucru ar putea constitui o abatere disciplinara, fara insa ca societatea apelanta sa fi efectuat vreun demers in acest sens fata de intimata reclamanta. incalcarea contractului individual de munca poate atrage doar sanctionarea disciplinara a salariatului, potrivit dispozitiilor art. 247 din Codul muncii. Or in cazul de fata, angajatorul, indepartandu-se de la reglementarile speciale din Codul muncii, a ales sa-si incalce propriile obligatii in ceea ce priveste plata salariului, desi intimata lucrase in beneficiul sau (cel putin o parte din norma de lucru), opunand o veritabila exceptie a neexecutarii contractului. Dat fiind insa ca in cazul de fata este vorba de un litigiu de munca, guvernat de Codul muncii, si nu un litigiu civil, guvernat de Codul civil, aceasta exceptie nu poate fi opusa cu succes pentru a justifica incalcarea obligatiei de plata a salariului.

Iar atata timp cat angajatorul a ales sa nu antreneze raspunderea disciplinara a salariatului, iar contractul individual de munca nu a fost desfacut, salariatul este indreptatit la plata salariului pentru munca prestata in folosul angajatorului. Mai mult, sarcina probei ii revenea acestuia din urma in ceea ce priveste plata salariului. Or apelanta a recunoscut neplata salariului catre intimata.

Art. 166, 168 din Codul muncii Art. 247 din Codul muncii

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. [...]/118/2017 reclamanta [...], in contradictoriu cu parata [...], a solicitat instantei obligarea paratei la plata sumei de 25 905 lei reprezentand salarii neincasate in perioada 02.07.2016-02.08.2017.

In expunerea situatiei de fapt, reclamanta a aratat ca la data de 02.07.2016 a incheiat cu parata [...] contractul individual de munca nr. ./02.07.2016 prin care reclamanta, in calitate de salariat, s-a obligat sa desfasoare pe o perioada nedeterminata activitate medicala, mai exact examinari Computer Tomografie, analiza dosarului pacientului cu indicatie pentru computer tomografie si redactarea unui rezultat pentru fiecare examinare de computer tomografie, la sediul secundar din [...], localitatea Constanta, durata timpului de lucru fiind de 8 ore/zi.

90

Desi reclamanta si-a indeplinit toate obligatiile asumate contractual, mentionate la litera N. punctul 2. din contract, angajatorul nu si-a executat niciodata obligatia de plata a salariului de la momentul semnarii contractului, incalcand astfel prevederile litera N. punctul 4. din contractul individual de munca.

In egala masura parata [...] a incalcat dispozitiile Codul muncii, neefectuand plata salariului cuvenit pentru munca prestata in conditiile art. 166 Codul muncii, respectiv cel putin odata pe luna.

In drept, au fost invocate dispozitiile relevante din Codul muncii.

In sustinerea actiunii s-a depus copia contractului de munca nr. .. ./02.07.2016.

Prin intampinare, parata [...] a solicitat respingerea actiunii ca nefondata; pe calea cererii reconventionale s-a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 200.000 lei, cu titlu de daune- interese cuvenite societatii, pentru neprestarea muncii, de catre reclamanta, in interesul societatii parate.

In sustinerea apararilor s-a aratat ca potrivit art. 10 din Codul Muncii, „
Contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu
".

Potrivit art. 159 alin. 1 din Codul muncii, „Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca", iar potrivit alineatului 2 al aceluiasi articol, „Pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani".

In raport de dispozitiile legale anterior mentionate, obiectul contactului individual de munca consta in prestarea muncii (de catre salariat) si plata salariului (de catre angajator) pentru activitatea astfel prestata de salariat in beneficiul angajatorului.

Este real ca, in speta, reclamanta detine calitatea de salariat al societatii parate, in temeiul Contractului individual de munca incheiat si inregistrat sub nr. .. ./02.07.2016 in registrul general de evidenta a salariatilor.

Potrivit art. C lit. a) din Contractul anterior mentionat, „Durata contractului: a) nedeterminata, salariatul/salariata [...], urmand sa inceapa activitatea la data de 04.07.2016".

Potrivit art. D din Contract, "Activitatea se desfasoara la sediul secundar [...]".

Potrivit art. H al. 1 din Contract, "O norma 'intreaga, durata timpului de lucru fiind de 8 ore/zi, 40 ore/saptamana", iar potrivit alineatului 2 al aceluiasi articol, "O fractie de norma de ore/ zi (cel putin 2 ore/zi) (...)".

Potrivit art. J din Contract, "Salariul de baza lunar brut: 2.000 lei".

Potrivit art. 2 lit. a) din Contract, "Salariatului ii revin, in principal, urmatoarele obligatii: a) obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin conform fisei postului (...)".

Ori, in speta, desi intre parti a fost perfectat Contractul individual de munca mentionat, reclamanta nu a inteles a-si executa intocmai obligatiile ce ii reveneau, in calitate de salariat, intrucat, in perioada aratata, nu a prestat munca pentru si in beneficiul societatii, o norma intreaga, zilnic, respectiv 40 ore/saptamana.

Din aceasta perspectiva, pentru o intelegere corecta a situatiei existenta in fapt, se impune a sublinia ca, la data de 01.03.2009, intre societatea [...], in calitate de locator si societatea parata, in calitate de locatar, s-a perfectat Contractul de locatiune, avand ca obiect transmiterea dreptului de folosinta asupra „spatiului comercial situat in imobilului de la adresa din str. [...], municipiul Constanta, jud. Constanta, suprafata de 87 mp, dotat si utilat conform cerintelor pentru desfasurarea activitatilor medicale", mai exact amenajarile si dotarile interioare, inclusiv bunurile mobile mentionate in cuprinsul Anexei nr. 1 a acestui Contract.

Din cuprinsul Anexei nr. 1 la Contractul anterior mentionat rezulta ca spatiul inchiriat a fost amenajat exclusiv pentru desfasurarea de activitati medicale, scop in care a fost instalat "un aparat de investigare medicala [...], contractat de la Orthomed Grup, reprezentant Siemens, aparat cu seria 24187, agreat de Ministerul Sanatatii prin avizul de tip nr. .. ./05.05.2005" si au fost efectuate "amenajarile specifice instalarii acestui aparat conform cerintelor producatorului Siemens, instalat si pus in functiune acest aparat conform procesului verbal de instalare, a fost incheiat Contract de service cu furnizorul Orthomed si Asigurare".

Urmare perfectarii contractului de inchiriere anterior mentionat, societatea parata a inceput a desfasura activitati specifice obiectului de activitate la spatiul inchiriat, utilizand echipamentele medicale individualizate in cuprinsul anexei acestuia.

A mai aratat parata ca, alaturi de calitatea de salariat in cadrul societatii parate, reclamanta din prezenta cauza detine calitatea de asociat unic si in cadrul societatii [...] (care, in pofida denumirii similare, nu are nicio legatura cu societatea parata).

In considerarea acestei duble calitati detinute, reclamanta a inteles a presta activitati medicale specifice, utilizand echipamentele medicale mentionate in cuprinsul Anexei la Contractul de inchiriere din data de 01.03.2009, insa nu in beneficiul societatii parate, in conformitate cu obligatiile ce ii reveneau in calitate de salariat, ci in beneficiul societatii [...] al carui asociat unic si administrator este.

In sustinerea punctului de vedere anterior mentionat, parata a solicitat instantei a observa ca, la data de 01.03.2017, intre societatea [...] (societate afiliata societatii [...], caci asociatii sai / unii dintre acestia se afla in gradul II de rudenie), in calitate de locator si societatea [...], in calitate de locatar, s-a perfectat Contractul de inchiriere avand ca obiect transmiterea dreptului de folosinta asupra spatiului comercial situat in Constanta, str. [...], jud. Constanta, precum si a echipamentelor / utilajelor amplasate in interiorul acestuia si necesare desfasurarii activitatilor medicale, in schimbul platii chiriei in cuantum de 100 lei lunar, context in care au putut fi justificate din punct de vedere contabil incasarile persoanei juridice constand in contravaloare serviciilor prestate cu echipamentele in discutie.

Totodata, reclamanta insasi a recunoscut ca nu a prestat niciodata activitate in cadrul societatii parate vreme de 8 ore zilnic, 5 zile pe saptamana, sens in care urmeaza a se observa atat Declaratia olografa a acesteia din data de 10.03.2017, cat si cererea sa inregistrata sub nr. 86/18.08.2017.

In plus, a mai subliniat parata, faptul ca reclamanta, prevalandu-se de Contractul nr. .../01.06.2007 perfectat intre Cabinetul Medical Individual [...], in calitate de prestator si societatea parata, in calitate de beneficiar si omitand faptul ca acest contract a incetat la data incheierii contractului individual de munca dintre parti, a facturat societatii parate, in calitatea sa de titular al cabinetului medical, contravaloarea unor investigatii medicale imagistice pretins efectuate in beneficiul societatii noastre in aceeasi perioada in care detinea si calitatea de salariat al societatii parate si avea obligatia de a presta munca in beneficiul angajatorului sau, vreme de 8 ore, zilnic, 40 de ore pe saptamana. Din aspectele expuse in cele ce preced, rezulta ca, in pofida sustinerilor expuse de reclamanta in cuprinsul cererii introductive de instanta, societatea nu datoreaza nicio suma de bani cu titlu de salariu, intrucat reclamanta nu a prestat munca in beneficiul acesteia 8 ore zilnic / 40 ore pe saptamana, a facturat societatii, in numele si pe seama cabinetului al carui asociat este, contravaloarea unor investigatii medicale pe care ar fi trebuit sa le presteze in beneficiul paratei, in calitatea sa de salariat, a prestat in beneficiul societatii al carei asociat si administrator este servicii similare celor pe care ar fi trebuit sa le presteze in beneficiul societatii parate, in calitatea sa de salariat al acesteia, utilizand, in acest scop, chiar spatiul si aparatura medicala de care ar fi trebuit sa se foloseasca in indeplinirea sarcinilor de serviciu care ii reveneau.

Prin cererea reconventionala s-a solicitat a se observa ca, in pofida obligatiilor pe care le avea in considerarea contractului individual de munca perfectat, desi acest contract nu isi incetase valabilitatea, urmare obtinerii autorizatiei anterior mentionate, in considerarea calitatii de administrator al [...] si in beneficiul acesteia, reclamanta a derulat activitati medicale, respectiv imagistica medicala, rezonanta magnetica folosind aparatul [...], conectat la Orthomed Grup, cu seria ., fara a aduce la cunostinta paratei acest aspect.

Procedand in aceasta maniera, contrar obligatiilor pe care le avea fata de societatea parata in considerarea contractului individual de munca incheiat intre parti si in considerarea calitatii sale de salariat al acesteia, reclamanta - parata a facturat si incasat sumele de bani aferente investigatiilor medicale pe care le efectua clientilor nostri, nu in beneficiul societatii noastre, ci in beneficiul societatii al carei asociat si administrator este ([...]).

Procedand de aceasta maniera, reclamanta a cauzat un prejudiciu societatii parate, prejudiciu constand nu numai intr-un beneficiu nerealizat, respectiv in neincasarea contravalorii investigatiilor medicale, ci si intr-o paguba efectiv suferita, respectiv contravaloarea consumabilelor pe care societatea le achizitiona, iar reclamanta - parata le folosea fara drept in beneficiul societatii administrate de aceasta.

In sustinerea apararilor s-au depus inscrisuri.

Prin sentinta civila nr. 1702/25.06.2018 Tribunalul Constanta a luat act de renuntarea paratei la judecata cererii reconventionale, a admis actiunea principala formulata de reclamanta [...] si a obligat parata la plata in favoarea reclamantei a sumei de 25 905 lei reprezentand salarii neincasate in perioada 02.07.2016 - 02.08.2017, precum si la plata sumei de 1190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:

In fapt, intre parti la data de 02/07/2016 a fost incheiat Contractul individual de munca nr. 60. In temeiul acestui contract, reclamanta avea obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, atributiile ce ii revin potrivit fisei postului (art. N pct. 2 lit.a), precum si obligatia de fidelitate fata de angajator in executarea atributiilor de serviciu (art. N pct. 2 lit.c). Potrivit aceluiasi contract de munca parata are obligatia de a acorda salariatului toate drepturile ce decurg din contractul individual de munca (art. N pct. 4 lit.a).

Contractul individual de munca este deci un act juridic, sinalagmatic, intrucat da nastere la drepturi si obligatii reciproce intre parti, cauza obligatiei uneia dintre ele constituind-o executarea obligatiei celeilalte. Potrivit art. 156 Codul Muncii salariile se platesc inaintea oricaror obligatii banesti ale angajatorilor.

Parata nu a depus la dosar dovada platii salariilor pentru perioada pretinsa, desi sarcina probei revenea acesteia si desi nu a recunoscut ca nu a efectuat plata drepturilor salariale, acest fapt rezulta din apararea efectuata in cauza pe calea intampinarii si a cererii reconventionale.

Refuzul paratei de a achita drepturile salariale catre reclamanta este justificat de faptul ca reclamanta nu a prestat munca in folosul sau, ci in folosul unor alte societati comerciale.

Potrivit raspunsului la interogatoriu, atributiile de serviciu ale reclamantei vizeaza efectuarea de examinari CT, RMN, radiografii, consult pacient, asistarea tehnicianului, elaborarea unui rezultat scris si parafat. Potrivit contractului individual de munca, aceste activitati specifice se desfasoara in intervalul celor 8 ore de munca, iar conform raspunsului la interogatoriu (raspunsul la intrebarea nr. 4) programul de lucru al reclamantei se desfasura zilnic de la orele 12-20, iar sambata intre orele 814.

In lipsa unui pontaj / registru de prezenta nu se poate verifica cu certitudine sustinerea reclamantei potrivit cu care a respectat programul de munca, Tribunalul apreciind insa ca sarcina probei acestui aspect ii revine paratei care, in calitate de angajator, este aceea ce a contestat respectarea acestui program.

Imprejurarea ca in acelasi spatiu, respectiv la adresa din [...], a functionat si SC [...], societate la care este unic administrator reclamanta, nu sustine afirmatia paratei potrivit cu care reclamanta nu a desfasurat activitate in folosul sau, simpla functionare a doua societati comerciale in aceeasi incinta nefiind de natura a dovedi aspectul afirmat.

Astfel, parata nu a depus la dosarul cauzei facturi/chitante sau alte astfel de inscrisuri, prin care sa faca dovada faptului ca, in intervalul de lucru recunoscut de reclamanta, a fi prestat activitatea pentru parata, aceasta a facturat, in fapt, serviciile medicale oferite, pe numele altei societati comerciale, iar nu pe numele angajatorului sau. Efortul probator depus de catre parata, in sensul dovedirii contractului de locatiune asupra aceluiasi spatiu, al SC [...], chiar incununat de succes, nu a fost de natura sa dovedeasca aspectul afirmat, respectiv ca reclamanta nu si-a indeplinit obligatiile ce ii reveneau.

Potrivit prevederilor art. 39 lit. a din Codul muncii angajatul are dreptul la salarizare pentru munca depusa, angajatorului revenindu-i obligatia corelativa de acordare a tuturor drepturilor banesti cuvenite salariatului, drepturi care decurg din lege, contract colectiv de munca aplicabil si contractul individual de munca.

Potrivit dispozitiilor art. 166 din Codul muncii:
"(1) Salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca, in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz. (2) Plata salariului se poate efectua prin virament intr-un cont bancar. (3) Plata in natura a unei parti din salariu, in conditiile stabilite la art. 165, este posibila numai daca este prevazuta expres in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca. (4) intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
"

Art. 168. -
(1) Plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit. (2) Statele de plata, precum si celelalte documente justificative se pastreaza si se arhiveaza de catre angajator in aceleasi conditii si termene ca in cazul actelor contabile, conform legii.

Potrivit prevederilor art. 168 din Codul muncii plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata sau prin alte documente justificative, care sa demonstreze efectuarea platii catre salariatul indreptatit, sarcina probei revenindu-i angajatorului.

Cum angajatorul nu a facut dovada ca a platit reclamantei drepturile salariale pretinse, actiunea acesteia a fost admisa astfel cum a fost formulata.

In ceea ce priveste cererea reconventionala, in sedinta publica din data de 08.06.2018, parata a declarat ca renunta la judecata acesteia.

In termen legal, impotriva acestei sentinte a declarat apel parata [...], considerand-o nelegala si netemeinica
.

In motivarea apelului parata a aratat ca, interpretand si aplicand eronat dispozitiile legale incidente, in raport de probatoriul administrat in cauza, instanta de fond a retinut in speta, "cum angajatorul nu a facut dovada ca o platit reclamantei drepturile salariate pretinse, actiunea acesteia va fi admisa astfel cum a fost formulata".

Potrivit art. 10 din Codul Muncii,
„Contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o
persoanei
fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru sl sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu".

Potrivit art. 159 al. 1 din Codul muncii,
„Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat
fa
baza contractului individual de munca",
iar potrivit aliniatului
2
al aceluiasi articol,
„Pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani.

Este real ca, in speta, reclamanta a detinut calitatea de salariat al societatii, in temeiul contractului individual de munca incheiat si inregistrat sub nr. .../02.07.2016 in registrul general de evidenta a salariatilor. Desi intre parti a fost perfectat contractul individual de munca anterior mentionat, reclamanta nu a inteles sa execute obligatiile ce ii reveneau, in calitate de salariat, intrucat, in perioada 02.07.2016 - 02.08.2017 (perioada pentru care s-au pretins drepturile banesti in cuantum de 25.905 lei),
nu a prestat munca pentru si in beneficiul societatii , o norma intreaga, zilnic, respectiv 40 ore/saptamana
.

Astfel cum rezulta din probatoriul administrat in cauza, la data de 01.03.2009, intre societatea [...], in calitate de locator si societatea parata, in calitate de locatar, s-a perfectat contractul de locatiune, avand ca obiect transmiterea dreptului de folosinta asupra „spatiului comercial situat in imobilul de la adresa din str. [...] nr. 19, municipiul Constanta, jud. Constanta, suprafata de 7 mp, dotat si utilat conform cerintelor pentru desfasurarea activitatiior medicale", mai exact amenajarile si dotarile interioare, inclusiv bunurile mobile mentionate in cuprinsul anexei nr. 1 a acestui contract

Din cuprinsul anexei nr. 1 la contractul anterior mentionat, rezulta ca spatiul inchiriat a fost amenajat exclusiv pentru desfasurarea de activitati medicale, scop in care a fost instalat
„un aparat de investigare medicala [...], contractat de la Orthomed Grup, reprezentant Siemens (Contract nr. [...]/ MEDITSER - 3-001), aparat cu seria 24187, agreat de Ministerul Sanatatii prin avizul de tip nr. .. ./05.05.2005" si
au fost efectuate
"amenajarile specifice instalarii acestui aparat conform cerintelor producatorului Siemens, instalat si pus in functiune acest aparat conform procesului verbal de instalare, a fost incheiat Contract de service cu furnizorul Orthomed si Asigurare".

Urmare perfectarii contractului de inchiriere anterior mentionat, societatea a inceput a desfasura activitati specifice obiectului de activitate la spatiul inchiriat, utilizand echipamentele medicale individualizate in cuprinsul Anexei acestuia.

Alaturi de calitatea de salariat in cadrul societatii , reclamanta din prezenta cauza detine calitatea de asociat unic si in cadrul societatii [...], astfel cum rezulta din inscrisurile depuse la dosarul cauzei.

In considerarea acestei duble calitati detinute, reclamanta [...] a inteles a presta activitati medicale specifice, utilizand echipamentele medicale mentionate in cuprinsul anexei la contractul de inchiriere din data de 01.03.2009, insa nu in beneficiul societatii, in conformitate cu obligatiile ce ii reveneau in calitate de salariat, ci in beneficiul societatii [...! al carul asociat unic si administrator este.

In acest sens, parte din serviciile medicale efectuate cu aparatul de investigatie medicala [...] asupra clientilor societatii au fost facturate de catre societatea [...! contravaloarea lor fiind incasata tot de aceasta persoana juridica.

In sustinerea punctului de vedere anterior mentionat, este de observat si faptul ca, la data de

2017. intre societatea [...], in calitate de locator si societatea [...], in calitate de locatar, s-a perfectat contractul de inchiriere avand ca obiect transmiterea dreptului de folosinta asupra spatiului comercial situat in Constanta, str. [...], jud. Constanta, precum si a echipamentelor / utilajelor amplasate in interiorul acestuia si necesare desfasurarii activitatilor medicale, in schimbul platii chiriei in cuantum de 100 lei lunar, context in care au putut fi justificate din punct de vedere contabil incasarile persoanei juridice constand in contravaloare serviciilor prestate cu echipamentele in discutie.

Reclamanta insasi a recunoscut ca nu a prestat niciodata activitate in cadrul societatii vreme de 8 ore zilnic, 5 zile pe saptamana, sens in care urmeaza a se observa atat declaratia olografa a acesteia din data de 10.03.2017, cererea sa inregistrata sub nr. 86/18.08.2017, precum si raspunsul la intrebarea nr. 4 din interogatoriul administrat cu ocazia solutionarii in fond a cauzei.

In plus, ar mai fi de subliniat si faptul ca reclamanta, prevalandu-se de contractul nr. .../01.06.2007 perfectat intre Cabinetul Medical Individual [...], in calitate de prestator si societatea parata, in calitate de beneficiar si omitand faptul ca acest contract a incetat la data incheierii contractului individual de munca dintre parti, a facturat societatii parate, in calitatea sa de titular al cabinetului medical, contravaloarea unor investigatii medicale imagistice pretins efectuate in beneficiul societatii .

In speta, s-a facut dovada ca, in perioada de referinta, reclamanta nu a prestat munca in beneficiul societatii 8 ore zilnic / 40 ore pe saptamana, a facturat societatii, in numele si pe seama cabinetului al carui asociat este contravaloarea unor investigatii medicale pe care ar fi trebuit sa le presteze in beneficiul societatii parate, in calitatea sa de salariat, a prestat in beneficiul societatii al carei asociat si administrator este, servicii similare celor pe care ar fi trebuit sa le presteze in beneficiul societatii, in calitatea sa de salariat al acesteia, utilizand, in acest scop, chiar spatiul si aparatura medicala de care ar fi trebuit sa se foloseasca in indeplinirea sarcinilor de serviciu care ii reveneau In calitatea sa de salariat al societatii .

Din aceasta perspectiva, apreciaza apelanta parata ca, in pofida celor retinute in cuprinsul hotararii atacate, imprejurarea ca nu a fost in masura a depune la dosarul cauzei facturi / chitante care sa ateste ca in intervalul programului de munca al reclamantei aceasta a facturat serviciile medicale oferite pe societatea al carui asociat si administrator este nu este de natura a inlatura celalalt probatoriu administrat in cauza (contractul de inchiriere din data de 01.03.2017 perfectat intre [...] si [...], avand ca obiect transmiterea dreptului de folosinta pentru aceleasi bunuri pe care aceasta societate le inchiriase societatii, contractele de prestari servicii din data de 01.06.2007 si respectiv data de 01.01.2010 si facturile din data de 10.01.2017, 26.07.2017, 07.03.2017 si, respectiv 08.03.2017, precum si raspunsurile reclamantei la intrebarile nr. 4, 6, 7,8,9,10,13,15,16 si 17 din interogatoriul propus a fi administrat cu ocazia solutionarii In fond a cauzei) din care rezulta, fara indoiala, ca, in perioada de referinta, reclamanta nu a prestat activitate in beneficiul societatii potrivit contractului individual de munca perfectat intre parti, ci in beneficiul unei alte societatii al carui asociat si administrator este, pe de o parte, iar, pe de alta parte, serviciile medicale prestate au fost facturate si achitate de societatea cabinetului medical al carul titular este.

Prin urmare, in mod gresit instanta de fond a retinut ca solicitarea reclamantei de obligare a societatii la plata sumelor reprezentand salarii pretins neincasate ar fi indreptatita, cata vreme, din probatoriul administrat in cauza a rezultat ca reclamanta nu a prestat, in perioada de referinta, munca in beneficiul societatii in conformitate cu contractul individual de munca perfectat intre parti, respectiv 8 ore/ zi - 40 ore / saptamana.

Concluzionand, solicita admiterea apelului, schimbarea in parte a hotararii atacate, in sensul respingerii actiunii formulate de catre reclamanta, ca nefondata.

Prin intampinare, intimata reclamanta a invocat pe cale de exceptie tardivitatea formularii apelului, solicitand admiterea exceptiei si respingerea apelului ca tardiv formulat, sustinand ca, din datele inscrise pe portalul instantelor, cererea de apel apare depusa cu depasirea termenului legal.

Cu privire la fondul litigiului, intimata reclamanta sustine, in esenta, ca a probat faptul ca a avut calitatea de salariat ai societatii parate, aspect necontestat de apelanta. In temeiul contractului individual de munca nr. 60/2l.07.2016 a prestat paratei servicii medicale astfel cum s-a obligat. Parata nu a depus la dosar dovada platii salariilor pentru perioada pretinsa, desi sarcina probei revenea acesteia, aspect retinut in mod corect de prima instanta .

Parata nu a recunoscut
in terminis
ca nu a efectuat plata drepturilor salariale, insa acest fapt rezulta din apararea efectuata in cauza pe calea intampinarii si a cererii reconventionale. Pozitia paratei a fost una oscilanta, de la sustinerea potrivit careia intimata reclamanta nu a prestat deloc munca in folosul acesteia, ci in folosul altor societati comerciale, iar, dupa renuntarea la cererea reconventionala, s-a aratat ca nu a prestat opt ore pe zi, cinci zile pe saptamana asa cum prevede contractul individual de munca.

Nu exista nicio dovada depusa la dosar din care sa rezulte ca a prestat munca in folosul altor societati comerciale. Faptul ca in spatiul inchiriat de parata isi desfasoara activitatea mai multe societati comerciale nu afecteaza raporturile dintre reclamanta si parata. Nu poate fi retinuta sustinerea ca a prestat munca in folosul societatii al carei asociat unic este intrucat firma si-a desfasurat activitatea dupa obtinerea avizelor de functionare de la Ministerul Sanatatii si dupa ce si- a dat demisia de la parata.

Din raspunsul oferit la intrebarea nr. 4 din interogatoriu rezulta ca a respectat fara doar si poate programul de munca astfel cum a fost convenit prin contractul individual de munca: „De la 12

⁰⁰

- 20°°, Sambata de la 8

⁰⁰

- 14

⁰⁰

„.

Parata nu produs nicio dovada a faptului ca reclamanta a lipsit de la serviciu, ca a fost sanctionata in vreun mod.

Potrivit prevederilor art. 168 din Codul muncii plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata sau prin alte documente justificative, care sa demonstreze efectuarea platii catre salariatul indreptatit, sarcina probei revenindu-i angajatorului.

In raport de situatia de fapt si de drept prezentata , apreciaza intimata reclamanta ca cererea de obligare a paratei la plata drepturilor salariate corect a fost admisa de prima instanta.

Prin apelul de fata, apelanta nu aduce critici noi cat priveste considerentele retinute de prima instanta; apelanta nu contesta raportul de munca si nici nu a produs dovada platii salariilor pentru perioada litigioasa, insa isi motiveaza refuzul invocand prestarea muncii necorespunzator obligatiilor asumate prin contractul de munca: opt ore pe zi, cinci zile pe saptamana. Dincolo de faptul ca nu s-a produs nicio dovada, astfel cum si prima instanta corect a retinut, apelanta invoca exceptia de neexecutare a contractului, aparare nepermisa in dreptul muncii, invocand propria culpa. Neglijenta / neindeplinirea propriilor obligatii privind tinerea unei evidente clare privind prezenta la locul de munca nu poate fi folosita drept dovada a neprestarii muncii.

Analizand sentinta apelata in raport de criticile formulate, de probele administrate si de dispozitiile legale incidente in speta, Curtea constata ca apelul este nefondat.

Intre partile cauzei a fost incheiat contractul individual de munca nr. 60/02.07.2016, pe durata nedeterminata. Potrivit lit. H din contract, durata timpului de lucru este de 8 ore pe zi, 40 ore/saptamana, iar potrivit lit. I, salariul de baza lunar brut este de 2000 de lei.

Potrivit prevederilor art. 39 lit. a din Codul muncii angajatul are dreptul la salarizare pentru munca depusa, angajatorului revenindu-i obligatia corelativa de acordare a tuturor drepturilor banesti cuvenite salariatului, drepturi care decurg din lege, contract colectiv de munca aplicabil si contractul individual de munca.

Potrivit dispozitiilor art. 166 din Codul muncii: "(
1) Salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca, in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz. (2) Plata salariului se poate efectua prin virament intr-un cont bancar. (3) Plata in natura a unei parti din salariu, in conditiile stabilite la art. 165, este posibila numai daca este prevazuta expres in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca. (4) intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
"

Art. 168. -
(1) Plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit. (2) Statele de plata, precum si celelalte documente justificative se pastreaza si se arhiveaza de catre angajator in aceleasi conditii si termene ca in cazul actelor contabile, conform legii
.

Potrivit prevederilor art. 168 din Codul muncii plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata sau prin alte documente justificative, care sa demonstreze efectuarea platii catre salariatul indreptatit, sarcina probei revenindu-i angajatorului.

In materia dreptului muncii exista asadar reglementari specifice, privitoare la plata drepturilor salariale si la obligatiile ce revin angajatorului in legatura cu asigurarea conditiilor de realizare a sarcinilor de serviciu, aceste obligatii avandu-si izvorul atat in contractul individual de munca, cat si in lege. Societatea nu poate opune intimatei-reclamante exceptia de neexecutare a contractului, aceasta exceptie nefiind aplicabila contractului individual de munca, nici una din parti neputand refuza indeplinirea obligatiilor asumate. Angajatorul are obligatia de a asigura conditiile necesare realizarii de catre fiecare salariat a sarcinilor ce ii revin in cadrul programului zilnic de munca stabilit, cu consecinta acordarii unor salarii integrale nefiind legala o suspendare de facto a contractului individual de munca, din initiativa angajatorului, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de Codul muncii (art.52).

Apelanta a sustinut ca, desi intre parti a fost perfectat contractul individual de munca anterior mentionat, reclamanta nu a inteles sa execute obligatiile ce ii reveneau, in calitate de salariat, intrucat, in perioada 02.07.2016 - 02.08.2017 (perioada pentru care s-au pretins drepturile banesti in cuantum de 25.905 lei), nu a prestat munca pentru si in beneficiul societatii, o norma intreaga, zilnic, respectiv 40 ore/saptamana.

Pe de o parte, apelanta nu a facut dovada sustinerilor sale din cuprinsul intampinarii formulate la prima instanta si reiterate in apel. Astfel, pentru inceput, apelanta nu a precizat cate ore ar fi prestat munca pentru si in beneficiul societatii intimata reclamanta, avand in vedere ca, si in cazul in care ar fi muncit mai putin, i s-ar fi cuvenit salariu pentru perioada lucrata.

Imprejurarea ca in acelasi spatiu, respectiv la adresa din [...], a functionat si SC [...], societate la care este unic administrator reclamanta, nu sustine afirmatia paratei potrivit cu care reclamanta nu a desfasurat activitate in folosul sau, simpla functionare a doua societati comerciale in aceeasi incinta nefiind de natura a dovedi aspectul afirmat, dupa cum in mod corect a retinut si tribunalul.

Pe de alta parte, neprezentarea angajatului la programul de lucru ar putea constitui o abatere disciplinara, fara insa ca societatea apelanta sa fi efectuat vreun demers in acest sens fata de intimata reclamanta. Incalcarea contractului individual de munca poate atrage doar sanctionarea disciplinara a salariatului, potrivit dispozitiilor art. 247 din Codul muncii. Or in cazul de fata, angajatorul, indepartandu-se de la reglementarile speciale din Codul muncii, a ales sa-si incalce propriile obligatii in ceea ce priveste plata salariului, desi intimata lucrase in beneficiul sau (cel putin o parte din norma de lucru), opunand o veritabila exceptie a neexecutarii contractului. Dat fiind insa ca in cazul de fata este vorba de un litigiu de munca, guvernat de Codul muncii, si nu un litigiu civil, guvernat de Codul civil, aceasta exceptie nu poate fi opusa cu succes pentru a justifica incalcarea obligatiei de plata a salariului.

Iar atata timp cat angajatorul a ales sa nu antreneze raspunderea disciplinara a salariatului, iar contractul individual de munca nu a fost desfacut, salariatul este indreptatit la plata salariului pentru munca prestata in folosul angajatorului. Mai mult, sarcina probei ii revenea acestuia din urma in ceea ce priveste plata salariului. Or apelanta a recunoscut neplata salariului catre intimata.

In raport de situatia de fapt si de drept prezentata, cererea de obligare a apelantei parate la plata drepturilor salariate a fost corect admisa de prima instanta.

Pentru considerentele expuse, apelul va fi respins ca nefondat.

Decizia civila nr. 300/CM/10.10.2018 Judecator redactor Claudia Bodean

/v