Incadrarea generica a activitatii prestate de reclamant in anexele Ordinului MMPS nr. 50/1990

Nu este suficient ca o activitate sa fie prevazuta in anexele Ordinului MMPS nr. 50/1990 pentru a fi incadrata in grupa I sau a II-a de munca, ci este necesar ca nivelul noxelor existente sa depaseasca nivelul maxim admis.

In speta, reclamantul nu a prezentat instantei, nici prin cererea de chemare in judecata, nici prin cererea de apel, sustineri concrete cu privire la modul in care noxele ar depasi nivelul admis. Acesta s-a referit doar generic la conditii atmosferice extreme, vant si praf, respectiv la noxe chimice si fizice neprecizate.

Totodata, nici probele administrate nu dovedesc depasirea nivelului admis de noxe, declaratiile martorilor audiati cuprinzand doar aprecieri generice.

Pct. 178 din Anexa nr. 2 a Ordinului MMPS nr. 50/1990 Art. 4 al Ordinului MMPS nr. 50/1990

1. 
   Sentinta apelata:
   

Prin sentinta civila FN/23.01.2016, Tribunalul Constanta, sectia I civila, a respins ca nefondata cererea formulata la 10.05.2016 de reclamantul [...] in contradictoriu cu parata Comuna [...], astfel cum a fost modificata, prin care a solicitat sa se constate ca activitatea prestata de acesta in perioadele 19.06.1981 - 30.09.1989 si 01.01.1990 - 01.04.2001, in calitate de mecanic agricol, se incadreaza in grupa a II-a de munca, in procent de 100%, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa nr. 2, pct. 88 si 178, obligarea paratei la eliberarea unei adeverinte privind sporul de balta, sporul de fidelitate, sporul de vechime, retinerea pentru pensia suplimentara si venitul in acord global de care a beneficiat, precum si la plata cheltuielilor de judecata. Totodata, tribunalul a obligat reclamantul la plata sumei de 500 de lei catre parata cu titlu de cheltuieli de judecata.

In motivarea sentintei, tribunalul a retinut urmatoarele:

Reclamantul a fost angajat in cadrul [...] din data de 19.06.1981 avand meseria de mecanic agricol. Incepand cu data de 01.05.1991 angajatorul a fost reorganizat devenind [...] SA [...] reclamantul lucrand pana la data de 06.03.2001

Pe calea prezentului litigiu reclamantul doreste sa se constate ca activitatea sa se incadreaza in grupa II de munca in perioadele 19.06.1981 - 30.09.1989, 01.01.1990 - 01.04.2001.

Este adevarat ca activitatea de mecanic agricol era prevazuta in anexa II a Ordinului nr. 50/1990 care prevedea ca se incadreaza in grupa II de munca Mecanicii agricoli care efectueaza lucrari in camp cu tractoare de cel putin 65 CP si combine autopropulsate, precum si cei care efectueaza tratamente fitosanitare prin stropire si prafuire cu MET si MPSP (pentru perioada lucrarilor in camp).

Prin Decizia nr. 9/16.05.2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii, s-a retinut ca nu se poate vorbi de un drept recunoscut de lege unui salariat doar prin regasirea in anexa legii a tipului de activitate pe care l-a desfasurat, pentru ca acesta sa poata pretinde o recunoastere directa a beneficiului lucrului in grupa superioara de munca, constituirea dreptului efectuandu-se in cadrul unei proceduri in care se prevedea indeplinirea unor atributii specifice de catre partenerii sociali (angajator/sindicatele ca reprezentanti ai salariatilor) si verificari concrete cu sprijinul unor institutii ale statului (medicale, de protectie a muncii). In masura in care aceste verificari pot fi substituite prin actul jurisdictional al instantei, aceasta poate face incadrarea activitatii unei persoane in grupa superioara de munca.

In litigiul dedus judecatii a fost audiat martorul [...] a aratat ca a lucrat ca mecanic agricol fiind coleg de munca cu reclamantul si ca a beneficiat de incadrarea in grupa a II - a de munca, depunand in acest sens copia propriului carnet de munca.

Din analiza copiei carnetului de munca al martorului [...] nu exista o mentiune apartinand fostului angajator in sensul incadrarii activitati in reclamantului in grupa superioara de munca astfel incat instanta constata ca afirmatiile martorului nu sunt sustinute la nivel probator de niciun inscris.

Potrivit prevederilor art. 2 din Ordinul nr. 50 din data de 5 martie1990, pentru precizarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale cu conditii deosebite, care se incadreaza in grupele I si II de munca, in vederea pensionarii: "
In grupa II de munca se incadreaza locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale cuprinse in anexa nr.2
". In preambulul ordinului susmentionat se arata ca acesta a fost emis: "
In baza Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala si in conformitate cu prevederile art.2 din Decretul- Lege nr.68/1990 pentru inlaturarea unor inechitati in salarizarea personalului (...)
". Conform prevederilor art.6 din Ordinul nr.50/1990: "
Nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca se face de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). In art. 7 se prevede ca: "Incadrarea in grupele I si II de munca se face proportional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse in aceste grupe, cu conditia ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze in aceste locuri cel putin 50%, iar pentru grupa II, cel putin 70% din programul de lucru
."

Fata de toate prevederile legale sus-citate, tribunalul a constatat ca reclamantul nu a facut dovada ca indeplineste aceste cerinte ale legii, pentru ca activitatea sa din perioada indicata in petitul actiunii sa poata fi considerata ca fiind desfasurata in grupa II de munca. Astfel, tribunalul a retinut ca, din probele administrate in cauza, nu rezulta ca tractorul condus de reclamant ar fi avut o putere mai mare de 65 CP, pentru a fi in situatia avuta in vedere de legiuitor in anexa II pct. 88.

Mai mult, instanta constata ca, fata de modalitatea de redactare a pct.88, nici nu s-ar putea face incadrarea in grupa superioara de munca decat pe perioada lucrarilor in camp.

Instanta a constatat ca reclamantul solicita sa retina ca el a desfasurat activitate in grupa II de munca, intemeindu-si de fapt pretentiile doar pe argumentele ca altor salariati, care s-au aflat intr-o situatie similara cu a sa, li s-a recunoscut grupa II de munca.

De asemenea, reclamantul a depus in dovedirea temeiniciei solicitarilor sale o hotarare judecatoreasca; instanta considera ca hotararile judecatoresti pronuntate au efecte relative, cele statuate fiind opozabile doar partilor litigante din cauza respectiva.

Cat priveste carnetul de munca al numitului [...] depus in probatiune instanta constata ca intr-adevar acesta a beneficiat de incadrarea in grupa superioara de munca, insa pentru o perioada in care acesta a lucrat la alt angajator pe perioada in care a avut calitatea de salariat la [...], fiind in aceeasi situatie cu reclamantul nebeneficiind de incadrarea in grupa superioara de munca, astfel incat acest inscris nu are relevanta in prezenta cauza.

In lipsa unor dovezi concrete, din care sa rezulte fara dubiu ca reclamantul a efectuat atari activitati, incadrabile in grupa II de munca, intr-un procent de minim 70% din programul sau total de lucru, tribunalul a considerat ca nu isi poate contura convingerea in raport de simple presupuneri, astfel ca nu va primi sustinerile reclamantului, apreciindu-le ca nefondate.

In ceea ce priveste solicitarea privind eliberarea unei adeverinte din care sa reiasa sporul de balta, sporul de fidelitate, sporul de vechime, retinerea pentru pensia suplimentara si venitul in acord global, instanta retine ca in calitate de detinator legal al arhivei [...], calitate necontestata de catre parata Comuna [...] si sustinuta la nivel probator de adresa nr. .../08.07.2010 a Ministerului Administratiei si Internelor Arhivele Nationale, trebuie sa respecte dispozitiile Legii nr. 16/1996 care prevede la art. 29 alin. 1: ”
Creatorii ori detinatorii de documente sau, dupa caz, succesorii in drepturi ai acestora sunt obligati sa elibereze, potrivit legii, la cererea persoanelor fizice si a persoanelor juridice, certificate, adeverinte, copii si extrase de pe documentele pe care le creeazaori le detin, inclusiv de pe cele pentru care nu s-a implinit termenul prevazut la art. 13, daca acestea se refera la drepturi care il privesc pe solicitant
.”

Aceasta obligatie nu are insa un caracter absolut, detinatorul fondului arhivistic avand numai obligatia de a atesta doar acele date care rezulta din fondul arhivistic pe care il detine, iar nu si date care nu rezulta din inscrisurile detinute - foi de lucru, pontaje, state de plata, carnete de munca.

De asemenea, in lipsa unor inscrisuri doveditoare nu poate fi obligat angajatorul sau detinatorul fondului arhivistic sa intocmeasca inscrisuri noi, referitoare la perioade anterioare, care sa stea la baza unei adeverinte si care sa ateste anumite venituri ale fostului angajat care nu rezulta din documentele contabile de evidenta primara sau din contractul individual de munca al fostului salariat.

Prin urmare, parata nu poate fi obligata sa ateste imprejurari referitoare la veniturile reclamantului si contributia la asigurari sociale pe care nu le cunoaste, detinatorul fondului arhivistic neputand sa isi asume raspunderea pentru date care nu rezulta din evidentele sale.

Obligatia sa legala este aceea de a atesta existenta unor date in documentele care fac parte din fondul arhivistic, ceea ce inseamna ca in lipsa acestor documente nu are cum sa ateste datele pretins reale indicate de reclamant.

Cum reclamantul nu a facut dovada ca a beneficiat de aceste sporuri, aspect intarit si de martorul audiat care a declarat ca nu beneficia de niciun alt spor, instanta nu poate sustine ca dovedita pretentia reclamantului referitoare la obligarea paratei la emiterea unei adeverinte care sa ateste sporurile solicitate.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, in conformitate cu dispozitiile art. 453 c.pr.civ., instanta a admis cererea paratei Comuna [...] privind acordarea cheltuielilor de judecata avand in vedere faptul ca reclamantul se afla in ipoteza prevazuta de textul de lege, aceea de a fi pierdut procesul, urmand a face aplicarea dispozitiilor art. 451 alin.2 c.pr.civ. potrivit varuia „judecatorii au insa dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt vadit disproportionate in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei.”

Instanta a apreciat ca fata de obiectul si complexitatea cauzei, onorariul avocatului este nepotrivit de mare, motiv pentru care il va reduce la cuantumul de 500 de lei. Drept urmare, reclamantul a fost obligat la plata catre parata Comuna [...] prin Primar a sumei de 500 lei reprezentand cheltuieli de judecata.

 

 

2. 
   Apelul:
   

1. Impotriva acestei sentinte au formulat apel reclamantul [...], solicitand schimbarea in tot a acesteia in sensul admiterii actiunii.

In motivarea cererii de apel, apelantul a invocat decizia in interesul legii nr. 9/2016 si a aratat ca in mod gresit prima instanta a apreciat ca nu sunt indeplinite cerintele art. 3 din ordinul nr. 50/1990, respectiv ca nu exista suficiente dovezi din care sa rezulte ca activitatea reclamantului se incadreaza in grupa a II-a de munca. Totodata, a invocat art. 18 din Legea nr. 16/1996, modificata prin OUG nr. 39/2006.

2. Prin concluzii scrise, intimata-parata a solicitat respingerea apelului ca nefondat si obligarea

Acesta a solicitat instantei sa fie incadrat in grupa a II-a de munca in perioadele 19.06.1981 - 30.09.1989 si 01.01.1990 - 01.04.2001, conform Ordinului MMPS nr. 50/1990, Anexa nr. 2, pct. 88 si 178.

2. Prin decizia in interesul legii nr. 9/2016, inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca „
   instantele de judecata au posibilitatea analizarii si constatarii pe cale judiciara, ulterior abrogarii acestui act normativ, a incadrarii muncii prestate in perioada 18 martie 1969-1 aprilie 2001, dupa caz, in grupele I sau II de munca
   ’.

Instanta suprema a retinut in acest sens ca „instanta de drept comun este abilitata a statua asupra incadrarii unei activitati concrete a unui salariat in grupa superioara de munca (inclusiv in ceea ce priveste
stabilirea existentei si naturii conditiilor vatamatoare

din perioada respectiva, precum si a timpului efectiv de lucru in aceste conditii)” [par. 54], iar
„
imprejurarile concrete ale activitatii

si justificarea motivelor pentru care angajatorul nu a procedat la evaluarea locului de munca sau la nominalizarea salariatului, cu consecinta juridica a neincadrarii locului de munca ocupat in conditii deosebite de munca (incadrare sau nominalizare), pot fi examinate si vor primi valentele cuvenite in planul probatiunii judiciare” [par. 56].

De asemenea, in cuprinsul aceleiasi decizii in interesul legii, s-a retinut ca „nu se poate vorbi de un drept recunoscut de lege unui salariat doar prin regasirea in anexa legii a tipului de activitate pe care l-a desfasurat, pentru ca acesta sa poata pretinde o recunoastere directa a beneficiului lucrului in grupa superioara de munca, constituirea dreptului efectuandu-se in cadrul unei proceduri in care se prevedea indeplinirea unor atributii specifice de catre partenerii sociali (angajator/sindicatele ca reprezentanti ai salariatilor) si
verificari concrete

cu sprijinul unor institutii ale statului (medicale, de protectie a muncii). In masura in care aceste verificari pot fi substituite prin actul jurisdictional al instantei, aceasta poate face incadrarea activitatii unei persoane in grupa superioara de munca” [par. 49-50].

Prin urmare, incadrarea in grupa I sau a II-a de munca poate fi realizata pe cale judiciara, dar numai „in masura in care” „verificarile concrete” ale situatiei de fapt conduc la concluzia ca sunt indeplinite toate conditiile de incadrare prevazute de Ordinul MMPS nr. 50/1990.

3.  Din cuprinsul Ordinului MMPS nr. 50/1990 rezulta ca, pentru ca un salariat sa beneficieze de incadrarea in grupa I sau a II-a de munca, este necesara intrunirea cumulativa a trei conditii:

1. sa fi lucrat efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele nr. 1 si 2 sau sa-si fi desfasurat activitatea in aceleasi conditii cu personalul aceluiasi angajator, incadrat in grupa I sau a II-a de munca (art. 3 din ordin);
2. nivelul noxelor existente la locurile de munca prevazute in grupa I sau a II-a de munca sa fi depasit nivelul maxim admis prevazut in Normele republicane de protectie a muncii (art. 4 din ordin);
3. timpul efectiv lucrat la locurile de munca prevazute in grupa I sau a II-a de munca sa fi fost de cel putin 50% in cazul grupei I si de cel putin 70% in cazul grupei a II-a (art. 7 din ordin).

4. Prima conditie nu este indeplinita in speta in cazul pct. 88 din Anexa nr. 2 a Ordinului MMPS nr. 125/1990 (iar nu 50/1990, unde pct. 88 din varianta initiala priveste fabricarea vatei de sticla, iar pct. 88 din varianta consolidata se refera la negru de fum si amestecuri de cauciuc, fara legatura cu activitatea reclamantului), text care prevede incadrarea in grupa a II-a de munca a mecanicilor agricoli care efectueaza lucrari in camp cu tractoare de cel putin 65 CP si combine autopropulsate, precum si cei care efectueaza tratamente fitosanitare prin stropire si prafuire cu MET si MPSP (pentru perioada lucrarilor in camp). Astfel, nu exista nicio sustinere concreta si nici vreo dovada cu privire la capacitatea cilindrica a tractoarelor cu care a lucrat reclamantul si nici cu privire la perioadele concrete in care acesta a lucrat cu combine autopropulsate, in contrast cu cele in care a lucrat cu tractoare, respectiv a perioadelor in care a efectuat tratamente fitosanitare, in contrast cu perioadele in care a efectuat alte activitati agricole.

Prima conditie este insa indeplinita, pentru perioadele 01.07.1982 - 30.09.1989 si 01.01.1990 - 01.04.2001, in care reclamantul a lucrat ca mecanic agricol, in cazul pct. 178 din Anexa nr. 2 a Ordinului MMPS nr. 50/1990, care prevede incadrarea in grupa a II-a de munca a mecanicilor agricoli care efectueaza lucrari in camp. in acest sens, se retine din declaratia martorului audiat in fata instantei de apel ca reclamantul si-a desfasurat activitatea in camp, in perioada martie - noiembrie a fiecarui an lucrat ca mecanic agricol. Se exclud asadar, din perioadele 01.07.1982 - 30.09.1989 si 01.01.1990 - 01.04.2001, doar perioada decembrie - februarie a fiecarui an lucrat, intrucat activitatea de reparare a utilajelor pe timp de iarna, care nu se realiza in camp, nu se incadreaza in temeiurile invocate din Ordinul MMPS nr. 50/1990, precum si perioada 19.06.1981 - 01.07.1982, in care reclamantul a lucrat ca „muncitor in formare”, pentru care declaratia martorului nu se coroboreaza cu mentiunea in acest sens din carnetul de munca.

5. Chiar daca activitatea prestata de reclamant in perioada martie - noiembrie a fiecarui an lucrat ca mecanic agricol din intervalele 01.07.1982 - 30.09.1989 si 01.01.1990 - 01.04.2001 se incadreaza generic in temeiul de drept reprezentat de pct. 178 din Anexa nr. 2 a Ordinului MMPS nr. 50/1990, aceasta constatare nu este suficienta pentru a se recunoaste incadrarea in grupa a II-a de munca. Este necesar in acest sens sa se verifice indeplinirea celei de-a doua conditii, care rezulta din art. 4 al Ordinului MMPS nr. 50/1990: „Incadrarea in grupele I si II de munca se va face in situatia in care, cu toate masurile luate de unitate pentru normalizarea conditiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activitatile, meseriile, functiile) prevazute in aceste grupe depaseste nivelul maxim admis prevazut in Normele republicane de protectie a muncii.”

Rezulta astfel ca nu este suficient ca o activitate sa fie prevazuta in anexele ordinului pentru a fi incadrata in grupa I sau a II-a de munca, ci este necesar ca nivelul noxelor existente sa depaseasca nivelul maxim admis.

6. In speta, reclamantul nu a prezentat instantei, nici prin cererea de chemare in judecata, nici prin cererea de apel, sustineri concrete cu privire la masura in care noxele ar depasi nivelul admis. Acesta s-a referit doar generic la conditii atmosferice extreme, vant si praf, respectiv la noxe chimice si fizice neprecizate.

Totodata, nici probele administrate nu dovedesc depasirea nivelului admis de noxe, declaratiile martorilor audiati cuprinzand doar aprecieri generice. Martorul [...] a declarat ca munca era foarte solicitanta din cauza caldurii, prafului si ierbicidelor, precum si ca se folosea o substanta toxica numita furadan.

Totusi, nu s-a dovedit in ce perioade de lucru s-a folosit aceasta substanta, precum si daca si cu cat nivelul de caldura, praf, zgomot sau alta categorie de noxe ar fi depasit limitele admise.

7. Curtea admite ca in aceasta privinta nu se poate cere reclamantului un probatoriu excesiv si imposibil de administrat, dar nici nu poate accepta ca, in lipsa de sustineri concrete privind depasirea nivelului admis al noxelor si in absenta oricarei dovezi in acest sens, doar in baza unor aprecieri cu caracter generic ale martorului audiat in apel (cel audiat in prima instanta nu s-a referit deloc la nivelul de noxe, afirmand in schimb ca „am lucrat in conditii bune de lucru cum era la acea vreme”), ca nivelul admis al noxelor ar fi fost depasit.

Reclamantul nu a solicitat nici prin cererea de chemare in judecata, nici prin cererea de apel, efectuarea unei expertize in domeniul protectiei muncii si nici nu a furnizat date concrete cu privire la nivelul noxelor. In acest context, probatoriul administrat in cauza nu permite sa se constate ca respectivul nivel admis ar fi fost depasit.

Privita asadar din perspectiva conditiei prevazute de art. 4 din Ordinul MMPS nr. 50/1990 referitoare la depasirea nivelului admis al noxelor, solutia primei instante de respingere a cererii referitoare la incadrarea activitatii in grupa a II-a de munca se dovedeste corecta.

Neindeplinirea conditiei prevazute de art. 4 din ordin face inutila cercetarea celei de-a treia conditii, referitoare la procentul de timp lucrat in conditii de depasire a nivelului admis al noxelor, fiind logic ca, in lipsa dovedirii depasirii acestui nivel, nu mai pune problema procentului de timp in care a fost depasit.

8. Cu privire la adeverinta solicitata, curtea apreciaza cu precadere corect argumentul intimatei in sensul ca apelantul nu i-a cerut eliberarea respectivei adeverinte inainte de a se adresa instantei, astfel ca nu se poate retine existenta unui refuz nejustificat din partea acesteia de a rezolva o solicitare care i-a fost adresata.

Pe de alta parte, reclamantul nu a adus nicio dovada ca ar fi beneficiat de spor de balta, spor de fidelitate si venituri in acord global, iar intimata nu poate fi obligata sa elibereze adeverinte decat cu privire la datele care rezulta din evidentele ei. Or, in conditiile in care nu s-a dovedit ca ar exista in stapanirea intimatei documente din care sa rezulte plata catre apelant a unor sume cu titlu de spor de balta, spor de fidelitate si venituri in acord global, aceasta nu are ce sa ateste printr-o adeverinta.

Aceste considerente sunt valabile si in privinta contributiei la pensia suplimentara si la sporul de vechime, cu mentiunea in plus ca acestea sunt luate in calcul la stabilirea pensiei in mod automat de catre casele de pensii, potrivit art. 165 alin. 3 si art. 168 din Legea nr. 263/2010.

Constatand asadar ca prima instanta a pronuntat o hotarare legala si temeinica, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, in baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul formulat in cauza ca nefondat.

Decizia civila nr. 234/CM/04.07.2017 Judecator redactor Mihail Stanescu-Sas