Inaplicabilitatea prevederilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 124/2014 in privinta sumelor care erau recuperate

Cuprins pe materii
:
Functionari publici. Drepturi salariale

Legislatie relevanta
:
Legea nr. 124/2014

Rezumat
:

Suma mentionata in decizia de imputare reprezinta drepturi salariale constatate de Curtea de Conturi ca fiind acordate necuvenit in perioada 01.01.2010 – 31.03.2011, ca urmare a includerii in salariul de baza a sporului de mobilitate si confidentialitate in procent de 30% acordat in baza sentintei civile nr. 44/2007 pronuntata de Tribunalul B.

Suma de 773 lei a carei restituire o solicita reclamantul a fost recuperata de catre parata de la acesta la data de 11.04.2013, in urma demararii procedurii de executare silita.

La data de 27.09.2014 a intrat in vigoare Legea nr. 124/2014, iar din redactarea art. 2 alin. 1 din acest act normativ rezulta cu claritate ca exonerarea de la plata vizeaza sumele pe care personalul prevazut la art. 1 „trebuie sa le restituie”, asadar sumele pentru care subzista obligatia de restituire la data intrarii in vigoare a legii si nicidecum sumele care au fost deja restituite.

Legea nr. 124/2014 nu cuprinde o prevedere in sensul ca sumele recuperate pana la data intrarii in vigoare a acestui act normativ se restituie personalului de la care au fost recuperate.

 

      Decizia nr. 307 din 25.02.2016 a Curtii de Apel Galati

 

Prin actiunea inregistrata la data de 22.04.2015 sub nr. …/113/2015 pe rolul Tribunalului B. reclamantul B.S., in contradictoriu cu parata D.G.R.F.P. G. – A.J.F.P. B.  a solicitat instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna obligarea paratei la restituirea sumei de 773 lei, reprezentand drepturi salariale retinute prin poprire pe veniturile sale si sa plateasca la aceasta dobanda legala pana la achitarea integrala a debitului.

Prin sentinta nr. 630/02 octombrie 2015 pronuntata de Tribunalul Braila a fost admisa in parte cererea formulata de reclamant, parata fiind obligata sa restituie reclamantului suma de 773 lei si sa plateasca la aceasta dobanda calculata la data de 27.09.2014 si pana la achitarea integrala a debitului.

Impotriva acestei hotarari a formulat recurs parata solicitand, in principal, casarea sentintei cu trimitere spre rejudecare la aceeasi instanta, iar in subsidiar, in rejudecarea cauzei si respingerea actiunii ca nefondata.

In motivarea recursului recurenta a aratat urmatoarele:

Instanta de fond a incalcat flagrant dreptul la aparare al paratei D.G.R.F.P. G., solutionand cauza fara citarea legala a paratei D.G.R.F.P G., devenind astfel incidente disp. art. 488 pct. 5 Cod procedura civila.

In conformitate cu disp. art.13 Cod procedura civila, dreptul la aparare este garantat. Instanta de fond nu a dat paratei D.G.R.F.P G. posibilitatea de a participa la desfasurarea procesului, neprocedand la citarea acesteia la sediul institutiei din mun. G., str. nr., pronuntand astfel o hotarare judecatoreasca cu incalcarea normelor de procedura civila.

Intampinarea depusa in cauza a fost formulata de catre D.G.R.F.P G., cu sediul in mun. G., str. nr., institutie cu personalitate juridica, conform dispozitiilor art.13 alin.1 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Chiar in conditiile in care reclamantul a inteles sa se judece cu A.J.F.P. B., aceasta structura, neavand personalitate juridica, nu este subiect de drept distinct si nu asigura o reprezentare de drept a D.G.R.F.P. G., ci doar in baza unui mandat acordat in acest sens, mandat care nu a fost acordat in cauza.

Sentinta civila nr. 630/Fca/02.10.2015 a fost pronuntata cu lipsa de procedura, motiv pentru care solicita casarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Braila, in vederea solutionarii cauzei in contradictoriu cu parata D.G.R.F.P. G., prin realizarea procedurii de citare in mod legal.

Pe fondul cauzei recurenta critica sentinta pentru nelegalitate, considerand ca a fost data cu interpretarea si aplicarea gresita a legii.

Recurenta arata ca in mod nelegal instanta de fond a retinut incidenta dispozitiilor Legii nr. 124/2014, dispozitiile acestei legi nefiind aplicabile, in conditiile in care sunt respectate principiile de drept privind neretroactivitatea legii in timp si puterea de lucru judecat.

Instanta a respins nejustificat apararile paratei referitoare la neretroactivitatea dispozitiilor Legii nr. 124/2014, motivand ca legea nu face nicio distinctie, exonerarea de la plata   aprobandu-se pentru toate sumele reprezentand venituri de natura salariala, indiferent daca au fost sau nu au fost executate.

Or, in cauza, instanta de fond a ignorat faptul ca suma pretinsa de reclamant a facut obiectul unei judecati definitive, Decizia nr. 1732/28.09.2012, asa cum a fost modificata prin Decizia nr. 1995/23.11.2012, privind imputarea sumei de 5.244 lei, fiind validata de instanta de control judiciar, nemaifiind astfel susceptibila de anulare/desfiintare.

Instanta a considerat in mod nelegal ca dosarul nr. …./113/2012 a avut ca obiect legalitatea deciziilor de impunere, iar in prezenta cauza, se pune in discutie o problema de executare a actului.

Astfel, in conditiile in care puterea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 6041/03.12.2013 pronuntata in dosarul nr. …/113/2012 nu ar fi respectata, prin solutia pronuntata de catre instanta de fond, prima hotarare judecatoreasca ar ramane fara efecte juridice, ceea ce este inadmisibil intr-un stat de drept.

Motivarea instantei potrivit careia obiectul prezentului dosar ar privi o problema de executare a actului este straina de cauza, cata vreme, potrivit petitului actiunii, obiectul acesteia il reprezinta restituirea unei sume retinute in urma emiterii unui act administrativ, nefiind contestat niciun act de executare.

Daca obiectul prezentului dosar ar fi fost intr-adevar o problema de executare a actului, calea legala ce trebuia urmata ar fi fost aceea a contestatiei la executare si nicidecum o actiune in pretentii, iar instanta fiind nevoita sa constate necompetenta de solutionare a cauzei, ceea ce nici nu s-a pus in discutie.

Actele emise in vederea recuperarii prejudiciului au fost contestate la Tribunalul B. de catre reclamant, iar prin Decizia civila nr. 6041/03.12.2013 pronuntata de Curtea de Apel G., actiunea sa a fost respinsa ca nefondata. Este adevarat ca, in urma pronuntarii acestei decizii, a fost reluata procedura de executare silita prin infiintarea popririi conturilor bancare, fiind recuperata doar suma de 773 lei din totalul de 5244 lei, dar reclamantul nu a avut nicio sustinere asupra modului de executare silita a sumei de recuperat.

Distinct de faptul ca instanta de fond a pierdut din vedere faptul ca parata a respectat o hotarare judecatoreasca definitiva, motiv pentru care D.G.R.F.P. G. nu poate fi obligata la restituirea sumei de 773 lei, recurenta solicita a se constata ca nu poate fi obligata nici la plata de dobanzii legale, cata vreme drepturile salariale nu sunt obligatii purtatoare de dobanzi, in sensul art. 2 din O.G. 9/2000 si art. 2 din O.G. 13/2011, motiv pentru care sentinta este nelegala si din acest punct de vedere.

In drept, recurenta a invocat dispozitiile art. 488 pct. 5, pct. 8 din Legea 134/2010 si art. 20 alin.1 din Legea nr.554/2004.

Intimatul reclamant nu a depus intampinare la dosar.

Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate, in raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si cu dispozitiile legale incidente pricinii, Curtea de Apel retine ca recursul este fondat, avand in vedere urmatoarele considerente:

In ceea ce priveste criticile intemeiate pe dispozitiile art. 488 pct. 5 Cod procedura civila, Curtea le apreciaza ca fiind nefondate, retinand in acest sens urmatoarele:

Prin cererea introductiva de instanta reclamantul a chemat in judecata in calitate de parata, D.G.R.F.P. G. – A.J.F.P. B., indicand sediul acestei din urma entitati.

Cererea de chemare in judecata a fost comunicata la sediul A.J.F.P. B., insa intampinarea a fost formulata si depusa la dosar de catre D.G.R.F.P. G., situatie care este de natura a conduce la concluzia ca cererea de chemare in judecata a fost inaintata acesteia de catre A.J.F.P. B.

In conditiile in care prin intampinare nu s-a formulat nici o aparare vizand lipsa capacitatii procesuale a A.J.F.P. B. de a sta in proces, nici cu privire la adresa la care sa fie citata parata, instanta a procedat la citarea paratei la sediul indicat in cererea de chemare in judecata, conform dovezii aflate in dosarul de fond.

Intr-adevar, conform prevederilor art. 13 din H.G. nr. 520/2013 directiile generale regionale ale finantelor publice sunt institutii publice cu personalitate juridica, iar in cadrul acestora functioneaza, ca structuri fara personalitate juridica, administratii judetene ale finantelor publice.

Curtea retine insa ca potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 Cod procedura civila, pot sta in judecata asociatiile, societatile sau alte entitati fara personalitate juridica, daca sunt constituite potrivit legii.

Nu se poate retine o incalcare a dreptului paratei la aparare, cata vreme prin intampinarea depusa la dosar au fost formulate apararile paratei cu privire la cererea de chemare in judecata, aceasta cu atat mai mult cu cat in recurs nu au fost depuse alte inscrisuri si nici nu se invoca necesitatea administrarii altor probe.

In ceea ce priveste criticile vizand fondul cauzei, Curtea retine urmatoarele:

Astfel cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar reclamantul B.S. a avut calitatea de consilier juridic in cadrul D.G.F.P. a judetului B., raporturile de serviciu ale acestuia cu institutia mentionata incetand in baza deciziei nr… /25.04.2012.

Prin decizia nr… din 28.09.2012 emisa de D.G.F.P. a judetului B. – Serviciul resurse umane salarizare, astfel cum a fost modificata si completata prin decizia nr…  din 23.11.2012,   s-a imputat reclamantului suma de 5244 lei, la care se adauga dobanzi la nivelul ratei dobanzii de referinta a B.N.R. pana la recuperarea integrala a sumei.

Suma mentionata in decizia de imputare reprezinta drepturi salariale constatate de Curtea de Conturi ca fiind acordate necuvenit in perioada 01.01.2010 – 31.03.2011, ca urmare a includerii in salariul de baza a sporului de mobilitate si confidentialitate in procent de 30% acordat in baza sentintei civile nr. 44/2007 pronuntata de Tribunalul B.

Totodata, din inscrisurile aflate la dosar Curtea de apel retine ca suma de 773 lei a carei restituire o solicita reclamantul, a fost recuperata de catre parata de la acesta la data de 11.04.2013 in urma demararii procedurii de executare silita, astfel cum rezulta din adresa nr. …/22.10.2014 emisa de D.G.R.F.P. G.

La data de 27.09.2014 a intrat in vigoare Legea nr. 124/2014, iar conform prevederilor art. 2 alin. 1 din acest act normativ „Se aproba exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala, pe care personalul prevazut la art. 1 trebuie sa le restituie drept consecinta a constatarii de catre Curtea de Conturi sau alte institutii cu atributii de control a unor prejudicii.”

Din redactarea textului de lege mentionat rezulta cu claritate ca exonerarea de la plata vizeaza sumele pe care personalul prevazut la art. 1 „trebuie sa le restituie”, asadar sumele pentru care subzista obligatia de restituire la data intrarii in vigoare a legii si nicidecum sumele care au fost deja restituite.

Legea nr. 124/2014 nu cuprinde o prevedere in sensul ca sumele recuperate pana la data intrarii in vigoare a acestui act normativ se restituie personalului de la care au fost recuperate.

In aceste conditii, Curtea de Apel constata ca interpretarea data de prima instanta dispozitiilor Legii nr. 124/2014, in sensul ca legiuitorul a aprobat o exonerare de la plata pentru toate sumele reprezentand venituri de natura salariala, indiferent ca au fost sau nu executate, echivaleaza cu o aplicare retroactiva a legii, fapt ce contravine prevederilor art. 15 alin.2 din Constitutie.

Cum suma de 773 lei a carei restituire a solicitat-o reclamantul a fost recuperata de la acesta in anul 2013, deci anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 124/2014, Curtea de apel constata ca in mod nelegal a retinut instanta de fond ca aceasta suma intra sub incidenta prevederilor art. 2 din Legea nr. 124/2014, obligand in mod gresit parata la restituirea acestei sume.

In raport de considerentele mai sus expuse, ce conduc la concluzia netemeiniciei cererii formulate de reclamant, Curtea constata ca nu se mai impune examinarea celorlalte critici formulate de recurenta.

Pentru aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 496, 498 Cod procedura civila raportat la art. 488 pct. 8 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul formulat de parata, va casa in tot sentinta atacata, iar in rejudecare, va respinge cererea formulata de reclamant ca nefondata.