Opozitie/cale de atac impotriva confirmarii planului de reorganizare
30 martie 2020Mandatul administratorului social, Revocarea mandatului si renuntarea la mandat
30 martie 2020
Inadmisibilitatea actiunii revocatorii de drept comun in cadrul procedurii insolventei
- Legea insolventei nr. 85/2006 : art. 79, art. 80
- Codul civil : art. 1562-1654
In cazul deschiderii procedurii insolventei fata de debitor, actiunea revocatorie pe care o reglementeaza Codul civil nu poate fi exercitata, partea avand la indemana exclusiv actiunea pentru anularea actelor frauduloase ale debitorului, reglementata de Legea insolventei, cu atat mai mult cu cat recurenta este creditor in procedura si a declarat in termen creanta detinuta impotriva debitoarei si totodata avand calitatea de creditor majoritar, fiind participant activ la aceasta procedura putea solicita practicianului in insolventa sa formuleze o astfel de actiune, care are ca efect readucerea imobilului instrainat fraudulos la masa credala a debitoarei, pentru ca acesta sa fie valorificat in cadrul procedurii insolventei, iar sumele obtinute sa fie distribuite tuturor creditorilor conform tabelului definitiv de creante.
Curtea retine ca nu a existat nici un impediment ca reclamanta recurenta (...) sa solicite practicianului in insolventa sa formuleze o actiune in anularea actelor frauduloase cu acelasi obiect ca si cea formulata pe calea dreptului comun si care ar fi avut ca finalitate readucerea acestui bun la masa credala in scopul valorificarii sale in interesul tuturor creditorilor participanti la procedura, astfel ca actiunea formulata de aceasta, pe calea dreptului comun, se constata ca inadmisibila.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila, Decizia civila nr. 32/R din 26 ianuarie 2015, M.B.
Prin sentinta civila 1875/22.04.2014, s-a admis actiunea exercitata de reclamanta DGFP Arad in contradictoriu cu paratele SC T.M. SRL si SC N.T.B. SRL, s-a anulat contractul de dare in plata si de preluare a datoriei autentificat prin incheierea nr. 834/03.08.2012 la BNP B.R. si s-a dispus revenirea imobilului situat in Arad, in suprafata de 125 mp, precum si terenul aferent, in cota de 49,828 parte inscris in CF 6483 Arad nr. top 544/a in proprietatea paratei SC T.M. SRL.
Prin decizia civila nr. 756/A/10.09.2014, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 535/55/2013, s-a respins apelul paratei SC N.T.B. SRL in contradictoriu cu parata - intimata SC T.M. SRL prin administrator judiciar C.-A.M.L. IPURL Arad si reclamanta Administratia Judeteana a Finantelor Publice Arad impotriva sentintei civile nr. 1875/2014 pronuntata de Judecatoria Arad in dosarul 535/55/2013.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca prima instanta, atunci cand a pronuntat hotararea, a avut in vedere o stare de fapt corecta, sustinuta de probatoriul administrat.
S-a mai retinut, de asemenea, ca motivele invocate de apelanta au in vedere in esenta cateva elemente: nedovedirea de catre reclamanta a unui prejudiciu, iar actiunea este inadmisibila intrucat nu s-a dovedit existenta unui prejudiciu. De asemenea, s-a mai retinut ca o alta sustinere din apel este aceea potrivit careia creanta reclamantei nu era certa la momentul introducerii actiunii si ca parata SC
N.T.B. SRL a acceptat incheierea contractului de dare in plata.
De asemenea, s-a sustinut ca materialul probator a fost insuficient si ca prima instanta nu a avut in vedere reaua credinta a reclamantei, iar interesele patrimoniale ale SC N.T.B. SRL sunt grav afectate, deoarece creanta de 45.000 euro nascuta din raportul contractual cu SC T.M. SRL este certa, lichida si exigibila.
Cu privire la fondul cauzei instanta de apel a retinut ca izvorul raportului juridic il constituie creanta de 712.675 lei pe care SC T.M. SRL o datoreaza bugetului de stat, asa cum rezulta fara dubii din probatoriul administrat.
Totodata, s-a retinut, in ce priveste contractul incheiat intre SC T.M. SRL la 1 august 2012 cu SC N.T.B. SRL, ca acesta este evident formal. SC N.T.B. SRL a fost infiintata cu o zi inainte de incheierea contractului, administratorul ambelor societati era N.F.G., iar asociat sotia acestuia N.R.V.
Firma nou infiintata nu avea angajati, astfel incat ar fi fost cu neputinta in acel moment sa se presteze lucrari in valoare de 45.000 euro, care au si fost facturati in aceeasi zi, 1 august 2012, data incheierii contractului. Desigur ca societatea prestatoare putea incheia diferite contracte de antrepriza cu alte firme daca ea insasi nu avea angajati, dar acest fapt nu s-a realizat. Mai mult, fara a se realiza vreo prestare din partea firmei nou infiintate la doua zile dupa incheierea contractului, se cedeaza de catre SC T.M. SRL imobilul situat in Arad, si terenul aferent, inscrise in CF 6483 Arad, nr. top. 544/a.
Din starea de fapt, a rezultat existenta unei creante certe fata de reclamanta, iar incercarea de fraudare este evidenta, practic in interval de cateva zile, aceeasi asociati si administratori au infiintat o firma noua careia i-au instrainat parte din patrimoniu, respectiv patrimoniul a ramas aceleiasi persoane, dar cu un alt nume de societate comerciala. Mai mult, lucrarile contractuale nu s-a dovedit ca s-ar fi executat, incheierea contractului de antrepriza fiind un aspect pur formal si cu un scop evident de a-si diminua patrimoniul.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata SC N.T.B. SRL, solicitand admiterea recursului, modificarea, in tot, a hotararii atacate, in sensul admiterii apelului si, pe cale de consecinta, respingerea actiunii revocatorii a reclamantei, mentinerea contractului de dare in plata si de preluare a datoriei, autentificat prin incheierea nr. 834/2012, ca fiind legal, incheiat cu respectarea conditiilor de validitate.
In motivare arata ca potrivit art. 304 pct. 7 din Codul de procedura civila, modificarea hotararii se poate cere atunci cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii.
In sustinerea acestui motiv de nelegalitate arata ca nu este indeplinita conditia impusa de dispozitiile art. 1563 Cod civil, privitoare la creanta, intrucat actiunea revocatorie a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Arad la data de 16.01.2013, data la care creanta pretinsa de catre reclamanta nu a fost certa, avand in vedere ca Raportul de inspectie fiscala si Decizia de impunere nr. 757/07.12.2012, prin care organele inspectiei stabilesc in sarcina SC T.M. SRL o obligatie de plata in cuantum de 712.675 lei, fusesera contestate. Se mai invoca faptul ca nici in prezent creanta sustinuta de catre organele fiscale nu este certa, asa cum rezulta si din decizia nr. 3065/105/2013 a DGRFP Timisoara.
Recurenta apreciaza ca actiunea reclamantei nu se incadreaza in dispozitiile art. 1562-1565 din noul Cod civil deoarece transferul dreptului de proprietate s-a facut in baza normelor noului Cod civil, prin dispozitiile art. 1492 si art. 1599-1608 prin acte autentice cu respectarea publicitatii imobiliare.
Analizand recursul de fata, prin prisma exceptiei inadmisibilitatii actiunii pe calea dreptului comun, exceptie invocata, din oficiu, de catre instanta, la termenul din 12 ianuarie 2015, in virtutea rolului sau activ, exceptie peremptorie si dirimanta, care face de prisos, in tot sau in parte, analizarea pe fond a recursului formulat si a apararilor intimatelor, Curtea constata urmatoarele:
Actiunea revocatorie formulata de reclamanta DGFP Arad a fost introdusa pe rolul Judecatoriei Arad, asa cum rezulta din rezolutia de primire, la 16 ianuarie 2013 impotriva paratelor SC T.M. SRL si SC N.T.B. SRL.
Impotriva paratei SC T.M. SRL era deschisa procedura insolventei din 15.01.2013 prin incheierea civila nr. 23 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 10212/108/2012.
Asadar, in momentul formularii actiunii revocatorii parata 1 care era debitorul creditoarei DGFP Arad se afla deja in procedura insolventei ori in aceasta procedura legiuitorul a pus la indemana participantilor la procedura o actiune corespondenta actiunii revocatorii, actiunea in anularea actelor frauduloase prevazuta de art. 79 si art. 80 din Legea nr. 85/2006.
Actiunea revocatorie, reglementata de art. 975-976 din vechiul Cod civil, respectiv art. 1562-1565 din noul Cod civil, nu este identica cu actiunea in anularea actelor frauduloase prevazuta de art. 79-80 din Legea nr. 85/2006, cu toate ca exista intre aceste doua actiuni trasaturi comune, principala trasatura comuna fiind promovarea actiunii cu scopul reprimarii fraudei debitorilor.
Deosebirile dintre cele doua actiuni constau in efectele si conditiile de exercitare ale acestora, deoarece in cadrul Legii nr. 85/2006 scopul actiunii este nu numai sanctionarea fraudei, ci si restabilirea echilibrului legal al sanselor creditorilor si aceasta actiune se introduce numai la judecatorul sindic indiferent de valoarea ei. Ea este facultativa pentru administratorul judiciar si pentru lichidator si poate fi introdusa numai in termen de 1 an de la data expirarii termenului pentru intocmirea raportului prevazut la art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea insolventei, dar nu mai tarziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii insolventei.
Daca administratorul judiciar sau lichidatorul debitoarei ramane pasiv si nu formuleaza o astfel de actiune, ea poate fi promovata de comitetul creditorilor. Pot fi anulate pe aceasta cale prevazuta de Legea nr. 85/2006 actele debitorului de transfer cu titlu gratuit efectuate in frauda creditorilor in cei trei ani anteriorideschiderii procedurii, operatiunile comerciale frauduloase efectuate in aceeasi perioada precum si actele in care debitorul in coniventa cu alte parti a actionat cu intentia de a leza drepturile creditorilor participanti la procedura insolventei.
Asadar, in cazul deschiderii procedurii insolventei fata de debitor actiunea revocatorie pe care o reglementeaza codul civil nu poate fi exercitata, partea avand la indemana exclusiv actiunea pentru anularea actelor frauduloase ale debitorului, reglementata de Legea insolventei, cu atat mai mult cu cat recurenta este creditor in procedura si a declarat in termen creanta detinuta impotriva debitoarei SC T.M. SRL si totodata avand calitatea de creditor majoritar, fiind participant activ la aceasta procedura putea solicita practicianului in insolventa sa formuleze o astfel de actiune, care are ca efect readucerea imobilului instrainat fraudulos la masa credala a debitoarei, pentru ca acesta sa fie valorificat in cadrul procedurii insolventei, iar sumele obtinute sa fie distribuite tuturor creditorilor conform tabelului definitiv de creante.
Este adevarat ca lichidatorul judiciar desemnat initial pe seama debitoarei SC T.M. SRL si anume CII B.I. a aratat ca achieseaza la actiunea revocatorie formulata de creditoarea recurenta DGFP Arad pe calea dreptului comun, iar lichidatorul care i-a urmat acesteia a confirmat la randul sau ca este de acord cu aceasta actiune, depunand si intampinare in dosarul de fata, insa, aceasta achiesare la actiunea formulata de o creditoare pe calea dreptului comun in afara procedurii insolventei, nu este echivalenta cu formularea unei actiuni in cadrul legal prevazut de Legea insolventei nr. 85/2006 si anume cu formularea unei actiuni in anularea actelor frauduloase prevazuta de art. 79 si art. 80 din Legea nr. 85/2006. Aceasta deoarece in momentul in care se deschide procedura insolventei fata de o societate comerciala, in toate litigiile de drept comun formulate impotriva acesteia, societatea comerciala respectiva este reprezentata de catre administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat pe seama acesteia. Asadar, fiind intr-o situatie vulnerabila si pentru a fi protejate drepturile creditorilor, societatea nu se apara singura, in nume propriu, ci prin intermediul practicianului in insolventa care o reprezinta, cu exceptia situatiilor in care se solicita anularea actelor frauduloase incheiate de aceasta societate debitoare, caz in care practicianul in insolventa devine reclamant impotriva debitoarei, insa si in acest caz, societatea nu se apara singura in nume propriu, ci trebuie desemnat pe seama acesteia un administrator special, care sa-i apere interesele.
In cauza de fata, formulandu-se impotriva debitoarei SC T.M. SRL o actiune revocatorie pe calea dreptului comun, aceasta debitoare nu a fost reprezentata in proces nici de lichidatorul judiciar numit pe seama sa, deoarece acesta a achiesat la actiunea formulata de partea adversa si nici de un administrator special, astfel incat aceasta parte nu a fost reprezentata corespunzator.
Curtea retine, de asemenea, ca nu a existat nici un impediment ca reclamanta recurenta, in calitate de creditor majoritar si participant la procedura insolventei debitoarei SC T.M. SRL sa solicite practicianului in insolventa sa formuleze o actiune in anularea actelor frauduloase cu acelasi obiect ca si cea formulata pe calea dreptului comun si care ar fi avut ca finalitate readucerea acestui bun la masa credala in scopul valorificarii sale in interesul tuturor creditorilor participanti la procedura, astfel ca actiunea formulata de aceasta, pe calea dreptului comun, se constata a fi inadmisibila.
