Imunitatea de jurisdictie a Uniunii Europene.

Cuprins pe materii
:
Drept procesual civil. Exceptii

Legislatie relevanta
:
art. 343 TFUE

Rezumat
:

Reclamantul solicita daune morale ca urmare a faptului ca nu i s-a incheiat un contract de munca pentru o misiune din cadrul Uniunii Europene, misiune pentru care a trecut toate testele, a depus toate documentele cerute. A fost revocata selectia sa din motive operative.

                                                         

                               Decizia civila nr. 40/A din 07.03.2018 a Curtii de Apel Galati

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Galati la data de 25.02.2016, sub nr. 884/121/2016, reclamantul P.B.C., in contradictoriu cu paratii a solicitat obligarea paratilor:

- la plata sumei de 97 204 EURO reprezentand cuantumul prejudiciului aferent perioadei februarie 2013 – februarie 2014

- la plata sumei de 99 904 EURO reprezentand cuantumul prejudiciului aferent perioadei februarie 2014 – februarie 2015

- la plata sumei de 99 904 EURO reprezentand cuantumul prejudiciului aferent perioadei februarie 2014 – februarie 2015

- la plata sumei de 200 000 EURO reprezentand daune morale

- la plata cheltuielilor de judecata

In motivare, reclamantul a aratat, in esenta, ca prejudiciul material si moral invocat a fost determinat de refuzul nejustificat de a incheia procedura selectiei in ceea ce il priveste prin incheierea unui contract cu o perioada de minim un an si de  maxim 3 ani pentru ocuparea unui post in cadrul Misiunii EULEX KOSOVO.

A precizat reclamantul ca, la data de 22.10.2012 a completat online formularul de aplicatie si, astfel, s-a inscris  pentru a participa la selectia pentru ocuparea uneia dintre cele doua categorii de posturi contractate de procuror in cadrul misiunii. Reclamantul a mai aratat ca, la data de 07.11.2012 a fost notificat de catre Departamentul de resurse umane al Misiunii EULEX Kosovo despre faptul ca a promovat prima etapa a selectiei, fiind invitat sa sustina interviul telefonic, conform procedurilor de selectie, iar, la data de 14.11.0212, a sustinut acest interviu.

La data de 18.12.2012, a fost notificat in legatura cu faptul ca a promovat concursul, fiind selectat pentru ocuparea unei pozitii de procuror in cadrul Misiunii, incheierea contractului de munca fiind conditionata de verificarea veridicitatii documentelor care i-au fost solicitate in sustinerea aplicatiei.

In perioada 20 – 24 decembrie a transmis electronic documentele relevante, iar la data de 09.01.2013 a primit din partea Misiunii confirmarea receptionarii documentelor respective, urmatoarea etapa fiind emiterea ofertei de angajare.

Reclamantul a aratat ca, solicitand lamuriri dupa o perioada in care nu  a mai fost contactat, la data de 26.02.2013, Departamentul de resurse umane al Misiunii EULEX Kosovo l-a informat ca a fost revocata selectia sa pentru ocuparea unei pozitii de procuror in cadrul Misiunii din motive operative, fara a i se da alte explicatii suplimentare.

A mai invederat reclamantul ca a formulat contestatie impotriva deciziei de revocare a selectarii, iar, la data de 05.06.2013 a primit un raspuns din partea Sefului Misiunii EULEX Kosovo, dl ... prin care i se comunica respingerea contestatiei sale, fara, insa, a i se explica motivele.

In opinia reclamantului, prejudiciul pretins este reprezentat de sumele pe care urma sa le incaseze pe perioada de valabilitate a contractului pentru activitatea pentru care a fost selectat. Totodata, a mentionat ca prejudiciul moral este determinat de zvonurile care i-au afectat imaginea ca urmare a revocarii selectiei si de suferinta fizica si psihica la care a fost supus ca urmare a declansarii unei proceduri disciplinare in ceea ce il priveste, procedura in cadrul careia a fost achitat ulterior, respectiv la data de 14.10.2013.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 1350 si urm. C.civ., art. 17, art. 18, art. 29, art. 30, art. 253, respectiv art. 268 si urm. Codul Muncii.

Prin sentinta civila 910/ 2017 a Tribunalului Galati s-a respins actiunea ca efect al imunitatii de jurisdictie prin prisma urmatoarelor considerente:

Fata de motivele invocate de catre parata in sustinerea exceptiei, instanta a calificat exceptia invocata ca fiind exceptia imunitatii de jurisdictie.

Potrivit art. 343 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene „
Uniunea se bucura, pe teritoriile statelor membre, de privilegiile si imunitatile necesare pentru indeplinirea misiunii sale, in conditiile definite in Protocolul incheiat la 8 aprilie 1965 privind privilegiile si imunitatile Uniunii Europene. Acelasi regim se aplica si in cazul Bancii Centrale Europene si al Bancii Europene de Investitii
.”, iar potrivit art. 11 din Protocolul privind privilegiile si imunitatile Uniunii Europene „
Pe teritoriul fiecaruia dintre statele membre si indiferent de cetatenia lor, functionarii si agentii Uniunii: (a) beneficiaza de imunitate de jurisdictie pentru actele indeplinite de acestia, inclusiv afirmatiile scrise sau verbale in calitatea lor oficiala, sub rezerva aplicarii dispozitiilor din tratatele care reglementeaza, pe de o parte, raspunderea functionarilor si agentilor fata de Uniune si, pe de alta parte, competenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene de a decide asupra litigiilor dintre Uniune si functionarii, respectiv alti agenti ai Uniunii; acestia beneficiaza de imunitate si dupa incetarea functiilor lor;”

  Asadar, prevederile Tratatului, precum si cele ale Protocolului nr. 7 privind privilegiile si imunitatile Uniunii Europene nr. C 83/266, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la data de 30.03.2010, impun imunitatea de jurisdictie a organismelor internationale, inclusiv a membrilor si reprezentantilor Uniunii Europene in statele membre.

Instanta a retinut ca imunitatea de jurisdictie constituie o abatere de la principiul potrivit caruia orice persoana este supusa jurisdictiei unui stat membru, fara ca aceasta sa fie inteleasa ca o imunitate de la raspunderea prevazuta de lege, ci ca o exceptare a organismelor internationale, inclusiv a membrilor si reprezentantilor Uniunii Europene de la jurisdictia organelor statului membru.

De altfel, in cadrul competentei Tribunalului de Prima Instanta al Comunitatilor Europene se prevede ca acesta
judeca actiunile prin care se urmareste obtinerea unor despagubiri pentru prejudiciile cauzate de institutiile comunitare sau de functionarii acestora
.

Impotriva sentintei datei in fond a declarat apel reclamantul care a invocat faptul ca in cauza s-a interpretat eronat legea. Potrivit articolului 1 din Protocolul 1 / 1965 privind privilegiile si imunitatile Comunitatilor europene  “sediile si cladirile comunitatilor sunt inviolabile si vor fi exceptate de la perchezitie, rechizitie, confiscare sau expropriere. Proprietatea si activele comunitatilor nu fac obiectul nici unei forme de constrangere administrativa sau judiciara in afara cazului in care acest lucru a fost autorizat de Curtea de Justitie”. Din interpretarea acestui text nu rezulta ca Uniunea Europeana nu poate fi chemata in judecata de un cetatean al unui stat membru pentru a raspunde pentru eventualele prejudicii aduse. Solicita admiterea apelului, anularea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.

Prin intampinare intimata Uniunea Europeana a solicitat respingerea apelului prin prisma acelorasi considerente cuprinse in intampinarea din dosarul Tribunalului Galati.

Prin decizia civila nr. 40/A/2018 a Curtii de Apel Galati s-a constatat ca apelul nu este fondat.

Avand originea intr-o forma de cooperare in domeniul economic, Uniunea Europeana a evoluat si functioneaza ca o organizatie unica, acceptata a fi o organizatie
sui generis.
Pana in prezent ea reprezinta organizatia internationala care a atins cel mai mare nivel de integrare intr-un numar mare de domenii. Caracteristicile ei si modul in care functioneaza fac imposibila incadrarea ei intr-una dintre tipologiile de organizatii internationale cunoscute si teoretizate pana in prezent.

Uniunea Europeana prezinta si unele trasaturi specifice formelor de organizare statala. Cu toate acestea, nu se incadreaza in definitia niciunei astfel de forme de organizare. Ea nu poate fi considerata nici federatie, nici confederatie de state.

Aceasta forma de cooperare s-a dezvoltat cu o personalitate juridica implicita, deoarece personalitatea juridica a UE nu a fost mentionata nici in tratatele fondatoare si nici in celelalte tratate care au precedat Tratatul de la Lisabona.

Incontestabil, UE este mai mult decat o simpla organizatie internationala, daca avem in vedere definitia clasica a acesteia din urma ca o cooperare exclusiv interguvernamentala intr-un anumit domeniu. Cu toate acestea, desi poseda anumite trasaturi caracteristice, nu se incadreaza nici in definitia unei forme de organizare statala. Problema care apare, avand in vedere cele enuntate, priveste statutul juridic al Uniunii Europene si capacitatea acesteia de a fi un subiect de drept international public.

Ca entitate juridica in special in relatiile externe, UE a indeplinit un rol limitat si asta din cauza faptului ca statutul sau juridic nu a fost mentionat explicit nici in tratatele fondatoare ale Comunitatilor Europene si nici in Tratatul de la Maastricht - care a fondat Uniunea Europeana. Tratatele succesive de la Amsterdam si Nisa, care au modificat Tratatul Uniunii Europene, nu au contribuit deloc la clarificarea acestei chestiuni, dimpotriva, au dus la cresterea ambiguitatilor privind personalitatea juridica a UE. Tratatul de la Lisabona, (mai precis Art.47 TUE), semnat la 13 decembrie 2007 si intrat in vigoare in data de 1 decembrie 2009, este cel care confera expres personalitate juridica Uniunii Europene.

Recunoasterea expresa a personalitatii juridice a UE reprezinta fara indoiala un important pas inainte in consolidarea pozitiei de actor global al acesteia in relatiile internationale, dar, cu toate acestea, mai exista multe de lamurit in ceea ce priveste raportarea UE la alte forme de cooperare .

Principiul imunitatii de jurisdictie al unei organizatii internationale sau al unui stat strain  nu se regaseste  in vreo dispozitie legala interna sau internationala care sa il reglementeze. Principiul imunitatii de jurisdictie este recunoscut in dreptul international public drept o consecinta directa a suveranitatii si egalitatii statelor (consacrate de articolul 2 din carta ONU ), care implica dreptul statului strain de a nu fi supus puterii de decizie si de executie pe teritoriul altui stat si obligatia acestuia din urma de a nu exercita atributele sale judiciare si administrative in raport cu statul strain, organele si bunurile sale.

Imunitatea statului, ca regula generala cu caracter de principiu de drept international, tine in cea mai mare parte de dreptul cutumiar. Practica initiala a unei imunitatii absolute a fost inlocuita, incepand cu secolul al 20-lea , cu teoria si practica unei imunitati restrictive, limitate , in cadrul careia se face de regula distinctie intre actele statelor apartinand autoritatii publice (acta jure imperii) si actele cu caracter particular, de gestiune scoase din sfera de aplicare si recunoastere a imunitatii statului strain si supuse jurisdictiei teritoriale a acestuia. 

Evolutia doctrinei in privinta interpretarii acestui principiu si practica statelor in aceasta privinta se reflecta in conventiile incheiate la nivelul regional si international si in lucrarile comisiei internationale de Drept international.

Astfel la nivel regional a fost adoptata Conventia Europeana asupra imunitatii statelor din 16 mai 2006 care cuprinde principiul imunitatii, limitele si exceptiile sale. Conventia a fost semnata de Romania, dar nu a mai fost ratificata pana in acest moment.

Comisia de Drept international ce functioneaza in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite, a inceput lucrarile de codificare a problemelor legate de principiul imunitatii de jurisdictii in anul 1978, in baza rezolutiei numarul 32/151/1997 a  Adunarii Generale a ONU. Procesul de codificare a fost finalizat prin adoptarea Conventiei Natiunilor Unite cu privire la imunitatile de jurisdictie a statelor si bunurilor acestora adoptata la 2 decembrie 2004 ratificata de Romania prin legea 438/ 2006, dar care nu a intrat in vigoare.

Imunitatea de jurisdictie a Consiliului Europei si a oficialilor   acestui organism international si conditiile in care opereaza ridicarea imunitatii fac obiectul unor reglementari internationale specifice ratificate de Romania.

In ceea ce priveste Uniunea Europeana conform articolului 343 TFUE aceasta se bucura pe teritoriile statelor membre de privilegiile si imunitatile necesare pentru indeplinirea misiunii sale in conditiile definite in Protocolul incheiat la 8 aprilie 1965 privind privilegiile si imunitatile Uniunii Europene. Ca  atare, fata de considerentele de mai sus, se constata ca solutia instantei de fond  de respingere a actiunii ca efect al imunitatii de jurisdictie fata de aceasta parte este legala.

Fata de considerentele de mai sus  prin prisma dispozitiilor art. 480 Cod procedura civila, instanta a respins apelul formulat ca nefondat.