Drept de superficie, transformarea dreptului de administrare in drept de superficie

Cuprins pe materii
:
Drept procesual civil. Drept civil

Legislatie relevanta
:
art. 425 alin. 1 lit. b C.proc.civ.,  art. 451 C.proc.civ., art. 9 si 22 alin. 6 C.proc.civ., art. 472 C.proc.civ., art. 693 si urm. C.civil, art. 1357 C.civil, Legea nr. 15/1990, HG nr. 834/1991, art. 28 si art. 24 alin. 3 din Legea nr. 7/1996.

Rezumat
:
   
In situatia in care reclamantul a solicitat despagubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat printr-un delict/cvasidelict civil, nu poate solicita in apel aceeasi suma de bani, dar cu titlu de prestatie a superficiarului.

                   Exercitarea dreptului de superficie exclude folosirea bunului in mod abuziv de catre beneficiarul superficiei, astfel ca nu poate fi obligat la plata unei sume de bani in baza disp. art. 1357 si urm. C.civil.

                   Dreptul de superficie dobandit ope legis (in baza Legii nr. 15/1990 si a HG nr. 834/1991) este cu titlu oneros; Cauza Moculescu impotriva romaniei;

                   Transformarea dreptului de administrare instituit prin Decretul nr. 409/1955 in drept de superficie, in baza Legii nr. 15/1990 si a HG nr. 834/1991.

                   Stabilirea judiciara a prestatiei superficiarului, dar numai la solicitarea expresa a titularului nudei proprietati.

                   Ramanerea fara obiect a apelului incident.

                   Inscrierea dreptului de superficie in cartea funciara se face la cererea titularului dreptului.

 

              Decizia civila nr. 10/A/29.01.2018 a Curtii de Apel Galati

 

Prin cererea inregistrata la data de 26.01.2016 pe rolul Tribunalului Galati – Sectia I civila reclamanta CNCF ”CFR” SA  B a chemat in judecata pe parata …, solicitand obligarea acesteia la plata sumei de 745.402,52 lei, cu titlu de contravaloare lipsa folosinta teren proprietatea CFR, in suprafata de 16.679 mp, pentru perioada 01.12.2012-01.12.2015, precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

Parata … a formulat cerere reconventionala, prin care a solicitat recunoasterea dreptului de superficie asupra terenului in suprafata de 16679 mp situat in G., str. ..., nr. …, obligarea reclamantei-parate sa permita-i paratei-reclamante exercitarea deplina si netulburata a dreptului, deschiderea cartii funciare a terenului si inscrierea in cartea funciara a dreptului de superficie, precum si obligarea reclamantei-paratei la plata cheltuielilor de judecata.

 Prin sentinta civila nr. 708/20.07.2017 Tribunalul Galati a admis actiunea principala formulata de reclamanta-parata C.N.C.F. „CFR” SA B in contradictoriu cu parata-reclamanta …, a obligat-o pe parata-reclamanta sa plateasca reclamantei-parate suma de 745.404,52 lei cu titlu de despagubiri, a admis in parte cererea reconventionala si a constatat ca parata-reclamanta are un drept de superficie asupra terenului in suprafata de 16.679 mp situat in G., Statia de cale ferata ...

Totodata, a obligat-o pe reclamanta-parata sa plateasca paratei-reclamante suma de 70.567,96 de lei, reprezentand cheltuieli de judecata, dupa compensare.

Prin sentinta civila nr. 1050/19.10.2017 Tribunalul Galati a admis cererea privind completarea dispozitivului formulata de parata-reclamanta ..., a dispus completarea dispozitivului sentintei civile nr. 708/20.06.2017 pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul nr. 309/121/2016, in sensul ca a obligat reclamanta-parata sa permita paratei-reclamante exercitarea deplina si netulburata a dreptului de superficie asupra terenului in suprafata de 16.679 mp situat in G, Statia de cale ferata … a respins ca fiind ramas fara obiect capatul de cerere vizand obligarea reclamantei parate la deschiderea cartii funciare a terenului, si a respins ca neintemeiat capatul de cerere vizand obligarea reclamantei-parate la inscrierea in cartea funciara a dreptului de superficie.

Cu privire la sentinta civila nr. 708/20.06.2017, s-au aratat urmatoarele:

In fapt
,
la data de 25.10.2005 M.T.C.T. a emis Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria xxx nr. xxx pentru reclamanta CNCF  ”CFR” SA, suprafata de teren atribuita in proprietate exclusiva fiind de 78842,49 mp, identificata ca „Statia CFR ...”.

Potrivit Ordinului nr. 926/24.05.1976 emis de M.T.T., s-au transmis, din administrarea M.T.T. in administrarea M.C.E.C.E.I., pentru ICE R.B., mijloacele fixe si terenurile enumerate la pct. 1-7 din procesul-verbal de predare primire intocmit la data de 09.06.1976.

Din procesul-verbal incheiat la data de 25.06.1981 de catre inspector impozite si taxe din cadrul circumscriptiei financiare Galati, rezulta ca R. avea in folosinta suprafata de 16.679 mp teren situat in str. … nr. ...

Potrivit art. 1 din HG 1039/25.09.1990, ”
Incepand cu data prezentei hotarari, se infiinteaza societatile comerciale pe actiuni, persoane juridice, cu denumirea, sediul, obiectul de activitate si capitalul social prevazute in anexa nr. 1*)”,
iar potrivit art. 4 alin. 1 si 2 din actul normativ mentionat, ”
Pe data infiintarii societatilor comerciale prevazute la art. 1, intreprinderile de comert exterior "…", "…", "…", "…", "…" si "…" isi inceteaza activitatea. Activul si pasivul intreprinderilor de stat care isi inceteaza activitatea se preiau de societatile comerciale infiintate”.

Cu privire la bunurile aflata in administrarea R., potrivit art. 20 alin. 2 din Legea 15/1990 „
Bunurile din patrimoniul societatii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu exceptia celor dobandite cu alt titlu.”

Asadar, … devine proprietar al bunurilor aflate in administrarea sa la momentul infiintarii societatii comerciale.

La data de 31.12.2009 are loc fuziunea dintre …, in calitate de societate absorbita, si …, in calitate de societate absorbanta.

In drept, in referire la cererea reconventionala vizand recunoasterea in favoarea paratei-reclamante a unui drept de superficie asupra terenului in suprafata de 16.679 mp, sub aspectul legii aplicabile, fata de dispozitiile art. 68 din Legea nr. 71/2011, instanta de fond a retinut ca in cauza sunt incidentele dispozitiile Codului civil de la 1864 (V.C.civil).

Pana la adoptarea Legii nr. 287/2009 (Noul Cod civil), dreptul de superficie nu a fost consacrat,
in terminis
, in Vechiul Cod civil fiind dedus pe cale de interpretare din art. 492 Cod civil: „
Orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui teren cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedeste din contra
”. Asadar, dispozitiile mentionate instituie o prezumtie relativa cu privire la cuprinderea in dreptul proprietarului terenului, a constructiilor, plantatiilor sau lucrarilor, insa cu putinta de a se dovedi contrariul, iar a dovedi contrariul reprezinta a dovedi tocmai dreptul de superficie.

Instanta a retinut ca dreptul de superficie constituie un dezmembramant al dreptului de proprietate al proprietarului terenului pe care se afla constructia, care ia fiinta prin desprinderea din continutul juridic al acestuia a atributelor posesiei si folosintei, ce sunt ulterior conferite constructorului.

Conform jurisprudentei constante, in sistemul de drept romanesc dreptul de superficie nu se poate naste decat din lege, prescriptie achizitiva, legat sau acordul partilor.

Raportand considerentele expuse la prezenta cauza, instanta a retinut ca, desi intre parata-reclamanta, in calitate de proprietar al constructiilor, si reclamanta-parata, in calitate de proprietar al terenului, nu a intervenit o conventie prin care cea din urma sa consimta la grevarea terenului sau cu anumite sarcini, din interpretarea tezei finale a art. 492 din Vechiul Cod civil, rezulta ca, dobandind un drept de proprietate asupra constructiilor in temeiul art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, in patrimoniul paratei-reclamante s-a nascut  ,,
ope legis
” un drept de superficie constand in dreptul de proprietate asupra constructiilor si de folosinta asupra terenului in suprafata de 16679 mp.

In consecinta, instanta a constatat ca parata-reclamanta are un drept de superficie  asupra terenului in suprafata de 16.679 mp situat in G., Statia de cale ferata …

Referitor la cererea principala, instanta a retinut ca in cauza se pune problema raspunderii delictuale a paratei-reclamante pentru folosinta, fara a plati o contraprestatie, a terenului in suprafata de 16.679 mp situat in G., Statia de cale ferata ….

  Potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, obligatiile nascute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozitiilor legii in vigoare la data producerii ori, dupa caz, a savarsirii lor.

Potrivit dispozitiilor art. 998 din Vechiul Cod civil, orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, iar in sensul art. 999 Cod civil, „
omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”.

Pe de alta parte, potrivit art. 1357 din Noul Cod Civil, cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare.

Din interpretarea dispozitiilor mai sus mentionate, incidente in cauza, rezulta ca, pentru a putea fi angajata raspunderea civila delictuala, este necesar sa se constate indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: savarsirea unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, vinovatia in savarsirea faptei ilicite si existenta legaturii de cauzalitate intre savarsirea faptei ilicite si prejudiciu.

In cauza, din probele administrate rezulta ca fiind certa existenta unui
prejudiciu
in dauna reclamantei-parate constand in diminuarea patrimoniului acestuia cu sumele de bani reprezentand contravaloarea chiriei pe care ar fi putut sa o incaseze in perioada 01.12.2012-01.12.2015.

In ceea ce priveste
savarsirea unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate si vinovatia
paratei-reclamante, instanta a retinut ca aceasta se face vinovata de ocuparea terenului in suprafata de 16.679 mp situat in G., Statia de cale ferata …, fara a plati o contraprestatie, producand un prejudiciu cert in patrimoniul reclamantei-parate, prejudiciu constand in sumele pe care acesta      le-ar fi incasat daca ar fi inchiriat terenul unei alte persoane.

Contrar sustinerilor paratei-reclamante, instanta a retinut ca si in situatia in care s-a recunoscut in favoarea paratei-reclamante a unui drept de superficie cu privire la terenul in suprafata de 16679 mp, in lipsa unei intelegeri a partilor, acest drept nu se poate constitui cu titlu gratuit. Astfel, dreptul de superficie, drept real ce deriva din prevederile art. 492 Cod civil, nu este gratuit, in lipsa unei prevederi exprese contrare, dat fiind si caracterul absolut al dreptului de proprietate si, in consecinta, parata-reclamanta, in calitate de superficiar, este tinuta sa o despagubeasca pe reclamanta-parata pentru lipsa de folosinta.

Cu privire la cuantumul prejudiciului, conform precizarilor reclamantei-parate la calcularea sumei de 745404,52 lei au fost avute in vedere tarifele minimale prevazute in Anexa 4 la Dispozitia nr. 83/09.09.2008 a Directorului General al CFR SA, practicate in relatiile cu tertii.

In consecinta, instanta de fond retine ca fiind cert prejudiciul constand in sumele pe care reclamanta-parata le-ar fi putut obtine cu titlu de chirie pentru un spatiu cu aceleasi caracteristici, conform Dispozitiei respective.

In referire la taxa pe valoare adaugata, instanta retine ca aceasta va fi avuta in vedere la stabilirea cuantumului prejudiciului, intrucat existenta unui drept de superficie cu titlu oneros nu face parte din operatiunile exceptate din sfera de aplicare a taxei pe valoare adaugata, in sensul Capitolului IV din Codul fiscal.

Apreciind ca in speta sunt indeplinite conditiile  pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratei-reclamante, aceasta a fost obligata sa plateasca reclamantei-parate suma de 745.404,52 lei, cu titlu de contravaloare lipsa de folosinta pentru terenul in suprafata de in suprafata de 16.679 mp situat in G., Statia de cale ferata ...

Referitor la capatul de cerere al cererii reconventionale vizand deschiderea cartii funciare a terenului in suprafata de 16.679 mp, instanta a retinut ca prin Incheierea nr. 20698/24.03.2017 s-a intabulat dreptul de proprietate in favoarea reclamantei asupra ternului intravilan situat in G., Statia CFR …, astfel incat a respins cererea ca fiind ramasa fara obiect, urmand ca in temeiul art. 28 din Legea nr. 7/1996 parata reclamanta sa solicite inscrierea dreptului sau real in cartea funciara

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, avand in vedere solutia pronuntata, fata de culpa procesuala a fiecareia dintre parti, in conformitate cu dispozitiile art. 453, instanta a obligat-o pe parata-reclamanta sa plateasca reclamantei-parate suma de 11059,04 lei, reprezentand taxa de timbru. Totodata, a obligat-o pe reclamanta-parata sa plateasca paratei-reclamante suma de 81627 lei, din care 1627  lei reprezentand taxa de timbru si 80000 lei reprezentand onorariu avocat, proportional cu pretentiile admise. Instanta a compensat cheltuielile de judecata pana la concurenta sumei de 11059,04 de lei si a obligat-o pe  reclamanta-parata sa plateasca paratei-reclamante suma de 70567,96 de lei, reprezentand cheltuieli de judecata dupa compensare.

Cu privire la sentinta civila nr. 1050/19.10.2017, s-au aratat urmatoarele:

Parata-reclamanta … a solicitat prin cererea reconventionala recunoasterea dreptului de superficie asupra terenului in suprafata de 16679 mp situat in G.,str. … nr…, obligarea reclamantei-parate CFR sa-i permita paratei-reclamante exercitarea deplina si netulburata a dreptului, deschiderea cartii funciare a terenului si inscrierea in cartea funciara a dreptului de superficie, precum si obligarea reclamantei-parate la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinta civila nr. 708/20.06.2017 instanta a admis cererea principala, a obligat parata-reclamanta la plata catre reclamanta-parata a sumei de 745.404,52 lei cu titlu de despagubiri, a admis in parte cererea reconventionala si a constatat ca parata-reclamanta are un drept de superficie  asupra terenului in suprafata de 16679 mp situat in G., Statia de cale ferata …

Totodata, a obligat reclamanta-parata sa plateasca paratei-reclamante suma de 70567,96 de lei, reprezentand cheltuieli de judecata dupa compensare.

Potrivit art. 444 Cod procedura civila, daca prin hotararea data  instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotararii.

In referire la cererea de completare vizand dreptul de superficie, instanta a retinut ca prin hotararea pronuntata a constatat ca parata-reclamanta are un drept de superficie asupra terenului in suprafata de 16679 mp situat in G., Statia de cale ferata ...

Cu privire la drepturile si obligatiile superficiarului si ale proprietarului terenului, instanta a retinut acesta din urma are obligatia de a respecta si garanta superficiarului folosinta limitata a terenului.

Actiunea confesorie de superficie are ca obiect recunoasterea de catre parat-proprietarul terenului a existentei unui drept real, dezmembramant al dreptului de proprietate si obligarea acestuia la respectarea dreptului respectiv.

In acest context, instanta a retinut ca actiunea confesorie are o dubla valenta juridica, sens in care a dispus completarea dispozitivului sentintei civile nr. 708/20.06.2017 pronuntata de Tribunalul Galati in Dosarul nr. 309/121/2016, in sensul ca a obligat-o pe reclamanta-parata sa permita paratei-reclamante exercitarea deplina si netulburata a dreptului de superficie asupra terenului in suprafata de 16.679 mp situat in G., Statia de cale ferata ... In referire la modalitatea de exercitare a dreptului de superficie, instanta a retinut ca prin hotararea mentionata s-a recunoscut in favoarea paratei-reclamante dreptul de superficie cu titlu oneros.

In ceea ce priveste solicitarile din cuprinsul cererii reconventionale vizand deschiderea cartii funciare a terenului si inscrierea in cartea funciara a dreptului de superficie, instanta retine ca in considerentele sentintei civile nr. 708/2017 a Tribunalului Galati se mentioneaza ca „prin Incheierea nr. 20698/24.03.2017 s-a intabulat dreptul de proprietate in favoarea reclamantei asupra ternului intravilan situat in G, Statia CFR …, astfel incat va respinge cererea ca fiind ramasa fara obiect, urmand ca in temeiul art. 28 din Legea 7/1996 parata reclamanta sa solicite inscrierea dreptului sau real  in cartea funciara”.

In consecinta, instanta a dispus completarea dispozitivului sentintei civile nr. 708/20.06.2017 pronuntata de Tribunalul Galati in dosarul nr. 309/121/2016, in sensul ca a respins ca fiind ramas fara obiect capatul de cerere vizand deschiderea cartii funciare a terenului si a respins ca neintemeiat capatul de cerere vizand obligarea reclamantei-parate la inscrierea in cartea funciara a dreptului de superficie.

Impotriva Incheierii din data de 17.10.2016 si a sentintei civile nr. 708/20.06.2017 a Tribunalului Galati in termen legal a declarat apel, la data de 1.08.2017 – data aplicata pe anvelopa postala, reclamanta-parata CNCF ”CFR” SA B (CFR).

 Impotriva Incheierii din data de 9.11.2016 si a sentintei civile nr. 708/20.06.2017 a Tribunalului Galati in termen legal a declarat apel, la data de 14.08.2017 – data aplicata pe anvelopa postala, parata-reclamanta ...

 Impotriva sentintei civile nr. 1050/19.10.217 a Tribunalului Galati, data in aplicarea disp. art. 444 Cod procedura civila, in termen legal, la data de 22.11.2017, a declarat apel reclamanta-parata CFR.

 La data de 15.09.2017 (13.09.2017, conform datei aplicata pe plicul postal) a fost inregistrat si apelul incident formulat de catre parata-reclamanta … impotriva sentintei civile nr. 708/20.06.2017 a Tribunalului Galati, precizandu-se ca acest apel este formulat prin raportare la apelul reclamantei-parate si ”doar cu titlu subsidiar solutionarii cererii de completare a dispozitivului sentintei apelate”.

 Impotriva sentintei civile nr. 1050/19.10.217 a Tribunalului Galati si a considerentelor acesteia referitoare la caracterul oneros al superficiei, data in aplicarea disp. art. 444 Cod procedura civila, in termen legal, la data de 8.12.2017, a declarat apel parata-reclamanta ...

Motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul reclamantei-parate CFR impotriva Incheierii din data de 17.10.2016 si a sentintei civile nr. 708/2017:

- in mod gresit prima instanta a respins prin Incheierea apelata exceptia inadmisibilitatii cererii in constatare drept de superficie, in conditiile in care ... sustine ca acest drept s-a nascut
ope legis
, astfel ca existenta lui nu mai trebuie constatata judiciar, ci poate fi exercitat nestingherit si, in caz de contestare a acestui drept, titularul are la indemana actiunea in realizare, iar nu in constatare; astfel, conform sustinerilor ..., aceasta are deja in patrimoniul sau dreptul de superficie si nu-i ramane decat sa si-l valorifice prin inscrierea in cartea funciara a imobilului, nefiind admisibila promovarea unei actiuni in constatare;

- promovarea actiunii in constatare a existentei dreptului de superficie (actiunii confesorii) este si lipsita de interes, deoarece reclamanta-apelanta nu i-a contestat paratei-apelante dreptul de superficie asupra terenului, nici intinderea respectivului teren si nici caracteristicile constructiilor proprietatea superficiarului ori activitatile desfasurate de el in respectivele incinte; apelanta-reclamanta nu invoca dreptul de accesiune imobiliara, astfel ca nu exista intre parti o disputa juridica cu privire la exercitarea dreptului de superficie;

- prin constatarea existentei dreptului de superficie, prima instanta ar fi trebuit sa constate ca acest drept este cu titlu oneros si ca superficiarul are obligatia de a plati lunar proprietarului terenului o suma de bani egala cu chiria pe care ar fi perceput-o de la terti, in conditiile in care nu ar fi existat dreptul de superficie;

- solutia adoptata in ceea ce priveste intinderea cheltuielilor de judecata este gresita, avand in vedere ca cererea principala a fost admisa in totalitate, ca cererea reconventionala a fost admisa in parte si ca reclamanta-parata nu a contestat dreptul de superficie al paratei-reclamante; in aceste conditii, instanta de fond ar fi trebuit sa compenseze cheltuielile reciproce facute de parti si sa constate ca nimeni nu datoreaza vreo suma de bani cu titlu de cheltuieli de judecata.

Motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul reclamantei-parate ... impotriva Incheierii din data de 9.11.2016 si a sentintei civile nr. 708/2017:

- prin Incheierea din data de 9.11.2016 in mod gresit prima instanta a respins cererea de administrare a probei cu expertiza topometrica, prin care se dorea identificarea terenului de 16.679 m.p. folosit de catre apelanta-parata, aceasta identificare fiind utila pentru intabularea dreptului de superficie, deoarece terenul in discutie face parte din suprafata totala de teren de 78.842 m.p., intabulat ca proprietatea apelantei-reclamante; este adevarat ca reclamanta nu a contestat dreptul de superficie, dar identificarea terenului in litigiu ajuta la formalitatile privind publicitatea imobiliara;

- solutia adoptata prin sentinta apelata si motivarea acestei solutii este contradictorie, atat timp cat se admite cererea principala privind repararea prejudiciului incercat de CFR printr-o fapta delictual/cvasidelictual civila a ..., iar pe de alta parte se recunoaste ca ... a folosit terenul in baza dreptului de superficie, ceea ce exclude fapta ilicita; astfel, in mod gresit prima instanta a admis cererea principala in pretentii generate de o fapta juridica delictuala intemeiata pe disp. art. 1357 Cod civil, dar constata si ca parata foloseste terenul in baza unui drept de superficie; chiar daca in motivarea sentintei apelate se mentioneaza ca superficia este oneroasa, obligatia stabilita in sarcina superficiarului de a plati reclamantei o suma de bani nu e intemeiata pe acest motiv, ci pe raspunderea civila pentru fapta proprie;

- Tribunalul nu a analizat toate apararile paratei si nu a motivat inlaturarea acestor aparari, cum ar fi gresita fundamentare a pretentiilor din cererea principala, inexistenta unui prejudiciu in patrimoniul reclamantei, titlul gratuit al superficiei, imposibilitatea coexistentei delictului civil cu exercitarea dreptului de superficie si existenta unor cauze de inlaturare a raspunderii civile delictuale (de exemplu, securitatea juridica a raporturilor de privatizare etc.), singura referire facuta de instanta fiind aceea a necesitatii platii unui pret pentru exercitarea dreptului de superficie; in aceste conditii, Tribunalul nu a respectat exigentele disp. art. 425 alin. 1 lit. b Cod procedura civila, cu consecinta nerespectarii disp. art. 6 din Conventia E.D.O.;

- cererea principala a fost eronat admisa prin aplicarea normelor privind raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, neexistand nicio fapta ilicita din partea paratei, un prejudiciu in patrimoniul reclamantei, vinovatia ... sau legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu; chiar daca superficia ar fi cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, existenta dreptului real exclude existenta unei fapte ilicite din partea superficiarului; chiar daca patrimoniul reclamantei incearca un pasiv prin imposibilitatea folosirii terenului, acest fapt nu poate conduce la existenta unui prejudiciu cert cauzat de o fapta ilicita, diminuarea patrimoniului fiind cauzata de neplata c/val. superficiei, iar nu de un fapt juridic ilicit al paratei; un eventual prejudiciu este si incert, intrucat suma retinuta prin hotararea apelata este pur si simplu insusita de instanta pe baza unor sustineri subiective si unilaterale ale reclamantei; de altfel, in respectivele tarife minimale de inchiriere indicate de reclamanta ca reprezentand suma de care nu a mai putut beneficia prin imposibilitatea folosirii terenului este inclus si TVA-ul, iar argumentele indicate de prima instanta prin referire la Cap. IV C. fiscal (operatiuni exceptate din sfera de aplicare a TVA) sunt eronate si nesustinute juridic si chiar contrare altor argumentari ale Tribunalului; legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu lipseste in conditiile inexistentei faptei ilicite si a unui prejudiciu; vinovatia paratei nu este dovedita, intrucat aceasta a avut si are reprezentarea ca foloseste terenul in baza unui drept de superficie cu titlu gratuit, drept recunoscut explicit si de CFR in cadrul prezentului proces; chiar si o calitate de detentor precar (de tolerat) a paratei ar conduce la existenta folosirii imobilului cu titlu, ceea ce exclude vinovatia; in conditiile in care insasi reclamanta recunoaste dreptul de superficie al paratei, putem vorbi si de o fapta culpabila a reclamantei, care reprezinta o cauza de inlaturare a vinovatiei paratei;

- prin promovarea actiunii in pretentii civile delictuale reclamanta savarseste un abuz de drept, ce se impune a fi sanctionat prin respingerea cererii principale, abuzul de drept fiind dovedit cu celelalte toate argumentele prezentate in apararea paratei;

- dreptul de superficie al paratei-apelante este gratuit, iar nu cu titlu oneros; normele legale de trecere a terenurilor in folosinta paratei anterior anului 1990 stipulau caracterul gratuit al folosintei, iar dupa anul 1990 nu a intervenit nicio norma legala care sa transforme folosinta        intr-una cu titlu oneros; totodata, superficia nu este conventionala sau prin alt act juridic, ci s-a nascut
ope legis
si pe un fond preexistent gratuit, astfel ca ea continua cu titlu gratuit; de asemenea, CFR a acceptat riscul sa dobandeasca proprietatea terenului chiar daca nu poate beneficia de toate atributele dreptului de proprietate inca de la momentul la care a inceput procedurile finalizate prin eliberarea titlului sau de proprietate; daca s-ar accepta ideea superficiei oneroase, s-ar ajunge la insecuritatea actelor juridice post momentului 1990, in sensul ca s-ar pune in discutie chiar contractele de privatizare a paratei, contracte in care Statul (actionar si al reclamantei) garanteaza cumparatorul fostei ... linistita folosinta a constructiilor si, implicit, a terenului in litigiu; cum dreptul de superficie este un drept perpetuu, daca a inceput cu titlu gratuit, si in continuare este exercitat cu acelasi titlu gratuit;

- in mod gresit prima instanta a respins cererea reconventionala, desi numai cererea privind intabularea ramasese fara obiect prin deschiderea cartii funciare in timpul procesului; totusi, cat timp intabularea dreptului de superficie nu s-a facut, aceasta cerere ar fi trebuit admisa.

Motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul reclamantei-parate CFR impotriva sentintei civile nr. 1050/2017:

- desi sentinta civila nr. 708/20.06.2017 a Tribunalului ar fi trebuit completata prin aplicarea disp. art. 444 Cod procedura civila, totusi solutia ce se impunea era aceea a respingerii cererii de recunoastere a dreptului de superficie si obligare a reclamantei CFR sa permita paratei ... sa-si exercite netulburat acest drept; argumentele respingerii acestei cereri sunt prezentate in stransa legatura cu exceptia inadmisibilitatii (respinsa gresit prin Incheierea de sedinta din data de 17.10.2016, apelata si cu referire la primul apel al CFR din prezenta cauza), in conditiile in care dreptul de superficie nu este contestat de proprietarul terenului si exercitarea superficiei se face fara nicio stanjenire a superficiarului; totodata, asa cum a mai aratat si in primul apel, parata nu are nici un interes sa i se constate dreptul de superficie, atat timp cat el este recunoscut de nudul proprietar; in fapt, prin promovarea cererii reconventionale parata nu doreste decat sa paralizeze cererea principala in pretentii si chiar sa se stabileasca eronat si nelegal gratuitatea superficiei; prima instanta trebuia sa aprecieze ca dreptul de superficie este cu titlu oneros.

Motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul incident promovat de parata-apelanta ... impotriva sentintei civile nr. 708/2017 a Tribunalului Galati:

- desi instanta de fond a fost investita si cu solutionarea cererii privind recunoasterea dreptului de superficie asupra terenului in discutie si obligarea reclamantei CFR sa permita paratei …, in calitate de superficiar, sa exercite netulburata acest drept de superficie, Tribunalul nu s-a pronuntat cu privire la acest ultim aspect, al exercitarii dreptului;

- apelul incident are (la momentul promovarii lui) doar caracter subsidiar si admiterea lui    s-ar putea dispune doar in conditiile unei nesolutionari sau solutionari nefavorabile a cererii de completare a sentintei civile nr. 708/2017.

Cu ocazia dezbaterilor in fond asupra apelurilor aparatorul paratei-apelante ... a aratat ca apelul incident a ramas fara obiect, avand in vedere ca cererile sale au fost rezolvate prin sentinta civila nr. 1050/2017 a Tribunalului Galati.

Motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul incident promovat de parata-apelanta ... impotriva sentintei civile nr. 1050/2017 a Tribunalului Galati si a considerentelor ei referitoare la caracterul oneros al superficiei:

- in mod gresit s-a constatat ca dreptul de superficie este cu titlu oneros, argumentele aduse fiind aceleasi cu cele prezentate si in apelul formulat impotriva sentintei civile nr. 708/2017, motiv pentru care nu le vom mai prezenta;

- gresit este prezentat caracterul oneros al superficiei doar in considerentele sentintei civile nr. 1050/2017, in conditiile in care el nu este mentionat expres in dispozitivul sentintei civile nr. 708/2017 sau al sentintei civile nr. 1050/2017;

- in mod eronat a fost respinsa cererea de inscriere a dreptului de superficie in cartea funciara a imobilului, intrucat recunoasterea dreptului de superficie genereaza si accesoriul acesteia, respectiv publicitatea acestui drept prin intermediul cartii funciare; in cauza sunt aplicabile disp. art. 23 din Legea nr. 7/1996, modif. si rep.,si art. 91 din Ordinul nr. 700/2014, privind Regulamentul de avizare, receptie si inscriere in evidentele de cadastru si carte funciara.

In dovedirea apelului, apelanta-reclamanta nu a solicitat administrarea de noi probatorii.

Parata-apelanta a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnica imobiliara, de identificare a cladirilor proprietatea sa si a terenului folosit cu titlu de superficie, dar cererea sa a fost respinsa ca inutila prin Incheierea din data de 10.01.2018, avand in vedere ca nu reclamanta CFR nu contesta dreptul paratei ... de a folosi terenul.

In drept, partile au invocat disp. art. 466 si urm. Cod procedura civila.

Ambele parti au formulat intampinare/raspuns la intampinare, solicitand respingerea pretentiilor partilor adverse si reluand argumentele prezentate si in prima instanta si prin propriile apeluri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate de instanta de apel.

Avand in vedere disp. art. 248 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea se va pronunta cu prioritate asupra
exceptiei lipsei interesului
paratei-reclamante … de a promova cererea privind recunoasterea dreptului de superficie:

Cererea de constatare a existentei dreptului de superficie in patrimoniul paratei-apelante ... a fost prezentata de catre aceasta ca o actiune confesorie, prin care solicita ca reclamanta-apelanta sa fie obligata sa ii respecte dreptul de superficie nascut
ope legis,
drept contestat de CFR.

Faptul ca CFR a promovat o actiune civila in pretentii intemeiata pe delictul civil (care presupune o fapta ilicita prejudiciabila din partea ...) reprezinta tocmai o astfel de contestare a dreptului paratei …. de a folosi terenul ca superficiar.

Este adevarat ca CFR nu o impiedica fizic pe ... sa foloseasca terenul, dar, prin solicitarea de a i se acoperi un prejudiciu material ce se sustine a fi generat de o fapta ilicita, de fapt neaga dreptul de superficie al paratei si tulbura indirect exercitarea normala a dreptului de superficie.

Astfel, CFR considera ca … are dreptul de a folosi terenul, dar doar ca un detentor precar, ceea ce implica si existenta unei obligatii din partea detentorului de a-i plati o suma de bani fie cu titlu de chirie, fie cu titlu de despagubiri pentru fapta ilicita in situatia in care detentorul refuza sa incheie contractul de inchiriere, iar nu ca titular al unui dezmembramant al dreptului de proprietate.

Chiar daca CFR a sustinut pe parcursul procesului ca nu contesta dreptul de superficie al paratei, prin formularea actiunii intemeiata pe disp. art. 1357 si urm. Noul Cod civil si solicitarea de despagubiri pentru fapta proprie a paratei, de fapt contesta acest drept.

In aceste conditii, Curtea apreciaza ca parata-reclamanta are tot interesul de a promova cererea reconventionala, motiv pentru care exceptia lipsei de interes, exceptie invocata de CFR, apare ca fiind nefondata.

Analizand intreg materialul probator administrat in cauza prin prisma motivelor de apel invocate in termenul legal si cu ignorarea unor eventuale motive de apel invocate cu depasirea acestui termen, pentru a face aplicarea principiului disponibilitatii partilor in procesul civil si a disp. art. 9 si 477 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele considerente:

Cu titlu prealabil, se impune sa aratam ca toate apelurile sunt intr-o stransa legatura si nu pot fi analizate separat, astfel ca se va raspunde in mod unitar la ele, unele argumente in adoptarea deciziei de apel fiind comune mai multor motive de apel/apeluri.

Prin Incheierea de sedinta din data de 17.10.2016 prima instanta a respins ca nefondata exceptia inadmisibilitatii actiunii in constatare, exceptie argumentata de CFR in sensul ca parata-reclamanta are la indemana actiunea in realizare.

Actiunea confesorie este o actiune reala, petitorie si
cu caracter de realizare
, iar prin cererea reconventionala parata-reclamanta nu doreste obtinerea unui titlu, ci doar ca reclamanta-parata   sa-i permita folosirea terenului cu titlu de superficiar, iar nu ca detentor precar, eventuala plata din partea paratei a unei sume de bani urmand a se face pentru o exercitare licita a folosintei si in baza unui dezmembramant al dreptului de proprietate, iar nu ca o plata pentru prejudiciul cauzat     printr-o fapta ilicita.

Ceea ce sustine CFR in argumentarea exceptiei este ca S. fie doreste ca prin actiunea in constatare sa obtina un titlu
ad probationem
, fie ca aceasta din urma are la indemana formularea unei cereri de intabulare la OCPI Galati si, in situatia in care i se respinge cererea, are posibilitatea recunoasterii dreptului sau prin promovarea caii de atac a apelului impotriva incheierii de respingerii a OCPI. Aceste argumente nu pot conduce la admiterea apelului, avand in vedere argumentele prezentate anterior privind caracterul de realizare a actiunii confesorii si avand in vedere ca nu se invoca in argumentarea de fapt si de drept a actiunii confesorii necesitatea obtinerii unui titlu, cu atat mai mult cu cat s-a sustinut ca dreptul de superficie s-a nascut
ope legis.

Asa fiind, in temeiul disp. art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta-apelanta CFR impotriva respectivei Incheieri.

Prin Incheierea de sedinta din data de 9.11.2016 Tribunalul a respins ca nefondata solicitarea S.  de administrare a probei cu expertiza imobiliara, avand ca obiectiv principal identificarea terenului asupra careia se poarta superficia si identificarea constructiilor folosite de apelanta-parata, in vederea intabularii superficiei.

Consideram ca aceasta dezlegare data cererii de probatorii este corecta, de altfel si Curtea a respins aceasta cerere in apel, aratand la data de 10.01.2018 ca reclamanta CFR nu contesta intinderea dreptului si, astfel, proba nu este utila cauzei, dar chiar si in raport de ceea ce a stabilit Tribunalul cu privire la capatul de cerere vizand obligarea CFR la inscrierea in cartea funciara a dreptului de superficie, dezlegare data prin sentinta civila nr. 1050/2017 a Tribunalului, solutie ce va fi mentinuta, asa cum se va arata ulterior in prezenta hotarare.

In aceste conditii, apelul formulat de apelanta-parata cu privire la Incheierea din data de 9.11.2016 se impune a fi respins ca nefondat, in temeiul disp. art. 480 alin. 1 Cod procedura civila.

Prin cererea principala, CFR a solicitat obligarea S. la plata unei sume de bani cu titlu de
despagubiri pentru un prejudiciu cauzat de parata printr-o fapta ilicita, argumentul juridic fiind disp. art. 1357 si urm. Noul Cod civil.

Chiar daca pe parcursul procesului in fata primei instante, dar si in apel, CFR a sustinut ca recunoaste paratei un drept de superficie asupra terenului aferent cladirilor proprietatea S., totusi permanent a solicitat obligarea paratei la plata respectivei sume de bani cu titlu de despagubiri pentru savarsirea unui delict civil.

Consideram ca cererea CFR este in sensul aratat anterior, avand in vedere pozitia exprimata de CFR pe parcursul intregului proces, cum ar fi, de exemplu, sustinerea din cererea de chemare in judecata ca a incercat sa-i inchirieze paratei terenul, sau din raspunsul la intampinarea S., in sensul ca sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale privind fapta ilicita, vinovatia, prejudiciul cauzat si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.

In aceste conditii si avand in vedere disp. art. 9 si art. 22 alin. 6 Cod procedura civila, Curtea, ca si instanta de fond, are obligatia de a analiza cererea principala asa cum a fost ea formulata de catre CFR, respectiv a se pronunta asupra actiunii civile in pretentii delictuale.

Mai mult decat atat, prin sentinta civila nr. 708/2017 intinderea obligatiei stabilita in sarcina S. este ca prejudiciu cauzat printr-un delict/cvasidelict, iar nu ca o contraprestatie datorata de superficiar, iar aceasta dezlegare data de tribunal nu a fost contestata in apel de catre CFR.

Pentru a ajunge la o solutie cu privire la cererea principala, se  impune a analiza mai intai apararea paratei cu privire la acest aspect, dar si cererea reconventionala, prin care se pune in discutie existenta/inexistenta dreptului de superficie si exercitarea lui de catre S.

Asa cum si partile au aratat constant, in baza Decretului nr. 409/1955 (in prezent abrogat) M.T.T., in subordinea caruia se afla CFR, a transmis prin Ordinul nr. 926/24.05.1976 si Ordinul nr. 1165/4.07.1978 o serie de bunuri imobile in administrarea MCECEI, pentru ICE R. B., succedata juridic in prezent de catre parata-apelanta.

Aceste Ordine s-au materializat prin procesele-verbale de predare-primire din data de 9.06.1976 si, respectiv, de 19.07.1978.

In aplicarea principiului economiei de piata aparut ulterior anului 1989, a inceput dezetatizarea economiei nationale si a fost emisa Legea nr. 15/1990, privind reorganizarea fostelor intreprinderi economice de stat, moment la care reclamanta CFR a devenit proprietara bunurilor aflate in administrarea sa, iar parata S. a bunurilor aflate in administrarea acesteia.

Daca in ceea ce priveste cladirile nu au existat probleme de identificare a titularului dreptului de proprietate (paratei i s-a recunoscut chiar si de catre reclamanta dreptul asupra cladirilor), cu privire la teren au existat astfel de litigii, dar care au fost transate judiciar irevocabil si cu autoritate de lucru judecat, in sensul ca terenul in discutie este proprietatea CFR, prin decizia civila nr. 187/3.06.2009 pronuntata de Tribunalul Galati in Dosarul nr. 6069/121/2006, dar mai ales prin decizia civila nr. 137/15.01.2009 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) in Dosarul nr. 1182/44/2007.

In aceasta ultima decizie se stabileste irevocabil ca prin Ordinul nr. 926/1976 paratei nu i-a fost transmisa in administrare si suprafata de teren de 16.679 m.p. azi in discutie, motiv pentru care nu poate beneficia de prevederile HG nr. 834/1991 privind emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, dreptul de proprietate nascandu-se in baza Legii nr. 15/1990 in patrimoniul CFR.

Aceasta partajare a atributelor dreptului de proprietate a nascut o serie de litigii, printre care si cel de fata, instanta fiind solicitata de parti sa stabileasca daca pentru exercitarea nudei proprietati si, respectiv, a detentiei/dreptului de superficie, S.  trebuie sa plateasca CFR vreo suma de bani si cu ce titlu.

Este indubitabil faptul ca pe parcursul procesului
ambele

parti
au aratat ca in patrimoniul paratei-apelante ... exista un drept de superficie cu privire la suprafata de teren de 16.679 m.p., reclamanta CFR aratand expres chiar ca nu doreste sa dobandeasca proprietatea constructiilor prin accesiune imobiliara (intampinarea la cererea reconventionala).

Aceasta pozitie este impartasita si de Curte, aratand ca dreptul de superficie s-a nascut in patrimoniul …. prin lege, ca modalitate de dobandire, si anume Legea nr. 15/1990, raporturilor juridice fiindu-le aplicabile dispozitiile Codului civil de la 1864 (V.C.civ.), in vigoare in anul 1990.

Motivarea primei instante cu privire la existenta dreptului de superficie, ca si aspectele doctrinare si jurisprudentiale la care si prima instanta si partile au facut trimitere, sunt imbratisate si de instanta de apel, motiv pentru care nu se mai impune reluarea lor, cu atat mai mult cu cat si reclamanta-parata CFR confirma existenta superficiei si mentioneaza expres ca nu invoca accesiunea, cele doua excluzandu-se reciproc.

Avand in vedere ca parata-apelanta foloseste terenul cu titlu de superficiar, el nu exercita aceasta folosinta in mod abuziv, ci ca un efect juridic al existentei acestui atribut in patrimoniul superficiarului. Asa fiind, atunci cand foloseste terenul, superficiarul nu savarseste nicio fapta ilicita prejudiciabila care sa atraga aplicarea disp. art. 1357 alin. 1 Noul Cod civil si instanta nu il poate obliga la nicio suma de bani cu titlu de despagubire pentru prejudiciul cauzat printr-un delict/cvasidelict civil.

Totodata, el nu poate fi obligat sa incheie un contract de inchiriere a terenului cu proprietarul acestuia, pentru ca un astfel de act juridic civil intra in contradictie cu insesi efectele superficiei, care da dreptul proprietarului constructiilor sa foloseasca si terenul aferent. Astfel, prin exprimarea refuzului de a incheia un contract de inchiriere superficiarul nu savarseste nicio fapta ilicita in sensul art. 1357 Noul Cod civil.

De asemenea, daca nudul proprietar al terenului considera ca este indreptatit sa primeasca o suma de bani pentru imposibilitatea folosirii terenului, el are posibilitatea de a chema in judecata superficiarul pentru ca instanta sa-l oblige la plata acestei sume de bani, dar
cu titlu de prestatie pecuniara pentru exercitarea superficiei,
iar
nu cu titlu de prejudiciu cauzat printr-o fapta ilicita (raspundere civila delictuala).

In cauza, reclamanta CFR nu a formulat actiunea in civila in pretentii ca o actiune pentru obligarea paratei ... la plata respectivei prestatii pentru exercitarea superficiei, ci ca o actiune in repararea unui prejudiciu cauzat delictual.

Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea considera ca in mod gresit prima instanta a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 745.404.52 lei, cu titlu de despagubiri pentru savarsirea unei fapte delictual civile, in temeiul disp. art. 998-999 Vechiul Cod civil si, respectiv, art. 1357 Noul Cod civil, cu consecinta admiterii apelului declarat de S.impotriva sentintei civile nr. 708/2017 a Tribunalului si schimbarii sentintei apelate sub acest aspect, in temeiul disp. art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, iar in rejudecare respingerea cererii principale ca fiind nefondata.

Referitor la caracterul oneros sau cu titlu gratuit al dreptului de superficie, Curtea retine urmatoarele aspecte de fapt si de drept:

Este indubitabil ca in anul 1976 dreptul de administrare asupra cladirilor a fost transmis
cu titlu gratuit
…., pentru … , succedata juridic in prezent de catre parata-apelanta ...

Din considerentele deciziei civile nr. 137/15.01.2009 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) in Dosarul nr. 1182/44/2007 rezulta ca dreptul de administrare cu titlu gratuit     s-a transmis doar in ceea ce priveste cladirile, iar nu si in ceea ce priveste terenul.

Daca in perioada comunista, cand Statul era titularul tuturor activelor intreprinderilor, iar acestea aveau doar un drept de administrare, nici nu avea importanta daca folosirea activelor patrimoniale era trecuta de la o persoana juridica la alta si cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Mai mult decat atat, prin chiar Decretul 409/1955 se stabilea ca astfel de treceri a dreptului de administrare de la o unitate economica de stat la alta se facea doar cu titlu gratuit, tocmai in considerarea faptului ca bunul si fructele acestuia erau tot in patrimoniul Statului. Dupa dezetatizarea din anul 1990 exercitarea dreptului de proprietate si obtinerea de foloase materiale nu mai este atat de lipsita de importanta, cu atat mai mult cu cat o persoana juridica cu scop patrimonial incearca obtinerea de profit inclusiv prin obtinerea unor sume de bani urmare a incheierii de acte juridice sau exercitarii atributelor dreptului de proprietate. A considera in prezent, in conditiile existentei unei economii de piata, ca superficia paratei-apelante este cu titlu gratuit ar insemna sa ignoram realitatile faptice si economice prezente.

Mai mult decat atat, chiar si in
cauza Moculescu impotriva Romaniei
(Hotararea CEDO din 2.03.2010 – pct. 29 din Hotarare) s-a aratat intr-o situatie similara ca gratuitatea continua doar atat timp cat imobilul ramanea in patrimoniul partii. Extrapoland situatia din acea cauza la prezentul litigiu, consideram ca gratuitatea se pastra doar pana la momentul la care dreptul de administrare se transforma/se pierdea sau era transmis altei persoane. In cauza noastra dreptul de administrare cu titlu gratuit s-a transformat in drept de superficie, ceea ce atrage si pierderea caracterului gratuit de a folosi terenul.

Asa cum s-a aratat tot in
cauza Moculescu impotriva Romaniei
, ”
recunoscand existenta unui drept de superficie gratuit in favoarea cooperatiei (superficiarului – s.n.)… Curtea de Apel Craiova a privat-o pe reclamanta (titularul nudei proprietati – s.n.) de posibilitatea de a beneficia de bunul sau sau de a obtine beneficiile acestuia. Prin urmare, a existat o ingerinta in dreptul reclamantei la respectarea bunurilor sale”.

In aceste conditii, ca si prima instanta, Curtea considera ca superficia este cu titlu oneros, ceea ce implica existenta in patrimoniul paratei-apelante a obligatiei de a plati nudului proprietar o suma de bani pentru exercitarea superficiei, respectiv pentru ca CFR sa-si poata exercita fara nicio ingerinta din partea nimanui dreptul de proprietate asupra terenului.

Totusi, nici apelanta-reclamanta CFR, si cu atat mai putin apelanta-parata S., nu au solicitat stabilirea intinderii acestei obligatii a superficiarului, motiv pentru care in mod corect prima instanta nu a dispus cu privire la acest aspect, ci doar in considerentele sentintei civile nr. 708/2017 si ale sentintei civile nr. 1050/2017 a aratat ca superficia este cu titlu oneros.

Chiar daca reclamanta CFR a solicitat o suma de bani (care ar putea reprezenta intinderea obligatiei corelative exercitarii dreptului de superficie pe o perioada de timp), suma a fost solicitata cu titlu de despagubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat printr-un delict civil, asa cum am aratat anterior, motiv pentru care Curtea nu o poate recunoaste CFR, deoarece ar schimba obiectul si cauza cererii de chemare in judecata si ar incalca astfel disp. art. 9 si 22 alin. 6 Cod procedura civila.

Intr-o eventuala alta actiune, in conditiile in care partile nu ajung la un acord cu privire la intinderea obligatiei superficiarului, instantele de judecata au posibilitatea de a transa si acest aspect litigios.

Asa fiind, Curtea considera ca in mod corect prima instanta a stabilit caracterul oneros al superficiei, motiv pentru care motivele de apel ale ... cu privire la acest aspect prin raportare la cele doua sentinte apelate nu sunt fondate si nu pot conduce la sanctionarea hotararilor sau a considerentelor lor.

Prin apelul CFR la sentinta civila nr. 708/2017 a Tribunalului Galati s-a aratat si ca prin constatarea existentei dreptului de superficie cu titlu oneros ar fi trebuit sa se constate ca superficiarul are obligatia de a plati proprietarului lunar o suma de bani egala cu chiria pe care proprietarul ar fi perceput-o de la terti daca nu ar fi existat dreptul de superficie.

Aceasta sustinere nu este imbratisata de Curte, avand in vedere ca suma de bani a fost solicitata de CFR cu titlu de despagubiri civile pentru savarsirea delictului civil, neformulandu-se vreo cerere din partea reclamantului cu privire la suma datorata de superficiar proprietarului.

Asa cum am mai aratat, instanta de judecata trebuie sa dea eficienta principiului disponibilitatii partilor in procesul civil si sa se pronunte doar asupra a ceea ce s-a cerut, doar cu privire la cererile cu care a fost investita.

Pentru aceste motive, critica CFR cu privire la acest motiv de apel nu poate fi retinuta, sentinta civila nr. 708/2017 neimpunandu-se a fi schimbata sub acest aspect.

Criticile aduse de S. sentintei civile nr. 708/2017 cu privire la faptul ca Tribunalul nu a analizat toate apararile paratei-reclamante privind inexistenta unui prejudiciu, imposibilitatea coexistentei delictului civil cu superficia, existenta unor cauze care inlatura raspunderea civila delictuala, inaplicabilitatea TVA la sumele solicitate etc., ceea ce ar conduce la ideea nerespectarii disp. art. 425 alin. 1 lit. b Cod procedura civila si art. 6 din CEDO, nu sunt fondate.

Este adevarat ca dispozitiile art. 425 lit. b Cod procedura civila instituie obligatia prevederii in continutul hotararii judecatoresti a motivelor de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care au fost inlaturate cererile partilor.

O asemenea obligatie nu trebuie insa absolutizata, motivarea unei hotarari judecatoresti fiind considerata realizata si atunci cand instanta, desi a motivat pe scurt hotararea sa, a examinat totusi in mod real problemele esentiale ce au fost supuse judecatii, permitand astfel exercitarea controlului judiciar.

Mai mult decat atat, cu ocazia exercitarii controlului judiciar in mod devolutiv instanta de apel poate analiza si complini eventualele lipsuri vizand temeinicia si legalitatea acestuia, in raport de probele administrate si motivele invocate.

Asa cum s-a aratat si de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, art. 6 din Conventie obliga tribunalele sa-si motiveze hotararile, dar aceasta obligatie nu trebuie inteleasa in sensul ca trebuie sa raspunda in mod detaliat la fiecare argument al partilor din proces.

Din moment ce art. 6 obliga jurisdictiile sa-si motiveze deciziile, dar nu si la a raspunde la fiecare argument care nici nu a influentat solutia litigiului, nu se poate considera ca instanta a adoptat o hotarare nemotivata (
cauza Jorgerine et Lege impotriva Frantei, Hotarare din 28 martie 2000).

Asa cum am aratat, si Curtea urmeaza a completa eventualele lacune sau prezentari sintetice ale motivarii sentintelor apelate.

O aparare a paratei a fost in sensul ca sumele cerute prin cererea de chemare in judecata contin TVA, contrar art. 137 alin. 3 lit. b Cod fiscal. Aceasta aparare nici nu se mai impune a fi analizata, avand in vedere ca prin decizia de apel nu se va mai dispune cu privire la obligatia ... de a plati o suma de bani cu titlu de despagubiri delictual civile.

Este adevarat ca din evidentele fiscale ale paratei-reclamante rezulta ca aceasta nu plateste impozit pentru terenul folosit, dar acest aspect nu are nici un efect juridic cu privire la caracterul oneros sau gratuit al superficiei pentru ca priveste doar raporturile juridice de drept fiscal dintre CFR si Stat si, respectiv, dintre … si Stat, caracterul oneros fiind insusit si de catre Curte.

Este adevarat ca jurisprudenta s-a pronuntat in sensul ca, daca dreptul de superficie s-a nascut prin conventia partilor, iar partile nu au convenit asupra unui pret in schimbul folosintei terenului ocupat de constructie, atunci instanta nu poate schimba intelegerea partilor,
dar nu ne aflam in prezenta unei superficii nascuta conventional
, ci a unei
superficii nascuta legal
. Chiar daca acestei superficii nu ii sunt aplicabile disp. art. 697 alin. 2 Noul Cod civil, pentru ca ea s-a nascut sub imperiul Vechiului Cod civil, si chiar daca Vechiul Cod civil nu stabileste explicit aceasta posibilitate a instantei de judecata (de altfel, superficia nici nu era reglementata expres in Vechiul Cod civil, asa cum si partile au aratat), in temeiul disp. art. 3, art. 480 Vechiul Cod civil si art. 20-21si art. 44 din Constitutia Romaniei si art. 1 din Protocolul nr. 1 anexa la Conventia EDO judecatorul investit cu o cerere a proprietarului de stabilire a pretului superficiei poate stabili acest pret, inclusiv prin trimitere la chiria stabilita pe piata libera sau la valori mai mici decat aceasta, daca proprietarul o cere.

Aspectul referitor la valoarea terenului in litigiu, in sensul daca diminueaza sau nu oferta libera de inchiriere, nici nu se mai impune a fi analizat, atat timp cat instanta nu va stabili un pret al superficiei in acest proces.

O alta aparare a paratei-reclamante a fost in sensul ca, daca s-ar admite caracterul oneros al superficiei, acest fapt ar conduce la insecuritate juridica in ceea ce priveste contractul de privatizare a fostei societati comerciale cu capital de stat, devenita prin privatizare S., intrucat la momentul stabilirii pretului privatizarii s-a avut in vedere superficia gratuita si intrucat caracterul oneros ar conduce la scaderea valorii actiunilor S.

Aceasta sustinere nu poate fi primita, deoarece ”tulburarea” nu este facuta de vanzator, ci de un tert, dar chiar si in care aceasta tulburare ar proveni de la vanzator, exista alte remedii procesuale/de drept material prin care cumparatorului sa i se dea o satisfactie materiala, putandu-se ajunge la sanctionarea totala/partiala etc. a contractului de privatizare. Curtea considera ca nu orice pretentii ale unui tert sau ale unei parti contractante admise judiciar dupa incheierea unui act juridic civil ar reprezenta o ingerinta sau ar produce o instabilitate in circuitul civil al actelor juridice, in caz contrar instanta de judecata trebuind a respinge orice actiune judiciara, idee de neacceptat.

Prin promovarea prezentei actiuni si constatarea cu caracter oneros a existentei superficiei (constatare facuta chiar la solicitarea superficiarului) nu se aduce atingere in nici un fel proprietatii acestuia, atat timp cat ea este preexistenta privatizarii si inclusiv pretul vanzarii ar putea fi corectat, eventual, judiciar.

Fata de aceste consideratii, Curtea considera ca nici acest motiv de apel al apelantei S. nu poate conduce la sanctionarea sentintei apelate.

Aspectul privind abuzul de drept savarsit de reclamanta CFR prin promovarea actiunii in pretentii delictuale, pe langa faptul ca nu a fost dovedit in nici un fel (simpla promovare a unei actiuni nefondate nu reprezinta  un abuz de drept), nici nu se mai impune a fi analizat ca motiv independent de respingere a cererii principale in pretentii, avand in vedere argumentele privind inexistenta cauzelor care ar atrage raspunderea civila delictuala.

Este adevarat ca cererea reconventionala a fost admisa in parte si Tribunalul ar fi trebuit sa dispuna prin sentinta civila nr. 708/2017 cu privire la posibila obligare a reclamantei de a inscrie in cartea funciara a imobilului dreptul de superficie al S., dar acest aspect a fost realizat prin sentinta civila nr. 1050/2017, data in completarea sentintei civile nr. 708/2017.

Apelul reclamantei-apelante CFR declarat impotriva sentintei civile nr. 1050/2017 (de completare a sentintei civile nr. 708/2017) are ca motive de apel aspectele referitoare la respingerea constatarii dreptului de superficie, fie ca inadmisibila, fie pe fondul cauzei (privind caracterul oneros al superficiei), precum si lipsa interesului in promovarea cererii reconventionale, toate aceste aspecte fiind puse in discutie si in apelul promovat impotriva sentintei initiale si chiar si in apelul paratei-reclamante.

Avand in vedere ca anterior Curtea a analizat toate aceste aspecte, nu se mai impune reluarea lor, argumentele instantei de apel aratate mai sus fiind valabile si cu privire la apelul CFR impotriva sentintei de completare.

Asa cum si apelanta S. a aratat expres prin apelul incident, dar si cu ocazia dezbaterilor in fond de la data de 10.01.2018, apelul incident a fost promovat ca o asigurare a reanalizarii celor criticate si doar daca nu se solutioneaza cererea de completare hotarare, in cazul in care cererea de completare a hotararii ar fi fost admisa apelul incident urmand a ramane fara obiect.

Cererea de completare a sentintei civile nr. 708/2017 a fost analizata si admisa in parte prin sentinta civila nr. 1050/2017 a aceleiasi instante, astfel ca apelul incident va fi respins ca fiind ramas fara obiect, asa cum si apelanta-parata a solicitat.

Referitor la motivul invocat de apelanta CFR privind cheltuielile de judecata recunoscute paratei-reclamante dupa compensare, Curtea apreciaza ca acesta nu este fondat prin prisma disp. art. 451 alin. 1 si 2 Cod procedura civila, avand in vedere ca onorariul aparatorului paratei-reclamante nu este disproportionat in raport de obiectul cauzei, de valoarea lui, de dificultatea litigiului, de sustinerea apararilor si a cererii reconventionale, de numarul de termene de judecata acordate in prima instanta etc., astfel incat nici acest motiv de apel nu poate conduce la sanctionarea sentintei civile nr. 708/2017.

Referitor la apelul paratei S. promovat impotriva sentintei civile de completare, Curtea retine urmatoarele:

Aspectul privind caracterul oneros al superficiei au fost mentionate anterior, astfel ca nu se mai impun a fi reluate.

Este adevarat ca prima instanta a mentionat caracterul oneros al superficiei doar in considerentele sentintelor civile nr. 708/2017 si nr. 1050/2017, dar niciuna dintre parti nu a solicitat expres sa se constate caracterul oneros sau gratuit al superficiei.

In aceste conditii, in mod corect Tribunalul nu a statuat prin dispozitiv asupra caracterului oneros al superficiei, respectand principiul disponibilitatii partilor in procesul civil, si a analizat caracterul superficiei doar in considerentele celor doua sentinte, asa cum si in apel apelanta-parata a cerut-o.

Este adevarat ca, potrivit disp. art. 430 alin. 2 Cod procedura civila, capata autoritate de lucru judecat si considerentele celor doua sentinte cu privire la natura oneroasa sau gratuita a superficiei, dar acest aspect a fost pus in discutie chiar de catre parata-apelanta S.

Referitor la respingerea cererii privind obligarea reclamantei-parate CFR sa inscrie superficia in cartea funciara a imobilului (sentinta civila nr. 1050/2017 a Tribunalului), Curtea considera ca nici acest motiv de apel invocat de S. nu este fondat, intrucat in mod corect prima instanta a aratat ca sunt aplicabile disp. art. 28 din Legea nr. 7/1996, republicata, in sensul ca inscrierea se face la cererea chiar a titularului dreptului de superficie, cu aplicarea disp. art. 24 alin. 3 din Lege.

 Art. 23 din Legea nr. 7/1996, rep., invocat de apelanta-parata ca temei al schimbarii solutiei primei instante cu privire la acest aspect, nu indica obligativitatea doar a proprietarului terenului de a inscrie superficia, ci mentioneaza doar alcatuirea unei carti funciare, iar art. 91 din Ordinul nr. 700/2014 arata in care parte a cartii funciare se inscrie superficia, ca se deschide o carte si pentru superficie si ce acte sunt necesare pentru inscriere.

Fata de aceste considerente, Curtea considera ca si cererea de obligare a reclamantei-parate de a inscrie superficia a fost corect solutionata prin sentinta civila nr. 1050/2017, motiv pentru care aceasta solutie va fi mentinuta si in apel.

Fata de toate considerentele expuse anterior, Curtea va face aplicarea disp. art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, in sensul ca:

Va respinge ca nefondata exceptia lipsei interesului ca parata-reclamanta … sa formuleze cererea reconventionala privind constatarea existentei dreptului de superficie, exceptie invocata de apelanta CNCF ”CFR” B.

Va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamanta-parata CNCF ”CFR” B. impotriva Incheierii din data de 17.10.2016, impotriva sentintei civile nr. 708/20.06.2017 si impotriva sentintei civile nr. 1050/19.10.2017  pronuntate de Tribunalul Galati – Sectia I civila in Dosarul 309/121/2016.

Va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-parata-reclamanta … impotriva Incheierii din data de 9.11.2016 pronuntata de Tribunalul Galati – Sectia I civila in Dosarul 309/121/2016.

Va admite apelul declarat apelanta-parata-reclamanta … impotriva sentintei civile nr. 708/20.06.2017 a aceleiasi instante, pe care o schimba in parte si, in rejudecare, va respinge ca nefondata cererea principala in pretentii civile delictuale, cerere formulata de reclamanta-parata CNCF ”CFR” B.

Va inlatura din sentinta civila nr. 708/2017 a Tribunalului Galati mentiunile contrare prezentei hotarari si va mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate.

Va respinge ca ramas fara obiect apelul incident formulat de parata-reclamanta … impotriva sentintei civile nr. 708/20.06.2017 a Tribunalului Galati.

Va respinge ca nefondat apelul declarat de parata … impotriva sentintei civile nr. 1050/19.10.2017 a Tribunalului Galati si a considerentelor acesteia.

Avand in vedere solutiile date in apelurile partilor, faptul ca doar apelul paratei-apelante S. a fost admis si doar cu privire la sentinta civila nr. 708/2017 si numai in ceea ce priveste cererea principala, Curtea va face aplicarea disp. art. 453 Cod procedura civila si o va obliga pe apelanta-reclamanta la plata cheltuielilor de judecata avansate de S. pentru solutionarea cailor de atac.

Intinderea acestor cheltuieli de judecata va fi stabilita in ceea ce priveste taxa judiciara de timbru platita in apel doar in masura in care au fost admise apelurile, iar cu privire la onorariul aparatorului ales il va reconsidera ca intindere, diminuandu-l, avand in vedere urmatoarele aspecte:

Judecatorii au dreptul, potrivit art. 451 alin. 2 Cod procedura civila, sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale ori de cate ori vor constata, motivat, ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.

Totodata, practica in aceasta materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului statueaza in sensul ca partea care a castigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli decat in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil (
cauzele Costin impotriva Romaniei, Strain impotriva Romaniei, Stere si altii impotriva Romaniei, Raicu impotriva Romaniei
).

Dispozitiile legii privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat consacra principiul obligativitatii respectarii contractului de asistenta judiciara si sunt aplicabile exclusiv partilor contractante.

Prin reducerea cuantumului onorariului avocatial pus in sarcina partii care a pierdut procesul instanta nu intervine in contractul de asistenta judiciara si nu-l modifica, in sensul diminuarii sumei cuvenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciaza in ce masura onorariul partii care a castigat procesul trebuie suportat de partea care se afla in culpa procesuala.

Dreptul de a pretinde despagubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o fapta ilicita, ca orice drept civil, este insa susceptibil de a fi exercitat abuziv.

Dispozitiile art. 451 alin. 2 din Cod procedura civila au menirea de a sanctiona exercitarea abuziva a dreptului de a obtine despagubiri, prin convenirea intre avocat si client a unor onorarii in mod vadit disproportionate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de munca pe care il presupune pregatirea apararii.

Referitor la jurisprudenta C.E.D.O., aceasta este relevanta sub aspectul principiului pe      care-l degaja, si anume acela ca cheltuielile de judecata efectuate in proces urmeaza sa fie recuperate de partea care are castig de cauza numai in masura in care constituie cheltuieli necesare, reale si rezonabile.

Proportionalitatea onorariului avocatial cu valoarea ori complexitatea cauzei si cu munca prestata de avocat reprezinta o chestiune de temeinicie, lasata la aprecierea instantei, aceasta justificand reducerea onorariului avocatial, astfel incat acesta sa reflecte valoarea muncii depuse de aparator pe parcursul prezentului litigiu.

Curtea a constatat inca odata complexitatea cauzei si volumul de munca apreciabil depus de aparatorul apelantei-parate, dar fata de imprejurarea ca au fost reluate, in cea mai mare parte, apararile formulate si in prima instanta, constata ca onorariul pentru solutionarea apelului este disproportionat de mare, nefiind respectat principiul cheltuielilor necesare si rezonabile, motiv pentru care se impune a fi diminuat.

Avand in vedere valoarea taxei judiciare de timbru platita de apelanta-parata si onorariul aparatorului ales pentru sustinerea apelului, de 39.269,67 lei, dar si considerentele mai sus expuse, Curtea a apreciat ca apelantei trebuie sa-i fie acordate cheltuieli de judecata in apel in suma totala de 26.000 lei, din care suma de 5529,50 lei reprezinta taxa judiciara de timbru.