GHEORGHE MOSOI ZARAFIM IMPOTRIVA ROMANIEI

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita la 13 martie 2012 intr-o camera compusa din Josep Casadevall,
presedinte,
Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Jan Sikuta, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Mihai Poalelungi,
judecatori,
si Santiago Quesada,
grefier de sectie,

Avand in vedere cererea mentionata anterior, introdusa la 15 iulie 2003,

Avand in vedere decizia luata de Presedintele Camerei de a-l desemna pe Mihai Poalelungi in calitate de judecator
ad hoc
(art. 26 § 4 din conventie si art. 29 § 1 din Regulamentul Curtii), intrucat domnul Corneliu Barsan, judecator ales s-a abtinut (art. 28 din Regulamentul Curtii),

Avand in vedere observatiile prezentate de guvernul parat si cele prezentate ca raspuns de reclamant,

Dupa ce a deliberat in acest sens, pronunta urmatoarea decizie:

In fapt

1. Reclamantul, Gheorghe Mosoi Zarafim, este resortisant roman, nascut in 1970, iar inainte de a fi arestat a locuit in Craiova. Acesta este reprezentat in fata Curtii de Andreea Livia Troanta-Rebeles Turculeanu, avocat in Craiova. Guvernul roman („Guvernul”) este reprezentat de agentul guvernamental, Irina Cambrea, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

A. C
ircumstantele cauzei

2. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de catre parti, se pot rezuma dupa cum urmeaza.
3. La 22 februarie 1999, reclamantul a fost retinut de politie, fiind suspectat de comiterea mai multor infractiuni cu violenta. In aceeasi zi a fost arestat preventiv prin ordonanta procurorului.
4. In etapele initiale ale anchetei, reclamantul a depus cateva plangeri la procuror privind aplicarea unor rele tratamente de catre anchetatori. Plangerile acestuia au fost respinse ca nefondate sau exagerate. Procurorul a considerat in special ca dovezile de la dosar nu justificau pretentiile reclamantului. Reclamantul a fost instiintat de deciziile procurorului in scrisorile din 5 octombrie, 24 noiembrie 1999, 4 si 29 decembrie 1999.

1. Actiunea penala impotriva reclamantului

5. Actiunea a avut loc in fata Tribunalului Olt. Reclamantul a fost reprezentat la toate sedintele de un avocat din oficiu. La 4 decembrie 2001 tribunalul l-a condamnat pe reclamant la douazeci si cinci de ani de inchisoare pentru omor calificat, tentativa de omor calificat, vatamare corporala si violare de domiciliu.

Instanta care a pronuntat sentinta nu i-a audiat pe reclamant si martori in cadrul unei sedinte anterioare.

6. Atat reclamantul cat si procurorul au introdus apel impotriva hotararii. Reclamantul s-a plans de incalcarea drepturilor sale procedurale de catre instanta si de rezultatul anchetei.

Procurorul a contestat incadrarea juridica a unor infractiuni de catre instanta.

7. Curtea de Apel a casat hotararea din 4 decembrie 2001 si a decis reexaminarea cauzei pe fond. Nu s-au primit probe noi de la reclamant sau de la martori.

Prin hotararea din 4 iulie 2002, aceasta a schimbat incadrarea juridica a infractiunilor savarsite de reclamant. Sentinta de condamnare a ramas neschimbata. Instanta a respins apelul reclamantului ca nefondat, fara a motiva aceasta decizie.

8. Atat reclamantul cat si procurorul au formulat un recurs impotriva hotararii. Reclamantul a invocat nevinovatia sa si a cerut o pedeapsa mai putin severa.

In decizia definitiva din 8 mai 2003, Curtea Suprema de Justitie a confirmat decizia anterioara. Aceasta a respins recursul reclamantului intrucat a considerat ca sentinta pronuntata era potrivita, tinand cont de activitatea infractionala antecedenta si de intelectul inferior al acestuia.

2. Conditiile de detentie

9. Reclamantul a fost incarcerat neintrerupt din 22 februarie 1999, initial in arest preventiv, iar apoi in executarea condamnarii. In prezent e inchis in Penitenciarul Craiova.
10. In perioada detentiei, reclamantul a fost transferat de douazeci si trei de ori intre penitenciarele Iasi, Bucuresti, Jilava si Craiova. Guvernul a prezentat un raport detaliat al penitenciarului in care sunt descrise conditiile de detentie ale reclamantului pana in prezent.
11. Reclamantul a fost avertizat de mai multe ori pentru incalcarea regulilor inchisorii (producerea sau posedarea unor obiecte sau substante interzise, pastrarea unui dispozitiv de procesare a alcoolului in celula, insultarea magistratilor care se ocupau de cazul sau, comportament violent fata de personalul inchisorii sau fata de detinuti si distrugerea bunurilor inchisorii). Reclamantul si-a exercitat dreptul de a ataca avertismentele, iar plangerile sale au fost examinate pe fond si respinse de instante sau de procuror.

3. ingrijiri medicale in inchisoare

12. Reclamantul a fost declarat „clinic sanatos” in fisa medicala intocmita in

inchisoare dupa arestarea sa.

La 7 mai 1999 acesta a fost internat in Penitenciarul Spital Bucuresti - Jilava pentru o examinare psihiatrica. Acesta a fost diagnosticat cu tulburare de personalitate si comportament antisocial.

13. Conform fisei medicale din inchisoare, reclamantul a fost internat de mai multe ori in spitalele penitenciarelor, a fost supus examinarilor de catre specialisti, a fost consultat in mod regulat si a primit tratament. Acesta a fost diagnosticat cu hipertensiune arteriala, dischinezie biliara, ulcer duodenal, infectie fungica a unghiei, obezitate de gradul doi, o fractura veche de clavicula, paralizie de plex brahial de tip superior, infectie urinara si boli respiratorii. Conform fisei medicale din inchisoare, acesta a primit tratament pentru afectiunile sale.

Reiese de asemenea ca reclamantul a refuzat de cateva ori sa fie examinat de medicii din penitenciar, in aprilie 2005.

14. Reclamantul pretinde ca problemele sale de sanatate au fost cauzate si apoi agravate de conditiile inumane de detentie si de lipsa tratamentului medical adecvat in Penitenciarele Iasi, Jilava si Craiova. In 2005 si 2006, reclamantul a formulat mai multe plangeri in aceasta privinta catre Administratia Nationala a Penitenciarelor si alte autoritati. La 27 decembrie 2005 si 8 februarie 2006, Administratia Nationala a Penitenciarelor a raspuns ca in conformitate cu fisa sa medicala reclamantul a primit tratament medical adecvat si, prin urmare, plangerile sale nu erau justificate prin probe.
15. In 2006 reclamantul a formulat de asemenea o plangere penala impotriva lui O.C si B.A., doctori la Penitenciarul Iasi, pentru rele tratamente si abuz in serviciu. La 1 septembrie 2006, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Iasi a respins plangerea pe motiv ca nu exista nicio dovada a unei infractiuni. Reiese din dosar ca reclamantul nu a atacat ordonanta procurorului.
16. Reclamantul a avut mai multe altercatii cu alti detinuti sau cu personalul penitenciarului. Fiecare incident a fost raportat si cercetat, iar reclamantul a fost dus la infirmeria inchisorii si la spitalele penitenciarelor sau la spitale civile pentru mai multe examinari si/sau tratament. Au fost intocmite rapoarte ale specialistilor privind leziunile suferite si numarul de zile necesare recuperarii. Medicii din inchisoare au informat autoritatile cel putin o data despre un asemenea incident.
17. Reclamantul s-a plans o data, de asemenea, in temeiul Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, ca fusese victima atacurilor detinutilor si a gardienilor, si ca medicii din spitalul penitenciarului au refuzat sa ii acorde asistenta medicala.

La 8 aprilie 2008 judecatorul delegat pentru executarea pedepselor a respins cererea. Acesta a retinut ca reclamantul fusese dus la infirmerie si primise asistenta medicala si de acolo fusese dus la un spital civil pentru mai multe analize. Infirmeria penitenciarului i-a dat ulterior tratamentul prescris de medicii civili. Mai mult, medicii din penitenciar au informat reclamantul ca poate sa efectueze mai multe investigatii medicale intr-un spital civil.

4. Alte capete de cerere

18. Reclamantul a cerut de mai multe ori plicuri si timbre pentru a trimite scrisori, precum si fotocopii ale documentelor din dosarul sau. In cele mai multe cazuri, cererile lui au fost luate in considerare de conducerea penitenciarului. Cand aceste cereri i-au fost refuzate, reclamantul a depus plangeri la judecatorii delegati pentru executarea pedepselor si la instante in temeiul Legii nr. 275/2006. Actiunile lui au fost examinate pe fond si respinse, cu exceptia unei plangeri privind deschiderea unui plic de catre directorul Penitenciarului Iasi, adresat reclamantului, fapt ce a condus la incheierea din 25 ianuarie 2008, prin care se admite incalcarea dreptului sau la corespondenta.

La 3 iulie 2007, pe cand era inchis in Penitenciarul Iasi, reclamantul a depus o cerere in scris pentru a primi un plic pentru a trimite documentele cerute de Curte. Acesta a sustinut ca respectiva cerere a fost refuzata fara a primi explicatii.

B. Dreptul intern relevant

19. Legislatia interna privind executarea hotararilor, in special Legea nr. 23/1969, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2003 si Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal sunt descrise in
    Petrea impotriva Romaniei,
    nr. 4792/03, pct. 21-23, 29 aprilie 2008.

Capete de cerere

20. Reclamantul s-a plans, in esenta, de incalcarea art. 3 din conventie, deoarece in timpul detentiei contractase boli pretins cauzate si agravate de conditiile inumane si lipsa unui tratament medical adecvat in inchisoare. Acesta sustinea ca personalul medical din inchisoare l-a examinat in mod superficial.
21. Reclamantul s-a plans, de asemenea, in esenta, de incalcarea art. 3 din conventie, invocand rele tratamente comise de procuror in timpul cercetarii penale.
22. Reclamantul a ridicat pe fond un capat de cerere in temeiul art. 6 § 1 din conventie, invocand faptul ca urmarirea penala impotriva sa a nu a fost echitabila.
23. Reclamantul s-a plans in esenta de faptul ca statul nu i-a asigurat dreptul individual de a adresa cereri, garantat la art. 34 din conventie, prin faptul ca autoritatile Penitenciarelor Iasi si Jilava au refuzat sa admita cererile sale privind fotocopierea documentelor de la dosarul sau si plicurile pentru corespondenta.
24. Prin scrisoarea din 11 iulie 2010, invocand art. 8 din conventie, in esenta, reclamantul s-a plans ca ii fusese incalcat dreptul la corespondenta prin faptul ca directorul Penitenciarului Iasi, la 25 ianuarie 2008 deschisese un plic care ii era adresat.

In drept

A. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 3 din conventie privind conditiile de detentie

25. Reclamantul s-a plans in esenta de incalcarea art. 3 din conventie, sustinand ca

in timpul detentiei a contractat boli pretins cauzate si agravate de conditiile inumane si de lipsa unui tratament medical adecvat in inchisoare. Reclamantul nu a precizat alte detalii in cererea sa. Art. 3 este redactat dupa cum urmeaza:

„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori

degradante.”

1. Argumentele partilor

26. Guvernul sustine ca reclamantul nu a prezentat detalii cu privire la conditiile de detentie. Reclamantul a afirmat vag faptul ca din cauza proastelor conditii de detentie sanatatea sa s-a inrautatit. Acesta nu a specificat bolile de care pretinde ca sufera si nu a prezentat dovezi pentru a-si sustine afirmatiile evazive.

In orice caz, daca ar fi considerat ca din cauza conditiilor de detentie sanatatea sa s-a deteriorat, acesta a avut la dispozitie o solutie eficienta, adica o actiune in temeiul OUG nr. 56/2003, iar apoi in temeiul Legii nr. 275/2006.

27. Reclamantul sustinea ca solutiile propuse de Guvern nu ofereau o solutie eficienta in cazul sau.

2. Motivarea Curtii

28. Curtea precizeaza ca pretentiile reclamantului se refera strict la deteriorarea sanatatii sale, cauzata si agravata de conditiile inumane de detentie si de lipsa unei ingrijiri medicale corespunzatoare in inchisoare.
29. Cu toate acestea, reclamantul nu a indicat sau dovedit in vreun fel la ce se refera conditiile inumane de detentie. De asemenea, acesta nu a dat detalii concrete despre cum s-a deteriorat sanatatea sa din cauza conditiilor de detentie. Se pare ca reclamantul nu a depus plangeri concrete la autoritatile interne in aceasta privinta.
30. Curtea a constatat deja ca inainte de intrarea in vigoare a OUG nr. 56/2003, nu exista un remediu eficient pentru plangerile privind conditiile de detentie si lipsa ingrijirii medicale in sistemul penitenciar. Totusi, dupa aceasta data, persoanele aflate in situatia reclamantului aveau la dispozitie un remediu eficient in temeiul acestei ordonante sau a legii ulterioare, pentru a se plange cu privire la o pretinsa lipsa a tratamentului medical (a se vedea
    Petrea,
    citata anterior, pct. 35-36).

a) Cu privire la situatia reclamantului inainte de intrarea in vigoare a OUG nr. 56/2003

31. Cu privire la situatia dinaintea intrarii in vigoare a OUG nr. 56/2003, reclamantul nu a prezentat probe specifice care sa permita Curtii evaluarea situatiei acestuia si stabilirea modului in care a evoluat starea lui de sanatate si in ce mod a fost afectata de conditiile de detentie.
32. Pe baza dovezilor de care dispune si, in mod special, din cauza lipsei de precizie si de argumentatie din plangerea reclamantului si din cauza faptului ca nu si-a invocat pretentiile in fata autoritatilor interne, Curtea nu suspecteaza in acest caz lipsa preciziei fiselor medicale din penitenciar. Prin urmare, aceasta precizeaza ca, in conformitate cu aceste fise, reclamantul a fost consultat periodic, atat in penitenciarele spitale, cat si in afara acestora (a se vedea supra, pct. 12, 13 si 17), a fost examinat de specialisti si a primit tratament medical adecvat si prompt pentru afectiunile sale.

2. 
   Cu privire la situatia reclamantului dupa intrarea in vigoare a OUG nr. 56/2003
   

33. Dupa cum a hotarat Curtea in cauza
    Petrea,
    dupa intrarea in vigoare a OUG nr. 56/2003, reclamantul ar fi trebuit sa depuna o plangere in fata instantelor interne cu privire la pretinsa lipsa a tratamentului medical.
34. In aceasta privinta, reclamantul s-a folosit, in diverse ocazii, de mecanismul plangerii pe care il avea la dispozitie. O asemenea plangere privea pretinsa lipsa a ingrijirii medicale si a fost respinsa de instante la 8 aprilie 2008, dupa examinarea probelor de la dosar.

Curtea este multumita de faptul ca autoritatile interne si-au bazat decizia atat pe fisa medicala din penitenciar, cat si pe examinarea medicala din spitalele civile (a se vedea supra, pct. 17).

35. Curtea precizeaza, de asemenea, ca reclamantul fusese informat de medicii din inchisoare ca are dreptul sa ceara o alta parere medicala in spitale civile, ceea ce i-ar fi permis sa aduca dovezi obiective pentru a-si sustine plangerile. Nu exista nicio precizare in dosar cum ca o asemenea cerere a reclamantului ar fi fost refuzata de conducerea penitenciarului. Totusi, exista dovezi ca acesta a fost examinat in spitale civile si ca medicii din penitenciar au urmat recomandarile colegilor lor din spitalele civile cu privire la tratamentul prescris (a se vedea supra, pct. 17). Reiese de asemenea ca reclamantul a refuzat sa fie examinat, cel putin in aprilie 2005, iar in acest caz, autoritatile statului nu pot fi considerate responsabile pentru deteriorarea sanatatii sale ulterioare.

Curtea considera, de asemenea, ca simplul fapt ca judecatorul delegat cu executarea pedepselor a respins cererea reclamantului, nu face ca solutia prevazuta de OUG nr. 56/2003 si de Legea nr. 275/2006 sa fie ineficienta, nici nu justifica omisiunea reclamantului de a folosi o asemenea actiune pentru a aduce in atentia autoritatilor orice alte plangeri concrete si justificate privind deteriorarea starii sale de sanatate din cauza conditiilor de detentie.

3. 
   Concluzie
   

36. Realizand o evaluare generala a situatiei prin judecarea argumentelor partilor si a propriilor constatari, Curtea concluzioneaza ca reclamantul nu a justificat satisfacator faptul ca deteriorarea sanatatii sale a fost cauzata de fapte care pot fi imputate autoritatilor in temeiul art. 3 din conventie.

Rezulta ca acest capat de cerere este in mod vadit nefondat si trebuie respins in conformitate cu art. 35 § 3 lit. a) si art. 35 § 4 din conventie.

B. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 6 din conventie

37. Reclamantul s-a plans ca el si martorii au fost audiati in fata primei instante de catre un singur judecator, si Curtea de Apel Craiova a pronuntat hotararea pe fond fara sa il mai audieze si fara sa reexamineze dovezile aduse in fata primei instante. Acesta s-a mai plans de faptul ca si curtea de apel a respins recursul sau fara sa precizeze motivarea deciziei sale.
38. Curtea reitereaza ca scopul principiului epuizarii cailor de atac interne este de a oferi statelor contractante posibilitatea de a preveni sau de a rezolva pretinsele incalcari ale acestora, inainte ca aceste pretentii sa fie inaintate Curtii [a se vedea, printre multe altele,
    Selmouni impotriva Frantei
    (MC), nr. 25803/94, pct. 74-75, CEDO 1999-IV].
39. Cu toate acestea, se pare ca reclamantul nu a prezentat aceste plangeri in cadrul apelurilor si recursurilor sale inaintate in fata instantelor interne, si astfel instantele nu au putut sa solutioneze problema.

Rezulta ca acest capat de cerere trebuie respins in conformitate cu art. 35 § 1 si art. 35 § 4 din conventie pentru neepuizarea cailor de atac interne.

40. In temeiul aceluiasi articol, reclamantul s-a plans ca si Curtea Suprema de Justitie a hotarat pe fond fara sa audieze probele aduse de acesta si fara sa reexamineze probele prezentate in fata primei instante.
41. Curtea reitereaza ca modul in care se aplica art. 6 in cazul procedurilor inaintea instantei de apel depinde de trasaturile specifice procedurii respective, si trebuie luate in considerare toate actiunile din ordinea juridica interna si rolul instantei de apel implicate. In cazul in care o sedinta publica are loc in prima instanta, absenta unei asemenea sedinte poate fi justificata in apel de trasaturile caracteristice ale actiunii respective, tinand cont de natura sistemului de apel intern, de scopul atributiilor instantei de apel si de modul in care interesele reclamantului au fost prezentate si protejate de instanta de apel, mai ales prin prisma naturii problemelor asupra carora va decide.
42. Spre deosebire de cazurile in care Curtea a constatat incalcarea art. 6, cand o instanta de apel care examineaza un caz in fapt si in drept si evalueaza exhaustiv problema vinovatiei sau nevinovatiei reclamantului fara sa audieze persoana in cauza, in cazul de fata, Curtea Suprema de Justitie nu a rejudecat cauza pe fond, ci numai cu privire la chestiuni de drept, iar conform Codului de procedura penala, nu a fost obligata sa il audieze pe reclamant sau sa reexamineze probele [per
    a contrario,
    printre multe altele,
    Ieremeiov impotriva Romaniei (nr. 1),
    nr. 75300/01, pct 28, 24 noiembrie 2009;
    Sinichkin impotriva Rusiei,
    nr. 20508/03, pct. 32, 8 aprilie 2010;
    Danila impotriva Romaniei,
    nr. 53897/00, pct 35, 8 martie 2007;
    Constantin si Stoian impotriva Romaniei,
    nr. 23782/06 si 46629/06, pct. 60, 29 septembrie 2009;
    Sandor Lajos Kiss impotriva Ungariei,
    nr. 26958/05, pct. 22, 29 septembrie 2009].

Prin urmare, nu a fost incalcat art. 6 § 1 din conventie.

Rezulta ca acest capat de cerere este in mod vadit nefondat si trebuie respins in conformitate cu art. 35 § 3 lit. a) si art. 35 § 4 din conventie.

100. 
     Cu privire la pretinsa incalcare a art. 34 din conventie
     

43. Reclamantul s-a plans in esenta de faptul ca statul nu i-a asigurat dreptul individual de a adresa cereri, garantat la art. 34 din conventie, prin faptul ca autoritatile Penitenciarelor Iasi si Jilava au refuzat sa admita cererile sale privind fotocopierea documentelor de la dosarul sau si plicurile pentru corespondenta.
44. Curtea noteaza ca cererile repetate ale reclamantului de a primi plicuri si timbre au primit de cele mai multe ori un raspuns pozitiv din partea autoritatilor. In putinele ocazii cand a fost nevoit sa ridice problema in fata instantelor in temeiul Legii nr. 275/2006, cererile sale au fost examinate pe fond, conform probelor de la dosar. Curtea a observat o singura data, la 30 iulie 2007, faptul ca cererea reclamantului pentru plicuri nu a primit raspuns din partea autoritatilor. Mai mult, Curtea nu poate observa consecintele negative suportate de reclamant in urma pretinsei ingerinte in dreptul sau de a formula cereri. In fapt, reclamantul a putut aduce in fata Curtii probele necesare pentru examinarea completa a capetelor de cerere invocate.
45. Avand in vedere toate elementele de care dispune, Curtea constata ca faptele in cauza nu indica nicio incalcare a drepturilor si libertatilor garantate la art. 34 din conventie.

Rezulta ca acest capat de cerere este in mod vadit nefondat si trebuie respins in conformitate cu art. 35 § 3 lit. a) si art. 35 § 4 din conventie.

4. 
   Cu privire la celelalte pretinse incalcari
   

46. Reclamantul s-a plans de relele tratamente aplicate de procuror in timpul cercetarii penale. Cu toate acestea, reclamantul a luat cunostinta de rezultatul anchetei interne la 4 decembrie 1999, insa a inaintat cererea in fata Curtii la 15 iulie 2005, adica la mai mult de sase luni de la data ultimei decizii interne [a se vedea
    Andrita impotriva Romaniei
    (dec.), nr. 67708/01, pct. 39, 40, 27 ianuarie 2009].

Rezulta ca acest capat de cerere a fost formulat tardiv si trebuie respins in conformitate cu art. 35 § 1 si art. 35 § 4 din conventie.

47. In fine, reclamantul s-a plans in temeiul art. 8 din conventie de incalcarea dreptului sau la corespondenta din cauza faptului ca un plic adresat acestuia fusese deschis de directorul Penitenciarului Iasi la 25 ianuarie 2008. Acesta a inaintat cererea Curtii la 11 iulie 2010, depasind astfel termenul de sase luni.

Rezulta ca acest capat de cerere a fost formulat tardiv si trebuie respins in conformitate cu art. 35 § 1 si art. 35 § 4 din conventie.

Pentru aceste motive, Curtea, in unanimitate,

Declara
cererea inadmisibila.

Santiago Quesada

Grefier