Gestiunea de afaceri - Update

Gestiunea de afaceri

Există gestiune de afaceri atunci când, fără să fie obligată, o persoană, numită gerant, gestionează în mod voluntar şi oportun afacerile altei persoane, numită gerat, care nu cunoaşte existenţa gestiunii sau, cunoscând gestiunea, nu este în măsură să desemneze un mandatar ori să se îngrijească în alt fel de afacerile sale.

Cel care, fără să ştie, lucrează în interesul altuia nu este ţinut de obligaţiile ce îi revin, potrivit legii, gerantului. El este îndreptăţit la restituire potrivit regulilor aplicabile îmbogăţirii fără justă cauză.

Nu există gestiune de afaceri atunci când cel care administrează afacerile unei alte persoane acţionează cu intenţia de a o gratifica.

Gerantul trebuie să îl înştiinţeze pe gerat despre gestiunea începută de îndată ce acest lucru este posibil.

Gestiunea de afaceri îl obligă pe gerant să continue gestiunea începută până când o poate abandona fără riscul vreunei pierderi ori până când geratul, personal sau prin reprezentant, ori, după caz, moştenitorii acestuia sunt în măsură să o preia.

Moştenitorii gerantului care cunosc gestiunea sunt ţinuţi să continue afacerile începute de acesta din urmă, în aceleaşi condiţii ca şi gerantul.

Gerantul este dator să se îngrijească de interesele geratului cu diligenţa pe care un bun proprietar o depune în administrarea bunurilor sale.

Când gestiunea a urmărit să îl apere pe gerat de o pagubă iminentă, gerantul nu răspunde decât pentru prejudiciile cauzate geratului cu intenţie sau din culpă gravă.

La încetarea gestiunii, gerantul trebuie să dea socoteală geratului şi să îi remită acestuia toate bunurile obţinute cu ocazia gestiunii.

Gerantul care acţionează în nume propriu este ţinut faţă de terţii cu care a contractat, fără a limita dreptul oricăruia dintre aceştia de a se regresa împotriva geratului.

Atunci când acţionează în numele geratului, gerantul nu este ţinut faţă de terţii cu care a contractat decât dacă geratul nu este obligat faţă de aceştia.

Atunci când condiţiile gestiunii de afaceri sunt întrunite, chiar dacă rezultatul nu a fost atins, geratul trebuie să ramburseze gerantului cheltuielile necesare, precum şi, în limita sporului de valoare, cheltuielile utile făcute de gerant, împreună cu dobânzile din ziua în care au fost efectuate, şi să îl despăgubească pentru prejudiciul pe care, fără culpa sa, gerantul l-a suferit din cauza gestiunii.

Geratul trebuie să execute şi obligaţiile născute din actele necesare şi utile care, în numele ori în beneficiul său, au fost încheiate de gerant.

Caracterul necesar sau util al actelor şi cheltuielilor se apreciază la momentul la care gerantul le-a făcut.

În vederea garantării cheltuielilor necesare, gerantul are dreptul de a cere instanţei, în urma unei expertize dispuse de aceasta cu procedura prevăzută de lege pentru ordonanţa preşedinţială, înscrierea în cartea funciară a unei ipoteci legale, în condiţiile legii.

Cel care începe sau continuă o gestiune, cunoscând sau trebuind să cunoască împotrivirea titularului afacerii, poate cere numai restituirea cheltuielilor necesare. În acest caz, instanţa, la cererea titularului afacerii, poate acorda un termen pentru executarea obligaţiei de restituire.

Cel care ignoră împotrivirea titularului este răspunzător pentru prejudiciile cauzate chiar şi din cea mai uşoară culpă.

Actele şi cheltuielile care, fără a fi necesare sau utile, au fost efectuate pe perioada gestiunii îl obligă pe gerat la restituire numai în măsura în care i-au procurat vreun avantaj.

În privinţa actelor juridice, gestiunea ratificată produce, de la data când a fost începută, efectele unui mandat.

Gestiunea de afaceri (gestiunea intereselor altei persoane)

Gestiunea intereselor altei persoane este o operaţie care constă în aceea că o persoană intervine, prin fapta sa voluntară şi unilaterală, şi săvârşeşte acte materiale, sau juridice în interesul altei persoane, fără a fi primit mandat din partea acesteia din urmă. Persoana care intervine prin fapta sa voluntară se numeşte gerant (negotiorum gestor), iar persoana pentru care se acţionează se numeşte gerat. Exemplul clasic în această materie este acela al proprietarului unui imobil ce lipseşte pentru o perioadă, timp în care se iveşte o stricăciune la imobilul său, reparată de un terţ. Această persoana a gerat interesele proprietarului.

Prin fapta unilaterală şi voluntară a geratului se naşte un raport juridic civil, în temeiul căruia rezultă drepturi şi obligaţii teoretice între părţi, adică între gerant şi gerat.

Condiţiile gestiunii de afaceri.

Cu privire la aceste condiţii distingem: A. Obiectul gestiunii; B. Utilitatea ei; C. Atitudinea părţilor faţă de actele de gestiune.

A. Cu privire la obiectul gestiunii, este de observat că el poate consta atât în acte materiale, cum ar fi, spre exemplu, repararea unui anumit bun al geratului, cât şi în acte juridice, cum ar fi, spre exemplu, plata unor taxe ori a unor impozite, sau chiar angajarea celui care afectează reparaţia. Aceste acte juridice pot fi încheiate de gerant, în nume propriu, dar cu intenţia ca ele să profite geratului.

În principiu, se admite ca actele de gestiune efectuate de gerant nu trebuie să depăşească limitele unui act de administrare.

Noţiunea actului de administrare în cadrul gerării intereselor altei persoane urmează să fie privită nu ca un act de punere în valoare a unui bun singular, fără a se ajunge în înstrăinarea lui, ci trebuie raportată la întreg patrimoniul geratului.

Aşa fiind, vinderea de către gerant a unor bunuri a geratului supuse pieirii sau stricăciunii, deşi acte de dispoziţie, raportate la patrimoniul geratului capătă semnificaţia unor acte de administrare, astfel că ele pot fi încheiate de gerant.

Gestiunea de afaceri

B. O altă condiţie pe care trebuie s-o îndeplinească gestiunea este aceea ca ea să fie utilă geratului, să-i fie folositoare, în sensul că, prin săvârşirea ei, de cele mai multe ori, s-a evitat o pierdere patrimonială.

Această utilitate se apreciază la momentul la care operaţiunea a fost săvârşită, fiind fără relevanţă, spre exemplu, distrugerea ulterioară a bunului din caz fortuit sau de forţă majoră.

C. Ce-a de-a treia condiţie a gerării intereselor altuia priveşte atitudinea părţilor faţă de actele de gestiune. Din acest punct de vedere trebuie să distingem:

a) geratul trebuie să fie complet străin de operaţia pe care gerantul o săvârşeşte în interesul său, să nu aibă cunoştinţă de ea. Într-adevăr, C. civ. prevede că gerarea se face „fără ştirea proprietarului”.

Dacă geratul ar cunoaşte operaţiunea respectivă, acesta s-ar putea interpreta ca un mandat tacit, adică am fi în prezenţa unui contract de mandat şi nu în prezenţa unui simplu act de gestiune. De aici rezultă şi altă consecinţă, anume aceea că raportul juridic se va naşte independent dacă geratul are sau nu are capacitatea de exerciţiu; interesează numai utilitatea actului săvârşit în contul său, aşa după cum am văzut mai sus.

În sfârşit, este de observat că gestiunea nu se poate face împotriva voinţei geratului. Dacă geratul se opune actului, gerantul nu mai poate să-l săvârşească.

b) la rândul său, gerantul trebuie să acţioneze cu intenţia de a gera interesele altuia.

Dacă el acţionează cu convingerea că săvârşeşte acte pentru sine, nu ne aflăm în prezenţa unei gestiuni de afaceri. Astfel, în ipoteza în care persoana efectuează reparaţii la un bun pe care-l crede al său, ea va putea cere restituirea cheltuielilor făcute de la adevăratul proprietar al bunului, dar nu pe temeiul gerării intereselor altuia, ci pe un alt temei juridic, acela al îmbogăţirii fără justă cauză.

Tot cu privire la atitudinea gerantului faţă de actele de gestiune se impun încă două observaţii:

- pentru existenţa gestiunii de afaceri nu se cere ca gerantul să acţioneze exclusiv în interesul altei persoane; el poate foarte bine să lucreze concomitent, atât în interes propriu, cât şi în interesul altei persoane. Un exemplu în acest sens e acela al coproprietarului care face anumite lucrări de interes comun asupra bunului ce formează obiectul coproprietăţii, fără o însărcinare prealabilă din partea celorlalţi

coproprietari;

- actele de gestiune trebuie efectuate cu intenţia de a obliga pe girat la restituirea cheltuielilor ocazionate de îndeplinirea lor. Dacă geratul nu ar fi obligat la

restituire, am fi în prezenţa unui act juridic cu titlul gratuit, liberalitate sau act

dezinteresat după caz.

Capacitatea părţilor. Cât priveşte pe gerant, acesta, săvârşind acte în contul altei

persoane, trebuie să aibă capacitatea de exerciţiu sau, cum se spune în mod curent în literatura de specialitate, să aibă capacitatea de a contracta.

Geratul nu trebuie să îndeplinească nici o condiţie de capacitate, căci poate fi atât o persoană deplin capabilă, cât şi o persoană lipsită de capacitate sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Aceasta deoarece gerantul acţionează fără ştirea geratului, independent de vreo manifestare de voinţă a acestuia din urmă, dar pentru administrarea intereselor sale.

Efectele gestiunii intereselor altei persoane. Dacă sunt întrunite condiţiile analizate, se va naşte un raport juridic între gerant şi gerat, raport ce cuprinde în conţinutul său drepturi şi obligaţii reciproce.

A. Obligaţiile gerantului

a)Potrivit C. civ. gerantul are mai întâi obligaţia de a continua gestiunea începută până ce gerantul sau moştenitorii săi vor fi în măsură să o preia. Aşadar, gerantul care începe să efectueze acte de gestiune din proprie iniţiativă, pentru o altă persoană, nu poate abandona efectuarea lor. În măsura în care însă continuarea gestiunii ar deveni prejudiciabilă pentru el, gerantul poate s-o întrerupă, fără a fi ţinut răspunzător de acesta.

b) O a doua obligaţie a gerantului este aceea  ca în efectuarea actelor de gestiune să depună diligenţa unui bun proprietar.

În raport cu această obligaţie a gerantului trebuie apreciată şi eventuala să vină în îndeplinirea actelor de gestiune. Astfel, aşa după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor C. civ., în măsura în care intervenţia sa a fost necesară, răspunderea gerantului pentru un eventual prejudiciu cauzat geratului prin îndeplinirea actelor de gestiune va fi angajată numai în ipoteza în care vina sa îmbracă forma dolului, adică a intenţiei. Per a contrario, putem trage concluzia că în măsura în care intervenţia sa nu a fost necesară, el va fi ţinut să răspundă indiferent de gradul vinei.

c) O altă obligaţie a gerantului este aceea de a da socoteală geratului cu privire la operaţiunile efectuate, pentru ca acesta din urmă să fie în măsură să aprecieze asupra lor.

d) În sfârşit, este de observat faptul că prin activitatea care o desfăşoară în interesul geratului, gerantul se poate obliga şi faţă de terţi.

În ipoteza în care gerantul încheie acte juridice în nume propriu cu terţii dar de care urmează să beneficieze geratul, cum ar fi, spre exemplu, un contract privind efectuarea unor reparaţii, el va răspunde faţă de terţi pentru obligaţiile asumate indiferent dacă gestiunea a fost sau nu utilă pentru gerat. În adevăr, terţii trebuie să fie apăraţi, deoarece ei nu au cunoştinţă de faptul că gerantul acţionează pentru altcineva.

B. Obligaţiile geratului

a) Mai întâi geratul va fi obligat a indemniza pe gerant pentru toate cheltuielile necesare şi utile pe care el le-a făcut deci nu şi pe cele voluptarii. Dat fiind faptul că această obligaţie a geratului se naşte dincolo de orice manifestare de voinţă din partea sa, cheltuielile necesare şi utile făcute de gerant vor fi restituite numai dacă gestiunea ca operaţie juridică este utilă pentru gerat;

Precizăm că tot în temeiul unei gestiuni de afaceri se poate pretinde restituirea cheltuielilor făcute de către cocontractant, în ipoteza anumitelor contracte sinalagmatice imperfecte, adică acelor contracte care, în momentul încheierii sunt unilaterale, dar pe parcursul executării lor se naşte o obligaţie şi în sarcina creditorului, faţă de debitorul contactual. Un exemplu este contractul de depozit cu titlu gratuit, depozitarul face anumite cheltuieli cu privire la bunul depozitat, cheltuieli ce vor trebui restituite de către deponent. Pentru restituire, depozitarul poate intenta o acţiune izvorând din gestiunea de afaceri. „Beneficiul gestiunii de afaceri poate fi acordat oricui, (chiar şi unui cocontractant) în măsura în care acesta a acţionat voluntar în contul altuia, de îndată ce s-a stabilit că intervenţia sa a fost oportună.”

b) Faţă de terţi, geratul va fi ţinut să execute toate obligaţiile din actele încheiate în numele său de gerant. În ipoteza în care geratul a ratificat gestiunea, retroactiv acesta se va converti intr-un contract de mandat: ratihabitio mandato aequiparatur.    Aceasta înseamnă că întregii operaţii juridice i se vor aplica regulile mandatului. Geratul, devenind mandant, va fi ţinut de toate actele pe care giratul le-a încheiat în numele său.

Proba gestiunii intereselor altei persoane. Cu privire la proba gestiunii de afaceri va trebui să distingem după cum obiectul ei constă în fapte materiale sau acte juridice.

Aşa fiind, când operaţiunile pe care gerantul le-a efectuat au fost fapte materiale, ele vor putea fi dovedite prin orice mijloc de probă.

Dacă, dimpotrivă, aceste operaţii au fost acte juridice, atunci se aplică regulile cu privire la proba actelor juridice. Va trebui însă să observăm că în aceasta din urmă ipoteză geratul nu a participat la actele încheiate de gerant în numele său. Aşa fiind, el este un terţ faţă de aceste, astfel că va putea să le dovedească prin orice mijloc de probă. Strict vorbind, din punctul de vedere al dovezii, geratul apare ca un terţ faţă de acele acte, nu însă şi din punctul de vedere al efectelor căci el este beneficiarul lor.

Afla mai multe despre activitatea noastra accesand pagina Avocat .