Furtul Calificat - | Consultanță Juridică 24/7 - Discută Cu Un Avocat Online
avocat bucuresti
Omorul Calificat
22 iulie 2012
cabinet avocat
Abuzul de incredere
14 august 2012

Furtul calificat

avocati bucuresti

avocati bucuresti

Furtul calificat - Update

 

Conform art.229 Cod Penal, furtul săvârşit în următoarele împrejurări:

  1. a) într-un mijloc de transport în comun;
  2. b) în timpul nopţii;
  3. c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
  4. d) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase;
  5. e) prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere,

se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Dacă furtul a fost săvârşit în următoarele împrejurări:

  1. a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
  2. b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;
  3. c) de o persoană având asupra sa o armă,

pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Furtul privind următoarele categorii de bunuri:

  1. a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;
  2. b) componente ale sistemelor de irigaţii;
  3. c) componente ale reţelelor electrice;
  4. d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţă publică;
  5. e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;
  6. f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;
  7. g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice;
  8. h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii,

se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Obiectul

  • Obiectul juridic principal: relațiile sociale privitoare la protecția proprietății, a posesiei sau a detenției;
  • Obiectul material: un bun mobil prin natură sau prin anticipație, animat sau neanimat, fungibil sau nefungibil, care are o minimă valoare economică;

Subiectul

  • Subiectul activ: orice persoană;
  • Proprietarul poate avea calitatea de subiect activ;
  • Participația penală este posibilă sub toate formele;
  • Subiectul pasiv: orice persoană din a cărei proprietate, posesie sau detenție este sustras bunul;
  • Pluralitatea de subiecți pasivi determină reținerea unui concurs de infracțiuni, dacă furturile au fost săvârșite, în baza aceleiaşi rezoluții infracționale, la diferite intervale de timp, de la subiecți pasivi diferiți.

Latura obiectivă

  • Elementul material constă în luarea pe nedrept a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia fără consimțământul acestuia, comisă în una din următoarele împrejurări agravante:
  • Într-un mijloc de transport în comun – taxiul nu constituie un mijloc de transport în comun; este o circumstanță reală care se răsfrânge asupra tuturor participanților;
  • În timpul nopții – amurgul nu face parte din noapte, dar răsăritul da; este o circumstanță reală care se răsfrânge asupra tuturor participanților;
  • De o persoană mascată, deghizată sau travestită – circumstanță reală;
  • Prin efracție, escaladare, folosire fără drept a unei chei adevărate sau a unei chei mincinoase; absoarbe infracțiunea de distrugere; este o circumstanță reală;
  • Prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere- circumstanță reală;

Circumstanțe agravante:

  • Asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural – circumstanță reală;
  • Prin violare de domiciliu sau sediu profesional – furtul calificat absoarbe violarea de domiciliu şi violarea sediului profesional; circumstanță reală;
  • De o persoană având asupra sa o armă – arma trebuie să fie numai propriu-zisă, nu vizibilă sau folosită, în caz contrar se va reține infracțiunea de tâlhărie.
  • Elementul material constă în luarea pe nedrept, din posesia sau detenția altei persoane, fără consimțământul acesteia, a unuia dintre următoarele bunuri:
  • Țiței, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă - circumstanță reală;
  • Componente ale sistemelor de irigații – circumstanță reală;
  • Componente ale rețelelor electrice – circumstanță reală;
  • Un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situații de urgență publică – circumstanță reală;
  • Un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenție la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru – circumstanță reală;
  • Instalații de siguranță şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;
  • Bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranța traficului şi a persoanelor pe drumurile publice – circumstanță reală;
  • Cabluri, linii, echipamente şi instalații de telecomuncații, radiocomunicații, precum şi componente de comunicații – circumstanță reală.
  • Urmarea imediată constă într-o deposedare, producându-se astfel un prejudiciu;
  • Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Latura subiectivă

  • Intenție directă sau indirectă;
  • Scopul constă în însuşirea bunului mobil luat fără drept;
  • Nu prezintă importanță mobilul cu care a fost comisă fapta;

Tentativa

  • Actele preparatorii sunt posibile, dar neincriminate;
  • Tentativa este posibilă şi se pedepseşte;
  • Este posibilă desistarea drept cauză de nepedepsire, nu însă şi împiedicarea producerii rezultatului.

Consumarea şi epuizarea

  • Consumarea faptei are loc odată cu intrarea bunului în posesia făptuitorului;
  • Poate fi săvârșită în formă continuată şi se epuizează după ultimul act de executare;
  • Poate îmbrăca forma continuă în cazul furtului de țiței, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină şi alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă, situație în care se epuizează odată cu încetarea sustragerii.

Pedeapsa

  • Furtul săvârșit într-un mijloc de transport în comun, în timpul nopții, de o persoană mascată, deghizată sau travestită, prin efracție, escaladare, folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase, prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani;
  • Furtul săvârșit asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural; prin violare de domiciliu sau sediu profesional; de o persoană având asupra sa o armă, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani;
  • Furtul având ca obiect ultimele categorii de bunuri enunțate, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani;
  • Dacă fapta a produs consecințe deosebit de grave, limitele speciale se majorează cu jumătate.

Elemente de procedură

  • Acțiunea penală se pune în mişcare şi se exercită din oficiu;
  • În cazul variantelor agravate: pe timpul nopții, de o persoană mascată, deghizată sau travestită, prin violare de domiciliu sau sediu profesional, de către o persoană având asupra sa o armă, împăcarea înlătură răspunderea penală.

Furtul calificat

Furtul săvârşit în următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

b) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică;

c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;

d) asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau de a seapăra;

e) într-un loc public;

f) într-un mijloc de transport în comun;

g) în timpul nopţii;

h) în timpul unei calamităţi;

i) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori aunei chei mincinoase, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.

 

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi furtul privind:

a) un bun care face parte din patrimoniul cultural;

b) un act care serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare;

Furtul privind următoarele categorii de bunuri :

a) ţiţei, produse petroliere, gazolina, condensat, etan lichid sau gaze naturale dinconducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;

b) componente ale sistemelor de irigaţii;

c) componente ale reţelelor electrice;

d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiusau alte situaţii de urgenţă publică;

e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidentede cale ferată, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru;

f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şicomponente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transportaferente;

g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelorpe drumurile publice;

h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii,precum şi componente de comunicaţiise pedepseşte cu închisoare de la 4 la 18 ani.

Furtul care a produs consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoarede la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

În cazul prevăzut la alin. 3 lit. a) este considerată tentativă şi efectuarea desăpături pe terenul aflat în apropierea conductei de transport al ţiţeiului, produselorpetroliere, gazolinei, condensatului, etanului lichid sau gazelor naturale, precum şideţinerea, în acele locuri sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelorcisternă,a ştuţurilor, instalaţiilor sau a oricăror alte dispozitive de prindere ori deperforare.

Infracţiunea de furt calificat, sub aspectele obiectului juridic, al obiectuluimaterial , al subiecţilor, al laturii obiective şi subiective, este aproape identică cuinfracţiunea de furt simplu.

Activitatea infracţională prin care se realizează infracţiunea de furt poate,uneori, să se producă în anumite împrejurări variate care să-i dea o notă departicularitate concretă.

Aceste împrejurări prevăzute expres în art. 209 C.pen. o diferenţiază deinfracţiunea de furt simplu, astfel că infracţiunea de furt calificat apare ca o variantă ainfracţiunii de furt cu un pericol social mai ridicat.

Conţinutul infracţiunii

Obiectul juridic al infracţiunii de furt calificat este acelaşi ca şi al infracţiuniide furt simplu: relaţiile sociale de ordin patrimonial privitoare la apărarea posesiei şidetenţiei bunurilor mobile care aparţin patrimoniului altei persoane fizice sau juridice.

Furtul calificat

Obiectul material al furtului calificat poate fi orice bun mobil care se găseşteîn sfera patrimonială a unei persoane şi care întruneşte trăsăturile arătate cu prilejulexplicării obiectului material al infracţiunii de furt simplu, extinderea obiectuluimaterial fiind făcută însă şi pentru anumite bunuri cum ar fi produsele petroliere şigazele naturale din conducte, depozite, cisterne, bunuri care aparţin patrimoniuluicultural, acte care servesc la dovedirea stării civile, legitimare sau identificare apersoanei.

Subiecţii infracţiunii pot fi, atât activi cât şi pasivi, orice persoană. Elementulcircumstanţial referitor la subiecţii activi sau pasivi, la condiţiile în care aceştia seprezintă în momentul comiterii faptei, ceea ce conferă un pericol sporit faptei de furt,duc la reţinerea infracţiunii de furt calificat când subiectul activ săvârşeşte fapta întimp ce are asupra sa o armă sau o substanţă narcotică (lit. b), ori apare mascat,deghizat sau travestit (lit. c), ori când comite fapta asupra unui subiect pasiv aflat înimposibilitate de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra (lit. d).

Pluralitatea de subiecţi activi este una din împrejurările care particularizeazăfurtul calificat, pentru că atunci când doi sau mai mulţi făptuitori desfăşoară împreunăacţiunea de sustragere, pluralitatea aceasta de făptuitori va converti întotdeauna furtulsimplu în furt calificat (lit. a).

Subiect pasiv poate fi orice persoană fizică sau juridică, doar pentru situaţiaprevăzută la alin. 1 lit. d, acesta fiind circumstanţiat la aflarea lui într-o anumităsituaţie de a-i fi imposibil să-şi exprime voinţa sau să se apere.

Latura obiectivă a infracţiunii este constituită din aceleaşi componente(elemente, cerinţe, urmări) ca şi la furtul simplu, însă la furtul calificat mai apare unelement în plus, respectiv elementul circumstanţial referitor la timpul în care secomite sustragerea (în timpul nopţii – lit. g, în timpul unei calamităţi – lit. h), la loculîn care se comite sustragerea (într-un loc public – lit. e, în vreun mijloc de transport încomun – lit. f.), la modalitatea de săvârşire (prin efracţie, escaladare sau prinfolosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase – lit. i).

Latura subiectivă din conţinutul infracţiunii de furt calificat este aceeaşi ca şila infracţiunea de furt simplu, aşa încât facem trimitere la consideraţiile expuseanterior cu referire la această infracţiune.

Dacă ceea ce caracterizează şi diferenţiază infracţiunea de furt calificat deinfracţiunea de furt simplu este acest element circumstanţial care nu face parte dinelementele esenţiale ale faptului de furt, însă provine din convertirea de către legiuitora unor împrejurări (circumstanţe) care pot însoţi săvârşirea furtului în elementconstitutiv al infracţiunii de furt calificat, se impune studierea acestuia, respectiv afiecărei împrejurări prevăzute în art. 209 C.pen.:

a) furtul săvârşit de două sau mai multe persoane împreună (art. 209, alin. 1,lit. a) este o circumstanţă de agravare care rezidă din pericolul social sporit al faptei,determinată de conlucrarea mai multor persoane la comiterea sustragerii, ceea ce leconferă mai multă încredere în a comite infracţiunea, mai multă siguranţă în reuşitaacţiunii lor.

Săvârşirea sustragerii se realizează de doi sau mai mulţi participanţi (autori,instigatori şi complici concomitenţi, din care cel puţin unul este autor) atunci când aurealizat împreună acţiunea care constituie elementul material al infracţiunii, deciaceştia trebuie să fie prezenţi efectiv la comiterea faptei. Această prezenţă trebuie săfie efectivă, însă nu doar în sensul fizic, concret de participare, prin acţiuni simultane.

Această agravantă există şi în situaţia în care unul dintre făptuitori este lipsitde răspundere penală pentru că există în ceea ce îl priveşte o cauză care înlăturăcaracterul penal al faptei sale (minoritate, iresponsabilitate, beţie involuntarăcompletă, eroare de fapt) pentru că împrejurarea agravantă are caracter obiectiv.

b) furtul săvârşit de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţănarcotică (art. 209, alin. 1, lit. b) este o circumstanţă de agravare justificată prin aceeacă, făptuitorul, ştiind că are asupra sa o armă sau substanţa narcotică, se simteîncurajat de a săvârşi fapta mizând pe faptul că, dacă ar fi surprins, s-ar putea folosi deacestea. Cerinţa este de a nu folosi arma sau substanţa narcotică pentru că altfel faptava constitui infracţiunea de tâlhărie.

În momentul comiterii furtului calificat în această situaţie de agravare estesuficient ca arma sau substanţa narcotică să se fi aflat la făptuitor, chiar dacă acestease aflau întâmplător la el, însă, evident, ştia că le deţine.

Prin “armă” trebuie înţeles ceea ce stabileşte art. 151 alin. 1 C.pen. respectivinstrumentele, piesele, dispozitivele astfel declarate prin dispoziţiile legale. Nu vorintra în această categorie, în sensul cerut de dispoziţiile art. 209 lit. b C.pen., obiectelepe care art. 151 alin. 2 C.pen. le asimilează cu armele, pentru că acestea pot deveniarme doar dacă au fost întrebuinţate ca arme de atac, ori în situaţia când făptuitorul arfolosi asemenea obiecte nu am mai fi în prezenţa infracţiunii de furt, ci de tâlhărie.

Prin “substanţa narcotică” se înţelege orice substanţă care are însuşirea de aproduce imediat persoanei o stare de somnolenţă, adormire, pierderea cunoştinţei, ostare de paralizare ori anihilare a rezistenţei fizice şi de apărare. În această categoriepot intra cloroformul, eterul, morfina, gazele paralizante, gazele lacrimogene etc.

Chiar dacă între mai mulţi participanţi la comiterea furtului, doar unul areasupra sa arma sau astfel de substanţe, iar ceilalţi ştiu acest lucru, această agravantăse va răsfrânge şi asupra lor.

c) furtul săvârşit de către o persoană mascată, deghizată sau travestită (art.209, alin. 1, lit. c). Agravanta comiterii unui furt de către o persoană care în momentulcomiterii faptei apare mascată, deghizată sau travestită, are la bază constatareapericolului social sporit generat de persoana infractorului care îşi premeditează fapta,ia măsuri pentru a nu fi recunoscut şi, în caz că va fi văzut, prin această înfăţişare vareuşi şi intimidarea sau sperierea victimei, reducându-i şi eventuala încercare deripostă.

O persoană mascată este persoana care poartă total sau parţial o mascăacoperindu-şi sau modificându-şi faţa. În cazul deghizării făptuitorul se îmbracă în aşafel încât să nu fie recunoscut, îşi pune perucă, ochelari, barbă falsă etc.. Travestireaconstă într-o deghizare prin îmbrăcăminte şi cosmetizare în aşa fel încât să se deaaparenţa sexului opus, respectiv aparenţa unei femei, deşi făptuitorul este bărbat şiinvers.

d) furtul săvârşit asupra unei persoane în imposibilitate de a-şi exprimavoinţa sau de a se apăra (art. 209, alin.1, lit.d). Caracterul mai periculos al furtuluisăvârşit împotriva unui subiect pasiv aflat într-o stare specială rezultă tocmai dinaceastă situaţie a posesorului sau detentorului bunului ce se sustrage de făptuitor, de afi în imposibilitate de a-şi exprima voinţa, respectiv într-o stare psiho-fizică deosebităîn care nu-şi poate da seama ce se petrece în jurul său (datorită unei stări de ebrietate  avansată, unei stări de leşin, de intoxicaţie cu substanţe narcotice, de somn adâncgenerat de oboseală sau de anumite substanţe, datorită unei boli, vârstei înaintate,vârstei prea fragede, unei infirmităţi fizice sau psihice etc.). Şi imposibilitatea de a seapăra a subiectului pasiv rezultă tot din una dintre aceste situaţii.

Pentru a se reţine această împrejurarea de agravare trebuie ca starea persoanei– subiect pasiv – să nu fi fost produsă de făptuitor (dacă a produs-o făptuitorul vaexista infracţiunea de tâlhărie), ci să existe anterior comiterii furtului, datorită unorîmprejurări exterioare activităţilor făptuitorului. Acesta trebuie însă să fi ştiut căsubiectul pasiv se află într-o asemenea stare pentru că numai astfel i se va putea reţinesăvârşirea furtului în această calificare circumstanţială.

e) furtul săvârşit într-un loc public (art. 209, alin.1,lit.e). Această agravantă îşigăseşte justificarea în faptul că locurile publice sunt, de regulă, locuri aglomerate,unde prezenţa mai multor persoane oferă făptuitorului posibilităţi mai mari desustragere precum şi de dispariţie de la locul faptei, ceea ce sporeşte pericolul socialal unor asemenea fapte.

Prin “loc public”, în sensul dispoziţiilor art. 209, alin. 1, lit. e C.pen., seînţelege orice loc care prin natura sau destinaţia lui este în permanenţă accesibilpublicului (străzi, pieţe, parcuri, şosele), precum şi orice alt loc în care publicul areacces în anumite intervale de timp (magazine, cofetării, restaurante, baruri,cinematografe, teatre, stadioane, expoziţii) dacă furtul se comite în acel interval detimp când respectivul loc era deschis publicului şi chiar dacă de faţă nu mai este vreoaltă persoană.

f) Furtul săvârşit în vreun mijloc de transport în comun (art. 209 alin. 1 lit. f).

Raţiunea agravării faptei comise într-un astfel de loc este aceeaşi ca şi la furtulsăvârşit într-un loc public, pentru că şi mijloacele de transport în comun sunt locurifavorabile sustragerilor datorită aglomeraţiilor de persoane, existenţei mai multorbagaje, fluctuaţiei persoanelor.

Prin “mijloc de transport în comun” se înţelege mijlocul de transport cu oastfel de destinaţie (trenuri, metrou, autobuze, tramvaie, vapoare, avioane etc.).

Pentru existenţa agravantei este însă necesar ca mijlocul de transport să fie înmomentul sustragerii destinat transportului în comun, indiferent că este în mişcare sauîn staţie (nu va exista agravantă dacă mijlocul de transport în comun este în depou sauîn garaj pentru reparaţii), iar bunul sustras să se fi aflat în spaţiul afectat transportuluiîn comun, indiferent că era asupra unui pasager sau pus la bagaje etc.

Practica judiciară a considerat că taxiul nu este mijloc de transport în comunpe motiv că aici se transportă un număr restrâns de persoane între care există relaţii deîncredere şi în care condiţiile favorabile ale sustragerii sunt reduse. Considerăm căacest punct de vedere nu trebuie îmbrăţişat fără rezerve, pentru că în taxi pot fitransportate şi persoane care nu se cunosc, dar care întâmplător se deplasează spreacelaşi loc, aşa încât în aceste cazuri şi taxiul trebuie considerat mijloc de transport încomun.

g) furtul săvârşit în timpul nopţii (art. 209, alin.1, lit. g). Agravarea acestui furtconstă în considerarea şanselor mărite ale făptuitorului de a realiza fapta profitând deajutorul întunericului, de faptul că paza bunurilor este mult diminuată în aceastăperioadă, circulaţia oamenilor este mult redusă, făptuitorul este mai greu de surprins şide descoperit, retragerea de la locul faptei fiind mult mai uşoară.

Prin “timpul nopţii” se înţelege perioada de timp de când întunericul s-asubstituit luminii şi până când lumina va lua din nou locul întunericului, aceastăperioadă diferind în funcţie de anotimp, astfel că instanţele vor trebui să stabilească înfiecare cauză, în mod concret, dacă furtul s-a comis sau nu în această perioadă.

Nu are importanţă sub aspectul încadrării faptei în această împrejurareagravantă dacă în acest timp al comiterii faptei, deşi întunericul era instalat, la loculfaptei era lumină datorită iluminării electrice, ori dacă făptuitorul nu a profitat deîntuneric pentru a realiza sustragerea.

S-a exprimat opinia că nu ar opera această agravantă în cazul furtului comisnoaptea între rude apropiate, de minor faţă de tutore ori de cel care locuieşte împreunăcu persoana vătămată sau este găzduită de aceasta, pentru că starea de fapt esteaceeaşi atât noaptea cât şi ziua. Nu împărtăşim aceste opinii pentru că în primul rândcalificarea juridică a unei fapte se face în afara raporturilor de apropiere dintre părţi şiîn mod obiectiv, iar prevederile art. 210 C.pen. se aplică ulterior doar ca aspecteprocesuale referitoare la modalitatea de punere în mişcare a acţiunii penale.

h) furtul săvârşit în timpul unei calamităţi (art. 209, alin. 1, lit. h). Prin“calamitate”, în sensul acestei împrejurări de agravare, înţelegem orice evenimentdezastruos, neaşteptat sau inevitabil cu urmări grave pentru o colectivitate umană maimare sau mai mică, cum ar fi: cutremur, inundaţii, alunecări de teren, înzăpeziri,incendii de proporţii, catastrofă aeriană, catastrofă navală, catastrofă feroviară etc.

Acest furt trebuie să se comită “în timpul unei calamităţi”, respectiv faptatrebuie comisă în perioada de timp cuprinsă între momentul în care s-a produsevenimentul de început al stării de calamitate şi momentul încetării acestei stări,nefiind relevant momentul când autoritatea competentă declară oficial starea decalamitate sau când o declară încheiată. Mai trebuie reţinut că este necesar casustragerea să se comită în locul afectat de această calamitate ori în legătură cu bunuriasupra cărora s-a răsfrânt calamitatea.

Gravitatea furtului săvârşit în timpul unei calamităţi este mai mare pentru că înacest timp atenţia oamenilor se îndreaptă spre salvarea vieţii persoanelor afectate, abunurilor acestora, bunurile sunt mai mult lipsite de pază şi supraveghere, iar acţiuneafăptuitorului, în acest timp, vădeşte şi o periculozitate sporită a acestuia.

i) furtul săvârşit prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a uneichei adevărate ori a unei chei mincinoase (art. 209, alin. 1, lit. i). Pericolul socialsporit al împrejurării de agravare rezidă din modalitatea de comitere şi a modului desăvârşire folosite de făptuitor.

Efracţia reprezintă o înlăturare violentă a închizătorilor sau încuietorilor, aoricăror dispozitive de închidere care protejează posibilitatea de ajungere afăptuitorului la bunul vizat spre a fi sustras. Această efracţie se poate realiza prinrupere, spargere, demontare.

Escaladarea constă în trecerea, prin folosirea forţei fizice şi a abilităţii, pesteun obstacol care împiedică normala pătrundere spre locul unde se află bunul (se sarepeste un gard ori un zid, se urcă pe balcon pentru a intra în apartament etc.). Nu se vareţine agravanta comiterii faptei prin escaladare atunci când depăşirea obstacolului s-afăcut obişnuit (prin păşirea peste un gard de mică înălţime) ori când escaladarea sefoloseşte după luarea bunului, în timpul părăsirii locului faptei.

Folosirea fără drept a unei chei adevărate constă în deschiderea încuietorii prinfolosirea cheii cu care în mod obişnuit se deschide respectiva încuietoare, indiferentdacă acea cheie a fost găsită de făptuitor ori a sustras-o sau chiar a găsit-o în uşaîncuiată, pentru că în nici o situaţie nu se poate accepta că făptuitorul ar avea dreptulsă o folosească.

Folosirea fără drept a unei chei mincinoase constă în deschiderea încuietorii,evident fără a fi îndreptăţit la aceasta, prin folosirea de către făptuitor a unei cheifalse, respectiv şperaclu, sârmă îndoită, cheie confecţionată, cheie care se potriveşteîntâmplător în sistemul de încuiere ori orice dispozitiv care poate duce la deschidereafuncţională a încuietorii fără a o degrada ori distruge.

Furtul săvârşit prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei cheiadevărate sau mincinoase include în conţinutul său în mod natural şi infracţiunea deviolare de domiciliu iar furtul săvârşit prin efracţie şi infracţiunea de distrugere.

- furtul săvârşit asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural (art. 209,alin. 2, lit. a). Şi aici, circumstanţele de agravare se referă la obiectul material alfurtului, respectiv bunul să facă parte din patrimoniul cultural. Acest patrimoniucultural, apărat prin incriminare, este constituit din bunuri importante prinvaloarea lor istorică, artistică, arhivistică, documentară, religioasă, protejareaacestora fiind deosebit de importantă.

- furtul săvârşit asupra unui act care serveşte pentru dovedirea stării civile, pentrulegitimare sau identificare (art. 209, alin. 2, lit. b). Tot obiectul material alfurtului determină şi această împrejurare de agravare. Acest obiect materialtrebuie să fie cu necesitate un act care serveşte în mod direct la dovedirea stăriicivile, legitimarea sau identificarea posesorului.

Starea civilă a unei persoane se dovedeşte prin certificatul de naştere, decăsătorie, copiile legalizate ale acestora, precum şi actele similare pentru cei născuţisau căsătoriţi în străinătate.

În categoria actelor pentru legitimare sau identificare se cuprind buletinul deidentitate, paşaportul, legitimaţia de serviciu, carnetul doveditor al apartenenţei la unanumit partid, carnetul de membru al unui sindicat, legitimaţia de student, carnetul demembru al unei asociaţii, certificatul de înmatriculare al unei societăţi comerciale şiorice alte acte anume emise pentru a servi la legitimare sau la stabilirea identităţii uneipersoane fizice sau juridice.

- În alin. 3 al art. 209 C.pen. legiuitorul a stabilit ca fiind infracţiune de furtcalificat faptele de sustragere care se îndreaptă asupra unor obiecte materialeimportante prin valoarea lor pentru întreaga economie şi prin sustragerea acestora (saudin acestea) fiind posibil a se produce un pericol public constând în producere deincendii, explozii, degradări şi distrugeri, poluare a mediului înconjurător (alături depaguba efectivă creată prin lipsirea de produsul sustras).

În acest alineat, la literele a – h sunt enumerate categoriile de bunuri care suntprotejate prin incriminare (a se vedea enumerarea din definiţie).

În afară de pedepsirea tentativei la această infracţiune de furt calificatindiferent de împrejurarea de calificare în care s-a comis furtul, legiuitorul a introdusla alin. 5 o dispoziţie specială referitoare la tentativa faptelor de la alin. 3, respectiv căeste considerată tentativă şi efectuarea de săpături pe terenul aflat în apropiereaconductei de transport al ţiţeiului, produselor petroliere, gazolinei, condensatului,etanului lichid sau gazelor naturale, precum şi deţinerea, în acele locuri sau înapropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisternă, a ştuţurilor, instalaţiilorsau a oricăror alte dispozitive de prindere ori de perforare.

- furtul care a produs consecinţe deosebit de grave (art. 209, alin. 4). Art. 146C.pen. stabileşte că prin “consecinţe deosebit de grave” se înţelege o pagubămaterială mai mare de 2.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă aactivităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care sereferă art. 145 C.pen., ori altei persoane fizice sau juridice. Prin urmareconsecinţele produse prin săvârşirea furtului vor fi deosebit de grave pentrusubiectul pasiv prin producerea unei pagube materiale care să depăşeascăvaloarea de două miliarde lei, dar, alternativ, s-a stabilit şi o altă împrejurare deagravare determinată de anumite urmări negative care să ducă la perturbareadeosebit de gravă a activităţii unei persoane fizice sau juridice, respectiv, prinfapta de furt să se pericliteze activitatea acestora în aşa măsură încât să le fieameninţată însăşi existenţa (în cazul persoanelor juridice) sau poate duce laîncetarea oricărei activităţi a acestora. Această a doua consecinţă nu estecondiţionată de circumscrierea pagubei la valoarea de peste două miliarde lei, ci,chiar când paguba produsă este mai mică, în raport de patrimoniul persoaneifizice sau juridice, de rezultatul deosebit de grav pentru activitatea acesteia,împrejurarea de agravare va putea exista, aprecierea ei fiind o sarcină şi totodatăun atribut exclusiv al instanţei de judecată.

O menţiune se mai cuvine a fi făcută referitor la aceste împrejurări de agravareşi anume că, indiferent dacă fapta este săvârşită în una sau mai multe dintreîmprejurările mai sus prezentate, va exista o singură infracţiune de furt calificat.

Sancţiunea

Infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. a-i şi alin. 2 lit. AbC.pen. se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani, cea prevăzută în art. 209 alin. 3C.pen. se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 18 de ani, iar cea prevăzută de art. 209alin. 4 C.pen. se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unordrepturi.

Pentru a afla detalii privind activitatea noastra in dreptul penal acceseaza pagina Avocat Drept penal.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Consultații Juridice
Consultații Juridice
Bună ziua, Cu ce vă putem ajuta?
Connecting...
Programează Consultație
Luni – Vineri: 10:00 – 18:00

Onorarii Rezonabile - orare, fixe, de succes
Busy
:
:
:

Datele introduse sunt folosite pentru a vă contacta. Prin utilizarea serviciilor, acceptați politica de confidențialitate.
Suntem online
:
:
Această sesiune de discuții s-a încheiat.