Omorul calificat

Potrivit art.189 Cod Penal, omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări:

• cu premeditare;
• din interes material;
• pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse;
• pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni;
• de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor;
• asupra a două sau mai multor persoane;
• asupra unei femei gravide;
• prin cruzimi,

se pedepseşte cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Tentativa se pedepseşte.

Obiectul

• obiectul juridic special: relațiile sociale referitoare la dreptul la viață;
• obiectul material: corpul persoanei în viață.

Subiectul

• subiectul activ: orice persoană fizică;
• subiectul pasiv: orice persoană fizică în viață.

Latura obiectivă

• elementul material: uciderea unei persoane printr-o acțiune sau inacțiune, într-una din următoarele împrejurări:
• cu premeditare – făptuitorul trebuie să realizeze acte preparatorii materiale/morale în intervalul de timp dintre luarea rezoluției infracționale şi desfăşurarea activității infracționale; premeditarea se poate reține şi în caz de error in personam ori aberratio ictus.
• Din interes material – presupune săvârșirea omorului în scopul obțineri de către făptuitor, ulterior săvârșirii faptei, în mod direct şi pe cale aparent legală a unei sume de bani sau a altui folos de natură patrimonială; se poate reține premeditarea şi în cazul acestei agravante.
• Pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse, situație în care este suficient ca scopul să fie urmărit fără să intereseze dacă este efectiv realizat.
• Pentru a înlesni sau a ascunde savarsirea altei infracțiuni – în cazul înlesnirii, omorul reprezintă infracțiunea mijloc.
• De către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor – nu se reține acest element circumstanțial agravant pentru uciderea ori vărămarea nou-născutului săvârșită de mamă, uciderea din culpă, ucidere la cererea victimei or pentru moartea praeterintenționată a victimei unei alte infracțiuni.
• Asupra a două sau mai multor persoane – infracțiunea trebuie să aibă ca rezultat moartea a cel puțin două persoane în aceeaşi împejurare şi cu aceeaşi ocazie; dacă nici o victimă nu decedează, se va reține tentativa la omor calificat; dacă moare o singură victimă, se va reține o singură infracțiune de omor simplu sau calificat, dar nu în această formă agravantă, în concurs cu omor simplu sau calificat.
• Asupra unei femei gravide – este obligatoriu ca infractorul să cunoască starea de graviditate a victimei.
• Prin cruzimi – adică prin provocarea de suferințe fizice sau psihice prelungite în timp.

Dacă există pluralitate de elemente circumstanțiale se va reține o singură infracțune de omor calificat, urmând a se indica toate literele incidente.

• Urmarea imediată: moartea victimei
• Legătura de cauzalitate: trebuie ca acțiunea/inacțiunea să reprezinte cauza morții.

Latura subiectivă

• Intenție directă sau indirectă.

Tentativa

• Actele preparatorii, deşi posibile, nu sunt incriminate;
• Tentativa este posibilă şi se pedepseşte;
• Tentativa nu se va pedepsi în caz de desistare sau împiedicare a producerii rezultatului.

Consumarea

• În momentul decesului victimei.

Pedeapsa

• Detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Elemente de procedură

• Acțiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

Omorul simplu și omorul calificat

Omorul simplu și omorul calificat

Omorul simplu

Omorul este fapta unei persoane care cu intenţie ucide o altă persoană.

În limbaj judiciar această infracţiune mai este numită şi "omor simplu".

Conţinutul infracţiunii:

Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale privitoare la viaţa omului.

Obiectul material este corpul omului ucis.

Subiecţii infracţiunii

Subiect activ nemijlocit (autor) poate fi orice persoană. Participaţia este posibilă în toate formele. Va exista coautorat la omor şi atunci când numai acţiunea unuia din făptuitori a cauzat moartea victimei, în situaţia în care a existat cooperare materială şi aceeaşi rezoluţie infracţională între făptuitori (ex.: două persoane lovesc victima concomitent cu topoarele, în intenţia de a o ucide, dar numai lovitura unuia din făptuitori este mortală).

Subiect pasiv special şi imediat e persoana în viaţă asupra căreia s-a exercitat acţiunea de ucidere, subiect care după consumarea omorului nu mai este o persoană ci o victimă.

Una şi aceeaşi persoană nu poate fi subiect activ şi subiect pasiv al infracţiunii de omor, sinuciderea nefiind incriminată de lege.

Latura obiectivă

Elementul material constă în acţiunea de ucidere, adică acţiunea prin care viaţa unei persoane e suprimată (astfel de acţiuni pot fi împuşcarea, înjunghierea, lovirea, otrăvirea etc.) - acţiuni comisive, cât şi acţiuni omisive (ca nealimentarea unei persoane handicapate, a unui copil etc.). Acţiunea făptuitorului poate viza atât fizicul dar şi psihicul victimei (ex. : ştiind că victima suferă de cord, îi provoacă acesteia cu intenţie o emoţie deosebit de puternică şi îi cauzează acesteia un infarct).

Urmarea imediată - acţiunea de ucidere ce constituie elementul material are ca urmare imediată moartea victimei.

Omorul. Omorul Calificat

Legătura de cauzalitate. Între acţiunea de ucidere şi urmarea imediată trebuie să existe această legătură de cauzalitate. Acţiunii de ucidere i se pot adăuga şi alte cauze preexistente, concomitente sau survenite, fără ca acestea să excludă legătura de cauzalitate (lovirea fără deosebită intensitate a unei victime bolnave, sau survenirea unor complicaţii ca urmare a neglijenţei victimei sau a unei îngrijiri neglijente). Doar în situaţia în care moartea se datorează exclusiv altor cauze decât acţiunea de ucidere săvârşită de făptuitor, dar rezultatul se produce, acesta va răspunde doar pentru tentativă la omor.

Latura subiectivă. Infracţiunea de omor se săvârşeşte cu intenţie, în ambele sale modalităţi, fie cu intenţie directă, fie cu intenţie indirectă, respectiv făptuitorul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit rezultatul acţiunii sale ( intenţia directă) sau făptuitorul a prevăzut rezultatul acţiunii sale şi deşi nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea survenirii acestuia (intenţia indirectă). Va exista infracţiunea de omor şi în cazul erorii asupra persoanei victimei (error in personam), cât şi în cazul devierii acţiunii spre o altă victimă (ex.: datorită unei manevre greşite a armei) deoarece identitatea victimei nu este o condiţie esenţială pentru realizarea laturii subiective, legea ocrotind în mod egal viaţa oricărei persoane.

Consimţământul subiectului pasiv de a se exercita asupra sa o acţiune de ucidere nu înlătură vinovăţia subiectului activ, putând fi eventual o cauză de atenuare a răspunderii penale. Tranzacţia asupra dreptului la viaţă sau consimţământul de a fi ucis, emis în orice împrejurări, este inadmisibil şi nu produce efecte, fiind vorba de atingerea adusă unei valori fundamentale. Cel care ucide în baza unui asemenea consimţământ, răspunde pentru omor. Astfel, suprimarea vieţii unui bolnav, la cererea acestuia şi ca urmare a unor sentimente de adâncă milă şi compasiune pentru suferinţele prelungite şi inutile pe care le îndură, nu înlătură aplicarea legii penale.

Sancţiunea. Art. 174 C.pen. prevede pentru săvârşirea acestei infracţiuni pedeapsa de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Tentativa la această infracţiune se pedepseşte.

Omorul calificat

Omorul calificat este fapta persoanei care săvârşeşte un omor în anumite împrejurări grave, prevăzute de lege.

Această faptă prezintă un pericol social mai ridicat ceea ce a necesitat încriminarea sa separată şi sancţionarea mai severă decât infracţiunea de omor simplu de care nu diferă decât prin acest grad de pericol social sporit.

Conţinutul infracţiunii

Obiectul juridic special este acelaşi cu al infracţiunii de omor simplu – relaţiile sociale privind apărarea vieţii omului.

Obiectul material este tot corpul uman.

Subiecţii infracţiunii

Subiect activ, autor al acestei infracţiuni poate fi orice persoană care săvârşeşte un omor, în vreuna din împrejurările enumerate în art. 175. În situaţia prevăzută de art.175 lit. c C.pen subiectul activ are o anumită calitate (soţ sau rudă apropiată cu victima). În celelalte cazuri subiect activ poate fi orice persoană.

Subiect pasiv special şi imediat este persoana a cărei viaţă a fost ridicată întruna din împrejurările prevăzute de art. 175 C.pen.

Latura obiectivă şi latura subiectivă sunt în esenţă aceleaşi ca şi la infracţiunea de omor simplu, la care se alătură una sau mai multe dintre împrejurările prevăzute în art.175 lit. a - i C.pen.

Aceste împrejurări care constituie elemente circumstanţiale necesită unele explicaţii:

a) omorul cu premeditare (art.175 lit. a) cunoscut şi sub denumirea de "asasinat" constă în săvârşirea faptei pe baza unei hotărâri infracţionale luate mai înainte de a începe executarea infracţiunii.

Premeditarea este compusă dintr-o activitate anterioară de chibzuire activă, de gândire, meditare, de pregătire a săvârşirii faptei, de pândire a victimei, de cântărire a modalităţii de comitere, aceste activităţi desfăşurându-se într-un anumit interval de timp, în care autorul a judecat " la rece", fără emoţii deosebite şi a luat hotărârea infracţională în baza unei deliberări proprii. În situaţia premeditării nu intervine întâmplarea, emoţia puternică instantanee, clipa necugetată, ci este vorba de o atitudine vădit antisocială a făptuitorului cu un grad ridicat de pericol social.

Ca atare premeditarea este o circumstanţă personală ce ţine de latura subiectivă a infracţiunii. Premeditarea presupune deci trei elemente :

- o activitate psihică de plănuire a faptei - un interval de timp între hotărârea de a săvârşi infracţiunea şi trecerea la acţiune (care poate fi mai lung sau mai scurt în funcţie de particularităţile psihice ale făptuitorului)

- efectuarea unor acte de pregătire

Dacă autorul efectuează acte de pregătire împreună cu alţi participanţi, care cunosc scopul pregătirii, circumstanţa devine reală şi se va răsfrânge şi asupra acestora.

b) omorul săvârşit din interes material (art.175 lit. b) constă în comiterea infracţiunii determinată de un interes material. Interesul material constă în urmărirea unui folos, avantaj, beneficiu material concret (obţinerea de bani, dobândirea unei moşteniri, încasarea sumei promise pentru a săvârşi omorul). În cazul acestei modalităţi, interesul material este cel pe care făptuitorul urmăreşte să-l dobândească pe o cale aparent legală, ca pe un drept ce i s-ar cuveni. Prin aceasta se deosebeşte de omorul deosebit de grav comis pentru a săvârşi o tâlhărie (art.176 lit.d). Pentru ca infracţiunea să se consume nu este relevant dacă folosul material s-a obţinut sau nu, trebuie dovedit doar că acesta a fost mobilul faptei de ucidere.

c) omorul săvârşit asupra soţului sau unei rude apropiate. Împrejurarea agravantă constă deci în calitatea pe care o au în mod reciproc subiectul activ şi subiectul pasiv a omorului. Prin rude apropiate, conform art.149 C.pen. se înţeleg ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin înfiere, conform legii, astfel de rude. Acelaşi articol detaliază arătând că limitele prevăzute mai sus, se aplică în caz de înfiere cu efecte depline, persoanei înfiate cât şi descendenţilor acesteia şi în raport cu rudele fireşti. Periculozitatea deosebită a uciderii soţului sau unei rude apropiate este evidentă, întrucât printr-o astfel de faptă, suprimându-se viaţa unei persoane, cu atât mai mult că există şi un raport psihic presupus ca puternic, ori încălcarea dreptului la viaţă a unei astfel de persoane trebuie sancţionată mai aspru decât atunci când astfel de raporturi nu există.

Pentru a exista această împrejurare agravată calitatea de soţi sau de rude apropiate trebuie să existe în momentul săvârşirii infracţiunii. Dacă soţii divorţaseră sau căsătoria încetase prin constatarea nulităţii ei, înfierea se desfăcuse, împrejurarea prevăzută de art.175 lit. c C.pen. nu există.

În terminologia dreptului penal omorul asupra soţului sau unei rude apropiate primeşte uneori denumiri speciale: uxoricid, paricid, fratricid. Este o circumstanţă personală, care nu se răsfrânge asupra participanţilor (care vor răspunde pentru omor simplu). De asemenea, agravanta nu se aplică în caz de eroare asupra persoanei victimei, când făptuitorul intenţionând să ucidă altă persoană îşi ucide soţia.

d) profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra. Această împrejurare agravantă se întâlneşte atunci când făptuitorul a săvârşit omorul asupra unei persoane care nu avea posibilitatea fizică de a se apăra, iar făptuitorul a profitat de această stare pentru a comite fapta. Neputinţa de a se apăra este o neputinţă fizică care însă poate proveni din diferite cauze de ordin fizic sau psihic (de exemplu: uciderea unui copil de 1-2 ani, a unei persoane infirme, paralizate, a unei persoane narcotizate, a unei persoane handicapate psihic care nu realizează pericolul ce o ameninţă. Neputinţa de a se apăra a victimei trebuie să fie exterioară activităţii

făptuitorului.

Este necesar însă ca făptuitorul să fi cunoscut starea victimei şi să fi profitat de această stare.

e) prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane. Această împrejurare agravantă există atunci când făptuitorul foloseşte un mod de a ucide de natură să pună în pericol viaţa mai multor persoane, şi îşi dă seama de posibilitatea acestui pericol (de exemplu, folosire de gaze asfixiante, folosirea unei bombe etc.).

La această agravantă, sub aspectul laturii subiective, făptuitorul acţionează cu intenţie directă de a ucide persoana vizată şi cu intenţia indirectă în raport de folosirea mijloacelor periculoase, făptuitorul prevăzând şi acceptând acest pericol. Este o circumstanţă reală.

f) omorul săvârşit în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei. La această împrejurare agravantă alături de obiectul juridic special al omorului se mai adaugă şi un obiect juridic secundar privind atingerea adusă autorităţii, în anumite cazuri (de exemplu, uciderea unui funcţionar pentru că nu i-a rezolvat anterior o cerere, nu i-a acordat nişte drepturi).

Agravanta nu este aplicabilă dacă victima şi-a depăşit sau încălcat atribuţiile de serviciu.

g) omorul săvârşit pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse. Această împrejurare agravantă constă în aceea că făptuitorul a comis omorul pentru a se pune pe el sau pe altul la adăpost de o urmărire penală, de măsura preventivă a arestării sau de executarea unei pedepse. Pericolul social sporit rezultă tocmai din acest scop urmărit prin săvârşirea omorului prin care, în acelaşi timp se aduc atingere şi relaţiilor sociale privitoare la înfăptuirea justiţiei.

h) omorul săvârşit pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni.

Împrejurarea agravantă constă în acelaşi scop dublu urmărit ca şi la agravanta de mai sus, respectiv atingerea ce se aduce relaţiilor sociale privind dreptul la viaţă a persoanei, cât şi atingerea relaţiilor sociale privitoare la înfăptuirea justiţiei.

i) omorul săvârşit în public. Pericolul sporit al faptei este dat de locul săvârşirii omorului. Fapta este săvârşită în public în accepţiunea art.152 C.pen.

Pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseşte.

Pentru mai multe informatii privind activitatea noastra juridica accesati pagina: Avocati.