Falimentul societăţii de asigurare/reasigurare

 

Art. 245

(1)
Procedura falimentului societăţii de asigurare/reasigurare se deschide pe baza unei cereri introduse fie de Autoritatea de Supraveghere Financiară, fie de societatea de asigurare/reasigurare debitoare sau de creditorii acesteia, după caz.

(2)
Procedura falimentului unei societăţi de asigurare/reasigurare autorizate în România, precum şi a sucursalelor acesteia stabilite în alte state membre este guvernată de legea română în ceea ce priveşte regimul şi aplicarea procedurii falimentului, în mod special cu privire la:

a)
bunurile care fac obiectul acestei proceduri, precum şi regimul bunurilor dobândite de societatea de asigurare/reasigurare debitoare după deschiderea procedurii falimentului;

b)
atribuţiile societăţii de asigurare/reasigurare debitoare şi ale lichidatorului judiciar;

c)
condiţiile în care se poate invoca o compensare;

d)
efectele procedurii falimentului asupra contractelor în derulare, în care societatea de asigurare/reasigurare debitoare este parte;

e)
efectele procedurii falimentului asupra procedurilor individuale de executare silită promovate de creditorii de asigurări, cu excepţia cauzelor aflate pe rolul instanţelor din alte state membre;

f)
creanţele care trebuie să fie declarate asupra societăţii de asigurare/reasigurare debitoare şi regimul creanţelor care iau naştere după deschiderea procedurii falimentului;

g)
regulile privind declararea, verificarea şi admiterea creanţelor;

h)
regulile privind distribuirea veniturilor obţinute din valorificarea activelor, ordinea de prioritate a achitării creanţelor de asigurări şi drepturile creditorilor de asigurări care au obţinut o plată parţială după deschiderea procedurii falimentului în temeiul unui drept real sau prin invocarea compensării;

i)
condiţiile şi efectele închiderii procedurii falimentului;

j)
drepturile creditorilor după închiderea procedurii falimentului; suportarea costurilor şi a cheltuielilor aferente procedurii falimentului;

k)
regulile privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor juridice care prejudiciază drepturile şi interesele legitime ale creditorilor de asigurări.

 

Comentariu

 

Calitate procesuală să solicite deschiderea procedurii falimentului au societatea de asigurare/reasigurare debitoare şi creditorii acesteia. Legea conferă Autorităţii de Supraveghere Financiară legitimare procesuală pentru a fomula o cerere de deschidere a procedurii împotriva societăţii de asigurare/reasigurare care este în situaţie de insolvenţă, în virtutea rolului acesteia dintâi de autoritate de supraveghere.

Soluţia se explică dat fiind faptul că ASF are o implicare activă în sistemul asigurărilor din România şi este entitatea care deţine cele mai multe informaţii despre situaţia financiară a debitoarei, fiind obligată să asigure atât prevenirea insolvenţei acesteia, pe cât este posibil, prin măsuri de redresare financiară, cât şi formularea cererii de deschidere a procedurii falimentului, dacă sunt îndeplinite condiţiile legale în acest sens.

Regimul şi aplicarea procedurii falimentului în privinţa falimentului unei societăţi de asigurare/reasigurare autorizate în România, precum şi a sucursalelor acesteia stabilite în alte state membre sunt prevăzute de legea română.

Textul de lege are în vedere aplicarea regimului legii române cu privire la regimul de drept material al bunurilor care fac obiectul acestei proceduri, precum şi regimul bunurilor dobândite de societatea de asigurare/reasigurare debitoare după deschiderea procedurii falimentului, la condiţiile în care se poate invoca o compensare în contextul procedurii, la efectele procedurii falimentului asupra contractelor în derulare, în care societatea de asigurare/reasigurare debitoare este parte.

De asemenea, sunt aplicabile regulile de procedură ale legii române cu privire la drepturile şi obligaţiile societăţii de asigurare/reasigurare debitoare şi atribuţiile  lichidatorului judiciar. Sunt aplicabile, de asemenea, regulile legii române cu privire la efectele procedurii falimentului asupra procedurilor individuale de executare silită promovate de creditorii de asigurări (cel principal suspensiv şi cel derivat, al suspendării termenelor de prescripţie), cu excepţia cauzelor aflate pe rolul instanţelor din alte state membre.

Acestor entităţi li se aplică legea română atât în privinţa regulilor de stabilire a masei pasive, referitoare la declararea creanţelor, întocmirea tabelelor de creanţe, participarea creditorilor la procedură, regimul creanţelor curente,  distribuirea sumelor obţinute din valorificarea activelor debitoarei, condiţiile închiderii procedurii, efectele acesteia, suportarea cheltuielilor în procedură, sancţiunile aplicabile actelor juridice care încalcă drepturile recunoscute de lege pentru creditori.

 

Art. 246

(1)
În temeiul prezentului capitol, societatea de asigurare/reasigurare debitoare aflată în stare de insolvenţă, astfel cum aceasta este definită la art. 5 pct. 31 lit. a), este obligată să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusă procedurii falimentului. Cererea se depune în termen de cel mult 20 de zile de la data apariţiei stării de insolvenţă.

(2)
Înainte de înregistrarea la tribunal, cererea prevăzută la alin. (1) se înaintează Autorităţii de Supraveghere Financiară odată cu actele şi documentele doveditoare, în vederea analizării acesteia şi a formulării întâmpinării prevăzute la art. 248 alin. (1). Societatea de asigurare/reasigurare debitoare va anexa la cerere, în mod obligatoriu, registrul special al activelor admise să acopere rezervele tehnice, prevăzut în anexa nr. 2 la Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Comentariu

 

Societatea de asigurare/reasigurare este în insolvenţă dacă se află în oricare dintre următoarele situaţii:

    a) incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponibilităţile băneşti;

    b) scăderea valorii marjei de solvabilitate disponibile sub jumătate din limita minimă prevăzută de reglementările legale în vigoare pentru fondul de siguranţă;

    c)imposibilitatea restabilirii situaţiei financiare a societăţii de asigurare/reasigurare în cadrul procedurii de redresare financiară;

Incapacitatea de plată trebuie să fie o certitudine şi nu o supoziţie bazată pe cauze externe incerte, pe eventuala influenţă viitoare a unor fenomene economice şi sociale nedemonstrabile, etc. Incapacitatea de plată trebuie să fie o stare actuală şi să rezulte neîndoielnic din situaţiile financiare ale societăţii de asigurare/reasigurare, situaţii care ar trebui să contureze o imposibilitate de a face faţă datoriilor exigibile la momentul de referinţă cu disponibilităţile băneşti existente la respectivul moment. În disponibilităţi băneşti sunt incluse, spre exemplu, şi sumele puse la dispoziţie prin intermediul unei linii de credit, în măsura respectării destinaţiei acesteia.

Este în stare de insolvenţă societatea de asigurare/reasigurare a cărei marjă de solvabilitate disponibile scade sub jumătate din limita minimă prevăzută de reglementările legale în vigoare pentru fondul de siguranţă. Astfel de reglementări sunt emise în aplicarea Legii nr. 32/2000, fiind aprobate prin Ordin al Preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

În cazul în care societatea nu se poate redresa în cadrul procedurii de redresare financiară, aceasta va fi supusă direct procedurii falimentului, fiind în stare de insolvenţă portivit art. 5 pct. 31 din lege, la cererea persoanelor cărora le este conferită legitimare procesuală activă, inclusiv societăţii debitoare.

Cererea debitorului este inadmisibilă dacă se va introduce fără a se fi înaintat în prealabil către ASF pentru formularea întâmpinării şi nu se va depune odată cu aceasta. Conform art. 248 alin. (1) din lege, cererea se va înregistra odată cu întâmpinarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, prin care aceasta comunică dacă societatea de asigurare/reasigurare debitoare face sau nu face obiectul unei proceduri de redresare financiară, potrivit
art. 3
lit. b) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare. Suplimentar faţă de documentele prevăzute de art. 67 din lege, societatea debitoare va anexa la cerere registrul special al activelor admise să acopere rezervele tehnice, prevăzut în anexa nr. 2 la Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Cererea se va introduce obligatoriu dacă este îndeplinită condiţia
art. 5
pct. 31 lit. a) cu privire la starea de insolvenţă. Întârzierea în depunerea cererii de către societatea debitoare, dacă depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege pentru apariţia stării de insolvenţă, determină săvârşirea infracţiunii de bancrută simplă, cu aplicarea art. 240 Cod penal.

Considerăm că, deşi textul de lege face vorbire doar despre formularea cererii în condiţiile obligatorii, societatea debitoare ar putea formula cererea şi pe temeiul prevăzut de art. 5 pct. 31 lit.b), cu menţiunea că soarta cererii va fi determinată de poziţia manifestată de ASF prin întâmpinare, conform art. 248. Şi pentru cererea debitorului este necesară îndeplinirea condiţiei valorii prag ca şi creanţe minime cerute pentru formularea cererii, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 5 pct. 72 din lege.

De asemenea, potrivit literaturii de specialitate

^[266]

, „O altă particularitate a cererii de faliment a societăţii de asigurare o constituie termenul de introducere, care este de 20 de zile de la data apariţiei stării de insolvenţă. Se constată, aşadar, că termenul privind cererea societăţii de asigurare debitoare este diferit de termenul de 30 de zile al instituţiei de credit debitoare, precum şi de termenul (tot de 30 de zile) consacrat pentru depunerea cererii de insolvenţă de către debitorul din procedura dreptului comun.”

 

Art. 247

(1)
Creditorii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, alţii decât creditorii de asigurări ale căror sume pretinse se plătesc din disponibilităţile Fondului de garantare, pot înregistra la tribunal o cerere de deschidere a procedurii de faliment împotriva societăţii debitoare, în condiţiile prezentului capitol, dacă deţin o creanţă ce îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 5 pct. 20 şi 72.

(2)
Prevederile art. 246 alin. (2) se aplică în mod corespunzător în ceea ce priveşte înaintarea către Autoritatea de Supraveghere Financiară a cererii, a actelor şi documentelor doveditoare.

 

Comentariu

 

Fondul de garantare al asiguraţilor este destinat protejării asiguraților, beneficiarilor asigurării, precum și terţelor persoane păgubite, în cazul în care societatea de asigurare se află în faliment, în concordanţă cu prevederile art. 60 din Legea nr. 136/1995. Întrucât astfel de persoane beneficiază de despăgubirile Fondului de garantare, acestea nu vor avea legitimare procesuală activă pentru formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

Condiţiile de drept comun în materie, impuse de art. 5 pct. 20 din lege, referitoare la caracterul cert, lichid şi exigibil şi la serviciul datoriei (peste 60 de zile de la scadenţă) privind şi cele ale art. 5 pct. 72 privind valoarea – prag sunt aplicabile şi cererilor creditorilor îndreptate împotriva societăţilor de asigurare.

Fiind impusă şi în cazul cererilor creditorilor, neataşarea la cererea de deschidere a procedurii a întâmpinării ASF, pentru ca instanţa să se poată pronunţa în funcţie de conţinutul acesteia potrivit art. 248 alin. (2) din lege, va conduce la respingerea cererii ca inadmisibilă.

 

Art. 248

(1)
Cererea prevăzută la art. 246 alin. (1) şi la art. 247 alin. (1) se înregistrează de tribunal odată cu întâmpinarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, prin care aceasta comunică dacă societatea de asigurare/reasigurare debitoare face sau nu face obiectul unei proceduri de redresare financiară, potrivit art. 3 lit. b) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, pentru restabilirea situaţiei sale financiare sau, după caz, pentru onorarea plăţilor către creditori, în cadrul unor măsuri administrative de redresare financiară.

(2)
Deschiderea procedurii falimentului se pronunţă de judecătorul-sindic dacă:

a)
Autoritatea de Supraveghere Financiară a comunicat, prin întâmpinare, că la data formulării cererii de deschidere a procedurii falimentului nu se află în curs de desfăşurare o procedură de redresare financiară a activităţii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, în condiţiile Legii nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare; sau

b)
Autoritatea de Supraveghere Financiară a comunicat, prin întâmpinare, că nu există posibilităţi reale de restabilire a situaţiei financiare a societăţii şi de plată a creanţelor tuturor creditorilor acesteia în cadrul unei proceduri de redresare financiară.

 

Comentariu

 

Pentru ca judecătorul sindic să poată soluţiona în mod corect şi cu mai multă celeritate cererea de deschidere a procedurii formulată de societatea debitoare sau de creditori, a fost instituită obligaţia solicitantului de a ataşa întâmpinarea ASF. Prin întâmpinare ASF va trebui să comunice dacă:

1. La data formulării cererii de deschidere a procedurii falimentului se află în curs de desfăşurare sau nu o procedură de redresare financiară a activităţii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, în condiţiile
Legii nr. 503/2004
, republicată, cu modificările ulterioare.

2. Există sau nu posibilităţi reale de restabilire a situaţiei financiare a societăţii şi de plată a creanţelor tuturor creditorilor acesteia în cadrul unei proceduri de redresare financiară.

Instanţa va analiza cererea societăţii debitoare sau a creditorului cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale ale art. 5 pct. 31 şi celelalte condiţii impuse de dreptul comun în materie şi dacă sunt îndeplinite condiţiile respective, iar ASF comunică faptul că nu există în derulare o procedură de redresare care să conducă la restabilirea situaţiei financiare a societăţii şi la plata creanţelor tuturor creditorilor acesteia în cadrul unei proceduri de redresare financiară, sau dacă, deşi există în derulare o procedură de redresare, aceasta nu se previzionează a fi finalizată cu succes, va pronunţa o hotărâre de deschidere a procedurii falimentului.

 

Art. 249

(1)
În temeiul prezentului titlu, Autoritatea de Supraveghere Financiară poate introduce o cerere privind deschiderea procedurii falimentului împotriva unei societăţi de asigurare/reasigurare debitoare, în oricare dintre situaţiile prevăzute la art. 5 pct. 31 lit. b) sau c).

(2)
Cererea va fi însoţită de următoarele înscrisuri, după caz:

a)
hotărârea Autorităţii de Supraveghere Financiară privind retragerea autorizaţiei de funcţionare a societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, constatarea stării de insolvenţă şi promovarea cererii privind deschiderea procedurii falimentului împotriva acesteia;

b)
decizia Autorităţii de Supraveghere Financiară privind închiderea procedurii de redresare financiară, urmată de deschiderea procedurii falimentului împotriva societăţii de asigurare/reasigurare;

c)
orice alte acte sau documente care sunt necesare pentru justificarea cererii de învestire a tribunalului.

 

Comentariu

 

ASF, în calitatea de autoritate de supraveghere poate formula o cerere de deschidere a procedurii întemeiate pe următoarele temeiuri prevăzute de art. 5 pct. 31 lit.b) şi c):

- scăderea valorii marjei de solvabilitate disponibile sub jumătate din limita minimă prevăzută de reglementările legale în vigoare pentru fondul de siguranţă;

-imposibilitatea restabilirii situaţiei financiare a societăţii de asigurare/reasigurare în cadrul procedurii de redresare financiară.

Respectiva autoritate are dreptul de a solicita documente şi informaţii societăţii de asigurare/reasigurare şi obligaţia să îndeplinească demersurile de verificare a valorii marjei de solvabilitate pentru astfel de societăţi şi să iniţieze procedurile de redresare financiară dacă sunt întrunite condiţiile art. 7 din Legea nr. 503/2004, care au în vedere inclusiv indicatorii marjei de solvabilitate.

ASF va ataşa cererii de deschidere a procedurii, după caz, actele prevăzute de art. 249 alin. (2). Deciziile prevăzute la  art. 249 alin. (2) li. a) şi b) pot fi atacate în  contencios administrativ. Astfel cum dispun prevederile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, contestaţia împotriva deciziei se introduce la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 10 zile de la data comunicării. De precizat că potrivit art. 19 alin. (3) din acelaşi act normativ contestaţia nu suspendă executarea deciziei.

Dacă va constata că situaţia societăţii de asigurare/reasigurare nu mai poate fi redresată în cursul procedurii de redresare financiară sau ne aflăm deja în situaţia în care valorea marjei de solvabilitate disponibile se află sub minimul admis de prezenta reglementare, ASF va fi îndreptăţită să ceară deschiderea procedurii.

În cazul în care a fost derulată o procedură de redresare financiară fără succes, Autoritătea de Supraveghere Financiară va prezenta decizia privind închiderea procedurii de redresare financiară, urmată de deschiderea procedurii falimentului împotriva societăţii de asigurare/reasigurare, conform art. 249 alin. (2) lit. b) din lege, prin raportare la prevederile art. 15 lit c) din Legea nr. 503/2004. În acest caz considerăm că va trebui prrezentată de asemenea şi hotărârea Autorităţii de Supraveghere Financiară privind retragerea autorizaţiei de funcţionare a societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, constatarea stării de insolvenţă şi promovarea cererii privind deschiderea procedurii falimentului împotriva acesteia, reglementată de art. 249 alin. (2) lit.a).

Dintre documentele prevăzute la art. 249 alin. (2)  acest din urmă document este suficient a fi depus dacă starea de insolvenţă a fost constatată înainte de a se fi deschis o procedură de redresare financiară, stabilindu-se că societatea de asigurare/reasigurare înregistrează o scădere a valorii marjei de solvabilitate disponibile sub jumătate din limita minimă prevăzută de reglementările legale în vigoare pentru fondul de siguranţă potrivit art. 5 pct. 31 lit.b).

Decizia ASF va fi însoţită de orice documente necesare probării stării de insolvenţă, inclusiv care au fundamentat decizia ASF.

 

Art. 250

(1)
În urma înregistrării cererii, potrivit art. 246-249, se vor cita societatea de asigurare/reasigurare debitoare şi, după caz, creditorul care a formulat cererea sau Autoritatea de Supraveghere Financiară. Totodată, va fi notificat şi Fondul de garantare.

(2)
Contestaţia societăţii de asigurare/reasigurare împotriva cererii prevăzute la art. 247 sau 249 poate fi introdusă în cel mult 5 zile de la data primirii notificării cu privire la înregistrarea unei astfel de solicitări. Contestaţia se judecă cu celeritate şi cu precădere. Împotriva hotărârii judecătorului-sindic se poate exercita numai apel.

(3)
La primul termen de judecată, judecătorul-sindic va analiza cererea introductivă şi înscrisurile depuse şi, în situaţia în care societatea de asigurare/reasigurare debitoare nu a contestat existenţa stării de insolvenţă, potrivit alin. (2), va pronunţa o hotărâre de deschidere a procedurii falimentului.

 

Comentariu

 

Pe lângă societatea debitoare, vor fi citaţi creditorul, dacă acesta a formulat cererea de deschidere a procedurii falimentului, sau ASF, dacă cererea de deschidere a procedurii îi aparţine, fiindu-le communicate înscrisurile ataşate cererii, potrivit dreptului comun în materie. Cererea va fi notificată şi Fondului de garantare şi, cu respectarea art. 72 alin. (2) din lege, organului fiscal compentent.

Dacă cererea este formulată de debitor, aceasta se va judeca în procedură necontencioasă, în contradictoriu cu ASF.

Împotriva cererii creditorului sau a ASF societatea de asigurare/reasigurare debitoare va putea formula contestaţie în termen de 5 zile de la data notificării cererii de deschidere a procedurii. Din prevederile art. 250, prin raportare la economia textului art. 72 din lege, rezultă faptul că cererea de deschidere a procedurii formulată de creditor sau ASF se judecă odată cu contestaţia. Regulile în materia probelor ar trebui să fie aceleaşi ca şi în cazul insolvenţei de drept comun.

În cazul neformulării în termenul legal a contestaţiei instanţa va pronunţa o hotărâre de admitere a cererii şi de deschidere a procedurii falimentului.

Astfel cum a fost statuat pe cale doctrinară

^[267]

, „Textul analizat nu are în vedere situația și soluția în cazul depunerii unei contestații de către societatea debitoare. Cu toate acestea, soluția nu poate fi decât cea privind rezultatul judecării contestației. În consecință, judecătorul-sindic va deschide procedura falimentului atât în situația în care societatea de asigurare/reasigurare nu a contestat existența stării de insolvență, cât și în cazul în care debitoarea a formulat contestație, dar aceasta a fost respinsă. Tot astfel, judecătorul-sindic nu va deschide procedura falimentului dacă Autoritatea de Supraveghere Financiară comunică prin întâmpinare că societatea de asigurare are posibilități reale de redresare financiară.”

 

Art. 251

Lichidatorul judiciar, practician în insolvenţă, este desemnat în condiţiile art. 63, oferta acestuia fiind depusă după obţinerea avizului prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară. În lipsa unor oferte depuse la dosar, judecătorul-sindic va desemna un lichidator judiciar din rândul practicienilor în insolvenţă agreaţi de Autoritatea de Supraveghere Financiară. Obligaţia obţinerii avizului prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară revine şi practicienilor în insolvenţă propuşi spre desemnare ca lichidatori judiciari de către adunarea creditorilor.

 

Comentariu

 

La fel ca şi în cazul falimentului instituţiilor de credit, legiuitorul implică autoritatea de supraveghere în cadrul procedurii, în speţă ASF, dat fiind specificul unor astfel de entităţi, în ceea ce priveşte avizarea prealabilă a ofertei practicianului în insolvenţă sau desemnarea lichidatorului din rândul lichidatorilor agreaţi de această autoritate, în cazul în care la dosar nu se depun oferte din partea unor practicieni în insolvenţă.

Rolul activ al ASF în stabilirea practicianului în insolvenţă este stabilit atât în situaţia desemnării lichidatorului judiciar provizoriu cât şi la confirmarea lichidatorului judiciar desemnat de adunarea creditorilor.

Dacă în cazul ofertelor depuse, practicienii se preocupă de obţinerea avizului ASF, se remarcă faptul că legea face vorbire de „practicieni agreaţi” de această autoritate în cazul lipsei unei oferte. Legea nu stabileşte o procedură de agreere în principiu a unor practicieni pe o listă de acest tip, ceea ce lasă deschisă posibilitatea ca printr-un act normativ să se adopte o asemenea procedură de stabilire a unei liste de practicieni agreaţi.

Aceasta întrucât, considerăm că nici chiar asemenea proceduri de interes larg nu justifică stabilirea în mod discreţionar a unui practician într-o asemenea procedură, cu încălcarea oricăror reguli de competiţie impuse pentru o asemenea profesie liberală.

În asemenea împrejurare, în condiţiile alcătuirii unei asemenea liste în conformitate cu anumite reguli clare, transparente, practicianul va putea solicita obţinerea unui asemenea aviz pentru o anume procedură prevăzută de capitolul de faţă doar după ce a accesat în prealabil şi a fost inclus pe lista de practicieni agreaţi de catre ASF, actualizată periodic potrivit unor criterii precise.

Astfel cum a fost completat în literatura de specialitate

^[268]

, „În cazul în care cererea de faliment este făcută de către Autoritatea de Supraveghere Financiară și propune un lichidator judiciar, se prezumă că aceasta a dat și avizul prealabil practicianului de insolvență pe care l-a propus.”

 

Art. 252

(1)
În urma pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, lichidatorul judiciar comunică de îndată despre aceasta părţilor interesate, Fondului de garantare, precum şi oficiului registrului comerţului unde este înregistrată societatea de asigurare/reasigurare debitoare, în vederea efectuării menţiunii "societate de asigurare/reasigurare în faliment". Comunicarea se publică, prin grija Fondului de garantare, în cel puţin două ziare de circulaţie naţională, potrivit dispoziţiilor legale.

(2)
În cazul în care societatea de asigurare/reasigurare debitoare are deschise sucursale şi/sau filiale în alte ţări, Autoritatea de Supraveghere Financiară comunică de îndată autorităţii de supraveghere din ţara gazdă a sucursalei/filialei respective despre hotărârea privind deschiderea procedurii de faliment, potrivit prezentului titlu.

(3)
Toate cheltuielile aferente măsurilor prevăzute la alin. (1) se suportă din patrimoniul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare; în lipsa disponibilităţilor necesare se utilizează fondul de lichidare prevăzut în prezentul titlu.

(4)
De la data deschiderii procedurii, toate actele societăţii de asigurare/reasigurare debitoare poartă menţiunea prevăzută la alin. (1).

Comentariu

 

Publicitatea deschiderii procedurii falimentului se realizează prin efectuarea demersurilor lichidatorului de notificare de deschidere a procedurii, părţilor interesate sau instituţiilor prevăzute de lege  (debitorul, creditorul, dacă procedura a fost deschisă la cererea celui din urmă, Autoritatea de Supraveghere Financiară), Fondului de garantare şi oficiului registrului comerţului unde este înregistrată societatea de asigurare/reasigurare debitoare pentru ca această instituţie să înregistreze menţiunea "societate de asigurare/reasigurare în faliment". Lichidatorul judiciar va publica hotărârea judecătorului-sindic în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi în cel puţin două ziare de circulaţie naţională, astfel cum rezultă din pevederile art. 262 din lege.

Rolul principal al notificării Fondului de garantare este acela ca această instituţie să demareze  procedura de despăgubire a asiguraţilor, conform Legii nr. 503/2004, devenind ulterior pentru sumele despăgubite creditor al societăţii de asigurare/reasigurare prin subrogare în drepturile creditorilor de asigurări, în temeiul art. 27 din Legea nr. 503/2004. Fondul de garantare are obligaţia de preluare a informaţiilor şi documentelor şi de publicare a listei creditorilor de asigurări potrivit prevederilor art. 23 din Legea nr. 503/2004. În acelaşi timp, în strânsă corelare, la art. 252 alin. (1) se prevede pentru aceeaşi instituţie obligaţia efectuării demersurilor de publicitate a deschiderii procedurii în două ziare de circulaţie naţională.

Prin grija ASF va fi înştiinţată şi autoritatea de supraveghere omoloagă din ţara în care societatea de asigurare/reasigurare deţine sucursale şi/sau filiale despre deschiderea procedurii falimentului.

În plus, astfel cum a fost exprimat în literatura de specialitate

^[269]

, „Publicitatea stării de faliment în care se află societatea de asigurare/reasigurare debitoare se realizează şi prin actele care emană de la aceasta, deoarece de la data deschiderii procedurii trebuie să aibă consemnată pe toate actele ce emană de la aceasta menţiunea „societate de asigurare/reasigurare în faliment”. Deşi în acest caz s-ar fi impus, mai evident decât în cazul societăţilor de drept comun, o menţiune măcar şi într-o limbă de circulaţie internaţională, această menţiune lipseşte nemotivat dintre dispoziţiile legale. Opinăm că este vorba despre o omisiune a legiuitorului de corelare şi este recomandat a fi efectuată menţiunea privind starea societăţii şi în cele două limbi de circulaţie internaţională, franceză şi engleză, având în vedere faptul că şi în cuprinsul art. 83 din Codul insolvenţei se stabileşte această obligaţie pentru publicările efectuate ulterior rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii.”

 

Art. 253

(1)
În urma deschiderii procedurii falimentului se interzice, sub sancţiunea nulităţii, acţionarilor semnificativi ai societăţii de asigurare/reasigurare debitoare sau persoanelor care au deţinut funcţii de conducere să înstrăineze acţiunile deţinute la societatea de asigurare/reasigurare debitoare, fără avizul prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară şi fără aprobarea judecătorului-sindic.

(2)
Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea acţiunilor, potrivit alin. (1), în registrele speciale de evidenţă ţinute de societatea de asigurare/reasigurare debitoare sau în registrele independente.

 

Comentariu

 

Înstrăinarea acţiunilor cu încălcarea prevederilor art. 253 este lovită de nulitate absolută în cazul în care nu a fost obţinut în prealabil avizul ASF şi ulterior aprobarea judecătorului sindic,  dat fiind că ar fi incidentă încălcarea unei norme imperative. Terţii care ar dobândi prin cesiune acţiunile au posibilitatea şi obligaţia de minimă diligenţă de a se informa cu privire la înregistrarea la Registrul Comerţului a menţiunii cu privire la starea de faliment a societăţii de asigurare/ reasigurare.

Reglementarea ocroteşte mai bine interesele terţilor care ar putea achiziţiona de la  acţionarii semnificativi sau persoanele care au deţinut funcţii de conducere în cadrul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare decât în cazul instituţiei de credit debitoare, întrucât în acest caz procedura prevede şi atribuţia judecătorului sindic de a dispune indisponibilizarea acţiunilor în registrele speciale de evidenţă ţinute de societatea de asigurare/reasigurare debitoare sau în registrele independente.

Astfel cum a fost statuat doctrinar

^[270]

, „În acest articol legiuitorul reglementează un alt efect al deschiderii procedurii falimentului constând în interdicția înstrăinării participațiilor la capitalul social al debitorului. Interdicția nu vizează toti deținătorii de acțiuni, ci doar acționarii semnificativi și persoanele care au deținut funcții de conducere în cadrul societății debitoare. În conformitate cu Legea nr. 32/2000 (art. 2 pct. 10), prin acționar semnificativ se înțelege orice persoană care, în mod nemijlocit și singură ori prin intermediul sau în legătură cu alte persoane fizice sau juridice, exercită drepturi ce decurg din deținerea unor acțiuni, care cumulate reprezintă cel puțin 10% din capitalul social al unui asigurător/reasigurător ori îi conferă acestuia cel puțin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generala a acționarilor sau care are posibilitatea de a exercita influențe semnificative aspra unui asigurător/reasigurător, broker de asigurare și/sau reasigurare în care are poziția semnificativă, după caz.”

 

Art. 254

Procedura falimentului prevăzută în prezentul capitol, cu excepţia apelului prevăzut la art. 256 alin. (2), este de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul principal al societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, care figurează în evidenţele oficiului registrului comerţului, şi este exercitată de un judecător-sindic desemnat în condiţiile legii.

 

Comentariu

 

Regulile privind instanţa competentă în privinţa procedurii falimentului societății de asigurare/reasigurare sunt identice cu cele de drept comun în materie. Astfel, prin sintagma de „sediu principal” se va înţelege sediul social al societăţii înregistrat la registrul comerţului, astfel cum prevăd şi dispoziţiile generale ale art. 41 din lege. În cazul schimbării sediului social cu mai puţin de 6 luni înainte de data depunerii cererii de deschidere a procedurii, instanţa competentă va fi cea în care societatea de asigurare/reasigurare debitoare a avut sediul social înregistrat la registrul comerţului înainte de schimbare. Atribuţiile vor fi exercitate de un judecător sindic.

 

Art. 255

Prin hotărârea de deschidere a procedurii falimentului, judecătorul-sindic ridică administratorilor societăţii de asigurare/reasigurare debitoare dreptul de a reprezenta societatea, de a administra bunurile acesteia şi de a dispune de ele.

 

 

 

 

Comentariu

 

Regula ridicării dreptului de administrare al debitorului după deschiderea procedurii falimentului este aplicabilă şi în cazul falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, prerogativa aceasta, împreună cu cea de reprezentare, va fi preluată de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, care va efectua doar actele de procedură şi cele necesare în vederea lichidării averii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare.

De asemenea, potrivit doctrinei

^[271]

, „Legea prevede că aceste drepturi se ridică administratorilor societății, dar se impune observația că textul nu este corelat cu prevederile Legii nr. 32/2000 și cu cele ale Legii nr. 31/1990, potrivit cărora societățile pe acțiuni, cum sunt cele și de asigurare, pot fi administrate și conduse în sistem unitar (clasic – compus din administrator și director), dar și în sistem dualist, unde organele de conducere sunt consiliul de supraveghere și directoratul. Potrivit regulilor care cârmuiesc sistemul dualist de administrare și conducere ale societății pe acțiuni, dreptul de reprezentare și de administrare aparține directoratului. În consecință, legiuitorul trebuia să facă referire și la membrii directoratului sau să folosească exprimarea generală <membrii organelor de administrare și conducere ale societății de asigurare/reasigurare debitoare> ”

 

Art. 256

(1)
Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate numai cu apel.

(2)
Apelul se judecă de către Curtea de apel, cu celeritate şi cu precădere. Dispoziţiile art. 43 şi 44 se aplică în mod corespunzător.

 

Comentariu

 

Hotărârile judecătorului sindic sunt supuse numai căii de atac a apelului, termenul de apel fiind cel de drept comun în materie, respectiv  de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin BPI, iar apelul va fi soluţionat de curtea de apel competentă din punct de vedere teritorial potrivit prevederilor C.pr.civ. În privinţa instanţei competente să soluţioneze apelul, soluţia noii reglementări este una firească, respectiv aceea de a de a unifica regulile de procedură aplicabile insolvenţei difeitelor entităţi, dat fiind că prevederea art. 38 din Legea nr. 503/2004 care instituia o competenţă de soluţionare unică nu avea nici un fel de fundament practic.

Excepţiile de la regula caracterului nesuspensiv de executare al apelului exercitat împotriva hotărârii judecătorului sindic, instituite de dreptul comun în materie, respectiv art. 43 alin. (5), funcţionează şi în cazul acestor proceduri speciale, spre deosebire de regulile mai exigente aplicabile în materia hotărârilor de deschidere a procedurii falimentului pronunţate în cazul falimentului instituţiilor de credit care nu îngăduie o astfel de excepţie.

 

Art. 257

(1)
În plus faţă de dispoziţiile stabilite prin art. 45, judecătorul-sindic are următoarele atribuţii:

a)
notificarea Fondului de garantare, precum şi a Autorităţii de Supraveghere Financiară cu privire la înregistrarea cererilor introductive;

b)
judecarea contestaţiei asigurătorului/reasigurătorului împotriva cererii introductive formulate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, de creditorii de asigurări şi de ceilalţi creditori, după caz;

c)
judecarea cererilor Autorităţii de Supraveghere Financiară privind nulitatea sau anularea unor acte frauduloase, prejudiciabile intereselor şi drepturilor creditorilor de asigurări, anterioare deschiderii procedurii de faliment;

d)
judecarea cererilor de compensare a creanţelor, formulate de societatea de asigurare/reasigurare sau de creditorii de asigurări, după caz, cu avizul Autorităţii de Supraveghere Financiară;

e)
judecarea contestaţiilor formulate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, de societatea de asigurare/reasigurare debitoare, de creditorii de asigurări ori de oricare persoană interesată, după caz, împotriva măsurilor dispuse de lichidatorul judiciar;

f)
judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere, a cenzorilor, a auditorilor financiari şi a personalului de execuţie sau cu atribuţii de control din cadrul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare care au contribuit la ajungerea asigurătorului/reasigurătorului în insolvenţă.

(2)
În îndeplinirea atribuţiilor sale, care presupun aplicarea unor reglementări specifice activităţii de asigurare desfăşurate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare, judecătorul-sindic poate cere şi opinia Autorităţii de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate administrativă autonomă de specialitate.

 

Comentariu

 

Atribuţiile judecătorului sinidc, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 45, ce constituie dreptul comun, sunt completate cu atribuţii specifice procedurii speciale.

Cu toate că debitorul sau creditorul, înainte să depună cererea, trebuie să o fi înregistrat la ASF în vederea comunicării întâmpinării,  judecătorul sindic va efectua notificarea Fondului de garantare şi a Autorităţii de Supraveghere Financiară despre înregistrarea la tribunal a cererii de deschidere a procedurii. Ulterior împlinirii termenului de formulare a eventualei contestaţii, ASF va fi şi citată, în conformitate cu prevederile art. 250 din lege, cu comunicarea totodată a eventualelor alte înscrisuri şi a termenului acordat în vederea soluţionării cererii precum şi, dacă este cazul, a contestaţiei la cererea de deschidere a procedurii.  

Judecătorul va judeca şi contestaţiile formulate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare împotriva cererii de deschidere a procedurii formulată de ASF sau de creditorii îndreptăţiţi potrivit legii să formuleze astfel de cereri.

Judecătorul sindic are conferită şi atribuţia judecării cererilor Autorităţii de Supraveghere Financiară privind nulitatea sau anularea unor acte frauduloase, prejudiciabile intereselor şi drepturilor creditorilor de asigurări, anterioare deschiderii procedurii de faliment. Atribuţia este cea specifică anulării actelor frauduloase, astfel cum acestea sunt reglementate de prevederile art. 117 -122 din lege, transpusă în competenţele de drept comun ale judecătorului sindic la prevederile  art. 45 alin. (1) lit. i). Spre deosebire de acţiunea aplicabilă entităţilor de drept comun, în cazul falimentului societăţii de asigurare/reasigurare, pe lângă presoanele îndreptăţite să formuleze o asemenea cerere conform art. 118 din lege, Autorităţii de Supraveghere Financiară capătă la rândul său legitimare procesuală activă în considerarea calităţii acesteia de autoritate de supraveghere şi prin prisma informaţiilor şi documentelor pe care aceasta le deţine din această perspectivă.

Spre deosebire de prevederile art. 90 care conferă lichidatorului judiciar atribuţia constatării compensării, în situaţia falimentului societăţii de asigurare/reasigurare, dată fiind natura activităţii debitoarei şi modul de generare a unor creanţe împotriva unei asemenea entităţi, care ar putea fi compensate, compensarea a fost lăsată în atribuţia judecătorului sindic, care va trebui ca în anumite situaţii să facă adevărate analize cu privire la existenţa şi întinderea unor creanţe propuse a se compensa, cu avizul autorităţii de supraveghere.

Judecătorul sindic va soluţiona şi contestaţiile la măsurile îndeplinite sau dispuse de lichidatorul judiciar. Se observă că astfel de contestaţii vor putea fi formulate, nu doar de creditori, debitor şi de orice persoană interesată, ci şi de ASF, care justifică o legitimare procesuală nu prin prisma unui interes propriu, ci prin prisma rolului de autoritate de supraveghere.

Fondul de garantare nu este menţionat la art. 257 alin. (1) lit. e) cu toate că textul de lege îl îndrituieşte expres la formularea unei asemenea contestaţii potrivit art. 259 alin. (1) din lege. Fondul de garantare va avea însă o asemenea legitimare procesuală tocmai în considerarea calităţii sale de creditor îndreptăţit să participe la procedură, după despăgubirea creditorilor de asigurări, sau de persoană interesată pentru eventualitatea că va deveni un asemenea creditor după despăgubirea respectivilor creditori.

Judecătorul sindic va avea în atribuţii şi acţiunea specială privind atragerea răspunderii persoanelor vinovate de starea de insolvenţă a societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, cu menţiunea că această acţiune nuanţează suplimentar faţă de cea de la art. 169 funcţii ale persoanelor ce au avut prerogative importante în cadrul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare şi care ar putea, de regulă, prin acţiunile sau inacţiunile lor să cauzeze starea de insolvenţă, fiind astfel indicaţi cenzorii, auditorii financiari, personalul de execuţie sau cu atribuţii de control.

Din acest punct de vedere, dată fiind şi complexitatea determinată de natura activităţii în sine, dar şi perspectiva pluralităţii de persoane care pot fi considerate răspunzătoare de starea de insolvenţă, misiunea judecătorului sinidic este mai complexă, presupunând o analiză mult mai detaliată şi profundă în comparaţie cu astfel de acţiunile similare din procedurile derulate faţă de debitori de drept comun.

Astfel cum precizam anterior, avizul ASF este conceput ca fiind un suport acordat judecătorului sindic atât din punct de vedere tehnic, cât şi din perspectiva informaţiilor concrete deţinute cu privire la debitoare, motiv pentru care se reglementează posibilitatea ca judecătorul să ceară opinia ASF în astfel de cauze în care sunt incidente reglementări specifice activităţii de asigurare.

În ceea ce privește competența de judecare a cererilor de compensare a creanţelor, redăm suplimentar opinia literaturii de specialitate

^[272]

potrivit căreia „Spre deosebire de dreptul comun al insolvenţei, unde se prevede că operaţiunea de compensare poate fi constatată de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, după caz, art. 257 dă în competenţa exclusivă a judecătorului-sindic judecarea cererilor de compensare a creanţelor din falimentul societăţilor de asigurare. Având în vedere faptul că atributul judecării cererii de compensare a creanţelor revine judecătorului-sindic, apreciem că pe calea unei astfel de cereri pot fi soluţionate atât compensările legale, cât şi compensările judiciare.”

 

Art. 258

În plus faţă de dispoziţiile stabilite prin art. 64, lichidatorul judiciar are următoarele atribuţii:

a)
analizarea activităţii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi a împrejurărilor care au condus la starea de insolvenţă a acesteia, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă intrarea în faliment a societăţii de asigurare/reasigurare, şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii acestora în condiţiile art. 268. Raportul întocmit este supus judecătorului-sindic, în cel mult 40 de zile de la data desemnării sale; un exemplar al acestui raport se va transmite şi Autorităţii de Supraveghere Financiară. La cererea lichidatorului judiciar, pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate, prin încheiere, să prelungească perioada de prezentare a raportului;

b)
notificarea cu privire la pronunţarea hotărârii de intrare în procedura falimentului a societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

c)
verificarea creanţelor Fondului de garantare, precum şi a oricăror altor sume cuvenite acestuia, potrivit prezentului titlu, cu respectarea drepturilor, a privilegiilor şi/sau a garanţiilor sale legale;

d)
menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare, cu avizul Autorităţii de Supraveghere Financiară;

e)
conducerea activităţii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, respectiv efectuarea operaţiunilor în interesul procedurii de faliment, inclusiv recuperarea primelor de asigurare restante, aferente contractelor de asigurare;

f)
încheierea acordurilor de plată a creanţelor de asigurări, cu avizul Autorităţii de Supraveghere Financiară, şi confirmarea lor de către judecătorul-sindic, cu sau fără garantarea acestora cu activele societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

g)
angajarea, cu respectarea prevederilor legale, a personalului necesar în vederea lichidării şi conducerea activităţii acestuia, angajarea putându-se face şi din cadrul personalului existent al societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

h)
introducerea acţiunilor pentru anularea actelor frauduloase, încheiate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare în dauna drepturilor creditorilor de asigurări în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii;

i)
introducerea acţiunilor pentru anularea constituirilor de drepturi de preferinţă sau transferuri de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, efectuate de către societatea de asigurare/reasigurare debitoare prin:

1.
acte de transfer cu titlu gratuit, cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar, efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii;

2.
acte încheiate cu un acţionar ce deţine cel puţin 5% din acţiunile societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

3.
acte încheiate cu un administrator, director sau cu orice alt membru al organelor de conducere şi supraveghere ale societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

4.
acte încheiate cu orice altă persoană fizică sau juridică aflată în legătură strânsă cu societatea de asigurare/reasigurare debitoare. O persoană se află în legătură strânsă cu societatea atunci când:

- deţine o participaţie directă sau prin intermediul unei relaţii de control de cel puţin 20% din capitalul social ori din drepturile de vot ale societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

- este permanent legată de societatea de asigurare/reasigurare debitoare prin intermediul unei relaţii de control sau, după caz, înfăptuieşte o politică comună faţă de aceasta;

- exercită atribuţii de control asupra societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

j)
introducerea de acţiuni pentru anularea constituirilor de cauze de preferinţă sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii, executate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare în dauna creditorilor de asigurări prin:

1.
acte încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditorii de asigurări sau de a leza în orice mod drepturile acestora;

2.
operaţiuni comerciale în care prestaţia societăţii de asigurare/reasigurare debitoare o depăşeşte în mod vădit pe cea primită, efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii;

3.
acte de transfer de proprietate către un creditor în folosul acestuia sau pentru stingerea unei datorii anterioare, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în cadrul procedurii este mai mică decât valoarea actului de transfer;

4.
constituirea unui drept de preferinţă pentru o creanţă care era chirografară în cele 4 luni anterioare deschiderii procedurii;

5.
acte de transfer cu titlu gratuit, cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar derulate potrivit legii, efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii falimentului;

6.
acte încheiate de persoanele semnificative sau de acţionarii semnificativi cu societatea de asigurare/reasigurare debitoare în cadrul căreia deţin această calitate, în anul anterior începerii procedurii falimentului;

k)
urmărirea încasării oricăror creanţe din patrimoniul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani, efectuate de aceasta anterior înregistrării cererii introductive de deschidere a procedurii; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor societăţii de asigurare/reasigurare;

l)
întocmirea unui raport lunar asupra evoluţiei procedurii de faliment, pe care îl va prezenta judecătorului-sindic şi îl va publica în BPI;

m)
sesizarea judecătorului-sindic despre orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;

n)
încheierea oricăror documente, în numele societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, iniţierea şi coordonarea, în numele acesteia, a oricărei acţiuni sau proceduri legale;

o)
întocmirea situaţiilor financiare finale de lichidare. Dacă lichidarea se prelungeşte peste durata unui exerciţiu financiar, lichidatorul judiciar este obligat să întocmească situaţiile financiare anuale şi să le depună la organele şi la termenele prevăzute în modelele situaţiilor financiar-contabile pentru societăţi reglementate de Legea nr.
31/1990
, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

p)
îndeplinirea oricăror dispoziţii ale Autorităţii de Supraveghere Financiară, emise în calitate de autoritate administrativă autonomă de specialitate competentă, în cazurile expres prevăzute de lege, cu confirmarea judecătorului-sindic, în vederea garantării apărării intereselor şi drepturilor creditorilor de asigurări;

q)
lichidarea bunurilor şi valorificarea drepturilor din patrimoniul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, cu avizul prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară şi cu înştiinţarea Fondului de garantare, cu aprobarea adunării creditorilor, urmărindu-se valorificarea optimă a acestora, în scopul achitării datoriilor către creditorii de asigurări, prin:

1.
tranzacţii privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive prin care o societate de asigurare/reasigurare, cu o situaţie financiară bună sau foarte bună, achiziţionează, în tot sau în parte, activele societăţii de asigurare/reasigurare debitoare şi îşi asumă, parţial sau total, pasivele acesteia;

2.
vânzarea de bunuri, precum: clădiri, terenuri, aparatură, valori mobiliare;

3.
orice alte tehnici de valorificare a activelor societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, cum ar fi cesiunile de creanţă sau novaţiile realizate în interesul procedurii falimentului la o valoare negociată;

r)
efectuarea oricăror acte de procedură cerute de prezentul capitol.

 

Comentariu

 

Lichidatorul va avea atribuţiile prevăzute de art.  64, dreptul comun în materie, cu completările şi derogările specifice art.258 din lege. Enumerarea atribuţiilor lichidatorului, ca atribuţii specifice, în respectivul text de lege, este determinată de regulile speciale procedurale, care adaptează descrierea atribuţiilor la procedura specială.

Întocmirea raportului asupra cauzelor stării de insolvenţă va întâlni în cadrul acestei proceduri specifice anumite particularităţi, care sunt determinate de comunicarea acestuia, pe lângă instanţa de judecată şi către ASF, care, în contextul art. 270 din lege capătă legitimare procesuală activă să formuleze acţiunea în atragerea răspunderii.

Lichidatorul va notifica hotărârea de deschidere a procedurii părţilor interesate (debitor, eventual creditor, dacă a formulat cererea, ASF), Fondului de garantare, oficiului registrului comerţului. Notificarea se va publica şi în BPI, potrivit regulilor de drept comun şi va avea conţinutul prevăzut de prevederile art. 100 din lege, fiind vorba de intrarea direct în procedura de faliment.

Verificare creanţelor Fondului de garantare este o atribuţie enumerată special, textul subliniind practic faptul că lichidatorul trebuie să facă astfel de verificări şi în cazul creanţelor Fondului de garantare, precum efectuează verificarea creanţelor oricăror creditori participanţi la procedură, dincolo de calitatea şi atribuţiile unei astfel de instituţii. Fondul va dobândi astfel de creanţe în urma despăgubirii creanţelor creditorilor de asigurare, prin subrogare în drepturile acestora, după data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii.

Lichidatorul va putea menţine sau denunţa contractele societăţii debitoare, în funcţie de utilitatea acestora pentru derularea procedurii falimentului, cu avizul autorităţii de supraveghere. Vor fi aplicabile în aceste situaţii prevederile de drept comun ale art. 123 din lege.

Astfel cum este firesc, lichidatorul preia conducerea în tot a activităţii debitoarei în cursul derulării procedurii falimentului, în vederea lichidării averii şi distribuirii sumelor cuvenite creditorilor. Lichidatorul va reprezenta debitoarea în relaţiile cu terţii şi o va angaja pe aceasta cu respectarea prevederilor care impun avize şi aprobări din partea creditorilor.

În privinţa acţiunilor pentru anularea actelor frauduloase, textul art. 258 lit. h), i) şi  j) are prevederi speciale, aplicabile falimentului societăţilor de asigurare reasigurare, nemafiind incidente în această privinţă prevederile art. 117, cu toate că sintagma textului indică faptul că respectivele atribuţii sunt suplimentare faţă de textul de lege general. Aşadar, enumerarea este limitativă, chiar dacă în general actele frauduloase sunt descrise într-o manieră oarecum apropiată dreptului comun în materie.

Lichidatorul va trebui ca în cursul procedurii, în calitate de reprezentant al societăţii de asigurare/reasigurare, să respecte dispoziţiile Autorităţii de Supraveghere Financiară, autoritate de supraveghere implicată în derularea procedurii. Pentru asigurarea reprezentării intereselor creditorilor legiuitorul prevede instituţia confirmării de către judecătorul sindic a punerii în aplicare a unor asemenea dispoziţii la sesizarea lichidatorului.

În exercitarea atribuţiilor privind valorificarea activelor prin modalităţile prevăzute de lege, lichidatorul va trebui nu doar să obţină aprobarea creditorilor, astfel cum prevăd dispoziţiile de drept comun, ci şi să obţină avizul prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară, cu obligaţia suplimentară de a înştiinţa Fondul de grarantare, demersuri menite să asigure un control sporit din partea acestor autorităţi.

Modalităţile de valorificare a bunurilor şi drepturilor din averea debitorului sunt similare cu cele aplicabile în cazul instituţiilor de credit, dată fiind importanţa unor astfel de entităţi în circuitul economic şi social şi necesitatea afectării în proporţie cât mai mică a creditorilor şi clienţilor acestora.

 

Art. 259

(1)
Societatea de asigurare/reasigurare debitoare şi/sau oricare dintre creditorii de asigurări, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Fondul de garantare, precum şi orice altă persoană interesată, după caz, pot formula contestaţie împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar. Contestaţia se formulează în termenul prevăzut la art. 59 alin. (6).

(2)
Contestaţia se soluţionează de judecătorul-sindic de urgenţă şi cu precădere. Judecătorul-sindic ţine o şedinţă, cu citarea contestatarului, a Autorităţii de Supraveghere Financiară, a creditorilor de asigurări şi/sau a Fondului de garantare.

Comentariu

 

Astfel de contestaţii vor putea fi formulate, nu doar de administratorul special, creditorii de asigurări, creditorii obişnuiţi, Fondul de garantare şi de orice persoană interesată, ci şi de ASF, care justifică o legitimare procesuală nu prin prisma unui interes propriu, ci prin prisma rolului de autoritate de supraveghere.

Fondul de garantare nu este menţionat la art. 257 alin. (1) lit. e) cu toate că textul de lege îl îndrituieşte expres la formularea unei asemenea contestaţii potrivit art. 259 alin. (1) din lege. Fondul de garantare va avea însă o asemenea legitimare procesuală tocmai în considerarea calităţii sale de creditor îndreptăţit să participe la procedură, după despăgubirea creditorilor de asigurări, sau de persoană interesată pentru eventualitatea că va deveni un asemenea creditor după despăgubirea respectivilor creditori.

Contestaţia se va formula în termen de 7 zile de la data publicării în BPI a extrasului raportului de activitate al lichidatorului care menţionează respectiva măsură. La judecarea contestaţiei vor fi citaţi pe lângă contestatar şi Autoritatea de Supraveghere Financiară. Până la plata despăgubirilor de către Fondul de garantare, în cazul în care nu această instituţie este contestatar al măsurii, acesta nu va fi citat, ci creditorii de asigurare, urmând ca după acest moment, la contestaţii, să fie citat Fondul de garantare.

 

Art. 260

Pentru încălcarea gravă a atribuţiilor, lichidatorul judiciar poate fi înlocuit de judecătorul-sindic, în condiţiile art. 57 alin. (4), la care se adaugă avizul prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară.

 

Comentariu

 

Astfel cum rezultă şi din prevederile textului de lege, aplicabile în materia înlocuirii lichidatorului sunt prevederile de drept comun în materie, respectiv cele ale art.
57
alin. (4) din lege. Reglementarea specială prevede avizul prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară pentru înlocuirea lichidatorului judiciar.

În ceea ce ne priveşte, avizul autorităţii de supraveghere nu condiţionează în sine decizia judecătorului sindic de a dispune încetarea atribuţiilor de lichidator judiciar pentru un anumit practician în insolvenţă, acesta fiind apanajul exclusiv al judecătorului sindic, ci are rolul doar de a propune sau aviza un anumit practician cu care judecătorul sindic îl va înlocui pe cel dintâi.

Mai mult, potrivit literaturii de specialitate

^[273]

, „[...] încheierea de înlocuire a lichidatorului judiciar poate fi suspendată conform reglementării dreptului comun, caz în care lichidatorul a cărui înlocuire s-a decis va continua să-şi exercite atribuţiile în perioada în care va opera suspendarea.”

 

Art. 261

Rapoartele a căror întocmire de către lichidatorul judiciar este obligatorie, potrivit prezentei legi, se transmit, în mod obligatoriu, şi Autorităţii de Supraveghere Financiară, precum şi Fondului de garantare.

 

 

 

 

Comentariu

 

Obligaţia lichidatorului este aceea ca rapoartele de activitate şi cele de distribuire a sumelor să fie comunicate de către acesta nu doar către toţi creditorii potrivit dreptului comun, în general prin BPI. Lichidatorul este obligat să comunice individual respectivele rapoarte către Autorităţii de Supraveghere Financiară şi Fondului de garantare, în considerarea faptului că cea dintâi instituţie este autoritatea de supravegere, iar cea de a doua este instituţie de interes general care are ca principală atribuţie despăgubirea creditorilor de asigurare şi se subrogă ulterior în procedură în drepturile acestor creditori.