Deschiderea procedurii insolventei şi efectele acesteia – institutie de credit

 

Art. 213

(1)
Prin hotărârea judecătorească privind deschiderea procedurii falimentului, judecătorul-sindic desemnează lichidatorul judiciar provizoriu şi stabileşte atribuţiile şi onorariul acestuia.

(2)
La momentul deschiderii procedurii falimentului prin hotărâre judecătorească, drepturile şi atribuţiile adunării generale, ale consiliului de administraţie şi ale conducerii executive a instituţiei de credit încetează de plin drept.

 

Comentariu

 

Ridicarea dreptului de administrare funcţionează ope legis odată ce a fost pronunţată hotărârea de trecere la faliment.

Indiferent de dificultatea cu care se predă gestiunea unei asemenea instituţii de credit, întrucât lichidatorul este cel care va avea conducerea în tot a instituţiei de credit falite, actele juridice încheiate de către organele de conducere şi reprezentative în numele instituţiei după deschiderea falimentului sunt lovite de nulitate.

Ca o consecinţă a ridicării dreptului de administrare, consiliul de administrație și conducerea executivă predau gestiunea lichidatorului judiciar iar acționariiîşi pot exercita doar drepturile de creditori în procedură, desemnând totodată şi un reprezentant.

 

Art. 214

(1)
Reprezentantul acţionarilor sau oricare dintre creditori poate face contestaţie împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar.

(2)
Judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia, în termen de 5 zile de la înregistrarea ei, în Camera de consiliu, cu citarea contestatorului şi a lichidatorului judiciar, putând, dacă va considera necesar, să suspende executarea măsurii contestate. Judecătorul-sindic va cita şi Banca Naţională a României, dacă cererea introductivă a fost formulată de aceasta.

 

Comentariu

 

De asemenea, orice creditor înscris în tabelul de creanțe poate face contestație împotriva măsurilor lichidatorului.

Reglementarea şi-a propus practic să păstreze aceleaşi reguli ca şi în procedura de drept comun, adaptând terminologic reglementarea. În ce ne priveşte, în contextul prevederilor art.  204, contestaţia ar putea să fie formulată şi de orice altă persoană interesată care poate justifica faptul că este afectată de respectiva măsură a lichidatorului judiciar, prevederea respectivă a art. 59 alin. 5 din lege nefiind incompatibilă cu reglementarea specială.

Reglementarea specială instituie un termen derogatoriu de recomandare pentru soluţionarea contestaţiei, respectiv de 5 zile, faţă de termenul de soluţionare a unei asemenea contestaţii în dreptul comun, de 15 zile. În lipsa unei prevederi speciale, termenul de exercitare a contestaţiei va fi cel de 7 zile de la publicarea în BPI a extrasului raportului de activitate, potrivit art. 59 alin. 6 din lege.

Referitor la suspendarea facultativă a măsurii contestate de către judecătorul sindic, considerăm că diferenţa de formulare faţă de textul art. 59 alin. 7 din lege nu conferă judecătorului sindic facultatea ca din oficiu să suspende măsura contestată. Considerăm că suspedarea se va putea acorda doar la cererea contestatorului şi în cadrul procedurii falimentului instituţiilor de credit, cu respectarea principiului disponibilităţii.

În literatura de specialitate

^[246]

s-a arătat că „După cum se observă, printre entitățile cu legitimare procesuală activă nu figurează Banca Națională a României. Cu toate acestea, considerăm că este o simplă omisiune a legiuitorului și, în calitatea ei de participant la procedură și a prerogativelor de a comunica informații și de a fi informată în legătură cu falimentul unei instituții de credit, suntem de părerea că, ori de câte ori această autoritate apreciază ca nefiind nelegală vreo măsură luată de către lichidatorul judiciar, Banca Națională poate formula contestații.”

 

Art. 215

^[247]

(1)
În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic poate înlocui lichidatorul judiciar pentru motive temeinice, în condiţiile art. 57 alin. (4), cu avizul sau la propunerea Băncii Naţionale a României.

(2)
La data stabilirii atribuţiilor noului lichidator judiciar vor înceta atribuţiile celui numit anterior. Lichidatorul judiciar nou-numit va prelua activitatea de la lichidatorul judiciar înlocuit, sub controlul judecătorului-sindic.

 

Comentariu

 

Deşi legiuitorul se rapoartează la aceleaşi circumstanţe în care lichidatorul poate fi înlocuit ca şi în procedura de drept comun, reglementarea prevede avizul BNR dacă iniţiativa nu aparţine acestei autorităţi. În ceea ce ne priveşte, avizul BNR nu condiţionează în sine decizia judecătorului sindic de a dispune încetarea atribuţiilor de lichidator judiciar pentru un anumit practician în insolvenţă, acesta fiind apanajul exclusiv al judecătorului sindic, ci are rolul doar de a propune sau aviza un anumit practician cu care judecătorul sindic îl va înlocui pe cel dintâi.

 

Art. 216

(1)
Procedura falimentului începe pe baza unei cereri introduse de către instituţia de credit debitoare sau de creditorii acesteia ori de Banca Naţională a României.

(2)

^[248]

Cererea instituţiei de credit debitoare sau a creditorilor acesteia va fi însoţită de aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României.

(3)
Banca Naţională a României poate respinge solicitarea instituţiei de credit debitoare sau a creditorilor acesteia, atunci când apreciază că aceasta nu se află în stare de insolvenţă. În acest caz, Banca Naţională a României poate decide instituirea administrării speciale, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile legale pentru instituirea acestei proceduri.

(4)
Hotărârea Băncii Naţionale a României de aprobare sau de respingere a solicitării va fi motivată şi poate fi contestată direct la instanţă, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Comentariu

 

În comparaţie cu procedura de drept comun, în ce priveşte persoanele îndreptăţite să depună o cerere de deschidere a procedurii cu privire la o instituţie de credit, se instituie pentru Banca Naţională a României legitimarea procesuală activă având în vedere calitatea acesteia de autoritate de supraveghere prudenţială.

Se instituie o aprobare prealabilă din partea BNR pentru formularea unei cereri de deschidere a procedurii de către instituţia de credit debitoare sau pentru oricare creditor care solicită deschiderea procedurii. Raţiunea este aceea că, pe de o parte, starea de insolvenţă a unei instituţii de credit naşte anumite consecinţe mai ample, sistemice şi autoritatea de supraveghere are rolul şi pârghiile necesare de a verifica în ce măsură instituţia de credit este în stare de insolvenţă, astfel cum este definită aceasta de art. 5 pct. 30 din Legea nr. 85/2014.

Mai mult, se doreşte evitarea consecinţelor neplăcute ale depunerii unei cereri de faliment a instituţiei de credit din cauza afectării încrederii clienţilor instituţiei de credit pentru situaţiile în care cerinţele trecerii la faliment nu sunt îndeplinite, iar situaţia de dificultate financiară în care se poate afla instituţia de credit poate fi reglată prin intermediul altor măsuri şi proceduri specifice de către BNR.

Drepturile creditorilor de recuperare a creanţei nu sunt afectate de o asemenea cerinţă suplimentară, aceştia putând utiliza pe de o parte de exercitarea căilor de atac specifice conform art. 275 -277 din O.U.G. nr. 99/2006 şi pe de altă parte de procedurile de drept comun pentru recuperarea crenţei.

 

Art. 217

(1)
Instituţia de credit debitoare aflată în stare prin insolvenţă este obligată să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusă prevederilor prezentului capitol, în termen de maximum 30 de zile de la data la care a intervenit starea de insolvenţă.

(2)

^[249]

În prealabil, instituţia de credit debitoare este obligată să solicite Băncii Naţionale a României, în termen de maximum 10 zile de la data la care a intervenit starea de insolvenţă, aprobarea pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii falimentului.

(3)
Banca Naţională a României se pronunţă asupra solicitării în termen de 10 zile de la data primirii acesteia, prin hotărâre motivată.

(4)
În termen de 10 zile de la data primirii aprobării prealabile de la Banca Naţională a României pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii falimentului, instituţia de credit debitoare este obligată să adreseze tribunalului cererea pentru a fi supusă prevederilor prezentului capitol.

 

Comentariu

 

Textul de lege instituie pentru instituţiile de credit debitoare aceeaşi obligaţie de a formula cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă, ca şi pentru un debitor de drept comun, cu diferenţa că în prealabil/anterior depunerii cererii este necesar ca instituţia de credit să solicite în termen de 10 zile aprobarea prealabilă a BNR, iar după primirea aprobării BNR instituţia de credit va trebui să depună cererea în 10 zile la tribunal.

Orice întârziere cauzată de neîndeplinirea la timp a acestor obligaţii de către instituţia de credit debitoare va putea atrage sancţiunile prevăzute de lege. Pentru nedepunerea în termenul legal a cererii devin aplicabile şi prevederile art. 240 Cod penal, care încriminează infracţiunea de bancrută simplă. Cererea va fi însoţită şi de documentele solicitate oricărui debitor din dreptul comun potrivit art. 67 din lege.

 

 

Art. 218

(1)
Orice creditor care are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă poate introduce la tribunal o cerere, în condiţiile art. 70 alin. (1) şi (2), împotriva unei instituţii de credit debitoare care nu a onorat integral o astfel de creanţă pe o perioadă de cel puţin 30 de zile lucrătoare de la scadenţă, în cazul caselor centrale ale cooperativelor de credit, inclusiv în cazul cooperativelor de credit afiliate la acestea, respectiv pe o perioadă de cel puţin 7 zile lucrătoare de la scadenţă, în cazul celorlalte instituţii de credit.

(2)

^[250]

Creditorul nu va putea introduce cererea fără să facă dovada aprobării prealabile de către Banca Naţională a României a introducerii cererii de deschidere a procedurii falimentului.

(3)
Banca Naţională a României se pronunţă asupra solicitării creditorului în termen de 10 zile de la data primirii acesteia, prin hotărâre motivată.

 

Comentariu

 

Dacă în cazul procedurii de insolvență de drept comun legea impune un termen de 60 de zile de la scadenţă pentru a putea fi depusă o cerere de deschidere a procedurii, în cazul creditorilor instituţiilor de credit termenele sunt mai scurte, dată fiind importanţa acestor categorii de debitori, fiind şi nuanţate în funcţie de importanţa concretă a debitorului (30 de zile sau chiar 7 zile).

Condiţia existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile şi condiţia îndeplinirii cerinţei valorii prag conform art. 5 pct. 72, regăsite în dreptul comun, subzistă, nefiind eliminate de vreo prevedere specială derogatorie şi nici incompatibile cu prevederile speciale.

 

Art. 219

^[251]

(1)

^[252]

Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere prudenţială, va introduce cerere pentru deschiderea procedurii falimentului împotriva instituţiei de credit aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 pct. 30.

(2)
Cererea Băncii Naţionale a României va fi însoţită de hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României de retragere a autorizaţiei instituţiei de credit respective şi de orice alte documente necesare justificării actului de sesizare a tribunalului.

 

Comentariu

 

Cererea BNR, ca autoritate de supraveghere, nu constituie doar exerciţiul unui drept, ci o obligaţie a respectivei autorităţi în condiţile în care instituţia de credit este în stare de faliment. Se presupune că BNR are mijloacele tehnice şi informaţionale necesare şi suficiente pentru a aprecia dacă instituţia de credit este în faliment. Dacă instituția de credit este doar în insolvență, BNR poate încerca, în condiţiile legii, să aplice din timp, în prealabil, procedura administrării speciale, în scopul salvării respectivei instituţii de la faliment.

 

Art. 220

^[253]

(1)
În urma înregistrării cererii, introdusă potrivit prevederilor art. 217-219, judecătorul-sindic va notifica imediat despre aceasta părţilor prevăzute la aceste articole.

(2)
Banca Naţională a României va desemna un administrator interimar şi îi va stabili remuneraţia la data depunerii cererii sale sau la data primirii notificării prevăzute la alin. (1). Dacă instituţia de credit se află în procedură de administrare specială la acea dată, atribuţiile administratorului interimar vor fi exercitate de administratorul special, în condiţiile prezentului capitol.

(3)
Cheltuielile legate de administrarea interimară se suportă de către instituţia de credit debitoare. Administratorul interimar poate fi revocat de Banca Naţională a României.

(4)
Dacă instituţia de credit nu s-a aflat în administrare specială, atribuţiile consiliului de administraţie al instituţiei de credit debitoare se suspendă de plin drept la data numirii administratorului interimar, până la expirarea mandatului acestuia. Consiliul de administraţie poate contesta cererea introdusă potrivit prevederilor art. 218 şi 219 şi pe durata suspendării sale.

(5)
Administratorul interimar nu poate lua decât acele măsuri care sunt necesare pentru a împiedica diminuarea activului şi sporirea pasivului.

(6)
De la data depunerii cererii de către un creditor sau de către instituţia de credit debitoare, în condiţiile art. 217-219, şi a numirii administratorului interimar, autorizaţia instituţiei de credit se consideră acordată numai pentru luarea măsurilor conservatorii şi pentru derularea operaţiunilor curente. Administratorul interimar nu va putea accepta noi depozite şi nu va putea acorda noi credite. Contractele în curs se vor executa conform termenilor acestora ori potrivit acordului părţilor.

(7)
În cazul unei instituţii de credit aflate în situaţia prevăzută la alin. (4), conducerea executivă a acesteia este subordonată administratorului interimar. În cazul în care preşedintele consiliului de administraţie este şi preşedintele instituţiei de credit, acesta păstrează funcţia de preşedinte şi după suspendarea consiliului de administraţie, în condiţiile alin. (4), până la expirarea mandatului administratorului interimar.

(8)
La data numirii lichidatorului judiciar, atribuţiile administratorului interimar încetează de plin drept.

 

Comentariu

 

Textul vechii reglementări a O.G. nr. 10/2004 a fost păstrat. În cazul în care nu au formulat cererea de deschidere a procedurii, instituţia de credit debitoare şi/sau BNR vor fi notificate cu privire la depunerea cererii de deschidere a procedurii. În exercitarea atribuţiilor de supraveghere, BNR va desemna îndată administratorul interimar.

Administratorul interimar are rolul provizoriu de conservare a averii instituţiei de credit debitoare. Administratorul interimar va substitui consiliul de administraţie, dacă instituţia de credit nu era în administrare specială, pe perioada de până la soluţionarea cererii de deschidere a procedurii.

Atribuţiile consiliului de administraţie sunt suspendate pe această perioadă şi încetează la data deschiderii procedurii, odată cu atribuţiile administratorului interimar, conducerea fiind transferată lichidatorului la acea dată.

Instituţia de credit îşi va păstra şi după suspendarea atribuţiilor conducerea executivă, prin preşedinte şi va putea efectua în această perioadă doar operaţiuni de derulare a contractelor obişnuite, existente, fără a mai putea încheia noi contracte de credit sau de depozit.

După desemnarea administratorului interimar conducerea va fi subordonată acestuia. În mod firesc, desemnarea unui administrator interimar suplimentar faţă de administratorul special în cazul derulării procedurii administrării speciale împotriva instituţiei de credit debitoare nu îşi găsea justificarea, motiv pentru care administratorul special va îndeplini atribuţiile administratorului interimar.

Efectuarea unor prelungiri ale termenului rambursării, acceptarea modificării unor condiţii ale creditării, inclusiv suplimentarea prin act adiţional a limitei de creditare pot fi considerate acte care depăşesc cadrul operaţiunilor permise după desemnarea administratorului interimar. În cazul în care autorizaţia instituţiei de credit a fost retrasă de BNR instituţia de credit nu va mai putea desfăşura alte activităţi în afara celor de lichidare, conform prevederilor art. 44 alin. 2 din OUG nr. 99/1999.

 

Art. 221

(1)
Contestaţia împotriva cererii de deschidere a procedurii falimentului se poate face în termen de 10 zile de la data comunicării cu privire la depunerea acestei cereri.

(2)
Judecătorul-sindic se va pronunţa asupra contestaţiei în termen de 10 zile de la înregistrarea contestaţiei.

(3)

^[254]

La primul termen de judecată, judecătorul-sindic va analiza cererea de deschidere a procedurii falimentului şi, în situaţia în care instituţia de credit debitoare nu contestă starea de insolvenţă în cazul cererilor introduse de părţile prevăzute la art. 218 şi 219, va pronunţa hotărârea privind deschiderea procedurii falimentului.

(4)
În urma pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, judecătorul-sindic va comunica aceasta de îndată persoanelor prevăzute la art. 217 şi 218, lichidatorului judiciar, Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, precum şi oficiului registrului comerţului la care instituţia de credit debitoare este înregistrată, pentru efectuarea menţiunii "instituţie de credit în faliment". Comunicarea va fi făcută publică în două ziare de circulaţie naţională.

(5)
În situaţia în care instituţia de credit are deschise sucursale în alte ţări, Banca Naţională a României va comunica de îndată autorităţii de supraveghere bancară din ţara gazdă a sucursalei respective despre deschiderea procedurii falimentului, potrivit prevederilor prezentului capitol.

(6)
Judecătorul-sindic va comunica Băncii Naţionale a României hotărârea sa privind deschiderea procedurii falimentului instituţiei de credit debitoare, de îndată, în ziua pronunţării acesteia, prin fax, e-mail sau prin telefon. Banca Naţională a României va închide imediat, după finalizarea decontării plăţilor din ziua respectivă, în conformitate cu reglementările în vigoare, conturile instituţiei de credit debitoare deschise în evidenţele sale. Disponibilităţile vor fi transferate în conturile tip instituţie de credit în faliment, deschise la o bancă comercială, potrivit prevederilor art. 209.

(7)
De la data deschiderii procedurii falimentului, toate actele instituţiei de credit debitoare vor purta menţiunea prevăzută la alin. (4).

 

Comentariu

 

Formularea contestaţiei debitorului la cererea de deschidere a procedurii este supusă aceloraşi termene ca şi în cazul entităţilor de drept comun. De asemenea, regulile procedurale de drept comun prevăzute de art. 72 din lege sunt aplicabile şi instituţiilor de credit.

În privinţa probatoriului, proba cu înscrisuri ar putea fi insuficientă pentru a susţine contestaţia instituţiei de credit debitoare cu privire la starea de insolvenţă, astfel cum aceasta este definită de prevederile art. 5 pct. 30 lit. a) şi b) din lege.  

Cum cererea BNR de deschidere a procedurii trebuie însoţită şi de dovada retragerii autorizaţiei, în condiţiile art. 219 alin. 2, în cadul contestaţiei la o asemenea cerere judecătorul sindic nu va mai avea nevoie de altfel de probatorii cu privire la starea de insolvenţă. Măsura retragerii autorizaţiei se poate contesta în condiţiile art. 275 din OUG nr. 99/1999.

După deschiderea procedurii, publicitatea acesteia se face în condiţiile de drept comun în materia insolvenţei, cu diferenţa că, suplimentar, vor fi notificaţi individual BNR şi Fondul de Garantare a depozitelor în sistemul bancar, iar această comunicare către respectivele instituţii va fi efectuată chiar de judecătorul sindic, pentru maximă celeritate. Publicitatea deschiderii procedurii va trebui făcută şi în două ziare de circulaţie naţională.

Pentru sucursalele băncilor române deschise în străinătate, deschiderea procedurii se va notifica îndată de către BNR după ce primeşte la rândul său notificarea, autorităţii de supraveghere bancară din ţara gazdă a sucursalei respective.

Pentru aplicare imediată, după finalizarea decontărilor aferente zilei respective, BNR va închide conturile deschise de instituţia de credit debitoare la aceasta. După primirea ordinului lichidatorului judiciar desemnat în cauză, BNR va transfera în conturile de tip "cont tip instituţie de credit în faliment" deschise la o bancă potrivit art. 209, disponibilităţile existente în conturile închise.

În registrului comerţului , , în înscrisuri şi pe site-uri, va figura mențiunea  "instituţie de credit în faliment".

 

Art. 222

După ce s-a dispus deschiderea procedurii falimentului potrivit art. 221, este interzis, sub sancţiunea nulităţii, persoanelor care au deţinut funcţii de conducere, precum şi acţionarilor semnificativi ai instituţiei de credit debitoare să înstrăineze fără acordul judecătorului-sindic acţiunile deţinute la instituţia de credit debitoare.

 

Comentariu

 

Legiuitorul nu interzice, ci condiţionează posibilitatea înstrăinării acţiunilor deţinute de persoanele care au deţinut funcţii de conducere, precum şi acţionarilor semnificativi ai instituţiei de credit debitoare de acordul judecătorului sindic. Cum în cadrul sistemului unitar de administrare a societăţilor organul de administrare este consiliul de administraţie, iar organul de conducere este reprezentat de directorii societăţii, în doctrină s-a apreciat că interdicţia de înstrăinare, în acest caz, nu îi priveşte pe membrii consiliului de administraţie, ci doar pe directorii societăţii care, în accepţiunea legii, au deţinut funcţii de conducere

^[255]

. Judecătorul sindic ar avea de apreciat în ce măsură solicitarea de înstrăinare a acţiunilor impietează asupra desfăşurării în bune condiţii a procedurii.

Sancţiunea înstrăinării fără acordul judecătorului sindic este nulitatea absolută, pentru încălcarea unei condiţii de formă imperative. Terţii care ar dobândi prin cesiune acţiunile au posibilitatea şi obligaţia de minimă diligenţă de a se informa cu privire la înregistrarea la Registrul Comerţului a menţiunii cu privire la starea de faliment a instituţiei de credit.

 

Art. 223

Salariaţii instituţiei de credit aflate în procedura falimentului vor desemna două persoane care să îi reprezinte în cursul procedurii pentru recuperarea creanţelor reprezentând salariile şi alte drepturi băneşti.

 

Comentariu

 

Indiferent de faptul că salariaţii instituţiei de credit erau organizaţi în sindicat sau nu, reprezentarea intereselor în cadrul procedurii este o instituţie specială. De aceea, reprezentarea intereselor salariaţilor instituţiei de credit debitoare se va efectua prin intermediul celor doi reprezentanţi desemnaţi în acest scop.

 

Art. 224

(1)
Toate cheltuielile vor fi suportate din averea instituţiei de credit debitoare.

(2)
Onorariul lichidatorului judiciar va fi plătit trimestrial numai după prezentarea de către acesta a rapoartelor lunare prevăzute la art. 209 lit. k) privind fondurile obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi a calculului privind onorariul cuvenit, precum şi a raportului prevăzut la art. 97. Judecătorul-sindic poate prelungi cu cel mult o lună termenul de prezentare a raportului şi a planului de distribuţie. Planul de distribuţie va fi înregistrat la grefa tribunalului şi lichidatorul judiciar îl va publica în BPI. Oricare dintre creditori poate formula obiecţiuni la raportul lichidatorului judiciar şi la planul de distribuţie în termen de 10 zile de la publicarea în BPI. Judecătorul-sindic va ţine cu lichidatorul judiciar şi cu creditorii, în termen de 20 de zile de la publicarea în BPI a raportului, o şedinţă în care va soluţiona deodată, prin sentinţă, toate obiecţiunile.

 

Comentariu

 

Raportul lichidatorului prevăzut de art. 209 lit. k) se va depune de către lichidator împreună cu planul de distribuţie de fonduri. Conform art. 209 lit. k) un extras al raportului împreună cu planul de distribuţie vor fi comunicate în BPI. Înainte de depunerea la dosarul cauzei şi publicarea în BPI raportul se comunică BNR.

Rolul BNR este acela de a interveni în situaţia în care există anumite aspecte de lămurit sau neconcordante cu prevederile legale. La aceste rapoarte, în calitate de autoritate de supraveghere, BNR poate trimite din oficiu sau la cerere puncte de vedere către lichidatorul judiciar sau către judecătorul sindic.

Astfel cum a fost menționat la nivel doctrinar

^[256]

, „Legea interzice plăți pe alte unități de timp decât trimestrial, fapt ce denotă că plățile făcute cu încălcarea acestei norme vor fi lovite de nulitate.”

 

Art. 225

După emiterea hotărârii judecătoreşti privind deschiderea procedurii falimentului unei instituţii de credit, lichidatorul judiciar întocmeşte raportul prevăzut la art. 97, care trebuie să includă, între altele, şi propuneri privind modalitatea de lichidare a bunurilor şi drepturilor din averea instituţiei de credit debitoare. Modalităţile de lichidare a bunurilor şi drepturilor din averea instituţiei de credit debitoare pot fi următoarele:

1.
tranzacţii privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive;

2.
vânzarea de bunuri, cum ar fi: clădiri, terenuri, valori mobiliare, operaţiuni de lichidare care se realizează cu respectarea prevederilor secţiunii a 7-a a cap. I;

3.
alte tehnici de valorificare a activelor, cum ar fi cesiuni de creanţă ori novaţii, realizate în interesul procedurii falimentului la o valoare negociată.

 

Comentariu

 

Raportul privind cauzele şi împrejurările care au condus la apariţia insolvenţei se va întocmi în termenul de 40 de zile prevăzut de art. 97 din lege, iar lichidatorul, în funcţie de împrejurări, va putea solicita judecătorului sindic o prelungire a termenului de depunere a raportului în condiţiile art. 97 din lege.

Legiuitorul comprimă în acelaşi raport atât cauzele insolvenţei, cât şi propunerile cu privire la modalitatea de lichidare a bunurilor. Modalitatea de valorificare, cuprinsă în respectivul raport, va fi supusă votului creditorilor în condiţiile art. 156.

Modalitatea specifică unei asemenea proceduri de faliment este aceea de tranzacţii privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive, cu aplicarea în acest caz a prevederilor Secţiunii a 3-a dedicată integral, iar pentru vânzarea de bunuri, cum ar fi: clădiri, terenuri, valori mobiliare vor fi aplicabile în completare, după caz, prevederile art. 154 – 158, în funcţie de compatibilitatea cu modalitatea de lichidare propusă. În cazul transmiterii doar a componentei de active, respectiv a creanţelor, nu va fi necesar să se îndeplinească cerinţele de fond şi procedurale ale secţiunii a 3-a.

Caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit, consacrat de prevederile art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 nu va avea de suferit prin cesionarea respectivei creanţe, datorită faptului că ceea ce capătă caracter executoriu este creanţa care dobândeşte o asemenea calitate şi odată cu transferul creanţei aceasta va fi dobândită cu toate atributele ei indiferent dacă dobânditorul are sau nu calitatea de instituţie de credit. (
Inalta Curte de Casație și Justiție, Decizia nr. 3/2014, publicată în monitorul Oficial nr. 437/16.06.2014)


^[257]