Expropriere Neemitere hotarare de stabilire a despagubirilor, Consecinte

• Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, rep.: art. 1
• Legea nr. 287/2009 privind Codul civil: art. 562 alin. (3)
• Constitutia Romaniei: art. 44 alin. (3)
• Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeana a drepturilor omului: art. 1 alin. (1)

Neemiterea de catre expropriator a hotararii de stabilire a despagubirilor pentru terenul expropriat si pe care s-au realizat lucrarile pentru care terenul a fost preluat. fara ca proprietarul sa fie in culpa, nu poate fi invocata ca temei al respingerii ca prematura a cererii in despagubiri formulata de proprietarul care a fost lipsit de bun.

(Sectia I civila, Decizia civila nr. 137 din 11 mai 2016, F.S.)

Prin sentinta civila nr. 987/14 decembrie 2015 pronuntata in dosar nr. 261/108/2015, Tribunalul Arad a admis in parte actiunea formulata de reclamantul B.L. si a obligat parata Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania sa-i plateasca suma de 3.273 euro sau echivalentul in lei la cursul BNR la data platii, cu titlu de despagubiri pentru terenul expropriat.

Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere, in esenta, ca, in temeiul H.G. nr. 442/2013 a fost declansata exproprierea terenului proprietate a antecesorului reclamantului, in anexa
2
a hotararii fiind evidentiata si valoarea de despagubire in suma de 688,16 lei, valoare contestata ca derizorie de reclamantul care a aratat ca parata nu si-a indeplinit nici obligatia de emitere a hotararii de stabilire a despagubirilor ceruta de Legea nr. 255/2010. Totodata, a avut in vedere concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza si a validat opinia majoritara exprimata de doi experti, apreciind ca aceasta corespunde prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Impotriva sentintei a declarat apel parata, care a solicitat schimbarea ei in sensul respingerii actiunii ca prematur introdusa.

In motivare, a aratat ca, desi a invocat prin intampinare exceptia prematuritatii, prima instanta nu s-a pronuntat asupra ei, astfel ca a reiterat sustinerea potrivit careia, cata vreme procedura reglementata de Legea nr. 255/2010 nu este finalizata, nefiind emisa hotararea de stabilire a cuantumului despagubirii, actiunea este prematur introdusa. Titularii drepturilor reale asupra terenurilor supuse exproprierii au asigurata calea contestarii in justitie a cuantumului despagubirilor numai dupa data comunicarii hotararii de stabilire a cuantumului despagubirii stabilite prin hotarare; pe de alta parte, procedura exproprierii presupune numeroase demersuri ce trebuie efectuate de expropriator anterior emiterii hotararilor de stabilire a despagubirilor, aceasta fiind ultima etapa a procesului exproprierii. In aceste conditii, apelanta a apreciat ca termenul care a trecut de la intrarea in vigoare a H.G. nr. 442/2013 nu este unul rezonabil.

Curtea a respins apelul astfel declarat, pentru urmatoarele considerente:

Prin incheierea de sedinta din 29.06.2015, exceptia prematuritatii invocata de parata a fost respinsa de tribunal cu motivarea ca aceasta nu a contestat sustinerile reclamantului referitoare la inceperea si finalizarea lucrarilor pe terenul in litigiu si ca nici nu poate invoca in favoarea sa propria culpa, respectiv neemiterea hotararii de stabilire a despagubirilor.

Pe calea apelului, parata nu a contestat sustinerile reclamantului si constatarile expertilor privind executarea lucrarilor pe terenul in litigiu ci a sustinut ca etapele procedurii administrative de expropriere presupun o anume durata in timp, ceea ce, in opinia sa, este de natura sa justifice faptul ca hotararea de stabilire a despagubirilor cuvenite reclamantului nu a fost emisa. Aceasta sustinere nu se constituie in motiv de schimbare a hotararii, cata vreme proprietatea reclamantului a fost afectata fara realizarea procedurii care sa se finalizeze cu acordarea de despagubiri, procedura ale carei etape erau cunoscute de expropriator si care era tinut sa le urmeze. Din aceasta perspectiva, cum procedura de urmat in aplicarea H.G. nr. 442/2013 nu deroga de la cea stabilita prin Legea nr. 255/2010, sunt nefondate sustinerile apelantei referitoare la durata termenului scurs de la intrarea in vigoare a acestei hotarari de guvern pana in prezent si la faptul ca procedurile ar fi in curs de desfasurare.

Exproprierea consta in achizitia fortata pentru cauza de utilitate publica a unor bunuri din proprietatea privata in vederea executarii de lucrari de utilitate publica cu plata unei drepte si prealabile despagubiri. In acest sens, art. 1 din Legea nr. 33/1994 prevede ca „Exproprierea de imobile, in tot sau in parte, se poate face numai pentru cauza de utilitate publica, dupa o dreapta si prealabila despagubire ...”; art. 562 alin. (3) Cod civil ca „Exproprierea se poate face numai pentru o cauza de utilitate publica stabilita potrivit legii, cu justa si prealabila despagubire ...”; Constitutia Romaniei prevede in art. 44 alin. (3) ca „Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire”, iar art. 1 alin. (1) din Protocolul 1 aditional la Conventie ca „... Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege .”.

Or, in cauza, fara ca reclamantul sa fi fost dezdaunat, fara finalizarea de catre parata a procedurii obligatorii prin emiterea unei hotarari de stabilire a cuantumului despagubirilor si fara ca reclamantului sa i se poata retine vreo culpa din aceasta perspectiva, exproprierea a operat si reclamantul a fost lipsit de bun, astfel ca sustinerile apelantei referitoare la momentul nasterii dreptului petentului de a pretinde despagubiri sunt nefondate, respingerea ca prematura a prezentei cereri cu motivarea ca reclamantul trebuie sa astepte emiterea de catre parata a hotararii pe care - in cazul in care ar fi nemultumit de cuantumul despagubirilor - sa o conteste conform art. 22 din Legea nr. 255/2010 in conditiile in care parata insasi recunoaste ca nu s-a incadrat in termenul stabilit de lege pentru emiterea actului, ar face incerta posibilitatea reclamantului de a se vedea despagubit pentru bunul de care a fost lipsit.