Expropriere, Componentele despagubirii Calcul,  Apel declarat impotriva sentintei de obligare la plata de despagubiri

• Legea nr. 33/1994: art. 26 alin. (1) si (2)
• Curtii Constitutionale: Decizia nr. 380 din 26 mai 2015
• Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, rep.
  
  ¹
  
  : art. 477 alin. (1), art.

479 alin. (1)

Exproprierea consta in achizitia fortata pentru cauza de utilitate publica a unor bunuri in vederea executarii de lucrari de utilitate publica cu plata unei drepte si prealabile despagubiri, despagubire ce se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite, iar criticile din apelul declarat impotriva sentintei de obligare a expropriatorului la despagubiri in cuantum superior celor stabilite prin propria hotarare trebuie sa vizeze in mod necesar modul in care instanta a facut aplicarea art. 26 alin. (1) si (2) din Legea nr. 33/1994.

(Sectia I civila, Decizia civila nr. 62 din 12 aprilie 2017, rezumata de judecator Florin Suiu)

Prin actiunea civila inregistrata la Tribunalul Arad la 05.05.2016, reclamantul A... a solicitat in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Transporturilor si Infrastructurii prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (CNADNR) - DRDP Timisoara anularea hotararii de stabilire a despagubirilor nr. 5/2011 comunicata la 07.04.2016; obligarea paratului la plata sumei de 44103,68 euro, respectiv echivalentul in lei la data platii efective, cu titlu de despagubire pentru imobilul expropriat, teren arabil in suprafata de 8614 mp. situat in extravilanul orasului B... si la acoperirea prejudiciului cauzat prin expropriere (ale carui componente le-a indicat), sume la care sa fie calculata dobanda legala.

In motivare a aratat ca este proprietarul terenului mai sus descris; ca nu este de acord cu valoarea despagubirilor stabilite; ca, desi a expirat termenul prevazut de art. 18 din Legea nr. 255/2010, iar lucrarile de construire la tronsonul de autostrada Arad - Nadlac ce se efectueaza pe terenul proprietatea sa au inceput, pana in momentul de fata nu si-a dat acordul cu privire la exproprierea terenului si nici nu a primit dovada ca s-a consemnat la dispozitia sa vreo suma de bani cu titlu de despagubiri; ca nu i s-a comunicat raportul de evaluare pentru a cunoaste modul in care a fost expertizat imobilul; ca nu s-a facut dovada acordului sau si nici a negocierii prealabile, conform dispozitiilor Legii nr. 255/2010, ale art. 562 alin. (3) Cod civil si ale art. 14 din Constitutie.

A aratat ca, potrivit art. 26 alin. (1) si (2) din Legea nr. 33/1994 [aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004], despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului.

Prin sentinta civila nr. 686 din 29 noiembrie 2016 pronuntata in dosarul nr. x/108/2016, Tribunalul Arad a admis in parte actiunea reclamantului; in consecinta, a anulat in parte hotararea de stabilire a despagubirilor si a obligat paratul la plata sumei de 151.294 lei cu titlu de despagubiri, cu dobanda legala aferenta si a respins restul pretentiilor solicitate.

Pentru a dispune astfel, instanta a retinut ca prin hotararea contestata s-a dispus exproprierea de la reclamant a suprafetei de 8614 mp. teren cu acordarea unei despagubiri in suma de 6141,78 lei, suma apreciata de fostul proprietar ca fiind derizorie, atat fata de valoarea de circulatie a terenurilor, cat si fata de sumele oferite pentru alte terenuri.

Chiar daca se realizeaza in temeiul legii speciale (Legea nr. 255/2010), stabilirea despagubirilor cuvenite in caz de expropriere se face in conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins in Legea nr. 33/1994, fiind incidente prevederile art. 26 alin. (1), (2) din Legea nr. 33/1994, a retinut instanta care, pentru stabilirea despagubirilor cuvenite reclamantului, a procedat conform art. 25 din aceeasi lege, numind o comisie de trei experti, concluziile raportului de expertiza intocmit de acestia fiind ca valoarea de circulatie a suprafetei expropriate ar fi de 143.104 lei, la aceasta suma adaugandu-se 8.190 lei, contravaloarea prejudiciului cauzat proprietarului.

Instanta a observat ca finalitatea procedurii de expropriere este stabilirea unei juste despagubiri in conditiile in care exproprierea reprezinta o ingerinta permisa de art. 44 din Constitutie si de art. 1 Protocolul nr. 1 la Conventie, in masura in care este fundamentata pe o cauza de utilitate publica; ca o justa despagubire presupune acordarea proprietarului expropriat a pretului pe care l-ar fi incasat in cazul in care ar fi vandut de buna voie terenul (pretul pietii); ca, fiind vorba despre o vanzare fortata in care consimtamantul vanzatorului nu este cerut de lege, este firesc ca despagubirea pentru bunul expropriat sa cuprinda pretul echivalent celui pentru care s-ar fi vandut bunul in cazul unei vanzari consimtite de ambele parti si eventualul prejudiciu reprezentat inclusiv de beneficiul de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, in raport de lucrarile realizate si care urmau sa aduca un beneficiu cert si previzibil.

Impotriva sentintei a declarat apel paratul Statul Roman prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania, care a solicitat schimbarea ei in sensul respingerii actiunii.

In motivare a invederat ca, potrivit notei de fundamentare a H.G. nr. 488/2011 pentru modificarea si completarea H.G. nr. 416/2010, drumurile publice din Romania reprezinta componenta principala a sistemului national de transport si constituie obiectul exclusiv al proprietatii publice si ca prin H.G. nr. 947/1990 s-a aprobat Programul national de modernizare a drumurilor existente si constructia de autostrazi in Romania.

A aratat ca la momentul promovarii proiectului H.G. nr. 416/2010, procedurile de expropriere aplicabile erau cele prevazute de Legea nr. 198/2004 si de H.G. nr. 434/2009 pentru acele imobile proprietate privata care se regasesc pe culoarul de expropriere aferent proiectului, astfel ca, la acea data, expropriatorul a intocmit o documentatie tehnico- economica cuprinzand date privind incadrarea lucrarii in planurile de urbanism si amenajare a teritoriului; in prezent, cadrul legal in materia exproprierii il reprezinta Legea nr. 255/2010, lege care, prin art. 5 dispune ca expropriatorul are obligatia de a aproba prin hotarare de guvern si lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, asa cum rezulta din evidentele unitatilor administrativ-teritoriale.

A mai aratat ca indicatorii tehnico economici ai obiectivului de investitii „Autostrada Nadlac - Arad” au fost aprobati prin H.G. nr. 1480/2009 si ca prin H.G. nr. 416/2010 s-au aprobat amplasamentul lucrarii, declansarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrarii „Autostrada Nadlac - Arad” si suma globala estimata cu titlu de despagubire in valoare de 63.000 mii lei, suma (rezultata din raportul de expertiza intocmit de un expert autorizat ANEVAR angajat de catre expropriator conform cu vechiul cadru legislativ in materie de expropriere) fiind suplimentata cu 17.500 mii lei prin H.G. nr. 1218/2010.

In continuare, a aratat ca raportul de evaluare intocmit conform art. 11 alin. (7), (8), (9) din Legea nr. 255/2010 cuprinde elementele constitutive ale valorilor despagubirilor aferente fiecarui imobil in parte, astfel cum sunt prevazute de Legea nr. 33/1994, adica pretul la care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel si contravaloarea prejudiciului cauzat proprietarului prin expropriere.

In fine, a aratat ca dupa aparitia Legii nr. 255/2010, valoarea despagubirilor propuse spre plata a fost stabilita de SC C... SRL prin efectuarea unui nou raport de expertiza menit sa respecte cerintele noii legi.

Examinand sentinta apelata, instanta a retinut urmatoarele:

Exproprierea consta in achizitia fortata pentru cauza de utilitate publica a unor bunuri din proprietatea privata in vederea executarii de lucrari de utilitate publica cu plata unei drepte si prealabile despagubiri. In acest sens, art. 1 din Legea nr. 33/1994 prevede ca „Exproprierea de imobile, in tot sau in parte, se poate face numai pentru cauza de utilitate publica, dupa o dreapta si prealabila despagubire.”; art. 562 alin. (3) Cod civil prevede ca „Exproprierea se poate face numai pentru o cauza de utilitate publica stabilita potrivit legii, cu justa si prealabila despagubire.”; Constitutia Romaniei prevede in art. 44 alin. (3) ca „Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.”, iar art. 1 alin. (1) din Protocolul 1 aditional la Conventie prevede ca „. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege. ”

In aplicarea acestor prevederi si in concordanta cu ele, art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 stabileste ca „despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite”, iar alineatul (2) al aceluiasi articol prevede ca „la calcularea cuantumului despagubirilor, expertii, precum si instanta vor tine seama de pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ teritoriala, la data intocmirii raportului de expertiza, precum si de daunele aduse proprietarului sau, dupa caz, altor persoane indreptatite, luand in considerare si dovezile prezentate de acestia.”,cu privire la pretul de vanzare urmand a fi avute in vedere statuarile deciziei Curtii Constitutionale nr. 380 din 26 mai 2015 privind neconstitutionalitatea sintagmei „la data intocmirii raportului de expertiza”. Aceasta norma stabileste, deci, obligatia legala atat in sarcina instantei, cat si in sarcina expertilor de a tine seama de pretul cu care se vand, de regula, imobilele similare (de acelasi fel, adica cu aceleasi caracteristici) in zona respectiva la data exproprierii.

Raportand aceste considerente la situatia dedusa judecatii, instanta a constatat in primul rand ca, prin criticile formulate, paratul expune consideratii privind evolutia viziunii legiuitorului asupra construirii de autostrazi prezentand aspecte cu caracter general care nu au relevanta din perspectiva situatiei concrete dedusa judecatii si, deci, nu sunt de natura a atrage schimbarea hotararii primei instante.

Apoi, apelantul face referire la componentele despagubirii si la modalitatea de calcul a acestora, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 26 alin. (1) si (2) din Legea nr. 33/1994, norma legala care a fost avuta in vedere de tribunal la pronuntarea sentintei, conform celor mai sus aratate.

Nici sustinerile vizand legalitatea si corecta cuantificare a despagubirilor prin hotararea contestata de reclamant si data in baza Legii nr. 255/2010 (ale carei prevederi apelantul le reproduce cand se refera la raportul de evaluare intocmit in temeiul acestui act normativ) nu au fost retinute ca fiind de natura a atrage schimbarea sentintei, instanta de apel constatand ca stabilirea cuantumului despagubirilor se impune a fi realizata in baza art. 26 din lege si nu prin raportare la criteriile avute in vedere de experti la momentul intocmirii acestui raport.

Faptul ca prin hotarari de guvern au fost stabilite sume globale destinate despagubirii persoanelor expropriate nu se constituie nici el in temei de schimbare a sentintei, cata vreme art. 22 din Legea nr. 255/2010 (in baza careia a fost emisa hotararea de stabilire a despagubirilor) prevede ca persoana nemultumita de cuantumul despagubirilor se poate adresa instantei de judecata care va solutiona actiunea potrivit dispozitiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, ceea ce presupune ca stabilirea unei sume globale nu impiedica persoana expropriata sa conteste suma primita individual si ca, in examinarea contestatiei, instanta astfel investita este tinuta, asa cum s-a aratat, sa respecte criteriile prevazute de mentionata lege in stabilirea cuantumului despagubirilor.

Curtea a mai observat ca, fata de dispozitiile art. 477 alin. (1), art. 479 alin. (1) C. pr. civ., efectul devolutiv al apelului este supus (si) limitarii exprimate prin adagiul „tantum devolutum quantum appellatum”, instanta de apel neputand examina cauza decat in limitele stabilite de apelant si cu referire la motivele expuse de acesta, cu exceptia prevazuta de art. 479 alin. (1) C. pr. civ. privind motivele de ordine publica.

Or, singurele sustineri ale apelantului privitoare la componentele si cuantumul despagubirilor acordate reclamantului prin hotararea primei instante sunt cele mai sus evocate si examinate, nefiind contestata validarea opiniei majoritare si inlaturarea opiniei separate, dupa cum nu au fost contestate in mod concret, punctual si argumentat comparabilele avute in vedere de experti sau metoda de calcul utilizata de acestia si nici componentele incluse de aceiasi experti in categoria de despagubiri ce intra sub incidenta art. 26 din Legea 33/1994 si insusite de prima instanta. Cum apelantul insusi nu a formulat critici in sensul mentionat, in lipsa investirii nici instanta de apel nu poate examina sentinta sub aceste aspecte decat cu  consecinta incalcarii dispozitiilor art. 22 alin. (6) C. pr. civ.. raportat la art. 477 alin. (1) C. pr. civ. si a principiului „tantum devolutum quantum appellatum” mai sus mentionat.

Pentru aceste considerente, apelul paratului a fost respins ca nefondat.