Expropriere, Calculul despagubirii

• Legea nr. 255/2010: art. 22
• Legea nr. 33/1994: art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (2)

Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, expropriatul nemultumit de cuantumul despagubirii se poate adresa instantei judecatoresti competente, iar conform aliniatului (3) al aceluiasi articol actiunea formulata se solutioneaza potrivit dispozitiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994.

In acest sens, articolul 25 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 prevede ca „Pentru stabilirea despagubirilor instanta va constitui o comisie de experti (...), iar art. 26 alin. (2) stabileste ca „La calcularea cuantumului despagubirilor, expertii,si instanta vor tine seama de pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobile de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala, la data intocmirii raportului de expertiza, precum si de daunele aduse proprietarului (...)".

Astfel, conform acestor norme de drept procesual, instanta judecatoreasca este competenta sa se pronunte doar asupra cuantumului despagubirii, care trebuie sa fie stabilita de experti pe baza metodei comparatiei directe.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila, Decizia civila nr. 813 din 15 octombrie 2014 G.O.

Prin Decizia civila nr. 813 din 15 octombrie 2014, pronuntata in dosarul nr. 11041/30/2012, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. impotriva Sentintei civile nr. 876 din 24.04.2014, pronuntata de Tribunalul Timis.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, Curtea a retinut argumentele ce succed.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, expropriatul nemultumit de cuantumul despagubirii se poate adresa instantei judecatoresti competente in termenul general de prescriptie, care curge de la data la care i-a fost comunicata hotararea de stabilire a despagubirii, iar conform aliniatului (3) al aceluiasi articol, actiunea formulata in conformitate cu prevederile prezentului articol se solutioneaza potrivit dispozitiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.

Astfel, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 prevede ca „Pentru stabilirea despagubirilor instanta va constitui o comisie de experti (...)”, iar art. 26 alin. (2) stabileste ca „La calcularea cuantumului despagubirilor, expertii, precum si instanta vor tine seama de pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala, la data intocmirii raportului de expertiza, precum si de daunele aduse proprietarului (...)”.

Asadar, conform acestor norme de drept formal (procesual), instanta judecatoreasca este competenta sa se pronunte doar asupra cuantumului despagubirii, care trebuie sa fie stabilita de catre o comisie de experti.

Pe de alta parte, Legea nr. 33/1994 (art.1 si 26) si Legea nr. 255/2010 (art. 8) contin si norme de drept substantial prin care se consacra caracterul just al despagubirii, care se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului, norme care se afla in concordanta cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

In speta, prima instanta s-a conformat dispozitiilor legale de mai sus, omologand in mod justificat suplimentul la raportul de expertiza, prin care s-a stabilit, pe baza metodei comparatiei directe, avandu-se in vedere 16 contracte de vanzare- cumparare privind terenuri similare, ca valoarea de piata a terenului expropriat este de 645 lei (0,80 lei/mp), mai mica decat valoarea de 861 lei stabilita de catre comisie prin Hotararea nr. 28/2011, asa incat in mod corect a fost respinsa actiunea reclamantei.

Cat priveste sustinerea recurentei privind incompatibilitatea expertei B.T.D. de a efectua expertiza, Curtea o apreciaza ca fiind neintemeiata, in conditiile in care prima instanta a avut in vedere doar concluziile expertului U.I.R., nu si ale expertei B.T.D.

Neintemeiata este si critica adusa sentintei atacate pentru respingerea solicitarii recurentei de obligare a paratului la exproprierea totala a suprafetei de teren, avandu-se in vedere ca singura actiune pe care o prevede legea speciala [art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010] este aceea in constatarea cuantumului despagubirilor.

In legatura cu dauna calculata de expert derivand din pierderea subventiei, este de observat, in primul rand, ca nu s-a facut dovada caracterului real si cert al acesteia, iar in al doilea rand, ca recurenta nu a facut critici, sub acest aspect, prin cererea de recurs.

In sfarsit, solicitarea recurentei de casare a hotararii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare nu este justificata, cata vreme raportul de expertiza a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.

Fata de cele de mai sus, Curtea a apreciat ca in speta nu este incident niciunul dintre

A

cazurile prevazute de art. 304 si 304' C.pr.civ., urmand ca in baza art. 312 alin. (1) C.pr.civ. a respins recursul reclamantului.