Exceptie de nelegalitate a hotararii consiliului local referitoare la oprirea, stationarea si parcarea neregulamentara pe domeniul public sau privat al orasului. Competenta autoritatilor administratiei publice locale de a stabili si sanctiona contraventii in domeniul de activitate pentru care prin lege le sunt stabilite atributii.

 

OG nr.2/2001, art. 2 alin. 2

 

Din interpretarea continutului art. 2 alin. 2 din OG nr.2/2001 rezulta ca autoritatile administratiei publice locale sau judetene au competenta de a stabili si sanctiona contraventii in domeniul de activitate pentru care prin lege le sunt stabilite atributii, cu conditia ca in domeniul respectiv sa nu fie stabilite contraventii prin legi, ordonante sau hotarari ale Guvernului.

Conditia impusa de legiuitor ca in domeniul respectiv sa nu fie stabilite contraventii prin legi, ordonante sau hotarari ale Guvernului, vizeaza domeniul si nu contraventia stabilita. A interpreta altfel ar insemna ca in domeniul in care prin legi, ordonante sau hotarari ale Guvernului sunt stabilite contraventii, cum este cazul in speta, autoritatile administratiei publice locale sau judetene sa poata stabili alte contraventii, respectiv un regim sanctionator paralel, pe langa cele stabilite de legiuitor, ceea ce este inadmisibil.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 3991 din 20 august 2014.

 

 

Instanta  a fost sesizata cu privire la cercetarea legalitatii H.C.L. al orasului Sinaia nr. 61/2011.

In motivarea exceptiei reclamantul G. E. a aratat ca hotararea contestata incalca prevederile art. 5 din OUG nr. 195/2002 si ale art. 144 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002.

Reclamantul a mai aratat ca in locul in care a parcat masina nu era  amplasat nici un indicator sau marcaj care sa interzica oprirea in locul in care acesta a parcat, iar in zona nu era nicio parcare publica. A mai sustinut reclamantul ca prevederea din H.C.L. nr. 61/2011 este nelegala, intrucat nu se poate deroga printr-un act al administratiei publice locale de la legea-cadru - OUG nr. 195/2002 si regulamentul de aplicare a acesteia, avandu-se in vedere dispozitiile Legii nr. 24/2000 (art. 4) privind ierarhia actelor normative.

Paratul a sustinut ca hotararea contestata reglementeaza norme pentru oprirea, stationarea si parcarea neregulamentara a autovehiculelor pe domeniul public sau privat al orasului si nu se refera la circulatia pe drumurile publice si la manevre de oprire, stationare sau parcare pe carosabil. A mai sustinut ca adoptarea H.C.L. nr. 61/2011 s-a facut cu respectarea Legii nr. 155/2010 privind politia locala, care, la art. 7 lit. h, confera politiei locale dreptul de a constata contraventii si de a aplica sanctiuni pentru incalcarea normelor legale privind oprirea, stationarea, parcarea autovehiculelor si accesul interzis, avand dreptul de a dispune masuri de ridicare a autovehiculelor stationate neregulamentar.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                        

Pe baza probatoriilor cu inscrisuri administrate in cauza, prin sentinta nr. 1278 din data de 14 aprilie 2014 tribunalul a respins exceptia de nelegalitate, invocata de reclamant, ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta tribunalul a retinut ca prin H.C.L. al orasului Sinaia nr. 61/14.04.2011 referitoare la oprirea, stationarea si parcarea neregulamentara pe domeniul public sau privat al orasului Sinaia s-a incriminat ca si contraventie “oprirea, stationarea vehiculelor/autovehiculelor pe trotuar”, fiind sanctionata cu amenda contraventionala de 100 lei si, potrivit art. 4, „alaturi de sanctiunea principala a amenzii contraventionale prevazuta la art. 3 se dispune de catre agentul constatator si masura blocarii rotilor vehiculelor/autovehiculelor, conform regulamentului care se constituie anexa 1 la prezenta hotarare”.

Hotararea contestata a fost adusa la cunostinta publica prin afisare,  potrivit procesului-verbal de afisare din data de 03.05.2011, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Conform art. 2 alin. 2 din OG nr. 2/2001, „prin hotarari ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene se stabilesc si sanctioneaza contraventii in toate domeniile  de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atributii prin lege, in masura in care in domeniile respective nu sunt stabilite contraventii prin legi, ordonante sau hotarari ale Guvernului.”

Conform art. 36 lit. c din Legea nr. 215/2001, „consiliile locale au atributii privind administrarea domeniului public sau privat al comunei, orasului sau municipiului”.

Instanta de fond a apreciat  ca prezenta exceptie este neintemeiata, deoarece, asa cum a rezultat din expunerea de motive ce a stat la baza adoptarii H.C.L. contestate,  scopul acesteia a fost disciplinarea conducatorilor auto cu privire la oprirea, stationarea, parcarea autovehiculelor in alte locuri decat cele special amenajate, iar OUG nr. 195/2002 si Regulamentul de aplicare a acesteia vizeaza respectarea regulilor de circulatie pe drumurile publice, astfel ca nu s-ar putea retine ca prin aceasta reglementare se deroga de la un act normativ cu forta juridica superioara, de vreme ce domeniul de aplicare si sfera relatiilor sociale ce sunt reglementate de cele doua acte normative sunt diferite.

In ceea ce priveste sustinerile reclamantului in sensul ca a parcat autovehiculul in mod legal, intrucat in zona respectiva nu era amplasat niciun indicator sau marcaj care sa interzica oprirea, prima instanta a retinut ca aceasta chestiune nu vizeaza nelegalitatea hotararii atacate, ci reprezinta o chestiune privind fondul plangerii contraventionale formulate de acesta.

Impotriva sentintei tribunalului a declarat recurs reclamantul, criticand-o ca nelegala si netemeinica.

Dupa prezentarea situatiei de fapt si solutia primei instante, recurentul invedereaza ca, in motivarea sentintei, instanta a retinut ca prin aplicarea prevederilor H.C.L. nr. 61/14.04.2011 referitoare la oprirea, stationarea si parcarea neregulamentara pe domeniul public sau privat al orasului Sinaia s-a incriminat contraventia „oprirea, stationarea vehiculelor/autovehiculelor pe trotuar”, fiind sanctionata cu amenda contraventionala de 100 lei si, potrivit art. 4, alaturi de sanctiunea principala a amenzii contraventionale prevazuta la art.3, se dispune de catre agentul constatator si masura blocarii rotilor autovehiculelor, conform regulamentului care constituie anexa 1 la prezenta hotarare.

Recurentul sustine ca, atunci cand un vizitator trece printr-o localitate, nu are obligatia sa se prezinte la primaria localitatii sau la afisierele acesteia pentru a lua cunostinta despre hotararile consiliului local. De altfel, la avizierul Primariei Sinaia hotararea invocata nu era afisata la data savarsirii contraventiei si nu se gaseste nici astazi, in asa fel ca nu i se poate cunoaste continutul, avand in vedere caracterul permanent de aplicabilitate al acesteia.

Considera recurentul ca motivarea instantei este gresita si rezulta si din faptul ca Hotararea Consiliului Local nr. 61/2011 este redactata numai in limba romana, iar daca se adreseaza unui turist strain este absurda, acesta nefiind obligat sa cunoasca hotararile Consiliului Local Sinaia.

Turistul venit la Sinaia trebuie sa cunoasca prevederile regulamentelor internationale, respectiv ale circulatiei pe drumurile publice, aplicabile potrivit semnelor si indicatoarelor de circulatie cu caracter international, neprevazute in H.C.L. nr.61/2011, dar prevazute in OUG nr. 195/2002.

Sustine recurentul ca scopul privind publicarea hotararii este, de fapt, cunoasterea de localnici si justificarea indeplinirii formale a prevederilor unei legi sau hotarari.

Arata recurentul ca instanta trebuia sa constate ca H.C.L. nr.61/2011 si anexele de aplicare a acesteia sunt incomplete, intrucat nu contin mijloacele tehnice de punere in aplicare, respectiv indicatoare de circulatie, aspect ce poate constitui un mijloc de utilizare rauvoitor impotriva cetatenilor straini.

Considera recurentul ca, din raportul Departamentului juridic al Primariei orasului Sinaia nr. 66307/17.03.2011, rezulta ca „oprirea, stationarea, parcarea autovehiculelor in alte locuri decat cele special amenajate denota lipsa de respect a proprietatii persoanelor, acest fapt impunandu-se a fi sanctionat", afirmatie care nu are nimic comun cu disciplinarea conducatorilor auto cu privire la oprirea, stationarea, parcarea autovehiculelor in alte locuri decat cele amenajate, asa cum a retinut tribunalul.

Este de neconceput ca, dupa lecturarea Hotararii Consiliului Local Sinaia nr.61/2011 si a continutului OUG nr. 195/2002 si Regulamentului de aplicare a acesteia privind oprirea, stationarea si parcarea autovehiculelor, sa se accepte ca un document legal de rang inferior - respectiv H.C.L. nr.61/2011, care nu contine norme de semnalizare rutiera si indicatoare rutiere,  sa fie utilizat ca document cu aplicativitate cetateneasca in detrimentul unui document de rang superior, respectiv OUG nr. 195/2002 si Regulamentul de aplicare a acesteia.

Modul de ierarhizare a documentelor oficiale este clarificat in art. 4 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, aspect de care nu s-a tinut seama.

In loc sa procedeze la corectarea unei greseli referitoare la elaborarea unor acte normative de rang inferior, respectiv a unei hotarari a Consiliului Local Sinaia, instanta a  motivat justetea H.C.L. nr. 61/2011, desi in aceasta nu exista nicio referire a modului cum se face semnalizarea prin indicatoare rutiere.

Precizeaza recurentul ca locul unde a fost semnalata  abaterea pentru care a fost sanctionat se afla pe un drum public, respectiv B-dul Carol I din Sinaia, iar circulatia autovehiculelor pe acest drum considera ca trebuie sa se desfasoare dupa prevederile OUG nr.195/2002 si ale Regulamentului de aplicare a acesteia, respectiv dupa prevederile art. 29(1): „circulatia pe drumurile publice se desfasoara in conformitate cu regulile de circulatie si cu respectarea semnificatiei rutiere realizate prin mijloace de semnalizare” si nu dupa prevederile H.C.L. nr. 61/2011, care nu are nici o precizare in acest sens.

Conform art.80 din Legea nr.24/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, actele normative ale autoritarilor publice locale se adopta ori se emit pentru reglementarea unor activitati de interes local, in limitele stabilite prin Constitutie si prin lege in domeniile in care acestea au atributii legale.

In aceste conditii, rezulta ca, din punct de vedere al ierarhizarii documentelor oficiale, H.C.L. nr. 61/2011, emisa de Consiliul Local Sinaia, este inferioara OUG nr.195/2002 si Regulamentului de aplicare a acesteia si, in aceste conditii, continutul procesului-verbal de contraventie nr.01606 din data de 03.10.2011 nu are suport legal, fiind lovit de nulitate.

Arata recurentul ca, din documentele atasate la dosar, nu rezulta ca H.C.L. Sinaia nr.61/2011 ar fi fost publicata intr-un cotidian local de mare tiraj, asa cum cere art.83 din Legea nr.24/2000 si, in aceste conditii, hotararea in cauza este lovita de nulitate.

Motivarea instantei in sensul ca  prin aceasta reglementare nu se deroga de la un act normativ cu forta juridica superioara, de vreme ce domeniul de aplicare si sfera relatiilor sociale ce sunt reglementate de cele doua acte normative sunt diferite, este neclara, continand expresii neadecvate.

Considera recurentul ca, in cazul in care  actul juridic de referinta utilizat de un reprezentant al autoritatii publice este incomplet, acesta poate genera dispute intre cetateni si autoritati, influentand relatiile sociale dintre acestia.

Intimatii nu au formulat intampinare.

Curtea a constatat recursul fondat pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art.128 alin. 1 lit. d) din OUG nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, autoritatile administratiei publice locale au atributia stabilirii de reglementari referitoare la regimul de acces si circulatie, stationare si parcare pentru diferite categorii de vehicule, cu avizul politiei rutiere, insa, potrivit art. 2 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, prin hotarari ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene se stabilesc si se sanctioneaza contraventii in toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atributii prin lege, in masura in care in domeniile respective nu sunt stabilite contraventii prin legi, ordonante sau hotarari ale Guvernului.

Totodata, conform dispozitiilor art. 2 alin. 5 din aceeasi ordonanta, hotararile consiliilor locale sau judetene ori, dupa caz, ale sectoarelor municipiului Bucuresti, prin care s-au stabilit contraventii cu nesocotirea principiilor prevazute la alin. 2 - 4, sunt nule de drept.

Potrivit art. 108 alin.1 lit. a), pct.8 din OUG nr.195/2002 republicata, constituie contraventie „oprirea neregulamentara”, iar potrivit alin. 1 lit. b) pct. 7 al aceluiasi articol, constituie contraventie „stationarea neregulamentara”.

Cazurile si conditiile in care oprirea, stationarea sau parcarea pe drumul public este permisa se stabilesc prin regulament, in conformitate cu prevederile OUG nr.195/2002, conform art.65 din aceasta ordonanta.

Contraventia ce face obiectul exceptiei de nelegalitate reglementata prin art. 1 lit. b din Hotararea nr. 61 a Consiliului Local Sinaia privind masuri referitoare la oprirea, stationarea si parcarea neregulamentara pe domeniul public sau privat al orasului Sinaia consta in „oprirea, stationarea vehiculelor/autovehiculelor pe trotuar”.

Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, aprobat prin HG nr.1391/2006, reglementeaza in paragraful 8, art. 141 – 146, oprirea, stationarea si parcarea, iar in art. 142 alin. 1 lit. n) „interdictia opririi voluntare a vehiculelor pe trotuar, daca nu se asigura spatiu de cel putin 1 m, pentru circulatia pietonilor”.

Totodata, din ansamblul prevederilor OUG nr. 195/2002 si HG nr. 1391/2006 reiese ca pentru nerespectarea dispozitiilor legale privind oprirea si stationarea voluntara conducatorului de autovehicul i se aplica o sanctiune principala si sanctiunea complementara a aplicarii punctelor de penalizare.

Din interpretarea continutului art. 2 alin. 2 din OG nr.2/2001 rezulta ca autoritatile administratiei publice locale sau judetene au competenta de a stabili si sanctiona contraventii in domeniul de activitate pentru care prin lege le sunt stabilite atributii, cu conditia ca in domeniul respectiv sa nu fie stabilite contraventii prin legi, ordonante sau hotarari ale Guvernului.

Conditia impusa de legiuitor ca in domeniul respectiv sa nu fie stabilite contraventii prin legi, ordonante sau hotarari ale Guvernului, vizeaza domeniul si nu contraventia stabilita. A interpreta altfel ar insemna ca in domeniul in care prin legi, ordonante sau hotarari ale Guvernului sunt stabilite contraventii, cum este cazul in speta, autoritatile administratiei publice locale sau judetene sa poata stabili alte contraventii, respectiv un regim sanctionator paralel, pe langa cele stabilite de legiuitor, ceea ce este inadmisibil, criticile recurentului fiind intemeiate sub acest aspect.

Pentru aceste considerente, in temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, Curtea a admis ca fondat recursul declarat de reclamant, a modificat in tot sentinta recurata, in sensul admiterii exceptiei de nelegalitate a art.1 lit.b si art.3 lit.a din H.C.L. Sinaia nr.61/2011 si a constatat nelegalitatea acestor dispozitii.

 

 (Judecator Liliana Felicia Androne)