Evaziune fiscala. Conditii privind posibilitatea aplicarii unei sanctiuni administrative.

 

Legea  nr.  241/2005, art. 10

C.pen., art. 18

¹

 

Din analiza dispozitiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 si art. 18

¹

alin. 2 C.pen. rezulta ca, in cazul infractiunilor de evaziune fiscala, aplicarea unei sanctiuni administrative este conditionata suplimentar atat de valoarea prejudiciului cat si de recuperarea acestuia.

 
                                                      

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 273/R din 28 februarie 2012.

 

Prin sentinta penala nr. 196 din 21 decembrie 2011 pronuntata de Judecatoria Mizil, in  baza  art. 6 din  Legea  nr.  241/2005 cu aplic. art.42 alin.2 Cod pen  si art.320

¹

Cod procedura penala rap. la art.63 alin.3 Cod pen, a fost condamnata inculpata P. C., la o pedeapsa  de  1 (un) an inchisoare  pentru  comiterea infractiunii de  nevarsare  la  bugetul   de stat  a impozitelor  si  contributiilor  cu stopare la  sursa, in perioada  noiembrie 2006 – ianuianuarie 2007.

In temeiul art.71 Cod penal, i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza a-II-a si b Cod penal pe durata executarii pedepsei.

In temeiul art.  81 C.pen., s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 1 an inchisoare intr-un termen de incercare de 3 ani in conformitate cu dispozitiile art. 82 C.pen.

In temeiul art. 71 al. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicata inculpatului.

In baza art. 359 C.p.pen., s-a atras atentia inculpatei asupra disp. art. 83 C.pen. privind revocarea suspendarii executarii pedepsei in cazul comiterii unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare sau in cazul neexecutarii obligatiilor civile.

Prin aceeasi sentinta, in baza art. 14 C.p.p.si 346 C.p.p. rap. la art. 998-999 C.civ. s-a admis actiunea civila formulata de partea civila Agentia Nationala pentru Administrare Fiscala prin Directia Generala a Finantelor Publice Prahova, cu sediul in Ploiesti, str. …., nr….., jud. Prahova.

A fost obligata inculpata la plata sumei de 5050 lei reprezentand obligatii de plata nedeclarate si neachitate, actualizata cu rata inflatiei la momentul platii efective, catre partea civila Agentia Nationala pentru Administrare Fiscala prin Directia Generala a Finantelor Publice Prahova.

In baza art. 13 din Legea nr.241/2005, la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de condamnare, dispune comunicarea catre Oficiul National al Registrului Comertului a unei copii a dispozitivului hotararii judecatoresti definitive.

A fost obligata inculpata plata sumei la  300  lei cheltuieli  judiciare .

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut  urmatoarele:

In perioada noiembrie 2006 – ianuarie 2007, inculpata in calitate de administrator al  S.C. S.C. B.I. S.R.L. Inotesti a retinut si nu a virat suma de 6550 lei, din care  impozit pe veniturile din salarii in cuantum de 1376 lei, contributia individuala de asigurari sociale retinuta de la asigurati in cuantum de 985 lei, contributia pentru asigurari de sanatate retinuta de la asigurati in cuantum de 672 lei si contributia individuala de asigurari pentru somaj retinuta de la asigurati in cuantum de 104 lei, la care se adauga majorari in suma de 3413 lei.

Prin fapta inculpatei, de a retine si de a nu vira cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta sumele reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa, a fost prejudiciat bugetul de stat cu suma mentionata in adresa nr.19138/20.09.2010 emisa de Administratia Finantelor Publice a orasului Mizil .

Instanta a constatat ca situatia de fapt retinuta prin rechizitoriu este corecta, fiind dovedita cu ajutorul mijloacelor de proba administrate in cauza respectiv: adresa nr.19138/20.09.2010 emisa de Administratia Finantelor Publice a orasului Mizil, sesizarea formulata de catre Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Prahova, fisa sintetica totala, declaratii privind obligatiile de plata la bugetul de stat depuse pentru perioada noiembrie 2006 - decembrie.2007, adresa nr.2016/27.06.2011 emisa de Inspectoratul Teritorial de Munca (fila 45), extrasul de cont bancar (filele 47-49), declaratii invinuita.

In cursul urmaririi penale inculpata a avut o atitudine partial sincera, recunoscand si regretand fapta comisa, declarand ca nu a achitat datoriile catre bugetul de stat datorita faptului ca in perioada noiembrie 2006-ianuarie 2007 a intrerupt activitatea comerciala desfasurata de S.C. B. I. S.R.L. Inotesti si nu a cunoscut faptul ca in aceasta perioada subzista obligatia de a achita creantele fiscale constand in impozit pe venituri din salarii si contributiile la fondurile speciale, desi din extrasul de cont comunicat de catre Banca Comerciala Romana SA infirma sustinerile acesteia.

Avand in vedere dispozitiile art.58 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, inculpatul in calitate de asociat unic si administrator al  S.C. B.I. S.R.L. Inotesti inregistrata ca platitor de salarii si de venituri asimilate salariilor avea obligatia de a calcula si retine impozitul aferent veniturilor fiecarei luni la data efectuarii platii acestor venituri precum si de a-l vira la bugetul consolidat al statului pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se platesc veniturile.

Desi inculpata a sustinut ca in perioada noiembrie 2006-ianuarie 2007 a intrerupt activitatea fara a aduce la cunostinta aceasta situatie Administratiei Finantelor Publice a orasului Mizil, din probele administrate in faza de urmarire penala, respectiv extrasul de cont comunicat de catre Banca Comerciala Romana S.A. ( filele 47-49)  rezulta ca in perioada respectiva au fost efectuate tranzactii bancare aferente contului curent al carui titular era S.C. B.I. S.R.L. Inotesti.

Totodata, prin adresa nr. 2016/27.06.2011 emisa de Inspectoratul Teritorial de Munca (fila 45) se comunica faptul ca in perioada noiembrie 2006-ianuarie 2007, S.C. B.I. S.R.L.Inotesti a figurat ca avand doi salariati, care nu au prezentat carnetele de munca in vederea completarii perioadei lucrate la S.C. B. I. S.R.L. Inotesti.

Prin urmare, in drept fapta inculpatei P. C. care in calitate de administrator al  S.C. B. I. S.R.L. Inotesti, in perioada noiembrie 2006 – ianuarie 2007 a retinut si nu a virat in cel mult 30 de zile de la scadenta suma 6550 lei dintre care impozit pe veniturile din salarii in cuantum de 1376 lei, contributia individuala de asigurari sociale retinuta de la asigurati in cuantum de 985 lei, contributia pentru asigurari de sanatate retinuta de la asigurati in cuantum de 672 lei si contributia individuala de asigurari pentru somaj retinuta de la asigurati in cuantum de 104 lei, la care se adauga majorari in suma de 3413 lei, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala, prev. si ped. de art. 6 din Legea nr. 241 /2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Astfel, avand in vedere declaratiile privind obligatiile fiscale de plata la bugetul de stat, respectiv bugetele asigurarilor sociale si fondurile speciale, depuse lunar in perioda noiembrie 2006 – ianuarie 2007 la A.F.P.O. Mizil, inculpata a retinut si nu a virat suma de 9018 lei reprezentand impozite pe venituri din salarii si contributii cu retinere la sursa, omisiune ce constituie elementul material al infractiunii de evaziune fiscala prev. si ped. de art. 6 din Legea nr.241/2005 .

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a savarsit infractiunea cu intentie indirecta in acceptiunea art. 19 alin. 1 lit. b C. Pen., intrucat a avut sau trebuia sa aiba reprezentarea faptului ca nevirarea sumelor deja retinute salariatilor era apta de a conduce la fraudarea fiscala a statului si implicit prejudicierea bugetului consolidat al statului, desi nu a urmarit direct acest rezultat a acceptat producerea lui cat timp nu a virat la data scadentei sumele retinute la sursa.

La individualizarea pedepsei, instanta, in conformitate cu dispozitiile  art. 72 C.Pen., a avut in vedere pericolul social concret al faptei savarsite, determinat atat de modul in care inculpata a actionat, cat si de importanta valorilor sociale lezate. Instanta  a avut astfel in vedere gradul de pericol social al faptei de evaziune fiscala, savarsite de inculpata, pericol sporit prin aceea ca fapta s-a savarsit, in mod continuat, prin retinerea si nevirarea in perioada noiembrie 2006-ianuarie 2007  la bugetul de stat a sumei de 6550 lei reprezentand impozit pe veniturile din salarii si contributii cu retinere la sursa.

La toate acestea contribuie si faptul ca prin activitatea sa infractionala a fost afectat unul din cele mai importante valori sociale protejate de legea penala – bugetul general al statului, indiferent de contextul social si economic existent. In acest sens, trebuie amintit faptul ca prejudiciul cauzat partii vatamate Agentia Nationala pentru Administrare Fiscala, nu a fost recuperat integral.

De altfel, s-a avut in vedere si faptul ca inculpata desi legal citata, in faza judecatii, nu s-a prezentat in fata instantei de judecata.

Relativ la infractiunea prev. de art. 6 din Legea nr.241/2005 pentru care inculpata a fost trimisa in judecata instanta a retinut ca pedeapsa prevazuta acelasi act normativ este inchisoarea de la 1 an la 3 ani sau amenda.

Tot in aplicarea dispozitiilor art. 72 Cod Penal  a fost avuta in vedere persoana inculpatei, conduita sa inainte si dupa savarsirea infractiunii, inculpata incercand sa acopere prejudiciul creat prin achitarea a sumei de 1300 lei. De altfel, din fisa de cazier judiciar rezulta ca aceasta nu este cunoscuta cu antecedente penale, fiind la prima incalcare a unei norme juridice de drept penal insa aceasta imprejurare nu poate fi considerata o circumstanta atenuanta legala conform dispoz art.74 lit.a intrucat lipsa antecedentelor penale constituie o stare de normalitate, iar nu o performanta.

Astfel, in baza art. 6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. si art.320

¹

alin.7 C.pr.pen  a fost condamnata inculpata P.A., la pedeapsa de 1 an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, fapta savarsita in perioada noiembrie 2006-ianuarie 2007.    

Natura faptei savarsite si circumstantele producerii acesteia au determinat instanta a aprecia ca aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, si in consecinta, in temeiul art.71 cod penal si art.3 din Protocolul nr.1 aditional C.E.D.O., a interzis inculpatului drepturile prevazute de art.64 lit.a) teza a II-a si lit.b) cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat.

Avand in vedere datele ce caracterizeaza persoana inculpatei (infractor primar, casatorit ) precum si faptul ca aceasta a acoperit partial prejudiciul, instanta  a apreciat ca sunt suficiente temeiuri pentru ca scopul educativ-preventiv al pedepsei sa poata fi atins prin suspendarea conditionata a executarii acesteia conform art. 81 Cod penal, pe durata termen de incercare calculat conform art.82 Cod penal (compus din pedeapsa  aplicata careia i se va adauga un interval fix de timp de 2 ani).

Ca urmare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale, instanta conform art.71 alin.5 cod penal a dispus si suspendarea executarii pedepsei accesorii iar conform art.359 cod procedura penala a atras inculpatei atentia asupra art.83 si 84 Cod penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in cazul in care in cursul termenului de incercare de 3 ani, va savarsi din nou o infractiune sau cu rea credinta nu va achita despagubirile civile la plata carora a fost obligat.

Sub aspectul laturii civile, in privinta infractiunii savarsite in perioada noiembrie 2006-ianuarie 2007, intrucat prejudiciul cauzat nu a fost recuperat, partea vatamata Agentia Nationala pentru Administrare Fiscala prin Directia Generala a Finantelor Publice Prahova, s-a constituit parte civila, in cursul urmaririi penale, pentru suma de suma de 6550 lei dintre care impozit pe veniturile din salarii in cuantum de 1376 lei, contributia individuala de asigurari sociale retinuta de la asigurati in cuantum de 985 lei, contributia pentru asigurari de sanatate retinuta de la asigurati in cuantum de 672 lei si contributia individuala de asigurari pentru somaj retinuta de la asigurati in cuantum de 104 lei, la care se adauga majorari in suma de 3413 lei.

Ulterior partea civila si-a restrans cuantumul pretentiilor la suma de 5050 lei (fila 58 d.u.p) ca urmare a achitarii partiale a prejudiciului de catre inculpata, respectiv suma de 1500 lei conform chitantelor fiscale depuse in faza de urmarire penala la filele 60 si 64 din dosarul de urmarire penala.

Instanta a constatat ca din probatoriul administrat (adresa Administratia finantelor publice a orasului Mizil, sesizarea formulata de catre Directia Generala a Finantelor Publice a judetului Prahova, fisa sintetica totala, declaratii privind obligatiile de plata la bugetul de stat depuse pentru perioada noiembrie 2006 – decembrie 2007, declaratii invinuita) rezulta foarte clar ca prejudiciul invocat de partea vatamata este cert.

Fiind indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998 – 999 Cod Civil, in sensul ca s-a dovedit ca prin fapta savarsita cu vinovatie,  inculpata a cauzat partii civile un prejudiciu, in temeiul art. 14 si art. 346 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 998 – 999 Cod Civil instanta a admis in totalitate actiunea civila si a obligat inculpata, la plata sumei de 5050 lei, reprezentand obligatii de plata neachitate si penalitati de intarziere, catre partea civila Agentia Nationala pentru Administrare Fiscala-Ministerul Finantelor Publice.

Referitor la S.C. B.I. S.R.L. Inotesti instanta a retinut faptul ca aceasta persoana juridica a fost radiata in urma procedurii insolventei conform Certificatului emis de grefa Tribunalului Prahova (fila 39 d.u.p).

In baza art. 13 din Legea nr.241/2005, la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de condamnare, a dispus comunicarea catre Oficiul National al Registrului Comertului a unei copii a dispozitivului hotararii judecatoresti definitive.

In temeiul art.191 al. 1 Cod procedura penala a obligat inculpata la plata sumei de 300 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.

Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au exercitat recurs partea civila Agentia Nationala de Administrare Fiscala prin Directia Generala a Finantelor Publice Prahova si inculpata P. C., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea recursului formulat, partea civila a sustinut ca, in mod eronat, instanta de fond a obligat inculpata la plata sumei de 5050 lei, reprezentand obligatii de plata nedeclarate si neachitate, actualizata cu rata inflatiei la momentul platii efective, si nu la suma cu care aceasta institutie s-a constituit parte civila.

Se arata ca, la data de 1.10.2010, Directia Generala a Finatelor Publice Prahova a formulat plangere impotriva inculpatei, in calitate de administrator al SC B. I. SRL, pentru infractiunea prevazuta de art.246 Cod penal, intrucat aceasta a retinut si nu a virat suma totala de 6550 lei, reprezentand impozit salarii, CAS asigurati, CASS asigurati, somaj asigurati, pentru perioada noiembrie 2006 - ianuarie 2007. Fara a motiva in nici un fel, instanta de fond a obligat pe inculpata P. C. la plata unei sume mai mici decat cea cu care s-a constituit parte civila in cauza de fata.

De asemenea, recurenta-parte civila critica sentinta atacata si sub aspectul ca aceasta a obligat numai pe inculpata, in calitate de administrator, la plata prejudiciului, si nu in solidar cu societatea pe care a administrat-o, aceasta avand, potrivit legii, calitatea de parte responsabila civilmente. Mai mult, prima instanta nu a acordat creantele accesorii creantei principale, desi acestea sunt expres prevazute de lege.

Se mai arata ca acordarea creantelor accesorii creantei principale, reprezentand prejudiciu cauzat bugetului general consolidat de stat (dobanzi, penalitati si majorari de intarziere ) este obligatorie, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala.

Totodata, se arata ca, potrivit dispozitiilor exprese ale Codului civil, orice prejudiciu da dreptul la reparatie.

Avand in vedere considerentele expuse, recurenta-parte civila a solicitat admiterea recursului, casarea in parte a sentintei atacate, in ceea ce priveste latura civila si obligarea inculpatilor in solidar la plata sumei de 6550 iei plus accesoriile calculate pana la data efectiva a platii.

Recurenta inculpata P. C., in motivele scrise de recurs, a sustinut ca se poate observa din materialul probator si din declaratiile sale ca a avut o pozitie procesuala sincera, recunoscand fapta comisa si ca aceasta fapta este lipsita de pericolul social al unei infractiuni. Inculpata a recunoscut faptul ca nu a achitat sumele datorate in termenul stabilit, intrucat a avut probleme financiare, din cauza faptului ca societatea mergea in pierdere, iar in perioada respectiva neavand loc de munca nu a dispus de sumele necesare pentru a efectua aceste plati. Lipsa relei credinte reiese atat din faptul ca societatea la data de 21.04.2011 a achitat suma de 1300 lei la bugetul de stat cu chitanta nr. 5239747 cat si din incercarea inculpatei de a achita intreaga suma restanta, incercare insa fara rezultat, intrucat societatea intrand in insolventa, obligatiile fiscale ale debitorului radiat din Registrul Comertului au fost scazute din evidenta curenta, debitoarea neputandu-si achita datoria intrucat datoria nu mai exista.

Se mai arata de recurenta ca, potrivit procesului-verbal nr.94 de scadere din evidenta a obligatiilor fiscale incheiat la 29.06.2011, debitorul SC B.I. SRL a fost radiat din Registrul Comertului,iar in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvrnului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, obligatiile fiscale inregistrate de debitorul radiat din Registrul Comertului scazandu-se din evidenta curenta a Administratiei Finantelor Publice a orasului Mizil.

Referitor la savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art.6 din L.241/2005, fata de prejudiciul cauzat partii civile pentru care s-a incercat achitarea integrala, de pozitia procesuala a inculpatei, care, in cursul urmaririi penale a recunoscut savarsirea faptei, aceasta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, se apreciaza ca scopul preventiv educativ al pedepsei ar putea fi atins si prin aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ.

Curtea, examinand atat motivele de recurs invocate, actele si lucrarile dosarului, cat si din oficiu sub toate aspectele, conform art.385

⁶

alin.3 Cod procedura penala, constata ca prima instanta a retinut, in mod corect, situatia de fapt si a stabilit vinovatia inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate in cauza, dand faptei comise de aceasta incadrarea juridica corespunzatoare.

In cursul urmaririi penale, inculpata a recunoscut in totalitate a  faptele retinute in sarcina sa, pozitie mentinuta si in cursul judecatii, beneficiind astfel de aplicarea dispozitiilor art. 320

¹

Cod procedura penala.

Asadar, retinand ca pronuntarea hotararii de condamnare se intemeiaza pe probe sigure, certe si decisive, care nu lasa loc niciunui dubiu in privinta vinovatiei  inculpatei P. C., Curtea constata ca instanta de fond a solutionat corect actiunea penala dedusa judecatii.

In ceea ce priveste critica inculpatei referitoare la evaluarea gresita, in opinia sa, a gradului de pericol social al infractiunii retinute in sarcina sa, facuta de instanta de fond, Curtea releva ca, potrivit art. 17 cod penal, una din trasaturile esentiale ale infractiunii este aceea de a fi o fapta care prezinta pericol social, prevederea pericolului social avand valoarea unei norme juridice ce serveste deopotriva legiuitorului cand incrimineaza fapta cat si judecatorului in aprecierea concreta a acestui pericol. Aceasta trasatura esentiala se materializeaza, asa cum se prevede in art. 18 cod penal, prin doua aspecte, in sensul ca prin fapta se aduce atingere unor valori sociale importante, aratate generic in art. 1 Cod penal, iar pentru sanctionarea unei astfel de fapte este necesara aplicarea unei pedepse.

 Prin dispozitiile art. 18 cod penal, s-au consacrat criteriile legale de diferentiere a pericolului social al infractiunii de pericolul social al altor fapte extrapenale, iar in art. 18

¹

Cod penal s-au prevazut criteriile legale pe baza carora se poate stabili daca fapta savarsita prezinta sau nu gradul de pericol social necesar pentru caracterizarea acesteia ca infractiune, acestea referindu-se la modul si mijloacele de savarsire, scopul urmarit de faptuitor, imprejurarile in care fapta a fost comisa, urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si persoana si conduita faptuitorului.

Prin urmare, la stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de toate aceste criterii si nu doar de cele privind persoana faptuitorului, si, prin aprecierea ce o fac asupra pericolului social concret, organele de aplicare a legii penale nu pot face opera de dezincriminare a faptei, ci doar de aplicare a legii in limitele stabilite de aceasta.

Distinct de aceste dispozitii cu caracter general, prevazute in Partea Generala a Codului Penal, in Legea nr. 241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, modificata, in Capitolul III intitulat ,,Cauze de nepedepsire si cauze de reducere a pedepselor”, s-au prevazut conditiile in care o persoana cercetata pentru savarsirea unei infractiuni de evaziune fiscala poate beneficia de asemenea cauze.

 Astfel, potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, in cazul savarsirii unei infractiuni de evaziune fiscala prevazute de aceasta lege, daca in cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la primul termen de judecata, invinuitul ori inculpatul acopera integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevazute de lege pentru fapta savarsita se reduc la jumatate. Daca prejudiciul cauzat si recuperat in aceleasi conditii este de pana la 100.000 euro, in echivalentul monedei nationale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Daca prejudiciul cauzat si recuperat in aceleasi conditii este de pana la 50.000 euro, in echivalentul monedei nationale, se aplica o sanctiune administrativa, care se inregistreaza in cazierul judiciar.

Din economia acestor dispozitii  legale rezulta ca, in cazul infractiunilor de evaziune fiscala, aplicarea unei sanctiuni administrative este conditionata atat de valoarea prejudiciului cat si de recuperarea acestuia.

In cauza, Curtea constata, in primul rand, ca toate criteriile de apreciere a gradului de pericol social, atat cele prevazute in art. 18 cod penal cat si cele prevazute in art. 18

¹

alin. 2 C.pen., analizate in raport de fapta dedusa judecatii, nu converg in constatarea lipsei acestui pericol social.

In concret, referitor la aceste criterii, Curtea apreciaza ca instanta de fond, care a dispus condamnarea inculpatei,  a justificat deplin de ce fapta savarsita de inculpata prezinta gradul de pericol social necesar pentru caracterizarea acestei ca infractiune si impune aplicarea unei pedepse corespunzatoare.

Astfel, nu poate fi apreciata ca lipsita in mod vadit de importanta fapta inculpatei savarsita in mod continuat, prin retinerea si nevirarea in perioada noiembrie 2006-ianuarie 2007  la bugetul de stat a sumei de 6550 lei reprezentand impozit pe veniturile din salarii si contributii cu retinere la sursa, activitate prin care au fost prejudiciate veniturile catre bugetul de stat, intr-un context in care asemenea fapte au crescut ca numar, constatandu-se necesitatea gasirii unor mijloace adecvate de contracarare, inclusiv a unei riposte ferme din partea organelor judiciare. In plus, prejudiciul creat nu a fost recuperat in totalitate pana in prezent.

In al doilea rand, lipsa pericolului social concret a faptei nu poate rezulta doar din perspectiva criteriului privind persoana inculpatului, lipsind de importanta celelalte criterii prevazute de art. 18

¹

alin. 2 C.pen., obligatoriu a fi analizate cu ocazia aprecierii asupra acestei trasaturi a infractiunii.

Or, in raport de toate aceste criterii, Curtea constata ca fapta inculpatei prezinta gradul de pericol social al infractiunii pentru care a fost condamnata.

In plus, in raport de dispozitiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, modificata, aplicarea unei sanctiuni administrative inculpatei  P.C. nu este posibila, avand in vedere ca pana la acest moment nu a achitat in totalitate prejudiciul creat.

 In raport de toate aceste considerente, Curtea constata ca recursul declarat de inculpata este nefundat si urmeaza sa fie respins ca atare.

Referitor la recursul declarat de partea civila ANAF- Directia Generala a Finatelor Publice Prahova, ce vizeaza doar latura civila a cauzei, Curtea constata ca si acesta este nefundat, hotararea instantei de fond fiind legala si temeinica si sub acest aspect.

Dupa cum corect a retinut instanta de fond, Agentia Nationala pentru Administrare Fiscala prin Directia Generala a Finantelor Publice Prahova, s-a constituit parte civila, in cursul urmaririi penale, pentru suma de suma de 6550 lei, compusa din impozit pe veniturile din salarii in cuantum de 1376 lei, contributia individuala de asigurari sociale retinuta de la asigurati in cuantum de 985 lei, contributia pentru asigurari de sanatate retinuta de la asigurati in cuantum de 672 lei si contributia individuala de asigurari pentru somaj retinuta de la asigurati in cuantum de 104 lei, la care se adauga majorari in suma de 3413 lei.

Ulterior partea civila, prin adresa nr. 7270/03.05.2011, si-a restrans cuantumul pretentiilor la suma de 5050 lei (fila 58 d.u.p) ca urmare a achitarii partiale a prejudiciului de catre inculpata, respectiv suma de 1500 lei conform chitantelor fiscale depuse in faza de urmarire penala la filele 60 si 64 din dosarul de urmarire penala.

Instanta a constatat ca din probatoriul administrat (adresa Administratia finantelor publice a orasului Mizil, sesizarea formulata de catre Directia Generala a Finantelor Publice a judetului Prahova, fisa sintetica totala, declaratii privind obligatiile de plata la bugetul de stat depuse pentru perioada noiembrie 2006 – decembrie 2007, declaratii invinuita) rezulta foarte clar ca prejudiciul invocat de partea vatamata este cert.

Fiind indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998 – 999 Cod Civil, in sensul ca s-a dovedit ca prin fapta savarsita cu vinovatie,  inculpata a cauzat partii civile un prejudiciu, in temeiul art. 14 si art. 346 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 998 – 999 Cod Civil instanta a admis in totalitate actiunea civila si a obligat inculpata, la plata sumei de 5050 lei, reprezentand obligatii de plata neachitate si penalitati de intarziere, catre partea civila Agentia Nationala pentru Administrare Fiscala-Ministerul Finantelor Publice.

Referitor la S.C. B.I. S.R.L. Inotesti instanta a retinut faptul ca aceasta persoana juridica a fost radiata in urma procedurii insolventei conform Certificatului emis de grefa Tribunalului Prahova (fila 39 d.u.p).

Acest aspect este confirmat si de partea civila care, prin adresa nr. 9792/22.06.2011 (fila 56 dos. u.p.), a comunicat ca S.C. B.I. S.R.L. a fost radiata si, ca urmare a acestei imprejurari, toate obligatiile restante ale acestei societati vor fi scazute din evidentele de platitor, iar  Agentia Nationala pentru Administrare Fiscala nu se mai constituie parte civila.

Toate aceste mijloace de proba dovedesc ca instanta de fond a dat o dezlegare corecta laturii civile, atat in privinta cuantumului prejudiciului cat si in privinta persoanelor care trebuie sa achite acest prejudiciu, S.C. B.I. S.R.L. nemaiputand fi citata si obligata la despagubiri cat timp s-a probat ca a fost radiata.

In atari conditii, Curtea a constatat ca recursul declarat de partea civila nu are nici un fundament in actele dosarului, sustinerile formulate fiind contrazise chiar de propriile inscrisuri depuse anterior la dosarul cauzei.

In consecinta, constatand netemeinicia criticilor formulate de recurente,  lipsa oricarui caz de casare, Curtea a respins recursurile ca nefondate, mentinand astfel sentinta recurata ca legala si temeinica.

           

                     

                                                  ( Judecator Daniel Dinu)