Emiterea unei decizii de asimilare a functiilor

Legislatie relevanta
: art. 82 din OUG nr. 83/2014

Rezumat
:
Reclamantii au raporturi de munca cu intimata DSVSA Braila, insa aceasta institutie nu este autonoma, chiar daca are personalitate juridica, ci este subordonata fata de ANSVSA.

La art.1 alin. 8

²

se precizeaza ca asimilarea functiilor se face prin ordin al presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, institutie care nu a fost parte in dosar.

Drepturile salariale ale angajatilor sunt stabilite si platite de angajator, insa, cadrul legal invocat prevede existenta unui ordin al ordonatorului de credite in vederea stabilirii drepturilor salariale prin asimilare.

Intrucat reclamantii nu au fost cuprinsi in sfera de acoperire a Ordinelor 1016/2015 si 369/2017 ale presedintelui ANSVSA,

drepturile salariale au fost platite in mod legal.

 

    Decizia civila nr. 645/14.11.2017 a Curtii de Apel Galati

 

Prin sentinta civila nr. 426/13.07.2017 pronuntata de Tribunalul Braila a fost respinsa ca nefondata actiunea formulata de reclamantii SI, GE, AT, SD, FG, CM, MA, BV, CD, VN, VA, MGG si TG, reprezentati de Sindicatul C.V. Braila cu in contradictoriu cu parata DSVSA.

Tribunalul a retinut urmatoarele:

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Braila la data de …2017 sub nr. …./113/2017, reclamantii, reprezentati de Sindicatul CV Braila, au chemat in judecata pe parata DSVSA Braila (D.S.V.S.A.), solicitand ca sa fie  obligata ca incepand cu data de 01.12.2015 sa emita, in temeiul art. 82 din OUG nr. 83/2014, dispozitii/decizii de asimilare a functiilor si salariilor personalului contractual reprezentat de muncitorii si soferii din cadrul DSVSA Braila, cu functiile si salariile stabilite potrivit dispozitiilor Ordinelor ministrului agriculturii si dezvoltarii rurale de aplicare a alin. 8 si 81,in cadrul APIA.

Reclamantii au mai solicitat ca parata sa fie obligata ca, pentru perioada cuprinsa intre 01.12.2015 si data punerii in aplicare grilelor de salarizare stabilite prin asimilare, sa le plateasca diferenta dintre drepturile asimilate cuvenite potrivit art. 82 din OUG nr. 83/2014 si drepturile efectiv platite, sume actualizate cu rata indicelui de inflatie la data platii efective si plata dobanzii legale aferente sumelor datorate de parata de la data scadentei la data platii efective.

In motivarea actiunii reclamantii au aratat ca sunt angajati pe posturi de muncitori calificati, respectiv soferi, desfasurand in baza contractelor individuale de munca activitati evidentiate in Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, Anexa nr. I - Familia ocupationala de functii bugetare „Administratie", Cap II, lit D. - Alte functii comune din sectorul bugetar, lit. b -Functii de executie pe trepte profesionale, corespondente din punct de vedere al functiilor (nivel al studiilor si activitatii specifice), celor din Anexa nr. I - Familia ocupationala de functii bugetare „Administratie", Cap II, lit K. - Administratia publica sanitar-veterinara si pentru siguranta alimentelor, tinand cont de specificul activitatilor desfasurate si conditiile de desfasurare a acestora.

In acest sens au aratat ca la pct. 12 din acest act normativ este reglementata cu caracter specific sistemului bugetar si deci, inclusiv sistemul public sanitar-veterinar, functia de „muncitor calificat”, aceasta fiind echivalenta in functie de nivelul studiilor cu functiile de la Cap II, lit K. - Administratia publica sanitar-veterinara si pentru siguranta alimentelor. De asemenea, la pct. 17 si 18 din Legea-cadru sunt reglementate ca functii de specialitate cu caracter de executie in sistemul public sanitar-veterinar, functiile de „sofer ambulante veterinare, autolaboratoare, masini de dezinfectie, masini de interventie si alte masini".

Reclamantii au facut referire la modificarile aduse legislatiei salariale prin Legea nr. 293/25.11.2015 care a adoptat OUG nr. 35/2015, care la randul sau a modificat si completat OUG nr. 83/2014, reglementand printre altele, asimilarea functiilor si salariilor personalului ANSVSA corespunzator specificului acestor functii cu functiile si salariile din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, respectiv Agentiei de Plati si Interventie pentru Agricultura.

Au mai aratat ca pentru punerea in aplicare a modificarilor legislative la nivelul personalului din cadrul Directiilor sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor subordonate ANSVSA si implicit de la nivelul DSVSA Braila, Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si Pentru Siguranta Alimentelor a emis Ordinul nr. 1016/23.12.2015 privind salarizarea personalului din cadrul directiilor sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti si al institutelor veterinare. Desi ar fi trebuit sa clarifice conditiile de asimilare salariala si noua grila de salarizare pentru intreg personalul structurilor sale subordonate, inclusiv personal contractual si soferi, actul emis nu reglementeaza in niciun mod situatia reclamantilor. Reclamantii au efectuat demersuri pentru ca aceste aspecte, care in opinia lor constituie discriminare in sensul legii, sa fie solutionate printr-un alt Ordin al Presedintelui ANSVSA. La data de 10.02.2017 presedintele ANSVSA a emis Ordinul nr. 369 pentru completarea anexei la Ordinul ANSVSA nr. 1016/23.12.2015 si Nota de Serviciu nr. 6590/15.02.2017 pentru punerea in aplicare a Ordinului 369. In acest ordin, functiile contractuale de muncitor calificat, de muncitor necalificat si de sofer ale reclamantilor nu se regasesc in Tabelul nr. 23 de la punctul e, iar functia de referent IA este trecuta ca fiind cea stabilita pe perioada nedeterminata, desi la nivelul DSVSA Braila aceste functie este stabilita ca fiind pe perioada determinata si ar fi trebuit regasita in Tabelul nr. 21 la punctului c. 1.

Reclamantii au sustinut ca, potrivit art. 5, art. 38 si art. 40 Codul muncii au dreptul la acordarea unui salariu in aceleasi conditii cu ale colegilor lor si considera ca angajatorul ar fi trebuit sa tina cont de toate categoriile profesionale din cadrul DSVSA Braila.

Ca argumente, au aratat faptul ca prin art. 82 din OUG nr. 83/2014 nu se face nicio distinctie intre functia publica si functia contractuala, respectiv intre anumite categorii de functii contractuale care trebuie si pot fi asimilate. Toate functiile aparatului central si structurilor judetene ale ANSVSA, corespunzator specificului acestor functii, trebuiau asimilate, prin Ordin al presedintelui ANSVSA sau de catre angajator, functiilor din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale si dupa caz, Agentiei de Plati si Interventie pentru Agricultura, asa cum au fost ele stabilite potrivit dispozitiilor ordinelor ministrului agriculturii si dezvoltarii rurale de aplicare a alin. 8 si 81. Parata DSVSA avea obligatia de a pune integral in aplicare asimilarea, urmand ca ordonatorul principal de credite, ANSVSA, sa aprobe bugetul cu noile salarii asimilate fara distinctii intre functii publice si contractuale ori intre diferite categorii de personal contractual, intrucat legea nu distinge.

Reclamantii au invocat si efectul nediscriminatoriu al art. 82 din OUG nr. 83/2014, aratand ca natura generala a functiilor si salariilor care trebuie asimilate a fost lamurita prin precizari exprese ale Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice si de catre Comisia pentru Munca si Protectie Sociala a Camerei Deputatilor, care au confirmat ca asimilarea trebuie facuta fara distinctie, in raport de nivelul studiilor si de ierarhia functiilor, indiferent chiar si de existenta sau salarizarea unor functii echivalente din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.

Referitor la Ordinul nr. 369 pentru completarea anexei la Ordinul ANSVSA nr. 1016/23.12.2015, reclamantii au invederat ca emitentul nu a respectat intocmai dispozitiile privind asimilarea prin ordin al autoritatii a tuturor functiilor din cadrul DSVSA Braila cu functiile din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.

In drept, si-au intemeiat actiunea pe dispozitiile art. I pct. 2 din Legea nr. 293/2015, art. I pct. 11 din OUG nr. 35/2015, art. 1 alin. 82 din OUG nr. 83/2014, Anexa nr. I, Cap II, lit D - pct. 12 din Legea nr. 284/2010, art. 5 alin. 4 si art. 266 si urmatoarele din Legea nr. 53/2003 si art. 453 Cod procedura civila, iar in dovedire au depus inscrisuri.

Parata a formulat intampinare prin care a invocat exceptia calitatii sale procesuale, sustinand ca cele solicitate de reclamanti nu pot fi acordate decat de ordonatorul principal de credite al DSVSA Braila, respectiv Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor.

In motivarea exceptiei a facut referire la art. 1 alin. 82 din OUG nr. 83/2014 si la faptul ca, in calitate de ordonator principale de credite, ANSVSA a elaborat Ordinul nr. 1016 din 23.12.2015 prin care s-a stabilit salarizarea personalului din cadrul directiilor sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene, iar DSVSA Braila a fost obligata sa i1 puna in aplicare. Acest ordin a fost completat cu Ordinul nr. 369 din 10.02.2017, prin introducerea a 3 noi litere, pentru functiile contractuale de specialitate angajate in cadrul DSVSA-urilor judetene.

Parata a invocat si exceptia inadmisibilitatii actiunii, raportat la dispozitiile art. 1/1 si art. l1 din OUG nr. 83/2014 cu privire la conditiile si termenele de contestare a actelor administrative de stabilire a salariilor de baza individuale, precum si dispozitii referitoare la termenele de solutionare a contestatiilor si la termenele in care poate fi sesizata instanta de contencios administrativ, subliniind faptul ca nici un reclamant nu a contestat drepturile salariale care au fost stabilite incepand cu 01.12.2015, ca urmare a modificarile intervenite in OUG nr. 83/2014 si dispuse prin Ordinul ANSVSA si nici nu a solicitat anularea acestora.

De asemenea, parata a invocat exceptia prematuritatii, sustinand ca dreptul reclamantilor de a se adresa instantei nu s-a nascut. Considera ca atat timp cat nu exista un drept recunoscut al reclamantilor, parata nu poate fi obligata sa acorde ceea ce nu se poate stabili ca fiind drepturi salariale.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca neintemeiata a actiunii.

In aparare a aratat ca DSVSA Braila este o institutie subordonata Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, a prezentat functiile ocupate de reclamanti si a sustinut ca  este nefondata solicitarea de a fi obligata sa emita decizii/dispozitii privind asimilarea functiilor ocupate de reclamanti in conditiile in care acestia nu se regaseau in Ordinul presedintelui ANSVA.

Reclamantii au formulat raspuns la intampinare prin care au solicitat respingerea exceptiilor si admiterea actiunii asa cum a fost formulata.

Cu privire la exceptii au sustinut ca efectuarea platilor din bugetul alocat de catre ANSVSA se face in urma solicitarii de credite de catre DSVSA prin nota de fundamentare, in care pot fi cuprinse si drepturile salariale solicitate de ei. Au cerut aceste drepturi in termenul prevazut de art. 268 Codul muncii si fata de prevederile art. 170 Codul muncii nu are relevanta faptul ca nu au contestat drepturile primite. Dreptul de a se adresa instantei s-a nascut prin obligatia aplicarii dispozitiilor art. 8 din OUG nr. 83/2014 de catre angajator.

Analizand actele si lucrarile dosarului mai intai sub aspectul exceptiilor invocate, asa cum prevede art. 248 Cod procedura civila, si apoi pe fondul cauzei, instanta a retinut urmatoarele:

Reclamantii SI si GE, AT, SD, FG, CM, MA, BV, CD, VN, VA, MGG si TG sunt salariati ai paratei D.S.V.S.A. dupa cum urmeaza: FG, CM, MA, BV, CD si TG au functia de muncitor pe perioada determinata, VN - functia de sofer pe perioada determinata, GE, AT si SD - functia de referent treapta IA/contractual pe perioada determinata, iar MGG si VA – functia de sofer pe perioada nedeterminata.

Prin Ordinul nr. 1016/23.12.2015 emis de Presedintele Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si Pentru Siguranta Alimentelor s-au stabilit salariile de baza de care beneficiaza personalul din cadrul directiilor sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti si al institutelor veterinare, corespunzator functiei de conducere ori de executie enumerate in anexa la acest ordin.

Ulterior, Presedintele ANSVSA a emis Ordinul nr. 369/10.02.2017 pentru completarea anexei la Ordinul ANSVSA nr. 1016/23.12.2015 si Nota de Serviciu nr. 6590/15.02.2017 pentru punerea in aplicare a Ordinului 369.

Desi reprezentantul reclamantilor a efectuat demersuri, functiile ocupate de reclamanti nu se regasesc in niciunul dintre ordinele mentionate.

Avand in vedere ca, potrivit art. 40 alin. 2 lit. c coroborat cu art. 159 Codul muncii, obligatia de a plati drepturile salariale revine angajatorului, care in speta este parata DSVSA Braila, instanta a constatat ca, in conformitate cu dispozitiile art. 37 Cod procedura civila, aceasta are calitate procesuala pasiva in cauza.

In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, instanta a avut in vedere ca prin Decizia nr. 9/29.05.2017 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii s-a stabilit ca „In interpretarea unitara a dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 si a art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, dispozitiile legale nu instituie o procedura prealabila sesizarii instantelor din cadrul jurisdictiei muncii cu actiuni avand ca obiect obligarea angajatorilor la plata, in temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de munca sau acte aditionale la acestea din urma.”

Fata de cele stabilite de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a constatat ca exceptia invocata de parata este nefondata, deoarece admisibilitatea actiunii prin care reclamantii solicita plata diferentei de drepturi salariale nu este conditionata de contestarea deciziilor prin care parata le-a stabilit aceste drepturi.

Intrucat diferenta de drepturi salariale este pretinsa ca urmare a asimilarii functiilor si salariilor, iar cererile prin care se solicita aceasta sunt formulate in cadrul aceleiasi actiuni, instanta apreciaza ca nu este fondata nici exceptia prematuritatii.

Pe fondul cauzei s-a retinut ca OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, a fost completata prin OUG nr. 35/2015, ce a fost adoptata prin Legea nr. 293/2015.

Astfel, la alin. 8 al art. 1 din OUG nr. 83/2014 a fost introdus alin. 8 ind.2 care prevede ca „Asimilarea functiilor si salariilor personalului Autoritatii Nationale Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, institutelor centrale si structurilor subordonate judetene, in mod corespunzator incadrarii acestor structuri, cu functiile si nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale si, dupa caz, din cadrul Agentiei de Plati si Interventie pentru Agricultura, in cazul unitatilor subordonate, precum si stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale se fac prin ordin al presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, corespunzator specificului functiilor Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, avand ca referinta dispozitiile ordinelor ministrului agriculturii si dezvoltarii rurale de aplicare a prevederilor alin. (8) si (81), cu respectarea normelor legale in vigoare.”

Din textul de lege citat reiese clar ca asimilarea functiilor si salariilor si stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale corespunzator specificului functiilor Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor poate fi facuta doar prin ordin al presedintelui acestei autoritati.

In lipsa unui astfel de ordin, directiile sanitar-veterinare si pentru siguranta alimentelor judetene (care conform art. 5 lit. c din OG nr. 42/2004 modificata sunt autoritati cu personalitate juridica in subordinea A.N.S.V.S.A.) nu au temei in baza caruia sa emita decizii sau dispozitii de salarizare pentru functii asimilate functiilor din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale ori al Agentiei de Plati si Interventie pentru Agricultura.

Asadar, instanta a apreciat ca pentru obligarea paratei din prezenta cauza la emiterea deciziilor/dispozitiilor si plata drepturilor solicitate de reclamanti este necesar sa existe un ordin al presedintelui A.N.S.V.S.A., prin care functiile ocupate de reclamanti si salariile acestora sa fie asimilate cu functiile si nivelul de salarizare din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale ori al Agentiei de Plati si Interventie pentru Agricultura.

Cum insa un asemenea ordin nu exista, iar reclamantii nu au chemat in judecata Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si Pentru Siguranta Alimentelor pentru a fi obligata sa emita un ordin in acest sens.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel Sindicatul CV Braila, solicitand anularea sentintei si, in rejudecare, admiterea cererii, pentru urmatoarele motive:

Instanta a judecat cauza doar prin prisma faptului ca intimata-parata, ca structura subordonata, are obligatia de a stabili drepturile salariale ale angajatilor numai prin dispozitia ANSVSA, respectiv prin Ordin al Presedintelui. Prin ordinul ANSVSA nr. 571/2014, DSVSA Braila are competenta de a inainta autoritatilor un proiect de decizie privind modificarea salariilor angajatilor. ANSVSA a dus la indeplinire dispozitiile Legii 293/2015, ulterior, insa, fiecare structura subordonata a stabilit salariile pentru personalul propriu, avand in vedere ca este competenta exclusiva a angajatorului gestionarea resurselor umane proprii.

A fost chemata in judecata DSVSA Braila, in calitate de angajator, pentru ca apelantii reclamanti nu au raporturi de munca cu ANSVSA si, in toate cauzele in care intimata a chemat in garantie ANSVSA, Tribunalul a respins acele cereri ca inadmisibile pe motiv ca nu are calitate procesuala pasiva.

Instanta nu a avut in vedere dispozitiile Codului muncii, potrivit carora angajatorul are obligatia de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, iar salariatii nu pot renunta la drepturile recunoscute prin lege. Angajatorul trebuia sa acorde drepturile prevazute de OUG 42/2004, aprobata prin Legea 215/2004. Asimilarea fara distinctie a tuturor functiilor publice si contractuale trebuia facuta, nediscriminatoriu, pentru intreg personalul angajat.

In drept, a invocat art. 466 si urm. cod de procedura civila.

Intimata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, aratand ca este subordonata ANSVSA. Aceasta institutie a pus in aplicarea prevederile OUG 83/2014, la momentul completarii cu art.1 alin. 8

²

, prin emiterea unui ordin de asimilare a functiilor din cadrul DSVSA-urilor judetene. Ordinul nu a fost contestat.

Intimata a precizat ca nu poate elabora decizii prin care sa asimileze functii si salarii ale unor angajati care nu se regaseau in Ordinul presedintelui ANSVSA.

Intampinarea nu a fost motivata in drept.

Apelul este nefondat.

Reclamantii au raporturi de munca cu intimata DSVSA Braila, insa aceasta institutie nu este autonoma, chiar daca are personalitate juridica. Raportul de subordonare al intimatei DSVSA Braila fata de ANSVSA rezulta din lege: art. 5 lit. c din OG nr. 42/2004. Temeiul juridic invocat de reclamanti, pentru acordarea unor drepturi salariale  este pct. 2 din Legea 293/2015, prin care se aproba Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 35 din 2 septembrie 2015 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015. La art.1 alin. 8

²

se precizeaza ca asimilarea functiilor se face prin ordin al presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor, corespunzator specificului functiilor Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor.

Drepturile salariale ale angajatilor sunt stabilite si platite de angajator, insa, cadrul legal invocat prevede existenta unui ordin al ordonatorului de credite in vederea stabilirii drepturilor salariale prin asimilare.

Este de necontestat ca reclamantii nu au fost cuprinsi in sfera de acoperire a Ordinelor 1016/2015 si 369/2017 ale presedintelui ANSVSA, iar Sindicatul, ai carui membri sunt, nu a contestat aceste ordine.

Este adevarat ca intimata avea posibilitatea de a inainta propuneri catre ANSVSA, insa nu acesta este obiectul cauzei, reclamantii cerand direct stabilirea si plata salariilor prin asimilare, cerere care excede competentelor legale ale angajatorului DSVSA Braila.

Apelantii au sustinut, in mod corect, ca angajatorul are obligatia de a acorda salariatilor drepturile recunoscute prin lege, nediscriminatoriu. Nu au facut insa dovada ca angajatorul nu a respectat aceste obligatii legale. Asimilarea salariala solicitata de reclamanti nu se facea prin efectul legii, ci presupunea existenta unui ordin al unei alte institutii, care nu este parte in proces. Prin urmare, nu exista drepturi care sa fi fost recunoscut de lege in favoarea reclamantilor si intimata sa nu le fi acordat. De asemenea, nu s-a invocat si nu s-a dovedit de catre apelanti ca la nivelul angajatorului existau persoane in situatii similare, care sa nu se regaseasca in ordin si carora angajatorul sa le fi platit drepturile salariale prin asimilare cu alte functii, pentru a fi incidenta o posibila discriminare.

Constatand ca instanta a facut o corecta interpretare si aplicare a legii, sentinta fiind legala, iar motivele de apel neintemeiate, in baza art. 480 cod de procedura civila, Curtea va respinge apelul ca nefondat.