Emiterea actului administrativ fiscal cu neluarea in considerare a plafonului legal maxim al bazei lunare pentru contributia lunara de asigurari sociale de sanatate

 

Index tematic: Contencios administrativ, suspendarea executarii actului administrativ

 

Legislatie relevanta: art. 14 din Legea nr. 554/2004

 

Rezumatul problemei de drept:

In conditiile emiterii succesive a doua decizii de impunere anuala, prin care fiscal a calculat contributia de asigurari sociale de sanatate in sarcina intimatei reclamante, pentru anul 2012, fara a exista nicio diferenta evidenta intre cele doua acte administrative fiscale, emise cu privire la aceeasi perioada, nelegalitatea primei decizii de impunere, constatata prin hotarâre judecatoreasca definitiva este de natura sa se rasfrânga si asupra deciziei de impunere contestate in cadrul procesual de fata, iar aceasta posibilitate rezonabila ca noul act emis sa fie nelegal conduce intr-adevar la existenta unei indoieli puternice asupra legalitatii actului administrativ fiscal.

 

Identificare:

            
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia de contencios administrativ si fiscal

Decizia nr. nr. 541 din data de 15 aprilie 2019

 

Potrivit deciziei anuale de impunere nr. xxx/29.11.2018, organul fiscal a calculat contributia de asigurari sociale de sanatate in sarcina intimatei reclamante, pentru anul 2012, la baza de calcul reprezentata de veniturile din activitati independente, in suma totala de 984588 lei, astfel ca suma totala datorata cu acest titlu a fost stabilita la valoarea de 54156 lei.

Drept caz bine justificat, a invocat reclamanta prin cererea de suspendare a executarii actului administrativ fiscal similitudinea acestuia cu decizia de impunere anuala nr. yyy/22.12.2014, ce a fost anulata ulterior,  prin care a fost calculata in sarcina aceleiasi reclamante obligatia de plata a contributiei de asigurari sociale de sanatate de 54156 lei, raportata la aceeasi baza de calcul constând din veniturile obtinute din activitati independente in anul 2012.

Având in vedere ca decizia de impunere anuala nr. yyy/22.12.2014 a fost anulata prin sentinta nr. 1062/16.05.2018, pronuntata de Tribunalul X in dosarul nr. …/…/2017, definitiva prin respingerea recursului, iar motivul anularii l-a constitui neluarea in considerare a plafonului legal maxim al bazei lunare pentru contributia lunara de asigurari sociale de sanatate, instanta de fond s-a limitat sa constate ca, nefiind nicio diferenta evidenta intre cele doua decizii anulare de impunere, emise cu privire la aceeasi perioada, nelegalitatea primei decizii de impunere este de natura sa se rasfrânga si asupra deciziei de impunere contestate in cadrul procesual de fata, iar aceasta posibilitate rezonabila ca noul act emis sa fie nelegal conduce intr-adevar la existenta unei indoieli puternice asupra legalitatii actului administrativ fiscal.

In ceea ce priveste indeplinirea conditiei pagubei iminente, Curtea constata faptul ca simpla privare de o suma de bani nu reprezinta un prejudiciu material viitor si previzibil, greu sau imposibil de reparat.

Insa, valoarea creantei fiscale si termenul in care aceasta trebuie executata, raportat la calitatea reclamantei de persoana fizica, iar nu de societate comerciala, cum eronat se sustine in recursul declarat, sunt elemente care conduc la constatarea ca executarea creantei se poate face, fie printr-un efort patrimonial considerabil, neexistând indicii in sensul ca reclamanta ar obtine in prezent venituri considerabile, care sa-i permita satisfacerea fara probleme a acestei creante, fie din oficiu, fapt care ar conduce inerent la masuri de indisponibilizare a bunurilor reclamantei ori la masuri  de executare silita, impotriva acesteia.

Asadar, desi emiterea unui act administrativ care cuprinde obligatia de plata a unor sume de bani nu este prin ea insasi un element care sa conduca la intrunirea conditiei pagubei iminente, valoarea creantei, precum si indiciile privind veniturile obtinute de catre persoana fizica, subiect al raportului juridic fiscal constituie circumstante adecvate si suficiente pentru stabilirea caracterului de act administrativ a carui executare este de natura sa cauzeze partii o paguba iminenta.

In mod corect instanta de fond a retinut ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat si paguba iminenta, iar cererea de suspendare a executarii actului contestat a fost corect admisa.

Sentinta recurata este corespunzator motivata, fiind in mod corect retinute situatia de fapt si normele legale aplicabile, fiind neintemeiata sustinerea recurentului in sensul ca aceasta ar cuprinde motive straine de natura cauzei ori ca a fost data cu incalcarea prevederilor art. 14 si art. 2  alin. 1 lit. s si t din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, curtea constata ca sunt nefondate motivele de casare prevazute de  488 alin. 1 pct. 6 si pct. 8 Cod procedura civila, invocate de recurent,  si in temeiul dispozitiilor art. 496 Cod procedura civila si art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ a respins recursul ca nefondat.

 

   Autorul sintezei,

    Judecator Marius Ghincea