Elementele componente ale deciziei de concediere

Prin decizie unilaterala, angajatorul a dispus atribuirea unor sarcini suplimentare salariatului [...], respectiv atributii specifice functiei de sef de reprezentanta, functie distincta de cea de referent de specialitate si mentionata ca atare in organigrama angajatorului. De retinut faptul ca atribuirea unor atributii suplimentare, care exced functiei de referent de specialitate pe care fusese angajat reclamantul, conform contractului individual de munca nr. [,..]/16.06.2014, nu a fost urmata si de o modificare a salariului de baza brut mentionat in contractul individual de munca, aspect necontestat de catre angajat la momentul emiterii deciziei nr. [...]/16.06.2014 de catre [...].

Prin decizia nr. [...]/02.11.2015 emisa de paratul [...] s-a dispus suspendarea contractului individual de munca in temeiul art. 52 alin.(1) lit. a) Codul muncii, respectiv pe durata cercetarii disciplinare prealabile a reclamantului [...].

Dupa emiterea acestei dispozitii, dar inainte de solutionarea definitiva a conflictului de munca in cadrul caruia s-a contestat legalitatea acestei masuri, Curtea Constitutionala a Romaniei a pronuntat Decizia nr. 261/05.05.2016prin care a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 52 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), aceasta producand efecte si asupra procedurilor judiciare pendinte in care se pune in discutie legalitatea masurii dispuse de angajator - respectiv suspendarea contractului individual de munca al salariatului in temeiul art. 52 alin.(1) lit. a) Codul muncii.

Conform art. 252 alin. (2) din Codul muncii, decizia de sanctionare disciplinara trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii absolute, descrierea faptei, precizarea prevederilor din statutul personal, regulamentul de ordine interioara, contractul de munca aplicabil ce au ^fost incalcate de salariat, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat sau motivele pentru care, in conditiile prevazute de art. 251 alin.(3) nu a fost efectuata cercetarea, temeiul in drept in baza caruia se aplica sanctiunea, termenul si instanta la care poate f contestata sanctiunea disciplinara. ,


¹

In lipsa individualizarii in timp a abaterilor imputate, respectiv in lipsa mentionarii datei la care au fost savarsite abaterile disciplinare, instanta de judecata nu poate verifica respectarea dispozitiilor legale referitoare la prescriptia aplicarii sanctiunii disciplinare, decizia de sanctionare fiind lovita de nulitate pentru nerespectarea exigentelor art. 252 alin. (2) Codul muncii.

Art. 17 alin. (1) si alin. (2) din Codul muncii Art. 252 alin. (2) Codul muncii Decizia Curtii Constitutionale nr. 261/05.05.2016

Prin cererea inregistrata la data de 05.11.2015 sub nr. .../88/2015 pe rolul Tribunalului Tulcea, contestatorul [...] a solicitat in contradictoriu cu intimatul [...] anularea deciziilor emise de angajator, cu consecinta repunerii partilor in situatia anterioara emiterii acestora, astfel:

• anularea deciziei nr. [...]/02.11.2015 prin care parata a suspendat contractul individual de munca al reclamantului in temeiul art. 52 alin.(1) lit. a) Codul muncii;
• anularea deciziei nr. [...]/13.10.2015 prin care prin care au fost modificate unilateral atributiile prevazute in fisa postului;
• repunerea in functia de sef reprezentanta Tulcea, incepand cu data de 13.10.2015;
• plata unei despagubiri egale cu salariul si celelalte drepturi de care reclamantul a fost lipsit pe perioada suspendarii;
• obligarea paratei la acordarea concediului de odihna aferent anului 2015 si a primei de vacanta aferenta atat anului 2014 cat si anului 2015 stabilita potrivit art.32 alin.l si 2 din CCM la nivel de [...]

In motivarea cererii s-a aratat ca, la data de 16.06.2014, reclamantul a incheiat un contract individual de munca, in functia de referent de specialitate cu parata. La aceeasi data, parata a emis decizia nr. ./16.06.2014, prin care reclamantul urma sa preia atributiile functiei de sef reprezentanta in cadrul Reprezentantei [...] Tulcea. Drept urmare a incheierii contractului individual de munca si a emiterii concomitent a deciziei de preluare a atributiilor functiei de sef de reprezentanta s-a redactat si fisa postului care reprezinta anexa la contractul individual de munca si care a fost insusita de reclamant la data de 17.06.2014.

La data de 13.10.2015, parata emite decizia nr. ... prin care reclamantului i se iau atributiile de sef reprezentanta, dupa care la data de 02.11.2015, prin decizia nr. [...] se suspenda contractul individual de munca al reclamantului, in temeiul art. 52 alin.l lit.a) Codul muncii.

Deciziile contestate sunt nelegale, astfel referitor la decizia nr. [...]/13.10.2015 :

Potrivit pct.f din contractul individual de munca atributiile postului sunt prevazute in fisa postului care reprezinta anexa la contractul individual de munca.

De asemenea, potrivit art. 17 alin. 5 Codul muncii, modificarea unuia dintre elementele prevazute la alin.3, iar unul dintre aceste elemente il reprezinta si fisa postului, impune incheierea unui act aditional la contract in termen de 20 de zile lucratoare.

Cu alte cuvinte, apreciaza ca in masura in care fisa postului face parte din elementele negociabile ale unui contract individual de munca, iar aceasta a fost agreata la semnarea contractului individual de munca, nu mai poate fi modificata decat prin intelegerea partilor, cu respectarea prevederilor art. l7 alin. 5 CMV.

In ceea ce priveste decizia nr.[...]/02.11.2015, desi Codul muncii nu impune anumite reguli privind suspendarea contractului individual de munca pe perioada cercetarii disciplinare, a apreciat reclamantul ca se impune ca aceasta masura sa aiba la baza criterii obiective, sa fie dispusa cu buna credinta si sa fie necesara pentru a asigura o cercetare prealabila corecta a abaterii disciplinare.

In aceeasi masura, noul Cod civil prevede la art. 15 faptul ca niciun drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe altul intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei credinte.

Or, din aceasta perspectiva, chiar in conditiile in care legea, Codul muncii, nu stabileste anumite conditii sau reguli pentru adoptarea masurii suspendarii contractului individual de munca, totusi masura dispusa trebuie sa indeplineasca anumite conditii : forma scrisa ca si conditie ; sa fie emisa cu buna credinta, ceea ce inseamna ca aceasta masura trebuie sa aiba la baza criterii obiective si sa nu aiba un caracter abuziv; avand caracter temporar, masura va dura pana la incetarea cauzelor care au determinat-o, ceea ce inseamna ca pentru ca instanta sa poata exercita controlul legalitatii acesteia, decizia trebuie sa cuprinda cauza care determina suspendarea.

Prin art. 211 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social se instituie un drept al salariatului de a formula contestatie impotriva masurilor unilaterale de suspendare a contractului individual de munca, fara a se face vreo deosebire intre modul de suspendare al contractului.

Asadar, asa cum se poate observa din preambulul deciziei contestate parata a adoptat masura suspendarii contractului individual de munca motivat de faptul ca reclamantul nu s-a prezentat la cercetarea disciplinara prealabila din data de 12.10.2015, ca urmare a convocarii inregistrata sub nr.10.711/09.10.2015.

Un alt aspect care releva nulitatea deciziei de suspendare il constituie faptul ca anterior producerii efectelor acestei decizii, reclamantul se afla in concediu de incapacitate temporara de munca.

Astfel, la data de 05.11.2015 reclamantul a luat cunostinta de decizia de suspendare, aceasta fiind comunicata prin curier rapid Atlassib (la data de 04.11.2015 reclamantul a primit o comunicare de la Atlassib prin care era instiintat de faptul ca acesta are de ridicat un plic). Desi, in cuprinsul acesteia se indica data de 02.11.2015 ca si data de la care decizia isi produce efectele, aceasta produce efecte de la comunicare, prin coroborare cu prevederile art. 77 Codul muncii, in sens contrar s-a putea avansa ipoteza ca angajatorul ar putea emite o decizie de suspendare pe care sa o aduca cu mult ulterior la cunostinta salariatului.

In aceste conditii, este de observat faptul ca incepand cu data de 03.11.2015 reclamantul se afla in concediu de incapacitate temporara de munca. Or, acest caz de suspendare are prevalenta in fata suspendarii voluntare intrucat concediul de incapacitate temporara de munca reprezinta un caz de suspendare de drept a contractului individual de munca.

In ceea ce priveste obligarea paratei la acordarea concediului de odihna pe anul 2015, potrivit contractului individual de munca, reclamantul beneficiaza de 30 de zile lucratoare de concediu de odihna. Acesta a fost programat fractionat astfel: 10 zile in mai, 10 in august si 10 zile in luna decembrie.

Precizeaza faptul ca in luna august nu a fost posibil sa-si efectueze concediul de odihna intrucat nu a avut o persoana care sa ii preia atributiile, referentul de specialitate existent in cadrul reprezentantei aflandu-se si acesta in concediu de odihna.

Ca atare, a solicitat prin cererea nr.772/21.10.2015 acordarea concediului de odihna in perioada 26.10.2015 - 06.11.2015, insa aceasta solicitare i-a fost respinsa motivat de faptul ca se afla in afara programarii.

Acest punct de vedere este neconform prevederilor legale. Concediul de odihna este un drept garantat al salariatului (art.144 alin.l Codul muncii) si nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari (art. 144 alin.2 Codul muncii).

Pe de alta parte, potrivit art. 42 alin.2 din CCM, concediul de odihna se efectueaza pana la data de 31 decembrie a anului in curs, numai in cazuri justificate putandu-se aproba efectuarea zilelor de concediu de odihna in anul urmator, ceea ce inseamna ca acestea trebuie acordate cu prioritate in anul in curs.

De asemenea, art. 149 Codul muncii prevede faptul ca salariatul este obligat sa efectueze in natura concediul de odihna in perioada in care a fost programat cu exceptia cazului cand, din motive obiective, acesta nu poate fi efectuat.

In drept, au fost invocate prevederile art.268 alin.l lit.a Codul muncii, art. 211 alin.l lit.a din Legea nr. 62/2011, art. 32 alin. l si 2 din CCM la nivel de ..., art. 268 alin. l lit. c Codul muncii, art. 253 alin. l Codul muncii coroborat cu art. 52 alin. 2 Codul muncii.

La data de 08.12.2015 parata R.A. [...] a depus intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata si nefondata.

S-a aratat ca, functia pe care a fost angajat reclamantul a fost cea de referent de specialitate.

In ceea ce priveste motivarea conform careia modificarea unuia dintre elementele prevazute de art. 17 din Codul muncii impune incheierea unui act aditional, nu poate fi retinuta pentru solicitarea anularii deciziei [...]. Aducerea la cunostinta angajatului a atributiilor prevazute in fisa postului nu se circumscrie normelor impuse de articolul invocat in intampinare. Niciunul dintre elementele prevazute de art. 17 alin. 3 Codul muncii nu se refera la fisa postului. De altfel, nici in cererea de chemare in judecata reclamantul nu identifica exact care ar fi norma incalcata astfel incat sa se impuna anularea deciziei [...]/13.10.2015.

Prin decizia nr. [...]/2015 nu s-a adus nicio modificare vreunuia dintre elementele contractului individual de munca al reclamantului.

Solicitarea de anulare a deciziei [...]/2015 intrucat si-ar produce efecte de la data comunicarii ei si nu de la data emiterii, nu are suport legal.

Textul de lege invocat - respectiv art. 77 Codul muncii se refera strict la decizia de concediere. In speta este vorba despre suspendarea unui contract de munca, notiunile nefiind similar. Mai mult, textul de lege este de stricta interpretare, analogia facuta de reclamant nefiind motivata din punct de vedere juridic.

Astfel, daca decizia de suspendare a contractului de munca pentru perioada cat dureaza cercetarea disciplinara si-ar produce efecte de la data primirii efective, asa cum de fapt vrea sa sustina reclamantul, si nu de la data emiterii acestei decizii.

In ceea ce priveste acordarea concediului de odihna s-a aratat ca reclamantul a solicitat acordarea concediului de odihna in alta perioada decat cea in care a fost programat, fapt care a dus la imposibilitatea aprobarii acestuia.

Pentru luna august 2015, atunci cand era programat reclamantul a efectuat concediul in perioada 17.08.2015 - 28.08.2015, astfel ca nu se poate invoca motivul aratat in cererea de chemare in judecata.

La data de 17 decembrie 2015 reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere completatoare prin care a solicitat :

• obligarea paratei la plata concediilor pentru incapacitate temporara de munca ;
• obligarea paratei la plata primei de continuitate si pregatire profesionala in valoare de 100% din salariul de baza brut.

La data de 29.01.2016 parata [...] a formulat intampinare la cererea completatoare formulata de reclamant prin care a solicitat respingerea acesteia.

Prin cererea inregistrata la data de 26.02.2016 sub nr. .../88/2016 reclamantul [...] in contradictoriu cu paratul [...] a formulat contestatie impotriva deciziei nr.84/2016, solicitand : anularea deciziei de desfacere disciplinara a contractului de munca; acordarea despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si obligarea la plata concediului de odihna neefectuat in anul 2015, respectiv indemnizatia aferenta a celor 20 de zile ramase de efectuat.

Prin incheierea de sedinta publica din data de 08.06.2016 Tribunalul Tulcea a dispus conexarea dosarului nr. .../88/2016 la dosarul nr. .../88/2015.

Prin sentinta civila nr. 1556/06.10.2016 Tribunalul Tulcea a admis contestatia reclamantului in parte, astfel:

A respins capatul de cerere privind anularea deciziei nr. .../13.10.2015 emisa de intimatul [...], ca nefondat.

A anulat decizia nr.[...]/02.11.2015 emisa de intimatul [...], ca netemeinica si nelegala.

A anulat decizia nr. ./12.02.2016 emisa de intimatul [...], ca netemeinica si nelegala.

A dispus reintegrarea contestatorului in functia de referent de specialitate, incepand cu data de 02.11.2015, fara exercitarea atributiilor de sef reprezentanta Tulcea.

A respins capatul de cerere privind repunerea in functia de sef reprezentanta Tulcea, ca nefondat.

A obligat intimatul la plata catre contestator a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, incepand cu data de 02.11.2015 si pana la data reintegrarii efective.

A obligat intimatul sa plateasca toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa, precum si sa retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de contestator, in conditiile legii, pentru drepturile salariale aferente perioadei 02.11.2015 si pana la data reintegrarii contestatorului in functia de referent de specialitate.

A obligat intimatul la plata catre contestator a indemnizatiei cuvenita pentru concediul legal de odihna aferent anului 2015.

A obligat intimatul la plata catre contestator a indemnizatiei cuvenita pentru concediul medical de care a beneficiat in perioada 24.11.2015-30.11.2015.

A respins capatul de cerere privind plata primei de vacanta pentru anul 2015, ca nefondat.

A luat act de renuntarea contestatorului la capatul de cerere privind plata primei de continuitate si pregatire profesionala pentru anul 2015.

A obligat intimatul la plata catre contestator a sumei de 5000 lei reprezentand cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut in esenta urmatoarele:

1. In referire la decizia nr. [...]/02.11.2015 emisa de parata prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de munca in temeiul art. 52 alin.(1) lit.a) Codul muncii, respectiv pe durata cercetarii disciplinare a salariatului, s-a retinut ca aceasta este lovita de nulitate, in contextul in care textul legal pe care se fundamenteaza aceasta masura a fost declarat neconstitutional prin Decizia nr. 261/05.05.2016 pronuntata de Curtea Constitutionala a Romaniei.

S-a retinut ca problema efectelor deciziilor Curtii Constitutionale asupra procedurilor jurisdictionale aflate in curs de solutionare a fost dezlegata cu putere obligatorie pentru toate instantele de judecata prin Decizia nr. 12/2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr- un recurs in interesul legii, iar raportat la considerentele acestei hotarari, ce fac corp comun cu dispozitivul, a retinut si Tribunalul Tulcea ca „ judecata nu se poate intemeia pe o dispozitie legala inexistenta din punct de vedere juridic, ca urmare a declararii ei ca fiind neconstitutionala”.

2. In referire la decizia nr. .../13.10.2015 emisa de parata privind modificarea atributiilor de serviciu ale reclamantului, Tribunalul Tulcea a retinut caracterul nefondat al contestatiei formulate de catre reclamantul [...].

A retinut prima instanta ca decizia nominalizata reprezinta un act juridic unilateral al directorului general al paratei, prin care s-a dispus revocarea unui act la fel de unilateral constand in decizia nr. [...]/16.06.2014 prin care salariatului reclamant, angajat in functia de referent de specialitate i s-au stabilit atributii specifice functiei de sef de reprezentanta.

S-a retinut ca a fost respectat principiul simetriei aplicabil regimului juridic al emiterii, modificarii si incetarii actului juridic unilateral emis de parata, in sensul ca prin decizia contestata de reclamant nu s-a modificat conventia bilaterala de munca a acestuia, ci a fost revocat un act juridic unilateral, pe care reclamantul nu l-a contestat in termenul legal, respectiv decizia nr. [...]/16.06.2014 prin care reclamantului i-au fost atribuite atributii de sef de reprezentanta, fara a i se modifica si salarizarea stabilita prin contractul individual de munca pentru functia de referent de specialitate.

In conditiile in care clauzele contractului individual de munca al reclamantului referitoare la locul muncii, felul muncii si salarizarea nu au fost modificate prin decizia unilaterala a angajatorului, s-a respins ca nefondata pretentia reclamantului de anulare a deciziei nr. [...]/13.10.2015 emisa de angajator.

3. In referire la contestatia formulata impotriva deciziei nr. 84/12.02.2016 privind desfacerea disciplinara a contractului de munca al reclamantului, Tribunalul Tulcea a retinut cererea ca fiind fondata.

S-a constatat ca decizia de concediere disciplinara este lovita de nulitate absoluta pentru nerespectarea conditiilor prevazute de art. 252 Codul muncii, in sensul ca ii lipseste un element esential si anume descrierea faptei prin indicarea datei la care s-au savarsit faptele de luare de mita si abuz in serviciu care au stat si la baza declansarii procedurii penale fata de salariat.

Ca urmare a desfiintarii deciziei privind desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al reclamantului a fost obligata parata sa ii plateasca reclamantului o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si actualizate, impreuna cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la 02.11.2015 si pana la data reintegrarii efective a reclamantului in functia de referent de specialitate, in baza dispozitiilor art. 253 Codul muncii, cu obligarea angajatorului la plata tuturor contributiilor si impozitelor aflate in sarcina sa, pentru drepturile salariale mai sus mentionate, inclusiv indemnizatia cuvenita pentru concediul medical din perioada 24.11.2015 - 30.11.2015, conform certificatului medical seria ... nr

In baza art. 453 alin. (1) Codul muncii a fost obligata parata la 5000 lei cheltuieli de judecata, reduse de la suma totala de 6472 lei, catre reclamant.

Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat apel atat reclamantul [...], cat si parata R.A. [...].

1. Apelantul reclamant [...] a criticat legalitatea hotararii Tribunalului Tulcea in referire la modalitatea de solutionare a contestatiei formulate impotriva deciziei nr. [...]/13.10.2015 emisa de [.]

A sustinut apelantul reclamant ca la data de 16.06.2014 reclamantul a incheiat un contract individual de munca cu parata pentru functia de referent de specialitate.

La aceeasi data, parata a emis decizia nr. .../16.06.2016 prin care reclamantul urma sa preia atributiile functiei de sef de reprezentanta din cadrul Reprezentantei [...] Tulcea.

Urmare a incheierii contractului individual de munca si a emiterii concomitent a deciziei de preluare de atributii specifice functiei de sef de reprezentanta s-a redactat si fisa postului care reprezinta anexa la contractul individual de munca si care a fost insusita de reclamant la data de 17.06.2014, aceasta fisa cuprinzand si atributii de sef de reprezentanta.

La data de 13.10.2015, prin decizia nr. .../2015 parata i-a retras reclamantului atributiile de sef de reprezentanta, masura prin care s-a operat o modificare unilaterala a fisei postului, contrara dispozitiilor art. 17 alin.5 Codul muncii.

Sustine apelantul reclamant ca in conditiile in care a semnat fisa postului ce includea si atributii specifice functiei de sef de reprezentanta, aceasta a devenit o componenta a contractului individual de munca, iar modificarea atributiilor de serviciu se putea realiza numai cu acordul sau.

Apreciaza ca decizia de numire in functie nr. [...]/16.06.2014 insotita de fisa postului unica la contractul individual de munca, precum si fata de indeplinirea atributiilor specifice functiei de sef de reprezentanta capata caracteristicile unui act aditional la contractul individual de munca, situatie in care prin decizie unilaterala a angajatorului nu se mai puteau modifica atributiile salariatului, decizia nr. [...]/16.06.2014 emisa de parata fiind lovita de nulitate.

2. Apelanta parata R.A. [...] a criticat legalitatea hotararii Tribunalului Tulcea sub urmatoarele aspecte:

1. Motivele pentru care a fost anulata decizia nr. [...]/02.11.2015 nu sunt sustinute de argumente pertinente legale.

Decizia Curtii Constitutionale nu este aplicabila in prezenta cauza deoarece reclamantul nu a inteles sa uzeze de mijlocul de aparare dat de posibilitatea contestarii articolului de lege referitor la suspendarea contractului de munca.

Pe fondul contestatiei formulate de catre reclamant impotriva deciziei nr. [...]/2015 de suspendare a contractului de munca al reclamantului pe durata cercetarii disciplinare, se sustine ca aceasta cerere este nefondata, masura angajatorului fiind legala si temeinica.

S-a sustinut ca reclamantul nu s-a prezentat la cercetarea disciplinara la data de 20.10.2015, data pentru care fusese legal convocat, si nici nu a anuntat angajatorul cu privire la imposibilitatea prezentarii la aceasta cercetare, ulterior datei de 20.10.2015 reclamantul intrand in concediu medical.

Masura suspendarii contractului individual de munca nu a constituit o sanctiune disciplinara, ci o precautie manifestata de angajator pentru stoparea unei eventuale pagube care s-ar putea accentua, in sensul celor stabilite de raportul controlului financiar de gestiune care a general convocarea la cercetarea disciplinara a reclamantului [...].

2. Solutia data capatului de cerere privind anularea deciziei nr. .../12.02.2016 este netemeinica si nelegala.

Prin decizia nr. .. ./12.02.2016 s-a specificat la punctul IV ca faptele pentru care s-a pornit cercetarea disciplinara sunt luarea de mita si abuzul in serviciu, aspecte evidentiate si in ordonanta nr. 146/P/2015 din 21.09.2015.

Prin urmare, momentul de la care se calculeaza termenul de 6 luni in care trebuie aplicata sanctiunea este 21.09.2015, adica momentul in care reclamantul a savarsit fapta de luare de mita si abuz in serviciu.

Chiar si in ipoteza retinuta de reclamant, potrivit careia momentul de la care se calculeaza termenul de 6 luni este cel al inceperii urmaririi penale, adica 29.05.2015, angajatorul era in termenul de 6 luni pentru aplicarea sanctiunii disciplinare, conform art. 49 pct. 6 Codul muncii pe durata suspendarii contractului de munca se suspenda toate termenele de care este tinut angajatorul.

Pe fondul cauzei, se arata ca reclamantul nu a fost concediat pentru ca impotriva sa a inceput urmarirea penala pentru faptele de luare de mita si abuz in serviciu, ci pentru ca a pretins si primit sume de bani pentru indeplinirea atributiilor de serviciu, precum si pentru indeplinirea acestora cu rea-credinta.

Faptele care constituie abatere disciplinara sunt descrise la capitolul IV al deciziei atacate si sunt motivate in drept la capitolul V din decizie.

3. In mod gresit prima instanta a dispus obligarea paratei catre reclamant la plata concediului medical pentru perioada 24.11.2015 - 30.11.2015. Aferent acestei perioade reclamantul nu a prezentat in original formularul de concediu medical pana pe data de 5 a lunii urmatoare celei in care s-a efectuat concediul conform art. 67 alin.(1) din ordinul M.S.P. 60/2006. Lipsa dovezii in original in termenul mentionat a determinat imposibilitatea platii.
4. Referitor la acordarea contravalorii concediului de odihna neefectuat se arata ca reclamantul nu s-a prezentat la locul de munca pentru a efectua lichidarea, suma urmand a-i fi achitata in conditiile efectuarii acestei operatiuni.
5. Cuantumul cheltuielilor de judecata acordate reclamantului nu a fot corect stabilit. La stabilirea cheltuielilor de judecata trebuia sa se tina seama de numarul capetelor de cerere admise, din cele doua cereri conexe deduse judecatii.

In concluzie solicita apelantul parat admiterea apelului si schimbarea in tot a hotararii atacate, in sensul respingerii cererilor conexe.

1. Analizand legalitatea hotararii Tribunalului Tulcea din perspectiva criticilor apelantului reclamant [...], Curtea constata ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Conform dispozitiilor art. 10 din Codul muncii, contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.

In concordanta cu normele internationale si cu buna-credinta care trebuie sa caracterizeze raporturile de munca, Codul muncii reglementeaza obligatia de informare a salariatului de catre angajator, anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca, ceea ce constituie in fond, o oferta de a contracta sau de a modifica contractul existent.

Este evident ca toate cerintele care trebuie sa fie intrunite pentru a conferi consimtamantului partilor efectele juridice dorite de ele - incheierea reala a contractului - implica o informare corecta a viitorului salariat de catre angajator si invers.

Art. 17 alin.(1) din Codul muncii dispune ca anterior incheierii contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de a informa persoana selectata in vederea angajarii cu privire la clauzele esentiale pe care intentioneaza sa le inscrie in contract, intre care functia, ocupata conform specificatiei clasificarii ocupatiilor din Romania sau altor acte normative, fisa postului, cu specificarea atributiilor postului, data la care contractul urmeaza sa-si produca efectele, salariul de baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum si periodicitatea platii salariului la care angajatul are dreptul.

In literatura de specialitate s-a observat ca art. 17 alin. (2) din Codul muncii, conform caruia obligatia de informare a persoanei selectate se considera indeplinita de catre angajator la momentul semnarii contractului individual de munca, instituie o prezumtie
juris et de jure
in favoarea angajatorului - respectiv, daca actul juridic in cauza a fost semnat, se considera ca angajatorul si-a indeplinit obligatia de informare.

In speta, se constata ca prin contractul individual de munca inregistrat sub nr. [...]/16.06.2014 in registrul general de evidenta a salariatilor, reclamantul [...] a fost angajat in cadrul angajatorului [...], pe durata nedeterminata, in functia de referent de specialitate, conform clasificarii ocupatiilor din Romania, cu un salariu de baza lunar brut de 4400 lei, locul de munca fiind stabilit la Reprezentanta [...] Tulcea.

Prin decizia nr. 387/16.06.2014 emisa de paratul [...] s-a dispus ca incepand cu data de 17.06.2016 d-nul [...], angajat in functia de referent de specialitate in cadrul Reprezentantei [...], cu un salariu lunar brut de ... lei, va indeplini atributiile de serviciu specifice functiei de referent de specialitate, inscrise in fisa postului.

Ulterior, prin decizia nr. [...]/16.06.2014, angajatorul a dispus ca incepand cu data de 17.06.2014 d-nul [...] sa preia si atributiile functiei de sef de reprezentanta in cadrul Reprezentantei [...], atributii ce vor fi inscrise in fisa postului care constituie „anexa la prezenta decizie”.

Din analiza acestor inscrisuri rezulta ca la momentul selectarii si angajarii, reclamantul a fost informat cu privire la felul muncii si atributiile functiei de referent de specialitate, fisa postului de referent de specialitate fiind calificata ca anexa la contractul individual de munca, aceasta, cat si decizia de stabilire a atributiilor de serviciu specifice functiei de referent de specialitate fiindu-i comunicate salariatului sub semnatura si asumate de acesta.

Prin decizie unilaterala, angajatorul a dispus atribuirea unor sarcini suplimentare salariatului [...], respectiv atributii specifice functiei de sef de reprezentanta, functie distincta de cea de referent de specialitate si mentionata ca atare in organigrama angajatorului. De retinut faptul ca atribuirea unor atributii suplimentare, care exced functiei de referent de specialitate pe care fusese angajat reclamantul, conform contractului individual de munca nr. [...]/16.06.2014, nu a fost urmata si de o modificare a salariului de baza brut mentionat in contractul individual de munca, aspect necontestat de catre angajat la momentul emiterii deciziei nr. [...]/16.06.2014 de catre [...].

Se retine ca in cadrul fisei postului, semnata de salariatul [...] la data de 17.06.2014 pentru functia de referent de specialitate se face o distinctie clara intre atributiile/responsabilitatile permanente, specifice functiei mentionate in contractul individual de munca si atributiile suplimentare, specifice functiei de sef de reprezentanta, atribuite salariatului prin decizia unilaterala a angajatorului, decizie ce nu a fost urmata de incheierea unui act aditional la contractul individual de munca pentru functia de sef de reprezentanta, cu majorarea corespunzatoare a drepturilor salariale.

De altfel, in cadrul deciziei nr. [...]/16.06.2014 emisa de angajator cu privire la atributiile suplimentare specifice functiei de sef de reprezentanta s-a prevazut ca atributiile de serviciu inscrise in fisa postului specifice functiei de sef de reprezentanta, constituie anexa la aceasta decizie, iar nu anexa la contractul individual de munca al reclamantului, subliniindu-se astfel natura acestei decizii unilaterale emise de angajator.

Prin urmare, exercitarea de catre reclamant a atributiilor specifice functiei de sef de reprezentanta s-a realizat in temeiul unui act unilateral al angajatorului, iar potrivit principiului simetriei formelor juridice, revocarea acestor atributii suplimentare s-a realizat tot printr-un act unilateral al angajatorului, act ce nu a implicat nicio modificare a elementelor esentiale ale contractului individual de munca al salariatului, atat functia - referent de specialitate, cat si salariul aferent acestei functii, corespunzator atributiilor/responsabilitatilor permanente enumerate in fisa postului, anexa la contractul individual de munca ramanand neschimbate.

Atribuirea responsabilitatilor specifice functiei de sef de Reprezentanta [...] catre reclamantul [...] s-a facut fara sustinerea unui concurs, printr-un act unilateral al angajatorului, pe considerente pur manageriale prin decizia nr. [...]/2014, iar retragerea acestor atributii suplimentare, care excedau functiei de referent de specialitate (ocupata de reclamant conform contractului individual de munca) s-a realizat in aceeasi maniera, printr-un act unilateral al angajatorului, acesta nefiind obligat, conform legislatiei muncii, sa isi justifice masura sau sa obtina in prealabil acordul salariatului cu care negociase numai salariul si atributiile specifice functiei de referent de specialitate, functie pe care a continuat sa o exercite si dupa emiterea deciziei nr. [...]/13.10.2015.

Intrucat in mod judicios Tribunalul Tulcea a remarcat faptul ca nu au fost identificate temeiuri juridice valide pentru anularea deciziei nr. [...]/13.10.2013 emisa de parata asupra restabilirii atributiilor de serviciu ale reclamantului la forma stipulata in contractul individual de munca si in fisa postului la capitolul 5 „Atributii. Responsabilitati permanente”, ce reprezinta in mod obligatoriu legea partilor, Curtea va respinge ca nefondat apelul reclamantului, conform dispozitiilor art. 480 din noul Cod de procedura civila.

II. Analizand legalitatea hotararii Tribunalului Tulcea din perspectiva criticilor apelantei parate R.A. [...], Curtea constata urmatoarele:

1. Se retin a fi nefondate criticile apelantului in referire la anularea deciziei nr. [...]/02.11.2015 pentru urmatoarele considerente:

Prin decizia nr. [.. .]/02.11.2015 emisa de paratul [...] s-a dispus suspendarea contractului individual de munca inregistrat sub nr. [...]/16.06.2014, in temeiul art. 52 alin.(1) lit.a) Codul muncii, respectiv pe durata cercetarii disciplinare prealabile a reclamantului [...].

Dupa emiterea acestei dispozitii, dar inainte de solutionarea definitiva a conflictului de munca in cadrul caruia s-a contestat legalitatea acestei masuri, Curtea Constitutionala a Romaniei a pronuntat Decizia nr. 261/05.05.2016 prin care a constatat neconstitutionalitatea disp.art. 52 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii).

In considerentele acestei decizii pronuntate de instanta de contencios constitutional s-a retinut ca disp.art. 52 alin.(1) lit.a) Codul muncii privind suspendarea contractului individual de munca in cazul inceperii cercetarii disciplinare impotriva salariatului nu intruneste conditia caracterului proportional, masura fiind excesiva in raport cu obiectivul ce trebuie atins, astfel ca aceste dispozitii legale sunt neconstitutionale in raport cu dispozitiile constitutionale ale art. 53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi si libertati, sub aspectul drepturilor fundamentale prevazute de art. 41 alin.(1) si art. 21 din Constitutie referitoare la dreptul la munca, respectiv accesul liber la justitie.

Desi exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin.(1) lit.a) Codul muncii nu a fost invocata in cadrul prezentului dosar, Decizia nr. 261/2016 a Curtii Constitutionale produce efecte si asupra procedurilor judiciare pendinte, in care se pune in discutie legalitatea masurii dispuse de angajator - respectiv suspendarea contractului individual de munca al salariatului in temeiul art. 52 alin.(1) lit. a) Codul muncii, astfel cum a statuat Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Deciziile nr. 12/2011 si nr. 3/2011 pronuntate in procedura recursului in interesul legii, respectiv prin Decizia nr. 19/13.06.2016 pronuntata in dosarul nr. 1361/1/2016, in temeiul art. 521 Cod procedura civila, hotarari judecatoresti obligatorii, opozabile erga omnes de la data publicarii lor in Monitorul Oficial al Romaniei.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca, „
atunci cand este vorba de o norma imperativa de ordine publica, aplicarea ei generala si imediata nu poate fi tagaduita, deoarece altfel ar insemna ca un act neconstitutional sa continue sa produca efecte juridice, ca si cand nu ar fi aparut niciun element nou in ordinea juridica, ceea ce Constitutia refuza in mod categoric. imprejurarea ca deciziile Curtii Constitutionale produc efecte numai pentru viitor da expresie unui alt principiu constitutional, acela al neretroactivitatii, ceea ce inseamna ca nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv castigate sau situatiilor juridice deja constituite. Aceasta presupune, referitor la problema analizata, in care este vorba de situatii juridice in curs de constituire (facta pendentia) [..]
—
avand in vedere ca dreptul la actiune pentru a obtine reparatia prevazuta de lege este supus evaluarii jurisdictionale
—
ca acestea sunt sub incidenta efectelor deciziilor Curtii Constitutionale, care sunt de imediata si generala aplicare.
”

S-a mai retinut ca „deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii, ceea ce inseamna ca trebuie aplicate intocmai, nu numai in ceea ce priveste dispozitivul deciziei, dar si considerentele care il expliciteaza”, ca „
daca aplicarea unui act normativ in perioada dintre intrarea sa in vigoare si declararea neconstitutionalitatii isi gaseste ratiunea in prezumtia de constitutionalitate, aceasta ratiune nu mai exista dupa ce actul normativ a fost declarat neconstitutional, iar prezumtia de constitutionalitate a fost rasturnata” si prin urmare „instantele (...) erau obligate sa se conformeze deciziilor Curtii Constitutionale si sa nu dea eficienta actelor normative declarate neconstitutionale. (...) De aceea, din punct de vedere al dreptului intern, se concluzioneaza ca judecata nu se poate intemeia pe o dispozitie legala inexistenta din punct de vedere juridic, ca urmare a declararii ei ca fiind neconstitutionala
^

Instanta noastra suprema a utilizat un rationament similar in Decizia nr. 19/13.06.2016 pronuntata in procedura reglementata de art. 519 si urmatoarele Cod procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1010/15.12.2016, retinand ca „
48. Efectul declararii neconstitutionalitatii este cel al neaplicabilitatii textului legal in discutie pentru o situatie juridica in curs de constituire, instanta judecatoreasca investita cu solutionarea litigiului fiind obligata sa tina seama de acest aspect, fie chiar si intr-o cale de atac de reformare, fara ca, prin aceasta, sa fie afectata regula neretroactivitatii
’.

¹

In ipoteza contrara sustinuta de apelantul parat, in care s-ar considera ca prevederile art. 52 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 ar continua sa produca efect juridice la data solutionarii prezentei cauze, s-ar schimba de o maniera nepermisa dezlegare data problemelor de drept de catre instanta suprema, sub incidenta art. 517 alin.(4) Cod procedura civila.

2. Cu privire la criticile apelantului parat referitoare la anularea deciziei de concediere nr. 84/12.02.2016 pentru nerespectarea dispozitiilor art. 252 alin.(2) Codul muncii cu privire la lipsa elementelor ce vizeaza descrierea faptelor, inclusiv data savarsirii abaterilor disciplinare, Curtea constata ca sunt nefondate si aceste critici si urmeaza a fi respinse pentru urmatoarele considerente: Asigurarea disciplinei muncii - conditie indispensabila pentru realizarea obiectivelor oricarei activitati desfasurate de un operator economic, presupune utilizarea mijloacelor stimulative care se afla intr-un proces de dezvoltare si diversitate a lor in conditiile privatizarii si ale negocierii colective si individuale a conditiilor de munca.

Conform art. 39 alin.(2) lit. b) si c) din Codul muncii, salariatul trebuie sa respecte nu numai obligatiile generale de munca prevazute in actele normative, in contractul colectiv de munca si in contractul individual de munca, in regulamentul intern, dar si masurile si dispozitiile date de angajator prin ordine scrise sau verbale, in exercitarea atributiilor sale de coordonare, indrumare si control.

Art. 247 Codul muncii prevede ca: „
Angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara
”.

Constituie abatere disciplinara o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Sub sanctiunea nulitatii absolute, conform art. 252 alin.(2) din Cod, decizia de sanctionare disciplinara trebuie sa cuprinda descrierea faptei, precizarea prevederilor din statutul personal, regulamentul de ordine interioara, contractul de munca aplicabil ce au fost incalcate de salariat, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat sau motivele pentru care, in conditiile prevazute de art. 251 alin. (3) nu a fost efectuata cercetarea, temeiul in drept in baza caruia se aplica sanctiunea, termenul si instanta la care poate fi contestata sanctiunea disciplinara.

Situatia de fapt trebuie indicata in materialitatea ei, iar nu sub forma unor generalitati sau afirmatii vagi, neverificabile, si de asemenea trebuie mentionata data savarsirii faptei de catre salariat, pentru a permite instantei de judecata sa realizeze controlul de legalitate al masurii de sanctionare disciplinara si din perspectiva art. 252 alin. (1) Codul muncii, care prevede ca angajatorul aplica sanctiunea disciplinara in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.

Privind mentiunea de la litera a) a art. 252 din Codul muncii, in decizie trebuie descrisa in concret fapta pentru care a fost sanctionat cel in cauza. Descrierea presupune mentionarea aspectelor care o individualizeaza, in ce consta modalitatea in care s-a comis, in raport cu care sa se poata verifica temeinicia celor retinute in sarcina salariatului.

Trimiterea la dispozitia fisei postului pretins incalcate sau la raportul intocmit de persoana desemnata cu cercetarea disciplinara si prin care se constata absenta salariatului de la cercetarea disciplinara - cum e cazul in speta - nu are nicio relevanta fata de dispozitiile legale imperative in materie. Prin „descriere” trebuie sa se inteleaga prezentarea explicita a acelor aspecte care pot conduce la concluzia ca fapta salariatului reprezinta o incalcare de catre acesta a normelor de disciplina, savarsita in legatura cu munca sa, o infrangere a obligatiilor izvorate din contractul individual de munca.

In literatura de specialitate s-a subliniat faptul ca din „descrierea faptei” trebuie sa rezulte in mod concret in ce a constat actiunea sau inactiunea savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul colectiv/individual de munca si circumstantele producerii sale, si in fine, toate elementele necesare pentru a creiona o viziune suficient de detaliata a faptei ilicite, pentru ca atat salariatul,cat si instanta de judecata sa poata avea o imagine exacta a faptei imputate
(Al. Ticlea, Tratat de dreptul muncii, pag. 894-896).

Decizia de sanctionare nu poate fi completata cu elemente exterioare ce ar explica mentiunile generale din cuprinsul ei si nici nu i se va putea complini lipsa acestor mentiuni, atasandu-i-se un referat intocmit ulterior. De asemenea, mentionarea faptei este insuficienta daca nu este indicata si data comiterii ei. Aceasta mentiune reprezinta un element esential pentru individualizarea faptei imputabile celui sanctionat, stiut fiind faptul ca orice fapta a unei persoane se petrece intr-un anumit timp si un anumit loc.

In speta, se retine din analiza deciziei de concediere nr. 84/12.02.2016 ca in sarcina reclamantului s-a retinut ca acesta se face vinovat de savarsirea abaterii disciplinare potrivit art. 29 alin.(1) si alin.(2) lit. d) din Regulamentul de ordine interioara constand in solicitarea sau primirea de foloase necuvenite in scopul indeplinirii sau neindeplinirii atributiilor de serviciu, al furnizarii unor informatii sau facilitarii unor servicii si art. 29 alin.(2) lit. g) din Regulamentul de ordine interioara - manifestari care sa aduca atingere prejudiciului institutiei [...], fara a fi indicata data sau perioada de timp in care au fot realizate aceste abateri.

La capitolul IV din decizia de concediere - „Faptele care au facut obiectul cercetarii prealabile au fost urmatoarele”, s-a mentionat: „luarea de mita si abuzul in serviciu constand in pretinderea si perceperea de bani pentru efectuarea verificarilor tehnice periodice si eliberarea unor certificate de autenticitate pentru diverse autoturisme, fara programare, acesta fiind prins in flagrant de catre lucratorii de politie in timp ce primea mita sume de bani de la diferite persoane, aspecte evidentiate in Ordonanta nr. .../P/2015 din data de 29.05.2015 a Parchetului de pe langa Tribunalul Tulcea s-a dispus inceperea urmaririi penale cu privire la savarsirea infractiunilor de luare de mita, dare de mita, abuz in serviciu asimilat infractiunilor de coruptie si prin Ordonanta nr. ./P/2015 din data de 21.09.2015 a Parchetului de pe langa Tribunalul Tulcea s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie -

4. N.A, Serviciul Teritorial Constanta, in vederea efectuarii urmaririi penale cu privire la savarsirea infractiunilor de luare de mita si abuz in serviciu savarsite de catre d-nul [...]”.

Din analiza acestor mentiuni inserate in decizie se constata ca nu exista nici un element care sa conduca la clarificarea datei sau a perioadei in care reclamantul a savarsit pretinsele fapte de luare de mita si respectiv de abuz in serviciu, iar pe de alta parte angajatorul nu a analizat in concret faptele savarsite de reclamant, nu a identificat persoanele de la care reclamantul a primit foloase necuvenite si nici autoturismele pentru care s-au emis cu incalcarea legii certificate de autenticitate, parata limitandu-se sa faca trimitere generica la „aspectele evidentiate in Ordonanta nr. 146/P/2015 din data de 29.05.2015 a Parchetului de pe langa Tribunalul Tulcea.

Aceasta trimitere la ordonanta nr. .../P/2015 din 29.05.2015 a Parchetului de pe langa Tribunalul Tulcea nu are relevanta sub aspectul elementelor pe care trebuie sa le cuprinda decizia de sanctionare, respectiv nu asaneaza nulitatea deciziei pentru lipsa mentiunilor referitoare la individualizarea faptelor apreciate ca fiind abateri disciplinare, inclusiv absenta datei savarsirii acestor fapte, intrucat nu cuprinde nici un element relevant pentru incadrarea in timp a activitatii pretins infractionale a reclamantului.

Din analiza ordonantei nr. ./P/2015 din 29.05.2015, mai sus mentionata, se constata ca aceasta nu cuprinde nicio mentiune cu privire la fapte de luare de mita sau abuz in serviciu savarsite de reclamantul [...], ordonanta facand vorbire numai de indicii cu privire la faptul ca in perioada lunii mai 2015, salariatii [...] - [...], [...] si [...] au primit mita de la proprietarii de autoturisme care nu indeplineau normele de omologare in vederea emiterii documentelor prevazute de lege. In aceeasi ordonanta s-a mentionat ca salariatii [...] si [...] au colectat banii lasati de proprietarii autoturismelor cu titlu de mita in scrumiera de bord sau sub maneta de frana de mana dintre scaunele autoturismelor. ^

Se constata ca nu exista nicio referire la activitatea ilegala a salariatului [...] in cadrul acestei ordonante, care a avut in vedere activitati infractionale savarsite de angajatii [...] in luna mai 2015.

Din analiza rechizitoriului intocmit in dosarul nr. ./P/2015 din 14.12.2015 rezulta ca inculpatul [...] a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita prevazuta de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin.(1) Cod penal pentru sase infractiuni, toate cu aplicarea art. 38 alin.(1) Cod penal, fapte savarsite de inculpat la datele de 10.09.205 (2 fapte), 22.09.2015, 29.09.2015 si 07.10.2015.

^>

Prin urmare mentiunile din decizia de concediere referitoare la „aspectele evidentiate in Ordonanta nr. 146/P/2015 din data de 29.05.2015 a Parchetului de pe langa Tribunalul Tulcea” nu sunt relevante pentru identificarea faptelor savarsite de reclamantul [...] si implicit a datei la care sau savarsit abaterile disciplinare, in conditiile in care urmarirea penala nu a vizat o eventuala activitate infractionala a acestui salariat, anterior datei de 10.09.2015, acesta fiind momentul la care s-a retinut de catre organul de urmarire penala savarsirea primei fapte de primire de mita de catre [.].

Nici referirea la ordonanta nr. ./P/2015 din 21.09.2015 a Parchetului de pe langa Tribunalul Tulcea nu acopera absenta mentiunilor cu privire la data savarsirii abaterilor disciplinare de catre salariatul [...], in conditiile in care prin aceasta ordonanta s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - D.N.A. in vederea efectuarii urmaririi penale in referire la savarsirea infractiunilor de luare de mita prevazuta de art. 6 din Legea nr. 78/2000, abuz in serviciu asimilat infractiunii de coruptie prevazuta de art. 13 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin.(1) Cod penal de catre numitul [...], sef de reprezentanta la [...] Tulcea si avocat in cadrul Baroului Tulcea, fara nicio referire la datele la care reclamantul a savarsit faptele de luare de mita sau de abuz in serviciu. Din rechizitoriul nr. 285/P/2015 din 14.12.2015 rezulta ca 4 dintre faptele retinute in sarcina reclamantului ca fiind infractiuni s-au realizat in perioada ulterioara emiterii ordonantei nr. 146/P/2015, respectiv 22.09.2015 - 07.10.2015, situatie in care nu puteau fi avute in vedere de organul penal la data emiterii ordonantei nr. ./P/2015 din 21.09.2015.

Fata de acest considerente, Curtea constata ca Tribunalul Tulcea a retinut in mod judicios ca decizia de concediere nu individualizeaza abaterile disciplinare savarsite de reclamant sub aspectul mentionarii in concret a elementelor descriptive (persoanele de la care a primit mita, autoturismele pentru care s-au eliberat certificate de omologare cu incalcarea dispozitiilor legale etc.), cat si sub aspectul datei sau a perioadei de timp in care s-au realizat aceste abateri disciplinare.

In jurisprudenta s-a conturat opinia potrivit careia in lipsa individualizarii in timp a abaterilor imputate, respectiv in lipsa mentionarii datei la care au fost savarsite abaterile disciplinare, instanta de judecata nu poate verifica respectarea dispozitiilor legale referitoare la prescriptia aplicarii sanctiunii disciplinare, decizia de sanctionare fiind lovita de nulitate pentru nerespectarea exigentelor art. 252 alin.(2) Codul muncii (
Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a Civila, decizia nr. 1857/R/2007; Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a Civila, decizia nr. 718/R/2007 si decizia civila nr. 3160/R/2011 - in
Tratat de dreptul muncii
, Al. Ticlea, pag. 825).

Din redactarea art. 252 alin. (2) Codul muncii rezulta ca mentiunile enumerate sunt obligatorii, iar lipsa lor din decizia de sanctionare duce automat la nulitatea absoluta a deciziei. Modul de redactare a cuprinsului deciziei de sanctionare este imperativ, astfel ca aceasta nu poate face trimitere la acte exterioare in care sunt inlaturate apararile salariatului.

Prin instituirea acestor obligatii de ordin formal in sarcina angajatorului se reflecta expresia principiului statului social si al dreptatii instituit prin dispozitiile art. 1 alin. (3) din Constitutia Romaniei.

Acest principiu se oglindeste si in dispozitiile art. 8 Codul muncii, potrivit carora relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualismului si al bunei credinte, iar pentru buna desfasurare a relatiilor de munca, participantii la raporturile de munca se vor informa si consulta reciproc, in conditiile legii si ale contractelor colective de munca.

Prin Deciziile nr. 1675/2009 si nr. 1243/2011 pronuntate de Curtea Constitutionala a Romaniei s-a retinut ca mentiunile si precizarile pe care trebuie in mod obligatoriu sa le cuprinda decizia de sanctionare disciplinara, inclusiv decizia de concediere, au rolul in primul rand de a-l informa concret si complet pe salariat cu privire la faptele, motivele si temeiurile de drept pentru care se aplica sanctiunea.

Angajatorul, intrucat detine toate datele, probele si informatiile pe care se intemeiaza masura dispusa trebuie sa faca dovada temeiniciei si legalitatii acestei masuri, salariatul putand doar sa le conteste prin alte dovezi pertinente. Aceste mentiuni sunt necesare si pentru instanta de judecata, in vederea solutionarii legale si temeinice a eventualelor litigii determinate de actul angajatorului.

Fata de aceste considerente, se vor respinge criticile apelantei parate, hotararea primei instante fiind legala sub acest aspect.

Fata de imprejurarea ca decizia de concediere a fost anulata in mod judicios pentru nerespectarea conditiilor impuse de art. 252 alin.(2) Codul muncii, Curtea retine ca nu se mai impun a fi analizate criticile ce vizeaza temeinicia masurii concedierii in raport cu gravitatea faptelor retinute in sarcina reclamantului.

4. Criticile apelantei parate referitoare la solutia de obligare a sa la plata catre reclamant a indemnizatiei cuvenita pentru concediul legal de odihna aferent anului 2015 se retin a fi nefondate.

Apelanta a recunoscut faptul ca reclamantul nu a efectuat integral concediul de odihna aferent anului 2015, sustinand ca acordarea contravalorii concediului de odihna neefectuat nu s-a realizat intrucat reclamantul nu s-a prezentat la locul de munca pentru efectuarea lichidarii.

Conform dispozitiilor art. 146 alin. (3) si (4) din Codul muncii : „(3) Angajatorul este obligat sa acorde concediul pana la sfarsitul anului urmator, tuturor salariatilor care intr-un an calendaristic nu au efectuat intregul concediu de odihna la care aveau dreptul.

(4) Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca”.

<iIn speta angajatorul a recunoscut faptul ca in cursul anului 2015 reclamantul [...] nu a efectuat integral concediul legal de odihna aferent acestui an si urmare a concedierii disciplinare a salariatului, care a intervenit la data de 12.02.2016, acesta nu a mai putut efectua acest concediu de odihna nici pana la finele anului 2016, conform dispozitiilor art. 146 alin.(3) Codul muncii.

In aceasta situatie, conform art. 146 alin.(4) Codul muncii reclamantul era indreptatit la plata unei compensatii banesti pentru concediul de odihna neefectuat, aferent anului 2015, legiuitorul neconditionand acordarea acestui drept de intocmirea fisei de lichidare ca urmare a incetarii raporturilor de munca ale salariatului.

Raportat la aceste dispozitii legale, Curtea constata ca in mod judicios Tribunalul Tulcea a admis acest capat de cerere ca fondat.

5. Criticile apelantei parate referitoare la obligarea sa la plata indemnizatiei cuvenita reclamantului pentru concediul medical din perioada 24.11.2015 - 30.11.2015 se retin a fi nefondate.

Conform certificatului medical seria ... nr. .../23.11.2015 emis de [...], reclamantul a beneficiat de concediu medical in perioada 24.11.2015 - 30.11.2015, plata indemnizatiei cuvenita pentru aceasta perioada nefiind realizata de catre parata, aspect necontestat in apel.

Conform dispozitiilor art. 67 alin.(1) din Ordinul M.S. nr. 60/2006 „Certificatul de concediu medical se prezinta platitorului pana cel mai tarziu la data de 5 a lunii urmatoare celei pentru care a fost acordat concediul”.

Reclamantul a facut dovada ca la data de 23.11.2015 a incercat sa depuna certificatul medical la registratura paratei si urmare a refuzului de a fi primit a optat pentru comunicarea pe fax a inscrisului la data de 25.11.2015, ora 13

¹⁶

la registratura generala a [...] si la secretariatul directorului general, data de 25.11.20125 incadrandu-se in termenul legal reglementat de art. 67 alin.(1) din Ordinul M.S. nr. 60/2006.

In conditiile in care parata nu a facut dovada indeplinirii obligatiei legale de plata a indemnizatiei aferenta concediului medical, in mod judicios s-a admis cererea reclamantului sub acest aspect.

6. Se retin a fi nefondate si criticile apelantei parate in referire la cuantumul cheltuielilor de judecata acordate reclamantului de prima instanta.

Conform dispozitiilor art. 453 alin. (1) Cod procedura civila „
Partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuielile de judecata
’.

Art. 451 alin.(1) din Codul de procedura civila prevede ca „.
Instanta poate, chiar si din oficiu, sa reduca motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatilor, atunci cand acesta este vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei
’.

La baza acordarii cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala; paratul se afla in culpa procesuala cand actiunea reclamantului este admisa in tot sau in parte.

Dispozitiile art. 451 alin.(2) Cod procedura civila stabilesc posibilitatea instantei de a reduce cheltuielile de judecata reprezentand onorariul de avocat, atunci cand acesta este vadit disproportionat cu valoarea si complexitatea cauzei sau cu munca depusa de avocat, tinand seama de circumstantele cauzei.

In speta, aplicand in mod judicios acest criterii, si avandu-se in vedere faptul ca in speta s-au conexat doua cauze, fiecare dintre acestea avand mai multe capete de cerere, complexitatea si miza procesului pentru partile implicate in conflictul judiciar, Tribunalul Tulcea in mod corect a dispus reducerea onorariului de avocat de la 6472 lei la 5000 lei, proportional cu pretentiile admise ale reclamantului.

Pentru considerentele expuse, in baza art. 480 Cod procedura civila se vor respinge toate apelurile formulate in cauza ca nefondate.

In baza art. 453 alin (1) si (2) Cod procedura civila, constatand ca apelantul [...] a pierdut in propriul apel, dar a triumfat in apelul paratei (care a fost respins ca nefondat), va obliga apelanta parata la 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariul de avocat diminuat in limita apararilor admise ale reclamantului.

Decizia civila nr. 190/CM/24.05.2017 Judecator redactor Mihaela Popoaca