Efectul pozitiv puterii de lucru judecat

- Codul de procedura civila de la 1865: art. 166

Sub protectia puterii de lucru judecat intra nu doar dispozitivul hotararii si considerentele pe care se sprijina acesta, ci si acele considerente „decizorii”, adica acelea care contin solutii de sine statatoare si efectul autoritatii de lucru judecat este deopotriva, unul negativ, care impiedica reluarea aceleiasi judecati pe temeiul aceleiasi actiuni (identitate de parti, obiect, cauza), si unul pozitiv, care presupune ca ceea ce a statuat o instanta, inclusiv pe cale incidentala, sa fie folosit intr-un litigiu ulterior, care are legatura cu prima judecata, fara posibilitatea de a mai fi contrazis (sanctionandu-se nu doar contrazicerile intre dispozitivele hotararilor judecatoresti, ci si intre considerentele acestora, atunci cand ele contin dezlegari intrate sub puterea lucrului judecat).

(Sectia I civila, Decizia civila nr. 469 din 26 septembrie 2019, rezumata de judecator Daniel Ioan Herman)

Prin decizia civila nr. 1494/A/08.11.2018 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. .../221/20n s-a admis apelul declansat de catre apelanta-parata SC A... impotriva sentintei civile nr. 2377/29.04.2013 pronuntate de Judecatoria Deva in dosar nr. .../221/2011, in contradictoriu cu intimatii-reclamanti B..., C..., D..., E... si F.... Tribunalul a schimbat sentinta apelata in sensul ca a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata si, in
consecinta, parata a fost obligata la plata catre reclamanti a sumei de 4486 de lei cu titlu de pretentii.

Instanta de apel a obligat intimatii, in solidar, la plata catre apelanta a sumei de 17.166 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel instanta de apel a retinut ca asa cum rezulta din expunerea rezumativa a actelor si lucrarilor dosarului, in speta tema pretentiilor si a probatiunii poarta asupra obligarii apelantei parate la achita contravaloarea lipsei de folosinta a imobilelor constand in magazin satesc - cu bufet, anexa cu grupuri sociale si teren aferent in intindere de 1216 mp., cu privire la care s-a constatat jurisdictional anterior ca intimatii-reclamanti au dobandit dreptul de proprietate prin accesiune imobiliara artificiala.

Tribunalul a concluzionat ca finalitatea urmarita insa de reclamantii-intimati prin demersul judiciar este evidenta si consta in recuperarea echivalentului banesc al lipsei de folosinta pentru imobilele folosite de catre parata. Niciunde in corpul actelor procedurale depuse de reclamanti nu se face vorbire de pretinse relatii contractuale preexistente intre subiectii procesuali pentru a determina respingerea demersului lor judiciar ca inadmisibil. Stiut fiind si ca interpretarea intentiei partilor are a se face dupa finalitatea urmarita, iar nu dupa sensul literar al termenilor uzitati.

Cu privire la intervalul temporar pentru care datoreaza echivalentul folosintei spatiilor comerciale, contrar opiniei primei instante, tribunalul a apreciat ca momentul de inceput este reprezentat de ramanerea irevocabila a hotararii prin care s-a constat dobandirea dreptului de proprietate asupra constructiilor de catre reclamantii-intimati - 4.04.4011 (a se vedea sentinta civila nr. 840/24.11.2000 ramasa irevocabila - fila 284 dosar fond) si pana la predarea efectiva a spatiilor comerciale ce a avut loc in doua etape: bufetul s-a predat la data de 23.06.2011 (prin procesul-verbal dresat cu aceasta ocazie - fila 38 dosar fond), iar magazinul satesc, grevat fiind de un contract de inchiriere, la data de 9.09.2011 (fila 40 din dosarul de fond).

De altfel, opinia tribunalului a fost impartasita si de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a Civila care, in transarea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune in ceea ce priveste pretentiile apelantei de recuperare a contravalorii materialelor si a muncii efectuate la spatiile comerciale in discutie (intr-un litigiu purtat intre aceiasi subiecti procesuali) prin decizia civila nr. 91/R/29.01.2016 data in dosar nr. ... /303/2012 a statuat ca dreptul de proprietate asupra constructiilor a fost recunoscut prin admiterea actiunii in revendicare, la data de 24.11.2000 si, in mod irevocabil, la data de 4.04.2011 prin respingerea recursului declarat impotriva sentintei nr. 849/24.11.2000. Data la care s-a nascut dreptul proprietarilor constructiilor de a cere contravaloarea pretului materialelor si a muncii incorporate in edificiu este data de 4.04.2011, data la care s-a pierdut irevocabil dreptul de proprietate asupra constructiilor si nu este data cererii proprietarului terenului, asa cum a retinut instanta de apel, deoarece dreptul la actiunea in despagubiri nu se putea naste anterior pierderii irevocabile a dreptului de proprietate asupra constructiilor, iar dreptul de proprietate asupra constructiilor a fost pierdut irevocabil la data admiterii actiunii in revendicare a terenului, cu consecinta recunoasterii dreptului de proprietate asupra constructiilor existente pe teren in favoarea reclamantei B..., care a cerut preluarea lor in calitate de proprietar (filele 82-183, vol. II al dosarului pendinte).

La data de 08.02.2019, reclamantii au formulat si depus recurs impotriva deciziei civile nr. 1494/A/08.11.2018, pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. .../221/2011, solicitand instantei de control judiciar, in baza prevederilor art. 312 C. pr. civ. raportat la prevederile art. 304 C. pr. civ., admiterea recursului in sensul mentinerii ca temeinice si legale a hotararii primei instante, cu consecinta admiterii actiunii reclamantilor, astfel cum a fost precizata.

De asemenea, s-au solicitat cheltuieli de judecata efectuate in toate gradele de jurisdictie, conform dispozitiilor art. 299 si urm C. pr. civ.

In drept, s-au invocat dispozitiile art. 304 alin. (8) si 9 C. pr. civ., art. 299 si urm. C. pr. civ. .

In sustinere, reclamantii recurenti au reluat, in esenta, istoricul procesului in cele doua stadii procesuale anterioare, subliniind ca - avand in vedere ca initial s-a formulat calea de atac a recursului, recalificata de catre tribunal in apel - se impunea o alta motivare a noii cai de atac.

Fata de solutia pronuntata de tribunal, reclamantii au criticat solutia recurata cu privire la aspectele retinute prin decizia pronuntata, respectiv raportandu-se la obiectul cererii - contravaloarea lipsei de folosinta a imobilelor - au apreciat ca in mod gresit instanta de apel a retinut ca intinderea acestei contravalori este din momentul dobandirii dreptului de proprietate prin ramanerea definitiva a litigiului purtat asupra acestui aspect (04.04.2011). Reclamantii recurenti au aratat ca intinderea acestei obligatii, la contravaloarea lipsei de folosinta, este din momentul invocarii accesiuni imobiliare artificiale (09.09.2004), aratand ca in mod gresit s-a retinut autoritatea de lucru judecat raportat la faptul ca partile din cele doua litigii, fata de care s-a facut raportarea, nu sunt identice, cererile cu care au fost investite cele doua instante sunt diferite, avand puncte de plecare aspecte transate in dosarul nr. ... /230/2010 al Judecatoriei Filiasi.

Astfel investita
curtea constata ca reclamantii recurenti critica decizia recurata sub trei aspecte: primul referitor la momentul nasterii dreptului la actiune pentru contravaloarea lipsei de folosinta a imobilelor cu privire la care s-a constatat ca acestia au dobandit dreptul de proprietate prin accesiune imobiliara, cel de-al doilea cu privire la cuantumul pretentiilor acordate de catre instanta de apel, iar cel de-al treilea, cu privire la legea aplicabila in ceea ce priveste cuantumul pretentiilor.

Referindu-se la primul aspect invocat de catre reclamantii recurenti prin cererea de recurs, curtea constata ca acestia apreciaza ca in mod gresit instanta de apel a stabilit ca intinderea in timp a contravalorii lipsei de folosinta are ca moment initial nu data invocarii accesiunii, respectiv 09.09.2004, ci data la care s-a constatat dobandirea dreptului de proprietate in urma accesiunii, respectiv data ramanerii definitive a dezlegarii litigiului dintre parti pornit in anul 2004, respectiv 04.04.2011, cand s-a pronuntat decizia civila nr. 787 a Tribunalului Dolj in dosarul nr. ... /230/2010, dand eficienta astfel celor retinute de Curtea de Apel Bucuresti prin Decizia civila nr. 91/R/29.01.2016 in dosarul nr. [,..]/303/2012, situatie in care reclamantii recurenti apreciaza ca in mod gresit s-a retinut autoritatea de lucru judecat.

Curtea retine ca prin cererea ce a facut obiectul dosarului nr. [.] /303/2012 inregistrat pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, SC A. a chemat in judecata pe paratii B..., C...,

D..., E... si F..., solicitand obligarea acestora in solidar la plata contravalorii costului de edificare, intretinere, modernizare si de crestere a valorii terenului in ce priveste imobilul inscris in CF ..., cu nr. top. ..., in suprafata de 1216 mp, prin construirea pe acesta a magazinului mixt satesc cu bufet si anexe situat in comuna Burjuc nr. ..., jud. Hunedoara. Ulterior, reclamanta din acel dosar si-a restrans actiunea doar in ce o priveste pe parata B....

Prin sentinta civila nr. 7769/22.10.2014 Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a admis actiunea si a obligat-o pe parata B... la plata catre reclamanta a sumei de 203.897 lei.

Prin decizia civila nr. 1520 din 30.04.2015 Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a admis apelul formulat de parata B... impotriva sentintei mai sus mentionate, cu consecinta respingerii cererii de chemare in judecata ca fiind prescrisa.

In recurs, Curtea de Apel Bucuresti, prin decizia civila nr. 91R/29.01.2016, a admis recursul formulat de SC A. si a casat decizia pronuntata de Tribunalul Bucuresti in apel.

Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea de Apel Bucuresti a retinut in considerente ca „dreptul de proprietate asupra constructiilor a fost recunoscut prin admiterea actiunii in revendicare, la data de 24.11.2010 (fila 11 dosar jud. Deva) si, in mod irevocabil, la data de 04.04.2011, prin respingerea recursului declarat impotriva sentintei civile nr. 849 din

2010. Data la care s-a nascut dreptul proprietarului constructiilor de a cere contravaloarea pretului materialelor si a muncii incorporate in edificiu este data de

2011. data la care a pierdut irevocabil dreptul de proprietate asupra constructiilor si nu este data cererii proprietarului terenului, cum a retinut instanta de apel, deoarece dreptul la actiunea in despagubiri nu se putea naste anterior pierderii irevocabile a dreptului de proprietate asupra constructiilor, iar dreptul de proprietate asupra constructiilor a fost pierdut irevocabil la data admiterii actiunii in revendicare a terenului, cu consecinta recunoasterii dreptului de proprietate asupra constructiilor existente pe teren, in favoarea paratei B..., care a cerut preluarea lor in calitate de proprietar al terenului.”

Analizand cele de mai sus, curtea retine ca in mod corect instanta de apel a retinut efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, si nu al autoritatii de lucru judecat, cum in mod eronat sustin reclamantii recurenti prin cererea de recurs, dand eficienta dispozitiilor art. 166 C. pr. civ. de la 1865.

Aceste dispozitii corespund necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat in jurisprudenta sa ca „un sistem bazat pe suprematia Conventiei si a jurisprudentei aferente acesteia asupra drepturilor nationale este apt sa asigure buna functionare a mecanismului de aparare implementat de Conventie si de protocoalele aditionale (...). Acest aspect implica obligatia pentru judecatorul national de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurandu-le preeminenta fata de orice alta prevedere contrara din legislatia nationala, fara sa fie nevoie sa astepte abrogarea acesteia de catre legiuitor" (Hotararea D.P., 26 aprilie 2007). Cu privire la principiul securitatii juridice intemeiat pe principiul echitatii juridice si al puterii lucrului judecat, Curtea Europeana a reafirmat: "Unul din elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care inseamna, intre altele, ca solutia definitiva in orice litigiu nu trebuie rediscutata". (Hotararea B., 28 octombrie 1999) „Reexaminarea nu trebuie sa devina un apel deghizat, iar simplul fapt ca pot exista doua puncte de vedere asupra problematicii respective nu este un motiv suficient pentru a rejudeca o cauza" (Hotararea L., 4 martie 2008). La randul sau, Curtea Constitutionala a statuat prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronuntate in cadrul controlului de constitutionalitate, in sensul ca: „puterea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta”.

Asadar intra sub protectia puterii de lucru judecat nu doar dispozitivul hotararii si considerentele pe care se sprijina acesta, ci si acele considerente „decizorii”, adica acelea care contin solutii de sine statatoare si ca efectul autoritatii de lucru judecat este deopotriva, unul negativ, care impiedica reluarea aceleiasi judecati pe temeiul aceleiasi actiuni (identitate de parti, obiect, cauza), si unul pozitiv, care presupune ca ceea ce a statuat o instanta, inclusiv pe cale incidentala, sa fie folosit intr-un litigiu ulterior, care are legatura cu prima judecata, fara posibilitatea de a mai fi contrazis (sanctionandu-se nu doar contrazicerile intre dispozitivele hotararilor judecatoresti, ci si intre considerentele acestora, atunci cand ele contin dezlegari intrate sub puterea lucrului judecat).

Din aceasta perspectiva, curtea retine ca prin decizia civila nr. 91R/29.01.2016, Curtea de Apel Bucuresti a retinut in mod irevocabil intr-un litigiu purtat intre aceleasi parti ca parata intimata SC A... a pierdut dreptul de proprietate asupra constructiilor edificate pe terenul reclamantei B... la data admiterii in mod irevocabil a actiunii in revendicare a terenului, concomitent cu recunoasterea dreptului de proprietate asupra constructiilor existente pe teren, in favoarea paratei din acel dosar, B... .

Ca atare, dreptul reclamantilor din prezentul dosar la plata contravalorii lipsei de folosinta a imobilelor dobandite in proprietate prin accesiune imobiliara nu se poate naste, potrivit celor retinute cu putere de lucru judecat de Curtea de Apel Bucuresti, decat din momentul in care li s-a recunoscut in mod irevocabil dreptul de proprietate asupra constructiilor, respectiv 04. 04.2011, data ramanerii irevocabile a sentintei civile nr. 849/24.11.2010 pronuntata de Judecatoria Filiasi, cum in mod corect a retinut instanta de apel.

Drept urmare, curtea apreciaza ca fiind neintemeiate criticile reclamantilor recurenti referitoare la decizia recurata sub aspectul momentului nasterii dreptului la actiune pentru contravaloarea lipsei de folosinta a imobilelor cu privire la care s-a constatat ca acestia au dobandit dreptul de proprietate prin accesiune imobiliara.