Efectele art. 23 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ – act administrativ normativ anulat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva/irevocabila care nu a fost publicata in Monitorul Oficial. Cererea de anulare a aceluiasi act normativ formulata ulterior de un tert.

 

Legea nr. 554/2004, art. 23

 

Ca o consecinta a faptului ca actele administrative normative contin reglementari cu caracter general, care produc efecte erga omnes, dispozitiile art. 23

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin derogare de la dispozitiile art. 435 alin. 1 Cod de procedura civila, potrivit carora hotararea judecatoreasca este obligatorie si produce efecte numai intre parti si succesorii acestora, prevad ca hotararea judecatoreasca de anulare a unui act administrativ normativ produce efecte erga omnes, iar opozabilitatea fata de toti subiectii de drept este asigurata prin publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a acestor hotarari judecatoresti.

Publicarea hotararii judecatoresti nu reprezinta un element constitutiv al caracterului obligatoriu al efectelor hotararii, aceasta vizand doar opozabilitatea lor fata de tertele persoane care nu au avut calitatea de parte in litigiul in care s-a pronuntat hotararea.

Curtea considera, chiar in situatia in care hotararea definitiva sau irevocabila de anulare a actului administrativ normativ nu este publicata, ca in conditiile in care este invocata sau cunoscuta in cauza avand ca obiect anularea aceluiasi act, actiunea in anulare este lipsita sau ramasa fara obiect, in functie de momentul ramanerii definitive sau irevocabile a hotararii judecatoresti prin care actul administrativ normativ a fost anulat.

 

Curtea de Apel  Ploiesti, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal,

Decizia 1962 din data de 17 iunie 2015.

 

Prin sentinta nr. 1804 din 19 decembrie 2014 tribunalul

a respins ca neintemeiata cererea formulata de reclamantul I. A. in contradictoriu cu paratii U.A.T. T. si Consiliul Local T.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, invocand dispozitiile art. 488 alin.1 pct.8 Cod de procedura civila

si a solicitat ca, in temeiul art. 498 alin.1 Cod de procedura civila, sa se admita recursul, sa se caseze hotararea atacata si, rejudecand in fond procesul, sa fie admisa cererea de chemare in judecata.

A mentionat ca, in mod gresit, in sentinta atacata se mentioneaza faptul ca reclamantul a cerut prin actiune restituirea sumelor de bani platite cu titlu de taxa de habitat; in realitate a cerut doar anularea hotararilor de consiliu local prin care a fost instituita aceasta taxa.

Cu privire la H.C.L. nr.108/2010 recurentul arata ca, in mod gresit, instanta de fond a respins cererea ca ramasa fara obiect, motivand ca hotararea de consiliu local a fost deja anulata prin sentinta 122/2011 a tribunalului, desi aceasta hotarare nu ii este opozabila, intrucat nu a fost parte in acel dosar.

Actul administrativ atacat este un act administrativ normativ, potrivit art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004 si jurisprudentei I.C.C.J., privind pe toti cetatenii care locuiesc in T., nu doar anumite persoane fizice sau juridice.

Potrivit art.23 din Legea nr. 554/2004 hotararile judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-a anulat in tot sau in parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor. Acestea se publica obligatoriu dupa motivare, la solicitarea instantelor, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sau, dupa caz, in monitoarele oficiale ale judetelor ori al municipiului Bucuresti, fiind scutite de plata taxelor de publicare.

In acest context a aratat ca, pentru a fi general obligatorie, sentinta 122/2011 a tribunalului trebuia publicata in monitoarele oficiale specificate de legiuitor si, cum nu exista dovada publicarii acestei sentinte in monitorul oficial, este clar ca hotararea judecatoreasca nu ii este opozabila reclamantului.

Cu privite la nelegalitatea H.C.L. 108/2010, H.C.L. 11/2012, H.C.L. 391/2013, recurentul a sustinut ca tribunalul, in mod eronat, a concluzionat ca aceste acte normative respecta prevederile Legii nr. 101/2006.

In acest sens a argumentat ca, in fapt, prin H.C.L. 108/2010 a fost instituita, incepand cu 1.07.2010, taxa de habitat in cuantum de 16 lei/gospodarie, fiind evident ca H.C.L. 108/2010, act administrativ normativ, este adoptat cu incalcarea legii.

Transpunand in hotararea adoptata taxa stabilita de A.D.I., fara a proceda potrivit art.5 alin.1 lit.i si art.6 alin.1 lit. k din Legea 101/2006, Consiliul Local T. incalca actele normative mentionate.

Mai mult, procedand de aceasta maniera Consiliul Local T. a incalcat si dispozitiile art.2 , 7 si 8 din Legea nr.52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, intrucat nu a respectat reguli procedurale minimale pentru a asigura transparenta decizionala prin informare prealabila, consultarea cetatenilor si publicitatea dezbaterilor, anterior adoptarii acestei hotarari.

 O alta critica de nelegalitate a H.C.L. 108/2010 a vizat incalcarea de catre autoritatea deliberativa a dispozitiilor Legii 101/2006, art.3 lit. f, h si g, prin aceea ca taxa de habitat a fost stabilita pe gospodarie si nu pe numarul de persoane. Date fiind principiile stabilite prin art.3 literele f si g din Legea nr.101/2006 a serviciilor de salubrizare a localitatilor, care impun o tarifare echitabila, corelata cu cantitatea si calitatea serviciilor prestate, nediscriminarea si egalitatea de tratament a utilizatorilor, aprobarea taxei de salubritate pe gospodarie, indiferent de numarul de persoane ce o compun, nu e conforma cu principiile taxarii echitabile si nici cu cel al nediscriminarii utilizatorilor, fiind evidenta incalcarea acestor principii, atata vreme cat gospodariile pot avea un numar diferit de persoane in compunere, cantitatea serviciului prestat fiind diferita, in functie de numarul persoanelor ce compun respectivele gospodarii.

O justificare in plus este si contractul-cadru aprobat prin Ordinul 112/2007 al Autoritatii Nationale de Reglementare pentru Servicii Comunitare de Utilitati Publice si prevederile Regulamentului-cadru aprobat prin Ordinul 110/2007 al aceleiasi autoritati, acte normative ce se refera la tarifele ce urmeaza a fi stabilite in contractele incheiate intre operatorii de servicii si utilizatorii persoane fizice sau juridice si nu la taxele speciale.

S-au nesocotit si dispozitiile art.12 alin.3 din Legea 101/2006 potrivit carora relatiile dintre operatorii serviciului de salubrizare si utilizatorii individuali se desfasoara pe baze contractuale, cu respectarea prevederilor Regulamentului Serviciului de Salubrizare si ale contractului-cadru de prestare a serviciului, fiind limpede ca instituirea taxei de habitat trebuia facuta in subsidiar, numai in cazul producatorilor de deseuri individuali, care nu au contract de prestari de servicii cu operatorul.

Si H.C.L. 11/2012, H.C.L. 391/2013 sunt nelegale, fiind adoptate cu incalcarea acelorasi dispozitii legale, fiind o transpunere fidela a H.C.L. 108/2010 care, desi a fost anulata de catre instantele de judecata prin doua hotarari judecatoresti succesive, totusi prevederile ei, constatate de instantele de judecata ca fiind nelegale, au fost transpuse si in H.C.L. 11/2012, H.C.L. 391/2013.

Prin intampinare intimatul-parat Consiliul Local T.

a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat si mentinerea sentintei atacate ca temeinica si legala.

In ceea ce priveste motivul vizand faptul ca hotararea nr.122/2011, pronuntata de tribunal, prin care s-a dispus anularea H.C.L. 108/2010 nu ii este opozabila recurentului, a subliniat faptul ca efectul pozitiv al puterii de lucru judecat obliga instantele investite ulterior cu cereri privind constatarea nulitatii H.C.L. nr.108/2010 sa nu ignore solutia anterior pronuntata si intrata in puterea lucrului judecat. Mai mult, in cauza recurentul reclamant nu este tert prejudiciat prin hotararea de anulare a H.C.L. T. 108/2010; dimpotriva, recurentul urmareste acelasi efect, iar lipsa din dispozitivul acestei hotarari a dispozitiei instantei cu privire la publicarea in Monitorul Oficial, conform art.23 alin.2 din Legea nr.554/2004, poate fi remediata, eventual, de catre persoanele interesate de acest fapt, pe calea lamuririi dispozitivului sentintei si nu prin introducerea unor noi cereri de anulare a H.C.L. T. nr.108/2010.

Privitor la celelalte hotarari atacate, a mentionat ca recurentul nu face dovada nelegalitatii solutiei pronuntate, reluand motivele invocate prin cererea introductiva.

Totodata, cu privire la criticile recurentului-reclamant ce vizeaza modalitatea de stabilire a taxei de habitat si invocarea principiilor stabilite la art.3 lit.f, g si h din Legea nr.101/2006, intimatul a precizat ca acestea nu fac dovada nelegalitatii actelor administrative contestate, intrucat stabilirea taxei de habitat si metodologia de instituire si colectare a acesteia au fost aprobate prin hotarari ale Asociatiei de Dezvoltare Intercomunitara, devenite obligatorii pentru toate unitatile administrativ teritoriale.

Cat priveste motivul de recurs in care se invoca nerespectarea dispozitiilor art.2, 7 si 8 din Legea nr.52/2003 privind transparenta decizionala, acesta nu poate fi retinut, dat fiind ca in raportul de specialitate care a stat la baza hotararilor contestate s-a retinut ca nu s-au inregistrat contestatii la proiectul de hotarare privind majorarea cuantumului taxei de habitat.

Intimatul a concluzionat ca, in relatia cu utilizatorii, drepturile si obligatiile operatorului de serviciu de salubrizare rezulta din contractul de delegare a gestiunii serviciului public de colectare si transport al deseurilor, instituirea taxei de habitat  cu destinatie speciala de salubrizare fiind facuta in acord cu dispozitiile legale in materie.

In solutionarea recursului Curtea a retinut urmatoarele:

In ceea ce priveste critica recurentului privind gresita respingere a cererii de anulare a hotararii nr. 108/2010 a Consiliului Local T. de catre instanta de fond, Curtea a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ hotararile judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-a anulat in tot sau in parte un act administrativ cu caracter normativ se publica obligatoriu, dupa motivare, in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, sau, dupa caz, in monitoarele oficiale ale judetelor ori al municipiului Bucuresti, chiar daca in dispozitivul hotararii nu a fost mentionata publicarea.

Obligatia de publicare rezulta din dispozitiile art. 23 din Legea nr. 554/2004, care se refera la solicitarea instantei de publicare si nu este conditionata de mentionarea publicarii in dispozitivul hotararii.

Ca o consecinta a faptului ca actele administrative normative contin reglementari cu caracter general, care produc efecte erga omnes, dispozitiile art. 23, prin derogare de la dispozitiile art. 435 alin. 1 Cod de procedura civila, potrivit carora hotararea judecatoreasca este obligatorie si produce efecte numai intre parti si succesorii acestora, prevad ca hotararea judecatoreasca de anulare a unui act administrativ normativ produce efecte erga omnes, iar opozabilitatea fata de toti subiectii de drept este asigurata prin publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a acestor hotarari judecatoresti.

Publicarea hotararii judecatoresti nu reprezinta un element constitutiv al caracterului obligatoriu al efectelor hotararii, aceasta vizand doar opozabilitatea lor fata de tertele persoane care nu au avut calitatea de parte in litigiul in care s-a pronuntat hotararea.

Curtea considera, chiar in situatia in care hotararea definitiva sau irevocabila de anulare a actului administrativ normativ nu este publicata, ca in conditiile in care este invocata sau cunoscuta in cauza avand ca obiect anularea aceluiasi act, actiunea in anulare este lipsita sau ramasa fara obiect, in functie de momentul ramanerii definitive sau irevocabile a hotararii judecatoresti prin care actul administrativ normativ a fost anulat.

Or, in speta, sentinta nr. 122/17.01.2011 a tribunalului, prin care a fost anulata de instanta hotararea nr. 108/24.06.2010 a Consiliului Local T., a ramas irevocabila prin respingerea recursului potrivit deciziei pronuntate de Curtea de Apel Ploiesti la data de  17.05.2011, astfel ca in mod corect tribunalul a respins ca ramasa fara obiect cererea recurentului de anulare a aceleiasi hotarari a consiliului local.

 In ceea ce priveste solutia tribunalului data cererii reclamantului cu privire la hotararile nr. 11/2012 si 391/2013 ale intimatului-parat, Curtea a constatat ca, raportat la decizia nr. 1571/20.05.2015 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, solutia pronuntata de tribunal de respingerea actiunii apare ca fiind corecta, Curtea considerand ca nu se impune admiterea caii de atac sub acest aspect, intrucat o asemenea solutie ar fi pur formala.

Astfel, prin decizia nr. 1571/20.05.2015 a Curtii de Apel Ploiesti au fost anulate H.C.L. T. nr. 11/2012 si nr. 391/2013 – aceasta din urma numai pentru art. 1, decizia fiind definitiva.

Prin hotararea nr. 11/27.01.2012 paratul a aprobat taxa de habitat cu destinatie speciala de salubrizare in cuantum de 18 lei/luna/gospodarie, aproband o reducere de 8 lei/luna/gospodarie pentru gospodariile cu o singura persoana, incepand cu data de 1.02.2012 si stabilind ca pentru gospodariile care au achitat in avans taxa de habitat pentru anul 2012, inainte de 1.02.2012, aceasta ramane la nivelul la care a fost achitata.

Prin hotararea nr. 391/16.12.2013 paratul, in art. 1, a hotarat mentinerea pentru anul 2014 a cuantumului taxei de habitat la nivelul anului 2013, respectiv 16 lei/luna/gospodarie, iar pentru gospodariile cu o singura persoana aplicandu-se o reducere de 7 lei/luna/gospodarie. Gospodariile care detin doua sau mai multe contoare electrice la aceeasi adresa si deservesc o singura familie s-a stabilit ca vor datora o singura taxa de habitat.

Or, cat timp recurentul-reclamant a invocat si cunoscut aceasta decizie in prezenta cauza, avand ca obiect anularea acelorasi hotarari, actiunea in anulare in speta ramane fara obiect, pentru considerentele mai inainte expuse, retinute de Curte cu privire la H.C.L. nr. 108/2010.

In ceea ce priveste art. 2 din hotararea nr. 391/16.12.2013 a intimatului-parat Curtea a retinut ca recurentul-reclamant nu a invocat si nici dovedit o vatamare a drepturilor sale, prin articolul mentionat fiind stabilit cuantumul si modul de suportare pentru cotizatia pe anul 2014 pentru membrii Asociatiei de Dezvoltare Intercomunitara.

In consecinta, nefiind incidenta ipoteza prevazuta de art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea a mentinut dispozitiile articolului mentionat din hotararea nr. 391/2013.

Pentru considerentele si cu precizarile expuse Curtea, in baza dispozitiilor art. 496 alin. 1 Cod de procedura civila, a respins recursul ca nefondat.

(Judecator Liliana Androne)