Dreptul posesorul biletului, creditor in raportul obligational, de a-si indestula creanta de la oricare din debitorii solidari, acestia fiind, de principiu, cei ce suporta eventuala stare de insolvabilitate a unuia dintre ei.

 

Art. 70 si 71 din Legea nr.85/2006

Art.1457 Cod civil

 

In ceea ce priveste normele din Legea nr.85/2006 urmeaza a fi observate dispozitiile art.70, dispozitii potrivit carora „O creanta a unui creditor cu mai multi debitori solidari va fi inscrisa in toate tabelele de creante ale debitorilor cu valoarea nominala, pana va fi complet acoperita. Nici o reducere a sumei creantei prevazute in tabelul de creante nu va fi facuta in vreunul dintre tabelele de creante ale debitorilor, pana ce creditorul nu a fost deplin satisfacut, in numerar sau in bunuri. Daca totalul sumelor distribuite creditorului, in toate actiunile cu debitorii, va depasi totalul sumei care ii este datorata, acesta va trebui sa restituie sumele primite in plus, care vor fi reinscrise ca fonduri in averea debitorilor, proportional cu sumele pe care fiecare dintre debitori le-a platit peste ceea ce era datorat”.

Art.71 din aceasta lege, prevede, in alin.2 si 3, dreptul de regres al fidejusorului, aspect care insa excedeaza raportului obligational la care participa creditorul, ca de altfel si litigiului de fata.

Fata de normele legale precitate se apreciaza ca posesorul biletului, creditor in raportul obligational, este asadar indreptatit sa-si indestuleze creanta de la oricare din debitorii solidari, observand si ca, de principiu, sunt cei ce suporta eventuala stare de insolvabilitate a unuia dintre ei (art.1457 Cod civil).

(Decizia nr. 813/R-COM04 Mai 2016)

 

Prin cererea formulata la 5 martie 2013, FTG a contestat executarea initiata la cererea creditoarei CEC Bank – Sucursala Constanta, solicitand anularea actelor de executare si incetarea acesteia in dosarul nr.347/2012 al Biroului Executorului Judecatoresc TV. Cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art.719 alin.1 Cod de procedura civila si s-a solicitat si suspendarea executarii silite, in conditiile art.718 alin.1 din acelasi act normativ.

In motivare s-a sustinut ca:

-  in conditiile art.62 din Legea nr.58/1934, se impune sa se retina ca biletul la ordin nu cuprinde „promisiunea neconditionata de a plati o suma determinata” absenta ce determina nulitatea titlului de valoare;

- cu privire la termenul in care a fost completat biletul la ordin la vedere se impune sa se observe ca acesta era de 1 an, termen depasit;

- a fost incalcata competenta teritoriala a executorului judecatoresc, avand in vedere ca domiciliul actualului contestator si sediul tertului poprit sunt in Rm.Valcea, elemente la care trimite art.453 din Codul de procedura civila de la 1865;

- executarea silita a fost pornita fara incuviintarea ei in contradictoriu cu avalistul, aspect ce rezulta din verificarea adresei de infiintare a popririi din dosarul nr.7130/302/2012;

- in materia executarii cambiale o asemenea procedura nu poate fi pornita decat in baza unei somatii, chiar daca executarea silita se face printr-o poprire, asa cum rezulta din dispozitiile art.62 si 63 din Legea nr.58/1934.

Prin sentinta civila nr.2293 pronuntata de Judecatoria Rm.Valcea la 29 aprilie 2014 a fost respinsa contestatia la executare.

Impotriva solutiei a formulat recurs contestatorul, cale de atac solutionata prin decizia civila nr.169/A/12.02.2016 a Sectiei I civila a Tribunalului Valcea.

A retinut instanta de control judiciar, sub un prim aspect, ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile Codului de procedura civila de la 1865, in raport cu data inceperii executarii ce se contesta, statuare ce a determinat concluzia investirii sale cu un apel, sens in care a calificat in acest mod calea de atac, prin incheierea din 3 februarie 2015. S-a mai apreciat si ca aceasta calificare se impune in raport atat cu motivele contestatiei cambiale, cat si a celei de drept comun.

Pentru a hotari astfel tribunalul a retinut ca absenta mentiunii privind „promisiunea neconditionata de a plati o suma determinata” nu atrage nulitatea biletului la ordin, cata vreme acesta a fost dat in alb si potrivit Regulamentului BNR privind cambia si biletul la ordin este suficient pentru cambie sa cuprinda semnatura tragatorului, prevedere ce se aplica si biletului la ordin.

A fost inlaturata sustinerea contestatorului privind nesemnarea contractului de credit nr.36/10.04.2008 si deci necunoasterea intinderii obligatiilor asumate prin avalizarea biletului la ordin, retinandu-se ca acesta a semnat actul aditional si contractul de credit modificat, iar cu aceasta ocazie a confirmat garantiile personale rezultate din avalizarea biletului la ordin.

Raportat la aceeasi calificare a biletului la ordin la vedere ca fiind unul in alb s-a retinut inaplicabilitatea termenului de 1 an pentru completarea lui si incidenta celui de 3 ani, la care se refera art.12 alin.2 din Legea nr.58/1934.

Sub aspectul contestatiei la executare de drept comun s-a apreciat ca, in apel nu s-a reluat critica din contestatia la executare privind lipsa de competenta a executorului judecatoresc, iar in ceea ce priveste lipsa cererii de incuviintare a executarii si fata de apelant s-a retinut ca prin enumerarea titlurilor executorii, cu trimitere la biletul la ordin analizat de catre FTG, creditoarea a pretins executarea si in raport de acesta.

A fost apreciata ca nefondata si critica privind caracterul nelegal al executarii, nelegalitate determinata de lipsa somatiei la care trimit dispozitiile art.62 si 63 din Legea nr.58/1934, motivat de faptul ca regulile executarii cambiale nu pot fi extinse si la executarea de drept comun ce se supune dispozitiilor art.452-461 Cod procedura civila.

In aplicarea principiului caracterului devolutiv al apelului instanta a analizat si sustinerea contestatorului din aceasta cale de atac privind modificarile aduse raportului juridic fundamental in sensul si ca debitoarea SC M SRL a propus un plan de reorganizare, plan in care este inclusa si creanta garantata de apelant prin Biletul la ordin seria CECE3A nr.0002430 pentru suma de 18.533,49 lei, suma care in aceste conditii nu este certa, lichida si exigibila.

Aspectul de fapt a fost confirmat de inscrisurile depuse la dosar si expertiza contabila intocmita, insa instanta a apreciat ca intrarea in insolventa a emitentului nu profita avalistului si nu limiteaza intinderea obligatiei garantata de acesta din urma, obligatia sa de plata fiind una autonoma, neafectata de intelegerea existenta intre debitorul principal si terte persoane.

Impotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul pentru motive incadrabile in dispozitiile art.304 pct.9 Cod de procedura civila, sustinand urmatoarele:

- exceptiile cambiale invocate de contestator sunt intemeiate si in mod gresit instanta nu a constatat nulitatea biletului la ordin pentru lipsa mentiunii obligatorii constand in  „promisiunea neconditionata de a plati o suma determinata”. Nu pot fi primite concluziile privind opozabilitatea datoriilor din contractul initial de credit, de vreme ce recurentul nu a fost parte in acesta si retinand ca la emiterea lui completarea s-a facut pentru o suma anterioara datei cand a fost avalizat, nu se poate retine conformitatea cu intelegerea partilor, cerinta la care trimit dispozitiile art.74 din Norma BNR nr.6/1994;

- biletul la ordin este unul la vedere si nu la termen si el trebuia introdus la plata intr-un an de la emiterea sa, asa cum dispun prevederile art.37 din Legea nr.58/1934, text situat in capitolul „Despre scadenta” si care au prioritate fata de normele din art.12 alin.1 ce se situeaza la capitolul „Dispozitii generale”;

- in cauza nu s-a formulat o cerere de executare silita impotriva recurentului, asa incat, in mod gresit s-a incuviintat executarea fata de acesta si nu doar fata de debitoarea SC M SRL. Indicarea debitorului ce urmeaza sa fie supus procedurii de executare trebuie sa fie expresa, nefiind suficienta indicarea titlului executoriu;

- in materia executarii cambiale o astfel de procedura nu poate fi initiata decat in baza unei somatii, somatie ce se impune sa existe si atunci cand executarea silita se face prin poprire. Este gresita aprecierea instantei potrivit careia cele doua executari au reglementari diferite si nu se „intrepatrund” intrucat atunci cand nu se contesta biletul la ordin sau cambia este admisibila contestarea numai a unor acte de executare pentru aspecte ce tin de aceasta procedura;

- aspectele privind modificarile intervenite in raportul juridic fundamental se impuneau a fi avute in vedere intrucat in cadrul planului de reorganizare creanta CEC Bank in valoarea de 18.533,49 lei a fost esalonata la plata pana la 23.12.2021 si cu toate acestea creditoarea urmareste executarea garantului. Opinia instantei nu poate fi primita intrucat nu este vorba de o intelegere intre debitor si terte persoane, ci chiar de o intelegere intre emitentul biletului la ordin si beneficiarul acestuia.

Prin intampinarea formulata creditoarea Societatea Bancara CEC Bank SA a invocat exceptia inadmisibilitatii recursului si caracterul nefondat al criticilor aduse hotararii.

Examinand calea de atac se apreciaza ca ea este nefondata pentru cele ce se vor arata mai jos.

Un prim aspect ce se impune a fi transat este acela al normelor de procedura aplicabile in cauza in raport cu dispozitiile Legii nr.76/2012, lege de punere in aplicare a Codului de procedura civila si care stabileste reguli de aplicare in timp a acestor norme.

Astfel, potrivit art.3 din lege
„(1) Dispozitiile Codului de procedura civila se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea acestuia in vigoare.”,
regula ce se regaseste si in art.25 din Noul Cod de procedura civila.

Asadar, executarii incepute in regimul Codului de procedura de la 1865 ii sunt aplicabile normele continute de acesta iar, in cauza, si cele cuprinse in Legea nr.58/1934, in forma in vigoare la data emiterii biletului la ordin, respectiv a inceperii executarii silite.

In conditiile art.137 Cod procedura civila instanta este datoare sa se pronunte cu prioritate asupra exceptiilor a caror incidenta in cauza poate face inutila cercetarea fondului.

O astfel de exceptie a fost invocata de catre parata prin intampinare si priveste inadmisibilitatea caii de atac, exceptie ce se apreciaza ca este nefondata.

Aprecierea este sustinuta de dispozitiile art.62 din Legea nr.58/1934 si interpretarea normei in conditiile art.299 alin.1 din Codul de procedura civila de la 1865, text ce recunoaste calea de atac a recursului pentru hotararile date in apel.

Astfel, potrivit art.62 alin.1-3 din Legea nr.58/1934 „
In termen de 5 zile de la primirea somatiunii, debitorul poate face opozitie la executare. Opozitia se va introduce la judecatoria care a investit cambia cu formula executorie. Judecatoria va judeca opozitia potrivit Codului de procedura civila, de urgenta si cu precadere, inaintea oricarei alte pricini. Hotararea pronuntata asupra opozitiei va putea fi atacata cu apel in termen de 15 zile de la pronuntare.
”

Se apreciaza asadar ca, in ceea ce priveste contestatia cambiala, hotararea este supusa si recursului, care este indreptat impotriva unei decizii pronuntata in apel.

In ceea ce priveste contestatia de drept comun pentru care (cu exceptii ce nu se regasesc in cauza) hotararea pronuntata asupra ei este supusa numai recursului in conditiile art.402 alin.2 Cod de procedura civila, se apreciaza ca intrucat instantele au fost investite cu doua cereri principale, din care una supusa apelului si o alta supusa recursului, se impune ca hotararea pronuntata in ansamblul sau sa fie cenzurabila in ambele cai de atac. Aceasta pentru a nu produce o vatamare partii care in contestatia de drept comun ar fi cenzurata in calea de atac a apelului, desi legea ii recunoaste recursul in compunerea corespunzatoare a instantei.

Statuarea de mai sus isi gaseste suport in jurisprudenta si doctrina, iar in prezent ea a fost validata de catre legiuitor in art.460 alin.3 din Noul Cod de procedura civila.

Pentru aceste considerente se apreciaza ca hotararea pronuntata in apel de catre tribunal este supusa in ansamblul sau recursului la Curtea de Apel, cu sublinierea insa ca in calea extraordinara de atac nu pot fi avute in vedere dispozitiile art.304

¹

, ci numai cele ale art.304 Cod de procedura civila.

Din examinarea recursului se impune sa se observe ca nu se critica aprecierea tribunalului privind calificarea biletului la ordin la vedere, fara protest, ca fiind emis in alb si avalizat de catre recurent pentru SC M SRL si aplicarea fata de acesta a dispozitiilor legale referitoare la cambie, fata de prevederile art.106 din Legea nr.58/1934.

Este adevarat ca, biletul la ordin ca si cambia este un titlu comercial de valoare, avand de principiu un caracter formal, iar Legea nr.58/1934 statueaza in art.1 la pct.1-8 mentiunile obligatorii ce trebuie inscrise. O astfel de mentiune este cea la care trimite recurentul, respectiv ordinul neconditionat de plata a unei sume determinate.

O varietate a titlului de valoare este si cel emis in alb care, in mod deliberat, nu cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de lege, urmand ca ele sa fie completate ulterior de catre primitorul biletului la ordin sau de un posesor succesiv al acestuia (art.12 din lege).

Asadar, acest tip de titlu de valoare nu este unul necompletat, iar absenta mentiunilor obligatorii este intentionata si nu intamplatoare, ele urmand sa fie inscrise in temeiul intelegerii dintre emitent si beneficiar.

Biletul la ordin in alb, fiind o forma a titlului de valoare de la care deroga, se supune normelor proprii stabilite de legiuitor atat sub aspectul cerintelor formale, cat si ale termenului in care poate fi introdus la plata.

In aceste conditii se apreciaza ca in mod corect tribunalul a avut in vedere dispozitiile pct.70-72 si pct.78 din Reglementarile privind cambia si biletul la ordin nr.6/08.03.1994 ale BNR. Potrivit acestora „
Cambia in alb este un titlu care cuprinde numai semnatura tragatorului, iar uneori si o parte din mentiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cambiei si biletului la ordin (pct.70). Mentiunile care lipsesc vor trebui sa fie completate atunci cand posesorul prezinta titlul la plata, fiind obligatoriu ca o cambie in alb sa aiba completat numele ultimului posesor in momentul platii (pct.71)

. Primitorul cambiei in alb, cat si oricare dintre posesorii succesivi ai acesteia au dreptul de a completa titlul respectiv cu mentiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cambiei si biletului la ordin, conform intelegerilor care au avut loc anterior intre semnatarii titlului, fara a mai fi necesara interventia tragatorului, dreptul de completare trecand la posesorii succesivi odata cu predarea titlului ( … - pct.72).

(…) Completarea cambiei in alb va trebui sa se efectueze in termen de trei ani de la data reala a emiterii. Nerespectarea termenului legal pentru completarea titlului face ca posesorul titlului sa decada din dreptul de a-l completa dupa expirarea lui, decadere care poate fi invocata atat de tragator, cat si de oricare dintre debitorii cambiali (pct.78).”

Fata de aceste dispozitii normative se apreciaza ca titlul de valoare ce face obiectul contestatiei cambiale nu poate fi sanctionat pentru lipsa mentiunii la care face referire recurentul, tocmai avand in vedere ca biletul la ordin a fost emis in alb, dar si ca termenul pentru completarea lui este cel de 3 ani si nu de 1 an.

Modul de pozitionare a termenelor de scadenta, caracterul de norma speciala sau comuna, se raporteaza in principal la obiectul de reglementare, or, legiuitorul a dorit o reglementare proprie titlului de valoare in alb, inclusiv sub aspectul termenului, termen pe care l-a fixat la 3 ani (art.12 alin.2 din Legea nr.58/1934) si a mentionat expres ca nu poate fi prelungit (pct.79).

S-a invocat de catre recurent inopozabilitatea contractului initial de credit si dispozitiile pct.74 din Reglementarea BNR.

Si sub acest aspect statuarile tribunalului se impun a fi mentinute, atat pentru argumentele prezentate, cat si pentru cele ce se vor arata mai jos, iar in subsidiar, observand si protectia de care se bucura posesorul de buna-credinta, asa cum rezulta ea din dispozitiile pct.75 si 76 din Reglementarea BNR.

Astfel, din verificarea inscrisurilor de la filele 46-76 rezulta ca recurentul nu a semnat Contractul de creditare din 10 aprilie 2008, insa a semnat Actul aditional la acesta din 11 aprilie 2008 si, mai mult, Contractul nr.36/10.04.2008 modificat, inclusiv mentiunea din acesta, potrivit careia, la categoria garantii personale a fost inscris biletul la ordin stipulat fara protest, in alb, emis de SC M SRL si avalizat de FTG si a fost imputernicita banca „ … sa il completeze la data scadentei sau in orice moment cu suma corespunzatoare reprezentand suma totala datorata de Client in baza prezentului Contract de Facilitate de Credit de Investitii”.

Nu se poate pretinde in aceste conditii ca avalistul nu a cunoscut obligatiile ce s-au inscris cu ocazia completarii biletului la ordin de vreme ce toate datoriile din contractul initial au fost preluate in forma sa modificata, forma insusita de actualul recurent, asa incat au fost respectate dispozitiile pct.74, potrivit carora „
Cu ocazia completarii cambiei in alb, beneficiarul sau un posesor ulterior trebuie sa respecte intocmai intelegerile dintre tragator si beneficiar stabilite in momentul emiterii titlului.”

Or, in ceea ce priveste pozitia avalistului acesta este tinut in conditiile art.35 din lege in acelasi mod ca cel pentru care a garantat, deci se afla in pozitia juridica a avalizatului, avand toate drepturile si obligatiile acestuia si nu poate invoca nulitatea obligatiei garantate pentru o alta cauza decat un viciu de forma (care in cauza nu sunt incidente), insa, poate sa-si limiteze garantia (art.33 din lege), drept de care insa recurentul nu a uzat.

Pentru aceste considerente se apreciaza ca sunt nefondate criticile recurentului din contestatia cambiala si se impun a fi respinse.

In ceea ce priveste contestatia la executare de drept comun urmeaza a se observa ca prin incheierea din 20 aprilie 2012 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti a fost admisa cererea de incuviintare formulata de executorul judecatoresc, cerere in care s-a invocat drept titlu executoriu si biletul la ordin, impotriva debitorului garant avalist FTG (dosar nr.7130/302/2012). In ceea ce priveste cererea creditoarei ce a initiat procedura de executare urmeaza a se observa ca prin aceasta s-a sustinut executarea impotriva debitoarei SC M SRL, invocand drept titluri garantii reale, dar si garantii personale, dintre care si biletul la ordin avalizat de FTG.

Asadar, a existat o solicitare privind acest titlu executoriu cu precizarea avalistului si s-a pronuntat o incheiere de incuviintare a executarii silite in contra acesteia.

In ceea ce priveste critica referitoare la lipsa somatiei, somatie impusa de dispozitiile art.61 si art.62 din Legea nr.58/1934, se apreciaza, asa cum a retinut in mod corect tribunalul, ca sustinerea contestatoarei priveste nerealizarea acestei cerinte in cadrul contestatiei la executare de drept comun, executare sub forma popririi reglementate de dispozitiile art.452-461 Cod de procedura civila.

Cele doua categorii de norme au un regim diferit, iar prevederile Legii nr.58/1934 se aplica numai in cadrul contestatiei cambiale, nu si in cadrul contestatiei de drept comun.

Mai mult, urmeaza a se observa ca somatia la care se refera art.61 alineat ultim din Legea nr.58/1934 este o modalitate prin care debitorului i se aduce la cunostinta obligatia, fiind mentionat actul din care rezulta aceasta si incepe sa curga termenul pentru opozitia la executare.

In cadrul executarii prin poprire, art.454 Cod de procedura civila dispune ca „(
1) Poprirea se infiinteaza fara somatie, prin adresa insotita de o copie certificata de pe titlul executoriu, comunicata celei de-a treia persoane aratate la art. 452, instiintandu-se totodata si debitorul despre masura luata”.
Adresa la care face trimitere textul are efectele unei veritabile somatii, de vreme ce cuprinde in esenta aceleasi elemente.

Asadar, nici din punctul de vedere al unei eventuale vatamari recurentul nu poate pretinde ca i-au fost nesocotite drepturile, contestatia formulata nefiindu-i respinsa pentru depasirea termenului sau pentru alte aspecte ce tineau de instiintarea sa.

Este nefondata si ultima critica prin care se invoca modificarile intervenite in raportul juridic fundamental in urma confirmarii planului de reorganizare pentru debitoarea SC M SRL. Aprecierea este sustinuta atat de dispozitiile Legii nr.58/1934, cat si de cele ale Legii nr.85/2006. Potrivit primei categorii de norme (art.52) „
Tragatorul, acceptantul, girantul si avalistul cambiei sunt tinuti solidar fata de posesor. Posesorul are dreptul de urmarire impotriva tuturor acestor persoane, individual sau colectiv, fara a fi tinut sa observe ordinea in care s-au obligat. (…)”
, text care statueaza nu doar asupra solidaritatii debitorilor fata de creditorul posesor al titlului de valoare, dar si asupra beneficiului de discutiune si pe care legiuitorul a inteles ca regula sa nu il recunoasca.

In ceea ce priveste normele din Legea nr.85/2006 urmeaza a fi observate dispozitiile art.70, dispozitii potrivit carora „
O creanta a unui creditor cu mai multi debitori solidari va fi inscrisa in toate tabelele de creante ale debitorilor cu valoarea nominala, pana va fi complet acoperita. Nici o reducere a sumei creantei prevazute in tabelul de creante nu va fi facuta in vreunul dintre tabelele de creante ale debitorilor, pana ce creditorul nu a fost deplin satisfacut, in numerar sau in bunuri. Daca totalul sumelor distribuite creditorului, in toate actiunile cu debitorii, va depasi totalul sumei care ii este datorata, acesta va trebui sa restituie sumele primite in plus, care vor fi reinscrise ca fonduri in averea debitorilor, proportional cu sumele pe care fiecare dintre debitori le-a platit peste ceea ce era datorat”
.

Art.71 din aceasta lege, prevede, in alin.2 si 3, dreptul de regres al fidejusorului, aspect care insa excedeaza raportului obligational la care participa creditorul, ca de altfel si litigiului de fata.

Fata de normele legale precitate se apreciaza ca posesorul biletului, creditor in raportul obligational, este asadar indreptatit sa-si indestuleze creanta de la oricare din debitorii solidari, observand si ca, de principiu, sunt cei ce suporta eventuala stare de insolvabilitate a unuia dintre ei (art.1457 Cod civil). In aceste conditii, votarea planului de reorganizare, care presupune si o esalonare a platii nu se constituie intr-o remitere de datorie a SC M SRL, institutie care nici ea nu are ca efect eliberarea debitorilor solidari, decat daca exista o declaratie expresa in acest sens (art.1451 Cod civil) si deci a debitorului avalist. Singurul care poate dispune de dreptul sau, de beneficiul solidaritatii de care se bucura, este creditorul CEC Bank.

Pentru toate aceste considerente se apreciaza ca recursul este nefondat si, in baza art.312 alin.1 Cod de procedura civila, urmeaza a fi respins.