Dreptul la libertate  si la siguranta, Art. 5 din Conventie

„1. Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu exceptia urmatoarelor cazuri si potrivit cailor legale:

a) daca este detinut legal pe baza condamnarii pronuntate de catre un tribunal competent;

b) daca a facut obiectul unei arestari sau al unei detineri legale pentru nesupunerea la o hotarare pronuntata, conform legii, de catre un tribunal ori in vederea garantarii executarii unei obligatii prevazute de lege;

c) daca a fost arestat sau retinut in vederea aducerii sale in fata autoritatii judiciare competente, atunci cand exista motive verosimile de a se banui ca a savar sit o infractiune sau cand exista motive temeinice ale necesitatii de a-l impiedica sa savar seasca o infractiune sau sa fuga dupa savar sirea acesteia;

d) daca este vorba de detentia legala a unui minor, hotarata pentru educatia sa sub supraveghere, sau despre detentia sa legala, in scopul aducerii sale in fata autoritatii competente;

e) daca este vorba despre detentia legala a unei persoane susceptibile sa transmita o boala contagioasa, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;

f) daca este vorba despre arestarea sau detentia legala a unei persoane pentru a o impiedica sa patrunda in mod ilegal pe teritoriu sau impotriva careia se afla in curs o procedura de expulzare ori de extradare.

2. Orice persoana arestata trebuie sa fie informata, in termenul cel mai scurt  si intr-o limba pe care o intelege, asupra motivelor arestarii sale  si asupra oricarei acuzatii aduse impotriva sa.

3. Orice persoana arestata sau detinuta, in conditiile prevazute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare  si are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere.

4. Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detentie are dreptul sa introduca recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detentiei sale  si sa dispuna eliberarea sa daca detentia este ilegala.

5. Orice persoana care este victima unei arestari sau a unei detineri in conditii contrare dispozitiilor acestui articol are dreptul la reparatii."

circulatie care intra doar sub incidenta art. 2 din Protocolul nr. 4 este una de grad sau intensitate,  si nu una de natura sau de substanta [De Tommaso impotriva Italiei (MC), pct. 80; Guzzardi impotriva Italiei, pct. 80; Rantsev impotriva Ciprului si Rusiei, pct. 314; Stanev impotriva Bulgariei (MC), pct. 115].

1. Privarea de libertate nu se limiteaza la situatia clasica a detentiei ca urmare a unei arestari sau condamnari. Ea se prezinta sub multe alte forme (Guzzardi impotriva Italiei, pct. 95).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2. 
   Criterii aplicabile
   

1. Curtea nu este legata de concluziile juridice la care au ajuns instantele interne cu privire la existenta unei privari de libertate. Aceasta face o apreciere separata a situatiei
   [Khlaifia si altii impotriva Italiei
   
   (MC), pct. 71; H.L. impotriva Regatului Unit, pct. 90; H.M. impotriva Elvetiei, pct. 30  si 48; Creanga
   
   impotriva Romaniei
   (MC), pct. 92].
2. Pentru a stabili daca un individ este „lipsit de libertatea sa" in sensul art. 5, este necesar „sa se porneasca de la situatia concreta a acestuia  si sa se tina seama de o serie de criterii, precum tipul, durata, efectele  si modalitatile de executare a masurii in cauza [De Tommaso impotriva Italiei (MC), pct. 80; Guzzardi impotriva Italiei, pct. 92; Medvedyev si altii impotriva Frantei (MC), pct. 73; Creanga
   
   impotriva Romaniei
   (MC), pct. 91].
3. Obligatia de a lua in considerare „tipul"  si „modalitatile de executare" a masurii respective permite Curtii sa aiba in vedere contextul  si circumstantele specifice restrictiilor aduse libertatii care se indeparteaza de la situatia standard a incarcerarii intr-o celula. Intr-adevar, contextul in care se inscrie masura reprezinta un factor important deoarece, in societatile moderne, survin de obicei situatii in care publicul poate fi chemat sa sprijine restrictii cu privire la libertatea de circulatie sau la libertatea personala in interesul binelui comun [De Tommaso impotriva Italiei (MC), pct. 81; Nada impotriva
   
   Elvetiei
   (MC), pct. 226; Austin si altii impotriva Regatului Unit (MC), pct. 59].
4. Chiar  si masurile de protectie sau cele adoptate in interesul beneficiarilor pot fi considerate drept o privare de libertate
   [Khlaifia si altii impotriva Italiei
   (MC), pct. 71].
5. Scopul masurilor prin care autoritatile priveaza o persoana de libertate nu este decisiv in momentul in care Curtea trebuie sa se pronunte asupra existentei privarii de libertate. Curtea ia in considerare acest aspect numai intr-un stadiu avansat al analizei sale, atunci cand examineaza compatibilitatea masurilor cu art. 5 § 1
   [Rozhkov impotriva Rusiei
   (nr. 2)
   
   (MC), pct. 74].
6. Notiunea de privare de libertate, in sensul art. 5 § 1, implica in acela si timp un
   aspect obiectiv,
    si anume incarcerarea unei persoane intr-un spatiu restrans pentru o perioada de timp deloc neglijabila,  si un
   aspect subiectiv,
    si anume faptul ca persoana respectiva nu  si-a exprimat consimtamantul in mod valid la incarcerarea sa
   [Storck impotriva Germaniei,
   pct. 74; Stanev impotriva Bulgariei (MC), pct. 117].
7. Printre elementele obiective care trebuie luate in considerare figureaza capacitatea de a parasi locul de detinere, intensitatea supravegherii  si controlului exercitat asupra mi scarilor persoanei incarcerate, gradul de izolare al acesteia din urma  si posibilitatile de a avea contacte sociale care ii sunt oferite (a se vedea, de exemplu, Guzzardi impotriva Italiei, pct. 95; H.M. impotriva Elvetiei,
   
   pct. 45; H.L. impotriva Regatului Unit, pct. 91; Storck impotriva Germaniei, pct. 73).
8. Atunci cand faptele denota o privare de libertate in sensul art. 5 § 1, eventuala durata scurta a acestei privari nu anuleaza realitatea
   (Rantsev impotriva Ciprului si Rusiei,
   pct. 317; Iskandarov
   
   impotriva Rusiei,
   pct. 140).
9. Existenta unui element de constrangere in exercitarea atributiilor politiei de a opri  si de a perchezitiona o persoana indica o privare de libertate, in ciuda duratei scurte a acestor masuri
   (Krupko
   
   si altii impotriva Rusiei,
   pct. 36; Foka impotriva Turciei, pct. 78; Gillan si Quinton impotriva Regatului
   
   Unit,
   pct. 57; Shimovolos impotriva Rusiei, pct. 50; Brega si altii impotriva Moldovei, pct. 43).
10. Faptul ca o persoana nu este imobilizata cu catu se, incarcerata sau supusa controlului fizic in orice alt mod nu constituie un factor decisiv atunci cand trebuie sa se decida cu privire la existenta unei privari de libertate
    (M.A. impotriva Ciprului,
    pct. 193).
11. Dreptul la libertate ocupa un loc prea important intr-o societate democratica pentru ca o persoana sa nu poata beneficia de protectia oferita de Conventie numai pentru ca a acceptat sa fie tinuta in detentie, mai ales atunci cand persoana este incapabila juridic sa consimta sau sa se opuna masurii propuse
    [H.L. impotriva Regatului Unit,
    pct. 90; Stanev impotriva Bulgariei (MC), pct. 119; a se vedea, de asemenea, cauza N. impotriva Romaniei, pct. 165-167, in care unde reclamantul a fost tinut in detentie dupa decizia de obligare a fost considerat arbitrara, chiar daca a acceptat sa ramana in inchisoare pana cand serviciile sociale ajung la o solutie adaptata situatiei sale].
12. 
    Faptul ca o persoana este privata de capacitatea sa juridica nu inseamna in mod necesar ca este incapabila sa- si inteleaga situatia  si sa consimta la aceasta
    [Stanev impotriva Bulgariei
    (MC), pct. 130;
    Chtoukatourov impotriva Rusiei,
    pct. 107-109; D.D. impotriva Lituaniei, pct. 150].
    

3. 
   Masuri adoptate in mediul carceral
   

13. 
    Masurile disciplinare adoptate in mediul carceral, care au efecte asupra conditiilor de detentie, nu pot fi considerate privare de libertate. Ele trebuie considerate, in conditii normale, drept modificari ale conditiilor de detentie legala  si, prin urmare, sunt in afara domeniului de aplicare a art. 5 § 1 din Conventie
    [Bollan impotriva Regatului Unit
    (dec.); a se vedea, de asemenea, cauza Munjaz impotriva
    
    Regatului Unit,
    in care internarea reclamantului intr-un spital de maxima siguranta nu a fost considerata o mentinere a masurii privative de libertate].
    

4. 
   Controlul de securitate al pasagerilor aerieni
   

14. 
    Atunci cand un pasager a fost retinut de catre agentii serviciilor de frontiera in timpul unui control efectuat intr-un aeroport pentru verificarea situatiei sale  si nu se depa se ste timpul strict necesar pentru indeplinirea formalitatilor solicitate, nu se ridica nicio problema din perspectiva art. 5 din Conventie
    [Gahramanov impotriva Azerbaidjanului
    (dec.), pct. 41; a se vedea, de asemenea, Kasparov
    
    impotriva Rusiei,
    in care detentia reclamantului, care a durat cinci ore, a depa sit cu mult perioada de timp necesara verificarii formalitatilor asociate in mod normal transportului aerian].
    

5. 
   Privarea de libertate in circumstante diferite de arestarea sau incarcerarea oficiala
   

15. Problema aplicabilitatii art. 5 se ridica intr-o multitudine de situatii, in special in cazul:

• plasarii in institutii psihiatrice sau de asistenta sociala [a se vedea, printre multe altele, De Wilde, Ooms si Versyp impotriva Belgiei, Nielsen impotriva Danemarcei, H.M. impotriva Elvetiei, H.L. impotriva Regatului Unit, Storck impotriva Germaniei, A. si altii impotriva Bulgariei, Stanev impotriva Bulgariei
  
  (MC)];
•  masurilor de izolare in zonele de tranzit aeroportuare [Amuur impotriva Frantei, Shamsa impotriva Poloniei, Mogos si altii impotriva Romaniei
  
  (dec.), Mahdid si Haddar impotriva Austriei (dec.)  si Riad si Idiab impotriva Belgiei];
• interogatoriilor la sectia de politie, [Cazan impotriva Romaniei; I.I. impotriva Bulgariei, Osypenko impotriva Ucrainei, Salayev impotriva Azerbaidjanului, Farhad Aliyev impotriva Azerbaidjanului, Creanga impotriva Romaniei
  
  (MC)];
• opririi  si perchezitionarii de catre politie (Foka impotriva Turciei, Gillan si Quinton impotriva Regatului Unit, Shimovolos impotriva Rusiei);
• perchezitiei domiciliului (Stanculeanu impotriva Romaniei);
• conducerii sub escorta politiei (Rozhkov impotriva Rusiei (nr. 2); Tsvetkova si altii impotriva Rusiei);
• masurilor de izolare a unei multimi luate de politie pentru a preveni tulburarea ordinii publice
  [Austin si altii impotriva Regatului Unit
  (MC)];
• arestului la domiciliu [Buzadji impotriva Republicii Moldova
  
  (MC); Mancini impotriva Italiei, Lavents impotriva Letoniei, Nikolova impotriva Bulgariei (nr. 2), Dacosta Silva impotriva Spaniei];
• retinerii migrantilor maritimi in centre de primire  si la bordul navelor
  [Khlaifia si altii
  
  impotriva Italiei
  (MC)];
• retinerii migrantilor ilegali in centre de azil de tip
  hotspot
  (J.R. si altii impotriva Greciei)
  .

6. 
   
   Obligatii pozitive in ceea ce prive ste privarea de libertate a persoanelor fizice
   

16. Prima teza a art. 5 § 1 din Conventie obliga statul nu numai sa se abtina de la a aduce atingere drepturilor respective in mod activ, ci  si sa ia masuri corespunzatoare pentru a proteja toate persoanele aflate sub jurisdictia sa impotriva oricarei atingeri ilegale asupra acestor drepturi
    [El-Masri
    
    impotriva „Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei"
    (MC), pct. 239].
17. Statul este a sadar obligat sa ia masuri care sa ofere o protectie eficienta persoanelor vulnerabile, in special masuri rezonabile pentru a preveni o privare de libertate despre care autoritatile au avut sau ar fi trebuit sa aiba cuno stinta
    (Storck impotriva Germaniei,
    pct. 102).
18. 
    Raspunderea statului este angajata daca este de acord ca o persoana sa fie privata de libertate de persoane fizice sau daca nu pune capat unei astfel de situatii
    (Riera Blume si altii impotriva Spaniei;
    
    Rantsev impotriva Ciprului si Rusiei,
    pct. 319-321; Medova impotriva Rusiei, pct. 123-125).