Dreptul de a avea un anumit nume. Principiul proportionalitatii.

 

Art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor  Omului

Art.4 alin (2) lit. a-n) din OG nr.41/2003

 

In sfera notiunii de viata privata intra si dreptul de a avea un anumit nume conform art.59 Cod civil. Prin urmare Curtea apreciaza ca posibilitatea autoritatilor  administrative competente de a schimba numele unei persoane, trebuie apreciata prin prisma principiului proportionalitatii prevazut de art.8 din CEDO, avand in vedere ca marja de apreciere a autoritatilor este destul de restransa.

Potrivit art.4 alin (2) lit.m) din OG nr.41/2003 este intemeiata cererea de schimbare a numelui atunci cand exista alte motive justificate decat cele prevazute la art.4 alin (2) lit.a-n) din OG nr.41/2003.

In consecinta, Curtea apreciaza  ca se impune  a se analiza daca refuzul autoritatilor de schimbare a numelui respecta cerintele de proportionalitate mai sus mentionate. Or, din probatoriul administrat Curtea a apreciat ca  este nejustificat refuzul autoritatilor de schimbare a numelui.

(Decizia nr. 7/r-cont
/
9 Ianuarie 2017)

 

Prin actiunea inregistrata la data de 13.06.2016, reclamanta GIL a chemat in judecata pe parata Directia Generala pentru Evidenta Persoanelor Arges, solicitand  schimbarea numelui de familie din „G” in „C”.

In motivare, reclamanta a aratat ca numele de C este numele mamei sale, aceasta fiind singura pe care o considera familie, iar cel de G care este trecut in certificatul de nastere este unul necunoscut, nefiind normal sa poarte numele tatalui pe care nu l-a vazut aproape niciodata si cu care nu a avut niciun fel de relatii in intreaga viata, iar dorinta ei de a purta numele de C este o modalitate de a o pastra pe mama sa prezenta in suflet si de a-i respecta eforturile facute pentru a o creste si educa singura.

La data de 14.07.2016 parata a depus intampinare solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata, deoarece nu sunt intrunite cerintele prev.de OG 41/2003 rep.

Prin sentinta nr. 770/12.09.2016, Tribunalul Arges a respins actiunea ca neintemeiata.

In motivarea sentintei s-a retinut ca reclamanta este fiica numitei SE si a numitului GN, asa cum este mentionat in certificatul de nastere seria ***.

In ce o priveste pe mama reclamantei, prin sentinta civila 3945/15.09.1972 s-a desfacut casatoria acesteia cu numitul S si s-a dispus ca, dupa ramanerea definitiva parata sa reia numele avut inainte de casatorie, acela de „C”.

Ulterior, prin sentinta civila 197/25.01.1973 a fost admisa actiunea numitului S Ion si s-a constatat ca acesta nu este tatal minorei nascuta la 19.10.1972.

Prin sentinta nr.2848/21.05.1973 a Judecatoriei Pitesti, s-a stabilit filiatia fata de numitul GN, petenta urmand a purta numele de familie „G”. La data nasterii, 19.10.1972, sentinta de divort inca nu ramasese definitiva, numele mamei fiind SE. In conformitate cu legislatia in vigoare la acel moment, numele de familie al copilului este numele de familie al tatalui, mai ales ca ulterior nasterii, acest lucru s-a stabilit definitiv prin hotarare judecatoreasca.

In anul 1994, reclamanta in baza Decretului nr. 975/1968 si-a schimbat prenumele din „LI” in „IL”, fara insa a solicita la acel moment si schimbarea numelui, desi mama ei, CE traia la acel moment si locuiau impreuna.

La 26.02.2016, reclamanta a solicitat Consiliului Judetean Arges schimbarea numelui sau de familie din „G” in „C”, cerere ce a fost respinsa prin dispozitia nr.238/01.06.2016.

Instanta de fond a mai retinut ca motivele invocate de catre reclamanta nu se incadreaza in niciuna dintre ipotezele enumerate in acest text de lege, cu atat mai mult cu cat atat in primul alineat, cat si la pct. m) al alin.2 se prevede ca o astfel de cerere trebuie sa fie temeinic justificata. S-a aratat de instanta ca atasamentul intre fiica si mama, care a decedat in anul 2014, nu reprezinta in acest moment un motiv justificat pentru schimbarea pe cale administrativa a numelui reclamantei.

La 21.09.2016, reclamanta GIL a formulat recurs impotriva sentintei nr. 770/2016, in temeiul art. 488 alin. 1 pct. 4, 5, 6 si 8 din noul Cod de procedura civila.

Se arata ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 84, art. 450 Cod civil, art. 2 alin. 1, art. 4 alin. 2 pct. a), b), g), h), m) si art. 4 alin. 3 pct. f) din OG nr. 41/2003.

Recurenta sustine ca singura ei familie este reprezentata de mama sa si de rudele acesteia, motiv pentru care se considera indreptatita sa poarte numele de familiei al mamei sale.

Se arata si ca legiuitorul a prevazut ca pot exista situatii in care persoanele care doresc sa schimbe numele pe cale administrativa sa nu se regaseasca printre cazurile expres reglementate de art. 2 si 3 din OG nr. 41/2003, fiind prevazute la lit. m) „alte asemenea cazuri temeinic justificate”.

Instanta de fond in mod gresit a respins actiunea, considerand ca motivele invocate nu se incadreaza in niciuna dintre ipotezele enumerate de lege.

In temeiul dispozitiilor art. 3 lit.m) din OG nr. 41/2003, fiind copil din afara casatoriei, poate beneficia de dreptul de care beneficiaza copiii din casatorie care se incadreaza in ipoteza prevazuta de art. 3 lit. f) din O.G. nr. 41/2003, respectiv sa solicite si sa poarte numele parintelui caruia i-a fost incredintata spre crestere si educare, numele mamei sale, „C”.

Curtea analizand recursul a constatat ca este neintemeiat pentru urmatoarele considerente:

Conform art.58 alin (1)  raportat la art.71 C.civ. orice persoana are dreptul la respectarea vietii private.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reamintit ca „viata privata” este o notiune larga, care nu se preteaza unei definitii exhaustive (
Schüth c. Germaniei
, cererea nr. 1620/03, pct. 53, CEDO 2010,
Sidabras si Džiautas c. Lituaniei
, cererea nr. 55480/00 si  cererea 59330/00, pct. 43, CEDO 2004 VIII). Astfel, art. 8 din conventie protejeaza dreptul la evolutie personala (
K.A. si AD c. Belgiei
, cererea nr. 42758/98 si cererea nr.45558/99, pct. 83, hotararera din 17 februarie 2005), fie sub forma dezvoltarii personale [
Christine Goodwin c. Regatului Unit (MC
), nr. 28957/95, pct. 90, CEDO 2002 VI], fie sub aspectul autonomiei personale, care reflecta un principiu important care sta la baza interpretarii garantiilor oferite de art. 8 (
Pretty c. Regatului Unit
, nr. 2346/02, pct. 61, CEDO 2002 III).

Desi, pe de o parte, Curtea Europeana a Drepturilor Omului admite ca oricine are dreptul la o viata privata, departe de orice atentie nedorita [
Smirnova c. Rusiei
, nr. 46133/99 si 48183/99, pct. 95, CEDO 2003 IX (fragmente)], ar fi, pe de alta parte, prea restrictiv sa se limiteze notiunea de „viata privata” la un „cerc intim”, unde oricine ar putea sa-si traiasca viata personala si sa excluda in intregime lumea exterioara din acest cerc (
Niemietz c. Germaniei
, 16 decembrie 1992, pct. 29, seria A, nr. 251 B).

Art. 8 din CEDO garanteaza asadar „viata privata” in sensul larg al expresiei, care include dreptul de a avea o „viata privata sociala”, respectiv posibilitatea individului de a-si dezvolta identitatea sociala.

In ce priveste ingerintele aduse vietii private  conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului acestea trebuie sa fie „necesare intr-o societate democratica” pentru atingerea unui scop legitim , adica sa raspunda unei „nevoi sociale imperioase” si, in special, sa fie proportionala cu scopul legitim urmarit. De asemenea trebuie urmarit daca motivele invocate de autoritatile nationale pentru a justifica ingerinta sunt „pertinente si suficiente”. Daca autoritatile nationale sunt competente sa stabileasca in primul rand daca toate conditiile sunt indeplinite, Curtea este cea care transeaza in final problema necesitatii ingerintei prin prisma exigentelor Conventiei (
Coster c. Regatului Unit
[GC], nr 24876/94, § 104, 18 ianuarie 2001 si referintele citate). In aceasta privinta, trebuie recunoscuta autoritatilor nationale o anumita marja de apreciere.

Limitele marjei de apreciere sunt variabile si depind de un anumit numar de factori, printre care natura dreptului in cauza garantat de Conventie, importanta sa pentru persoana in cauza, natura ingerintei si scopul urmarit. Limitele sunt mai restranse cand dreptul in cauza prezinta o importanta deosebita pentru a garanta individului exercitarea efectiva a drepturilor fundamentale sau care tin de sfera „intima” (a se vedea cauza
Connors c. Regatului Unit
, nr. 66746/01, § 82, 27 mai 2004, cu referintele citate). Cand este in joc un aspect deosebit de important, care tine de existenta sau
identitatea unei persoane
, marja de apreciere a statelor este restransa (
Evans c. Regatului Unit [GC],
nr. 6339/05, § 77).

In sfera notiunii de viata privata intra si dreptul de a avea un anumit nume conform art.59 C.civ. Prin urmare Curtea apreciaza ca posibilitatea autoritatilor  administrative competente de schima numele unei persoane, trebuie apreciata prin prisma principiului proportionalitatii prevazut de art.8 din CEDO, avand in vedere ca marja de apreciere a autoritatilor este destul de restransa. Potrivit art.4 alin (2) lit.m) din OG nr.41/2003 este intemeiata cererea de schimbare a numelui atunci cand exista alte motive justificate decat cele prevazute la art.4 alin (2) lit.a-n) din OG nr.41/2003.

In consecinta, Curtea apreciaza  ca se impune  a se analiza daca refuzul autoritatilor de schimbare a numelui respecta cerintele de proportionalitate mai sus mentionate. Or, din probatoriul administrat Curtea apreciaza ca  este nejustificat refuzul autoritatilor de schimbare a numelui.

Astfel conform declaratiilor martorelor DM si  MA mama recurentei-reclamante s-a numit C, iar reclamanta si mama acesteia au fost foarte atasate. De asemenea aceleasi martore au maia aratat ca la  locul de munca recurenta este cunoscuta sub numele C. Autoritatea administrativa nu a invocat motive de ordine publica care sa justifice cererea de schimbare a numelui , ci doar faptul ca situatia reclamantei nu este printre cele reglementate de lege.

Reclamanta a sustinut ca doreste schimbarea numelui in semn respect fata de  memoria mamei sale cu care a locuit  foarte multi ani si care a decedat  recent, aspect necontestat de partea adversa. Or, este de subliniat ca potrivit art.78 C.civ. persoanei decedate i se datoreaza respect cu privire la memoria sa.

Prin urmare, Curtea apreciaza ca imprejurarile relevate, respectiv dorinta de a avea numele mamei , decedata recent, cu care a locuit mai multi ani si fata de care a existat o puternic atasament, semnifica un act de respect fata de memoria mamei reclamantei si  poate constitui un motiv justificat , conform art.4 alin (1) lit.m din OG nr.41/2003, care sa justifice schimbarea numelui pe cale administrativa.

Pentru aceste considerente Curtea in baza art.20 din Legea nr.554/2004 a admite recursul, a casat sentinta si a admis actiunea, in sensul ca a desfiintat dispozitia nr. 238/01.06.2016 emisa de Consiliul Judetean Arges, incuviintand cererea privind schimbarea numelui de familie din „G” in „C”.