Drept procesual penal. Interpretarea probelor.

 

C.proc.pen.,

art. 62 – 65, art. 385

¹⁵

alin. 2 lit. d

CEDO, art. 5

Constitutie, art. 23

    
                   

In vederea aflarii adevarului organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza, sub toate aspectele, pe baza de probe.

Conform art. 63  alin.1 C.proc.penala, constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei  sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei.

        

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 1613 din 3 decembrie 2012.

 

Prin sentinta penala nr. 119 din data de 21 august 2012 pronuntata de Judecatoria Sinaia – Sectia penala, in dosarul nr.722/310/2012, in baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedura  penala, raportat la art. 10 lit. c Cod  procedura penala, a achitat pe inculpatul M.B.I.,  pentru savarsirea infractiunii de furt calificat.

            In baza art. 192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.

            Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca la data de 13 octombrie 2011 prin rezolutia Politiei orasului Sinaia a fost inceputa urmarirea penala „in rem” sub aspectul savarsirii infractiunii de furt calificat din noaptea de 01/02 septembrie 2011, cand autori necunoscuti au patruns prin efractie in imobilul constructie situat in or. Sinaia, str. DC nr….., de unde au sustras repartitoare din cupru de la instalatia de incalzire, precum si mai multe componente din acelasi metal de la instalatia electrica.

Organele de cercetare penala au fost incunostintate telefonic despre comiterea respectivei fapte, ceea ce a determinat deplasarea acestora pentru efectuarea cercetarii la fata locului, fiind intocmit procesul-verbal din data de 02.09.2011 cu plansele foto aferente.

Ulterior, prin inscrisul sub semnatura privata fara numar de inregistrare si data certa, intitulat „autodenunt”, numitii M.A.R. si M.B.I., sesizeaza Politia or. Sinaia ca in perioada august – decembrie 2011 au savarsit mai multe infractiuni de furt pe raza orasului Sinaia, urmand ca detaliile sa le dea in fata organului de cercetare.

Ca urmare a acestui autodenunt urmarirea penala a fost desfasurata doar impotriva invinuitului M.B.I.

Cu ocazia conducerii in teren a lucratorilor de politie efectuata la data de 15 februarie 2012 se mentioneaza in procesul-verbal ca inculpatul a aratat ca a patruns in imobil prin fortarea unei placi tip OSB aflata la demisolul cladirii, apoi a patruns in incaperea centralei termice, unde a demontat capacul si apoi a trecut in celelalte incaperi, de unde prin taiere cu un cleste si smulgere a sustras firele si tevile de la instalatiile de alimentare cu energie electrica si cea termica, ce nu erau in functiune. Inculpatul a mai aratat ca la iesirea din imobil a fortat usile tip termopan situate in imediata apropiere a locului pe unde a patruns.

Prin declaratiile date in cursul urmaririi penale inculpatul a mai aratat faptul ca anterior comiterii faptei a studiat locul situarii imobilului ducand un topor la ascutit unuia dintre muncitorii prezenti, aspect confirmat de martorul

C.G., iar apoi a instrainat materialele sustrase martorului M.G.A.,

care se ocupa cu colectarea si valorificarea fierului vechi, martor care a recunoscut faptul ca a fost contactat telefonic de inculpat si s-a intalnit cu acesta, de la care a cumparat sarme din cupru pentru care i-a achitat suma de 80-100 lei.

Din cele anterior expuse, a rezultat ca savarsirea faptei de catre inculpat a fost apreciata doar raportat la probele indirecte, respectiv la declaratiile martorului C.G., care i-a ascutit un topor in incinta santierului de la locul situarii imobilului si cele ale martorului M.G.A., caruia i-a instrainat materiale din cupru.

Cu privire la

declaratiile de recunoastere ale inculpatului
,
date in cursul urmaririi penale,

instanta a retinut ca

acestea nu se coroboreaza cu probele directe culese cu ocazia cercetarii la fata locului.

Astfel, inculpatul arata ca a demontat capacul centralei termice aflata la demisolul imobilului, acesta fiind gasit langa centrala, dupa cum rezulta din fotografiile efectuate in urma cercetarii la fata locului, de unde ar fi taiat cu ajutorul unui cleste metalic pe care il avea asupra sa mai multe tevi din cupru, insa de pe capacul centralei termice au fost prelevate doua urme papilare, iar alte doua urme papilare au fost ridicate de pe carcasa centralei.

Aceste urme papilare au fost analizate de Serviciul criminalistic al IPJ Prahova, rezultatul fiind negativ, potrivit adresei nr. 481273/26.09.2011 (f. 58), desi inculpatul figureaza inregistrat in baza de date a sistemului AFIS/Morphotrak, astfel cum rezulta din adresa nr. 720644/15.06.2012.

Mai mult, desi inculpatul a aratat ca a taiat folosind un cleste metalic mai multe tevi din cupru de la centrala termica, martorul P.C.I., seful punctului de lucru al partii vatamate SC P SRL, care mentioneaza ca in dimineata zilei de 02.09.2011, cand s-a constatat ca s-a patruns in imobil in timpul noptii, a efectuat o cercetare a punctului de lucru pentru a vedea ce anume lipseste, imprejurare in care a constatat ca centrala termica avea capacul desfacut, insa „din interior nu lipseau piese deoarece la pornirea centralei aceasta functiona”.

Or, in conditiile in care inculpatul ar fi procedat personal la desfacerea capacului centralei urmele sale papilare ar fi trebuit sa apara pe capacul desfacut si lasat pe pardoseala incaperii, iar, in al doilea rand, daca ar fi taiat cu ajutorul clestelui mai multe tevi din cupru din interiorul centralei, aceasta nu ar fi trebuit sa functioneze in momentul repornirii sale, aspect ce ar fi fost sesizat de martorul P.C.I. cu ocazia verificarilor efectuate.

De asemenea, din plansele foto nr. 25-32 rezulta ca la locul savarsirii faptei au fost descoperite si prelevate si urma de incaltaminte create de doua perechi diferite de incaltari, fara ca acestea sa fie cercetate si comparate cu urmele de incaltaminte ale inculpatului.

Existenta acestor urme indica, de altfel, prezenta la fata locului in noaptea savarsirii faptei a doi autori diferiti si nu doar a unuia singur, respectiv a inculpatului M.B.I., astfel cum a sustinut acesta prin declaratiile date in cursul urmaririi penale.

Imprejurarea ca inculpatul M.B.I. a valorificat material din cupru instrainandu-l martorului M.G.A. nu constituie o proba suficienta care sa-l incrimineze de savarsirea infractiunii de furt la data de 01/02.09.2011 in dauna partii vatamate SC P SRL,

in conditiile in care in intervalul liberarii conditionate a inculpatului, respectiv iunie 2011- decembrie 2011, pana la arestarea preventiva din data de 09.12.2011, inculpatul a comis mai multe infractiuni pe raza or. Sinaia, dintre care unele de furt, pentru care a fost condamnat definitiv, astfel cum rezulta din sentinta penala nr. 17/2012 a Judecatoriei Sinaia.

Chiar daca probele nu au valoare prestabilita, astfel cum dispune art. 63 alin.2 Cod proc.penala, aprecierea fiecarei probe facandu-se in urma examinarii tuturor probelor administrate, instanta apreciaza ca probele indirecte constand in declaratiile martorului C.G., care i-a ascutit inculpatului un topor in incinta santierului de la locul situarii imobilului si cele ale martorului M.G.A., caruia i-a instrainat materiale din cupru, sunt insuficiente pentru a infrange prezumtia de nevinovatie a inculpatului, de care acesta beneficiaza, potrivit art.5

²

si art. 66 Cod proc.penala, in conditiile in care probele directe reprezentate de urmele papilare si cele de incaltaminte nu s-a dovedit ca ar fi fost create de inculpat, aspect ce ridica un dubiu rezonabil cu privire la vinovatia inculpatului, dubiu ce nu-i poate profita decat acestuia.

Pentru cele ce preced, in baza art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. c Cod procedura penala, s-a dispus achitarea inculpatului M.B.I. pentru savarsirea infractiunii de furt calificat la data de 01/02.09.2011 in dauna partii vatamate SC P SRL.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Sinaia, criticand-o ca fiind netemeinica si nelegala si a solicitat in esenta, admiterea recursului, casarea sentintei si pe fond, condamnarea inculpatului intrucat, exista probe de vinovatie.

Curtea examinand hotararea recurata, in raport de situatia de fapt retinuta, de probele administrate, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 al.2 si art. 385/9 C.pr.penala, constata ca recursul este intemeiat, asa cum se va arata in continuare:

Inculpatul M.B.I., arestat in alta cauza
,
a formulat un autodenunt, in sensul ca a savarsit o infractiune pe raza orasului Sinaia.

Cu ocazia audierii in faza urmaririi penale, acesta a descris modul in care a procedat pentru a-si pregati savarsirea infractiunii, iar ulterior a aratat in amanunt modul cum a comis fapta si cui a vandut materialele sustrase, aspecte confirmate de martorii C.G. si M.G.A.

Mai mult decat atat, daca inculpatul nu ar fi comis fapta pentru care a fost dedus judecatii, nu ar fi cunoscut  modul de operare si nu putea fi in posesia bunurilor sustrase si vandute martorului M.G.A., fata de care  s-a dispus neinceperea urmaririi penale sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 221 al.1 C.p., deoarece exista o cauza care inlatura caracterul penal al faptei si anume eroarea, potrivit art. 51 C.p., pentru ca nu a cunoscut provenienta ilicita a bunurilor cumparate de la inculpat. Din acest punct de vedere inculpatul nu a reusit sa justifice posesia bunurilor sustrase si vandute, la scurt timp dupa comiterea faptei, asa cum reiese din declaratia acestuia.

In plus urmeaza a se observa ca nu exista nici un motiv pentru care o persoana sa riste inrautatirea situatiei sale prin formularea unui autodenunt – asa cum este cazul in speta – pentru o fapta pe care nu a comis-o si nici nu solicita administrarea de probe „pro cauza” respectiv, audierea martorului N.V.C.

Este adevarat ca ulterior, in faza de judecata, inculpatul a revenit asupra declaratiilor date initial, fara a justifica logic aceasta revenire, precizand ca urmele papilare gasite pe capacul centralei termice nu apartin acestuia.

Din economia probelor administrate in cauza rezulta fara putinta de tagada ca inculpatul a savarsit infractiunea pentru care a fost dedus judecatii - asa cum de altfel s-a aratat mai sus – motiv pentru care in baza art. 385/15 pct.2 lit.d C.proc.penala, s-a admis recursul declarat de Parchetulde pe langa Judecatoria Sinaia, impotriva sentintei penale nr. 119/21.08.2012, pronuntata de Judecatoria Sinaia, pe care casat-o si in baza art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.g si i cu aplic. art. 37 lit.a c.p., l-a condamnat pe inculpatul M.B.I., la pedeapsa de 3 ani inchisoare.

 

 
(Judecator Ion Stelian)