Competenta teritoriala a organului de urmarire penala. Competenta de judecata a cauzei in situatia declinarii competentei de efectuare a actelor de urmarire penala.

 

Cod penal, art.75 lit. a si c, art. 321 alin. 1 si art. 322 alin.1

 

Conform art. 30 alin. 1 Cod procedura penala „competenta teritoriala este determinata de: locul unde a fost savarsita infractiunea, locul unde a fost prins faptuitorul, locul unde locuieste faptuitorul si locul unde locuieste persoana vatamata”.

Aceste dispozitii sunt aplicabile si in cursul urmaririi penale potrivit art. 45 alin. 1 Cod procedura penala, iar declinarea de competenta se dispune, conform art. 45 alin. 1/2 Cod procedura penala, prin ordonanta.

Inculpatii suspectati ca au savarsit activitatile infractionale au cu totii domiciliul pe raza judetului Prahova, astfel incat pentru efectuarea urmaririi penale cu celeritate procurorul initial sesizat, din cadrul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanta, a apreciat ca se impune ca urmarirea penala sa fie efectuata de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Ploiesti conform art.30 alin.1 lit.c C.proc.penala.

Conform art. 30 alin. 2 Cod procedura penala „ judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente, potrivit alin. 1 in a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea penala”.

In situatia in care, organul de urmarire penala in favoarea caruia a fost declinata competenta de efectuare a urmaririi penale si care a emis ulterior actul de trimitere in judecata,  se afla printre cele prevazute de art. 30 alin.1 C.proc.penala, iar sesizarea acestuia a fost efectuata prin ordonanta de declinare a competentei, urmarirea penala fiind in continuare efectuata de catre acest organ de urmarire penala, chiar daca inceperea urmaririi penale fusese dispusa, anterior, de catre organul de urmarire penala ce si-a declinat competenta, rezulta ca au fost respectate in intregime disp. art. 30 alin. 1 si 2 Cod procedura penala, judecata cauzei in prima instanta efectuandu-se de catre instanta in raza  teritoriala a careia se afla organul ce a efectuat urmarirea  penala .

                      

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 1418 din 24 octombrie 2012.

 

Prin sentinta penala nr.734/17.04.2012 pronuntata de Judecatoria Ploiesti  s-a dispus condamnarea inculpatului A.G. dupa cum urmeaza:

 -  pentru savarsirea infractiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art.323 C.pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare;  

 -  pentru savarsirea  infractiuni prev. de art.70 alin.1 din OUG nr. 105/2001, la pedeapsa de 1 (un) an inchisoare;

  -  pentru savarsirea  infractiuni prev. de art.71 alin.1 din OUG nr. 105/2001, la pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare.

S-a facut aplicarea dispozitiilor art.71 si art.64 lit.a si b C.pen., cu exceptia dreptului de a alege.

S-a constatat ca inculpatul A.G. a savarsit cele trei infractiuni in stare de concurs real, conform art.33 lit.a C.pen. si in baza art. 34 al. 1 lit. b C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinta, inculpatul A.G. urmand sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de  3 (trei) ani inchisoare .

S-a facut aplicarea dispozitiilor art. 71 si art.64 lit.a si b Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege.

In temeiul art.86/1 C.pen., s-a dispus suspendarea executarii sub supraveghere a pedepsei de 3(trei) ani inchisoare intr-un termen de incercare de 6(sase) ani in conformitate cu dispozitiile art. 86/2 C.pen, fiindu-i impuse inculpatului obligatiile stabilite de art. 86/3 C.pen, care au fost enumerate in hotararea de condamnare si in baza art.359 C.proc.pen. s-a atras atentia inculpatului A.G. asupra disp. art.86/4 C.pen. privind revocarea  suspendarii executarii pedepsei.

2.Prin aceeasi sentinta inculpatul N.R.F. a fost condamnat dupa cum urmeaza:

 - pentru savarsirea  infractiuni prev. de art. 8 din Legea 39/2003 rap. la art. 323 C.pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare.

S-a facut aplicarea dispozitiilor art.71 si art.64 lit.a si b C.p., cu exceptia dreptului de a alege.

-  pentru savarsirea  infractiuni prev. de art.26 C.p. rap la art.70 alin.1 din OUG 105/2001, la pedeapsa de 1 (un) an inchisoare

S-a facut aplicarea dispozitiilor art.71 si art.64 lit.a si b Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege.

-  pentru savarsirea  infractiuni prevazute de art. 26 C.pen. rap la art.71 alin.1 din OUG 105/2001, toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen. la pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare. S-a facut aplicarea dispozitiilor art. 71 si art. 64 lit.a si b Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege.

 S-a constatat ca inculpatul N.R.F. savarsit cele trei infractiuni in stare de concurs real, conform art.33 lit.a C.penal

 In baza art.34 al.1 lit.b C.penal s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinta, inculpatul N.R.F. urmand sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea  de 3 (trei) ani inchisoare. S-a facut aplicarea dispozitiilor art.71 si art.64 lit.a si b Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege.

  In temeiul art.86/1 C.penal s-a dispus suspendarea executarii sub supraveghere a pedepsei de 3(trei) ani inchisoare intr-un termen de incercare de 6(sase) ani in conformitate cu dispozitiile art.86/2 C.penal fiindu-i impuse inculpatului obligatiile stabilite de art. 86/3 C.penal, care au fost enumerate in hotararea de condamnare si in baza art.359 C.proc.pen. s-a atras atentia inculpatului N.R.F asupra disp. art.86/4 C.pen. privind revocarea  suspendarii executarii pedepsei.

 In temeiul art.71 al.5 C.penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicata inculpatului.

3. Tot prin aceeasi sentinta inculpatul M.G.M.A.R.A a fost condamnat  dupa cum urmeaza:

 - pentru savarsirea infractiuni prev. de art.8 din Legea 39/2003 rap. la art.323 C.penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare

-  pentru savarsirea  infractiuni prev. de art. 25 C.penal rap la art. 70 alin.1 din OUG 105/2001, la pedeapsa de 1 (un) an inchisoare

       -  pentru savarsirea  infractiuni prev. de art. 25 C.penal rap la art.71 alin.1 din OUG 105/2001, toate cu aplic.art.33 lit.a C.p. la pedeapsa de 2(doi) ani inchisoare

S-a constatat ca inculpatul M.G.M.A.R.A a savarsit cele trei infractiuni in stare de concurs real, conform art.33 lit.a C.pen.

In baza art.34 al.1 lit.b C.penal,  s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinta, inculpatul M.G.M.A.R.A urmand sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani inchisoare.

S-a facut aplicarea dispozitiilor art.71 si art.64 lit.a si b C.penal, cu exceptia dreptului de a alege.

In temeiul art.86/1 C.penal s-a dispus suspendarea executarii sub supraveghere a pedepsei de 3(trei) ani inchisoare intr-un termen de incercare de 6(sase) ani in conformitate cu dispozitiile art.86/2 C.penal. care au fost enumerate in hotararea de condamnare si in baza art.359 C.p.p. s-a atras atentia inculpatului M.G.M.A.R.A asupra disp. art.86/4 C.pen. privind revocarea  suspendarii executarii pedepsei.

In temeiul art.71 al. 5 C.penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii aplicata inculpatului.

In temeiul art.73 din OUG 105/2001 rap. la art. 118 al.1 lit.d C.penal s-a dispus confiscarea de la inculpatii N.R.F. si A.G. a celor doua harti turistice aflate la fila 150 dosar u.p., reprezentand sume ce au fost date pentru a determina savarsirea faptelor.

In baza art.73 din OUG 105/2001 rap. la art.118 al.1 lit.e Cpenal s-a dispus confiscarea de la inculpatul N.R.F. a sumei de 350 euro si de la inculpatul A.G. a sumei de 50 euro si 200 lei, reprezentand bunuri ce au servit la savarsirea faptelor.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut in esenta, pe baza probelor administrate, urmatoarea situatie de fapt :

In cursul lunii martie 2010, inculpatul M.G.M.A.R.A, cetatean iordanian cu drept de sedere si cu domiciliul in Romania, a constituit o asociere impreuna cu inculpatii N.R.F. si A.G., in scopul savarsirii de infractiuni, cu ajutorul carora sa aduca pe teritoriul Romaniei cetateni de origine araba.

 Acesta a instigat pe ceilalti doi inculpati cetateni romani  in scopul calauzirii, indrumarii si trecerii ilegale  a frontierei de stat a Romaniei, a unor cetateni de origine araba.

Inculpatul N.R.F. la data de 24.03.2010 a ajutat pe inculpatul A.G.  in activitatea  sa de indrumare si calauzire, precum si de trecere ilegala a frontierei de stat a unor cetateni de origine araba, activitate de ajutor ce a constat in transportarea cu autoturismul pana in apropierea punctului de trecere a frontierei Bulgaria-Romania si furnizarea unei parti dintr-o harta turistica pe care era marcat traseul de urmat in scopul trecerii efective, ilegale, a frontierei de stat dintre Bulgaria si Romania, iar inculpatul A.G. a indrumat si calauzit in scopul trecerii ilegale a frontierei de stat a Romaniei

La data de 25.03.2010 inculpatul A.G. a trecut ilegal frontiera de stat dintre Bulgaria si Romania impreuna cu cetateni de origine araba,  respectiv doi barbati, o femeie si doi copii.

Autoturismul in care se deplasau acestia, marca Dacia de culoare visinie cu numar de inmatriculare ……… a fost depistat la 25.03.2010, ora 4,45 in localitatea N.V., judet Constanta, fiind oprit in trafic, constatandu-se ca la volan se afla inculpatul N.R.F., pe locul din dreapta fata inculpatul A.G., iar pe bancheta din spate cei 5 cetateni de origine libaneza.

Conform procesului verbal intocmit de catre lucratorii de politie la momentul depistarii in trafic, cei doi inculpati au declarat ca i-au trecut ilegal frontiera de stat din Bulgaria in Romania, pe cetatenii libanezi, conform intelegerii cu coinculpatul M.G.M.A.R.A,  cetatean iordanian.

De asemenea, conform aceluiasi proces verbal intocmit de lucratorii de politie a rezultat ca cele 5 persoane, depistate in acest autovehicul, fara a avea asupra lor documente de identitate, au declarat verbal ca sunt apatrizi, de origine libaneza, etnie palestiniana.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs, in termenul legal, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Ploiesti si inculpatul M.G.M.A.R.A, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In recursul promovat de catre Ministerul Public, se sustine ca netemeinicia sentintei se refera la o gresita individualizare a pedepselor aplicate celor trei inculpati, mai exact la  cuantumul redus al pedepselor aplicate, in raport cu gravitatea faptelor comise, precum si gresita modalitate de individualizare judiciara a executarii pedepselor de catre cei trei inculpati, in speta, impunandu-se executarea in regim privativ de libertate a acestora, inclusiv aplicarea unui spor de pedeapsa pentru concursul infractional comis.

In ceea ce priveste recursul promovat de catre inculpatul M.G.M.A.R.A, au fost formulate critici in ceea ce priveste nelegalitatea si netemeinicia in primul rand sub aspectul necompetentei teritoriala a organului de urmarire penala, mai exact, a D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Prahova, sustinandu-se ca infractiunile deduse judecatii au fost savarsite pe raza teritoriala de competenta a DIICOT – Serviciul Teritorial Constanta, fiind sesizat mai intai organul de politie judiciara de pe raza de competenta a acestui parchet.

Recursurile declarate de catre inculpat si de catre Ministerul Public sunt nefondate.

Instanta de fond a retinut in mod corect si complet situatia de fapt, sens in care a avut in vedere ansamblul probatoriilor administrate in cursul procesului penal, constand in declaratiile martorilor audiati, continutul proceselor-verbale intocmite de catre organele de urmarire penala, declaratiile inculpatilor,  procesele-verbale de redare convorbirilor telefonice legal interceptate, procesele-verbale de confruntare, toate probele confirmand ca cei trei inculpati au savarsit faptele pentru care au fost trimisi in judecata, realizand o corecta incadrare juridica a faptelor, precum si o justa stabilire a pedepselor, atat ca intindere, cat si ca modalitate de executare.

Examinand criticile privitoare la nelegalitatea hotararii, Curtea a apreciat  urmatoarele:

Criticile formulate de catre inculpatul apelant M.G.M.A.R.A in privinta necompetentei teritoriale a organului ce a efectuat urmarirea penala si a emis actul de trimitere in judecata, sunt nefondate, atata timp cat, desi urmarirea penala a fost inceputa de catre lucratorii de politie din cadrul Inspectoratului judetean al Politiei de Frontiera Constanta, conform rezolutiei din 25.03.2010 (filele 13-14 dosar urmarire penala), cu toate acestea sesizarea organului de urmarire penala ce a emis actul de trimitere in judecata a fost efectuata prin ordonanta de declinare a competentei din 31.08.2010 emisa de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanta in dosarul 374/D/P/2010 (filele 2-4, dosar urmarire penala).

Din continutul acestei ordonante rezulta ca inculpatii suspectati ca au savarsit activitatile infractionale au cu totii domiciliul pe raza judetului Prahova, astfel incat pentru efectuarea urmaririi penale cu celeritate, procurorul initial sesizat, din cadrul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constanta,  a apreciat ca se impune ca urmarirea penala sa fie efectuata de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Ploiesti conform art.30 alin.1 lit.c c.pr.penala.

Astfel, conform art.30 alin. 1  C.proc.penala „competenta teritoriala este determinata de: locul unde a fost savarsita infractiunea, locul unde a fost prins faptuitorul, locul unde locuieste faptuitorul si locul unde locuieste persoana vatamata”

Este adevarat ca potrivit art.30 alin.2 C.proc.penala „ judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente, potrivit alin.1 in a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea penala”.

Aceste dispozitii sunt aplicabile si in cursul urmaririi penale potrivit art.45 alin.1 C.proc.penala, iar declinarea de competenta se dispune, conform art.45 alin.1/2 C.proc.penala, prin ordonanta.

Curtea a constatat insa ca, urmarirea penala a fost declinata de catre D.I.I.C.O.T.– Serviciul Teritorial Constanta in favoarea D.I.I.C.O.T .– Serviciul Teritorial Prahova potrivit ordonantei de declinare a urmaririi penale, iar organul de urmarire penala in favoarea caruia s-a dispus declinarea urmaririi penale s-a considerat competent in continuarea urmaririi penale, efectuand la randul sau acte de urmarire penala (filele 151-361 dosar urmarire penala), constand in autorizari si interceptari de convorbiri telefonice, procese verbale de confruntare, audieri de martori si audieri de inculpati, emitand actul de sesizare a instantei de judecata.

Declinarea urmaririi penale ce fusese inceputa la nivelul judetului Constanta, a avut la baza imprejurarea ca toti cei trei inculpati au domiciliile pe raza judetului Prahova, fiind asadar, necesara declinarea, pentru o mai buna infaptuire a actului de justitie.

Prin urmare, atata timp cat organul de urmarire penala in favoarea caruia a fost declinata competenta de efectuare a urmaririi penale se afla printre cele prevazute de art.30 alin.1 C.proc.penala, iar urmarirea penala a fost efectuata  de catre acest organ de urmarire penala, chiar daca inceperea urmaririi penale fusese dispusa, anterior, de catre organul de urmarire penala ce si-a declinat competenta, curtea constata ca au fost respectate in intregime disp. art.30 alin.1 si 2 C.pr.penala, iar judecata cauzei s-a facut de catre Tribunalul Prahova, instanta in raza  teritoriala a careia se afla organul ce a efectuat urmarire  penala si anume D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Prahova.

Organul de urmarire penala in favoarea caruia s-a declinat competenta a fost in mod corect stabilit in raport de disp. art.30 alin.1 lit.c C.proc.pen., iar declinarea a fost dispusa printr-un act procesual motivat in fapt si in drept, fondat pe buna administrare a justitiei.

In consecinta, competenta teritoriala a organului de urmarire penala ce a sesizat instanta de fond a fost atrasa de declinarea competentei de efectuare a urmaririi penale, in mod judicios dispusa in raport de dispozitiile legale ce reglementeaza competenta teritoriala, critica nefiind sub acest aspect fondata.

In al doilea rand, tot in ceea ce priveste competenta teritoriala, curtea constata ca potrivit art.39 alin.2 C.proc.pen., exceptia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata numai pana la citirea actului de sesizare in fata primei instante de judecata.”

In speta insa, recurentul inculpat nu a invocat aceasta exceptie pana  citirea actului de sesizare in fata primei instante de judecata, ci doar in calea de atac de fata, fiind depasit asadar termenul peremptoriu prevazut de dispozitia legala mentionata mai sus, iar necompetenta teritoriala nu figureaza printre motivele de casare care se iau in considerare din oficiu, conform art. 385/9 alin.1 pct.1 Cod procedura penala rap. la art. 385/9 alin.3 Cod procedura penala.

 

     

         ( Judecator  Cristina Georgescu )