Dobanzile datorate in cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat. Nivelul si modul de calcul al acestora.

Decizia RIL a ICCJ nr.14/2015

Art.120 alin.(7) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala

Art.124 alin.(1) si (2) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala

 

Art.124 alin.(1) si (2) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, coroborat cu art.120 alin.(7) din acelasi act normativ, reglementeaza dobanzile datorate in cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat, respectiv nivelul si modul de calcul al acestora, acordarea dobanzii fiscale fiind conditionata de recunoasterea de catre instante a dreptului contribuabilului la restituirea sumelor achitate cu titlu de taxa de prima inmatriculare, taxa pe poluare si taxa pentru emisii poluante.

Prevederile O.G.nr.13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar, reglementeaza dobanda legala, insa nu sunt incidente, deoarece prevederile cu caracter special aplicabile in materie fiscala - O.G. nr.92/2003, au prioritate.

O.G. nr.13/2011 constituie dreptul comun in privinta dobanzii legale, in materie fiscala nivelul dobanzii fiind diferit, mai mare decat cel al dobanzii legale reglementate de O.G.nr.13/2011.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut in decizia nr.14/2015, pronuntata in recurs in interesul legii ca „dispozitiile Ordonantei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt mai favorabile contribuabilului, cu conditia ca respectivul creditor sa fie diligent si sa solicite restituirea taxei platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale” (paragraf 51).

Ca atare, natura juridica a raportului initial dedus judecatii determina si natura juridica a accesoriilor, dobanda datorata de catre autoritatea parata fiind dobanda fiscala reglementata de O.G. nr.92/2003.

 

(Decizia nr. 639/R-CONT
/
06 Aprilie 2016)

 

Prin actiunea inregistrata la data de 30.06.2015, reclamanta SC M SRL a chemat in judecata pe parata Administratia Fondului de Mediu, solicitand anularea deciziilor nr. 222202/15.10.2014 si nr. 12/05.01.2015,  emise de parata si obligarea paratei la plata diferentei dintre dobanda fiscala prevazuta de art. 124 alin. 1 si 2 Cod Procedura Fiscala si dobanda reglementata de O.G. nr.13/2011, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca prin sentinta civila nr.3542/2012 pronuntata de Tribunalul Arges, a fost admisa in parte actiunea si a fost obligata parata Administratia Fondului pentru Mediu sa restituie reclamantei suma de 9122 lei, reprezentand taxa speciala pentru emisiile poluante. Au fost respinse  capetele de cerere privind actualizarea si dobanda. Prin sentinta civila nr.4524/2013, a fost admisa cererea de revizuire a reclamantei si s-a dispus modificarea sentintei mentionate, in sensul ca parata a fost obligata sa plateasca dobanda legala aferenta sumei mentionate incepand cu data achitarii taxei speciale pentru emisiile poluante. Desi cele doua hotarari sunt executorii, parata refuza in mod nejustificat sa acorde reclamantei dobanda fiscala prevazuta de art.24 alin.1 si 2 Cod procedura fiscala.

Prin sentinta civila nr. 1208/04.12.2015, Tribunalul Arges a admis actiunea, a anulat in parte decizia nr. 222202/15.10.2014 si decizia nr. 12/05.01.2015 emise de parata, a obligat pe parata sa plateasca reclamantei diferenta dintre dobanda fiscala prevazuta de art. 124 alin.1 si 2 Cod procedura fiscala si dobanda reglementata de O.G. nr.13/2011, obligand parata la 50 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca prin sentinta civila nr.3542/2012 pronuntata de Tribunalul Arges, a fost admisa in parte actiunea si a fost obligata parata Administratia Fondului pentru Mediu sa restituie reclamantei suma de 9122 lei reprezentand taxa speciala pentru emisiile poluante. Au fost respinse  capetele de cerere privind actualizarea si dobanda.

Prin sentinta civila nr.4524/2013, a fost admisa cererea de revizuire a reclamantei si s-a dispus modificarea sentintei mentionate, in sensul ca parata a fost obligata sa plateasca dobanda legala aferenta sumei mentionate incepand cu data achitarii taxei speciale pentru emisiile poluante.

Reclamanta a solicitat punerea in executare a hotararilor mentionate, insa parata prin deciziile contestate a refuzat sa calculeze si sa acorde dobanda fiscala prev.de art.124 alin.1 si 2 Cod de procedura fiscala , ci doar dobanda reglementata de O.G. nr.13/2011, diferenta dintre sumele rezultate fiind substantiala in defavoarea reclamantei.

Potrivit art.124 alin.1 si 2 Cod procedura fiscala, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la
art. 117
alin. (2) si (2^1) sau la
art. 70
, dupa caz, pana la data stingerii prin oricare dintre modalitatile prevazute de lege. Acordarea dobanzilor se face la cererea contribuabililor. Nivelul dobanzii este cel prevazut la
art. 120
alin. (7) si se suporta din acelasi buget din care se restituie ori se ramburseaza, dupa caz, sumele solicitate de platitori.

Pe de alta parte, dispozitiile OG 13/2011 se refera la dobanda legala , remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar fiscale in domeniul bancar.

Din analiza celor doua acte normative, tribunalul a retinut ca in cadrul unui litigiu de contencios fiscal cum este cel din speta, norma prevazuta de art.124 alin.1 si 2 Cod procedura fiscala, are caracterul unei legi speciale care se aplica cu prioritate fata de legea generala, reprezentata de OG 13/2011, sintagma „dobanda legala” din dispozitivul sentintei prin care s-a acordat dobanda referindu-se la dobanda fiscala prev.de disp.art.124 alin.1 si 2 Cod procedura fiscala, in cauza fiind vorba de un litigiu de contencios fiscal reglementat de Codul procedura fiscala.  Tribunalul a constatat ca in acelasi sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr.14 in dosar nr.9/2015, in care s-au admis recursurile in interesul legii, referitoare la cuantumul dobanzii si la data de la care curge dobanda fiscala pentru sumele incasate cu titlu de taxa de prima inmatriculare, taxa pe poluare si taxe pentru emisii poluante, restituite in temeiul hotararilor judecatoresti.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata Administratia Fondului pentru Mediu, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei si respingerea actiunii.

In motivare se arata ca sentinta incalca dispozitiile art.488 pct.6 C. proc. civ., instanta de fond preluand sustinerile reclamantei, incalcand dispozitiile art.425 alin.1 lit.b) C.proc.civ., deoarece hotararea nu cuprinde niciun element care sa ilustreze procesele logice de interpretare a legii, pe care le presupune aplicarea acesteia la situatii de fapt concrete.

Se sustine ca in mod gresit instanta de fond a retinut faptul ca reclamanta a solicitat punerea in executare a hotararilor mentionate, insa parata a refuzat sa calculeze si sa acorde dobanda fiscala prevazuta de art.124 alin.1 si 2 Cod procedura fiscala, ci doar dobanda reglementata de O.G. nr.13/2011.

In litigiul dintre SC M SRL si Administratia Fondului pentru Mediu, avand ca obiect restituire taxa pe poluare, prin sentinta civila nr.3542/2012, pronuntata de Tribunalul Arges, recurenta a fost obligata la restituirea catre reclamanta a sumei aferente taxei de poluare, fiind respins capatul de cerere cu privire la dobanda si actualizare.

Ulterior, prin sentinta nr. 4524/2013 a fost admisa cererea de revizuire formulata de SC M SRL impotriva Administratiei Fondului pentru Mediu, avand ca obiect restituire dobanda, sens in care instanta a desfiintat in parte sentinta a carei revizuire a fost solicitata si a dispus in sarcina A.F.M. plata dobanzii legale incepand cu data platii efective a taxei.

In urma solutionarii cererii de restituire a dobanzii nr.222202/15.10.2014, s-a calculat dobanda legala conform O.G. nr. 13/2011, fata de cele prevazute in dispozitivul hotararii judecatoresti, Pentru cererea de restituire a fost emisa Decizia nr.222202/15.10.2014, care face obiectul prezentei cauze.

Reclamanta a formulat cererea de chemare in judecata si a solicitat obligarea A.F.M. la plata diferentelor de suma dintre dobanda legala si dobanda fiscala fara a parcurge in prealabil etapele imperativ prevazute de Ordinul nr.365/741 din 19.03.2014 si nu a depus documente din care sa rezulte ca are dreptul la restituirea dobanzii fiscale, conform prevederilor art.117 – 124 din O.G. nr.92/2003. Recurenta a emis actele atacate in conformitate cu legea si cu dispozitivul sentintei depusa chiar de reclamanta, hotararea referindu-se la dobanda legala iar nu la dobanda fiscala, iar reclamanta nu a depus alte documente din care sa reiasa ca i se cuvine aceasta din urma valoare.

La 16.02.2016, intimata SC M SRL a depus la dosar intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.

Analizand sentinta atacata, in raport de criticile formulate si de dispozitiile legale incidente, Curtea constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

La termenul din 6 aprilie 2016, Curtea fata de dispozitiile art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004, retinand completarea prevederilor Legii contenciosului administrativ cu cele ale noului Cod de procedura civila, a constatat indeplinite conditiile formale ale recursului, potrivit art.486 Cod procedura civila.

Acesta este insa nefondat, criticile formulate in temeiul art. 488 alin. 1 pct. 6 si pct.8 Cod procedura civila neputand fi primite.

Curtea retine ca potrivit art.488 alin.1 pct.6 Cod procedura civila casarea unei hotarari se poate dispune daca aceasta nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cand cuprinde motive contradictorii ori numai motive straine de natura pricinii.

Art.425 alin.1 lit. b) Cod de procedura civila, impune ca hotararea sa cuprinda considerentele in care se arata obiectul cererii si sustinerile pe scurt ale partilor, expunerea situatiei de fapt retinuta de instanta pe baza probelor administrate, motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, aratandu-se motivele pentru care s-au admis, respectiv s-au inlaturat cererile partilor.

Sentinta atacata prezinta sintetic toate aceste aspecte, neputandu-se retine incidenta art.488 alin.1 pct.6 Cod procedura civila. Tribunalul a aratat situatia de fapt pe baza hotararilor depuse la dosarul cauzei, prezentand rationamentul logic care intemeiaza solutia considerarii dobanzii dispusa de instanta ca fiind cea fiscala, supusa prevederilor art.124 Cod procedura fiscala.

In ce priveste incidenta art.488 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, Curtea constata ca, potrivit textului, casarea hotararii este posibila atunci cand hotararea a fost pronuntata cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.

Prealabil se constata ca cererea de chemare in judecata s-a intemeiat pe faptul ca prin sentinta nr.4524/2013 pronuntata in dosarul nr. 6489/109/2013, Tribunalul Arges a admis cererea de revizuire formulata de reclamanta din prezenta cauza, modificand sentinta nr.3542/2012, pronuntata de aceeasi in dosarul nr. 23062/109/2012, in sensul admiterii si a capatului de cerere privind dobanda si obligarea paratei A.F.M. sa plateasca dobanda legala incepand cu data taxei speciale pentru emisii poluante.

Prin Decizia nr.222202/15.10.2014, mentinuta prin Decizia nr.12/05.01.2015, AFM a stabilit restituirea catre reclamanta a dobanzii de 470 lei lei, calculata in baza sentintei nr.44524/01.11.2013 si in temeiul OG nr.13/2011, aratandu-se ca nu pot fi aplicate in speta dispozitiile Codului de procedura fiscala referitoare la stabilirea dobanzii.

  Se retine  ca raportul juridic dedus judecatii initial, in dosarul nr.23062/109/2012 are natura fiscala, avand ca obiect restituirea unei sume incasate cu titlu de taxa pe poluare, iar pe de alta parte jurisprudenta Curtii de la Luxemburg recunoaste dreptul persoanei impozabile de a primi o despagubire
adecvata
pentru pierderea suferita prin plata nedatorata a impozitului (Hotararea pronuntata in Cauza C-397/98, Metallgesellschaft Ltd. si altii impotriva Commissioners of Inland Revenue si HM Attorney General, Hotararea pronuntata in Cauza C-591/10, Littlewoods Retail Ltd. si altii impotriva Her Majesty’s Commissioners of Revenue and Customs).

Taxa de prima inmatriculare, taxa pe poluare si taxa pentru emisii poluante sunt creante fiscale principale, acelasi regim juridic fiind cunoscut si creantelor accesorii reprezentand dobanzi, modificarile legislative ulterioare care s-au referit la beneficiarul taxei, in speta A.F.M., neputand determina schimbarea naturii juridice a acestor creante.

Raportul juridic nascut intre platitorul taxei si beneficiarul acesteia este un raport de drept fiscal, reglementat de prevederile O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, astfel ca si creantele accesorii urmeaza acelasi regim juridic.

Art.124 alin.(1) si (2) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, coroborat cu art.120 alin.(7) din acelasi act normativ, reglementeaza dobanzile datorate in cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat, respectiv nivelul si modul de calcul al acestora, acordarea dobanzii fiscale fiind conditionata de recunoasterea de catre instante a dreptului contribuabilului la restituirea sumelor achitate cu titlu de taxa de prima inmatriculare, taxa pe poluare si taxa pentru emisii poluante.

Prevederile O.G.nr.13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar, reglementeaza dobanda legala, insa nu sunt incidente, deoarece prevederile cu caracter special aplicabile in materie fiscala - O.G. nr.92/2003, au prioritate.

O.G. nr.13/2011 constituie dreptul comun in privinta dobanzii legale, in materie fiscala nivelul dobanzii fiind diferit, mai mare decat cel al dobanzii legale reglementate de O.G.nr.13/2011.

 Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut in decizia nr.14/2015, pronuntata in recurs in interesul legii ca „dispozitiile Ordonantei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt mai favorabile contribuabilului, cu conditia ca respectivul creditor sa fie diligent si sa solicite restituirea taxei platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale” (paragraf 51).

Ca atare, natura juridica a raportului initial dedus judecatii determina si natura juridica a accesoriilor, dobanda datorata de catre autoritatea parata fiind dobanda fiscala reglementata de O.G. nr.92/2003.

Pentru aceste considerente, in temeiul art.496 din noul Cod de procedura civila Curtea a respins recursul ca nefondat.