Despagubiri solicitate in baza Legii nr. 221/2009

• Legea nr. 221/2009: art. 5
• Inalta Curte de Casatie si Justitie: Decizia nr. 12/2011 (RIL), Decizia nr.

6/2013 (RIL)

• Codul de procedura civila: art. 330
  
  ⁷
  

Avand in vedere data la care a fost pronuntata hotararea definitiva si deciziile Inaltei Curtii de Casatie si Justitie nr. 12/2011 si nr. 6/2013 date in interesul legii, reclamanta nu mai poate beneficia de reparatiile prevazute de dispozitiile art. 5 din Legea nr. 221/2009.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila, Decizia civila nr. 563 din 11 iunie 2014, F.S.

Prin sentinta civila nr.3675/02.12.2013 pronuntata in dosarul nr. 2670/115/2012, Tribunalul Caras-Severin a respins actiunea formulata de reclamanta

8. M. in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, prin Directia Generala a Finantelor Publice Caras-Severin.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut in vedere ca, prin cererea din

2012. reclamanta a chemat in judecata paratul solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa constate ca actiunea sa se incadreaza in dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) si b), coroborat cu art. 1 alin. (1) si (2), lit. h) si i) din Legea nr.

221/2009; sa dispuna obligarea paratului la plata pentru munca prestata in cele 2661 de zile muncite in timpul detentiei de catre tatal sau N.D., cu titlu de daune materiale; sa dispuna obligarea paratului la plata sumei de 200.000 euro, echivalentul in lei la data efectuarii platii, cu titlu de daune morale.

In motivare, reclamanta a aratat ca in anul 1952 tatal sau a fost arestat, iar prin sentinta penala nr. 68 din anul 1953 a fost condamnat de Tribunalul Militar Timisoara la 25 de ani de munca silnica in cadrul detentiei pentru faptele de „crima de favorizare la crima de uneltire si detinere de arme militare fara autorizatie”, fapte ce erau prevazute de Decretul nr. 199/1950, respectiv Decretul nr. 1630/1950.

Din cei 25 de ani de inchisoare, tatal sau a executat 12 ani grei de munca silnica in lagare de munca si penitenciare.

A mai aratat ca, urmare a pedepsei tatalui sau, viata intregii familii a fost schimbata definitiv, cu urmari tragice.

In drept, a invocat dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) si b), coroborat cu art. 1 alin. (1) si (2) lit. h) si i) din Legea nr. 221/2009.

In ce priveste despagubirile solicitate pentru prejudiciul moral produs prin supunerea familiei reclamantei la consecintele condamnarii tatalui sau, instanta a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, orice persoana care a facut in perioada 06.03.1945-22.12.1989 obiectul unei masuri administrative cu caracter politic, precum si dupa decesul acesteia, sotul sau descendentii acesteia, pana la gradul al II-a inclusiv, pot solicita instantei de judecata acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit.

Prin Decizia nr.1358/21.10.2010 a Curtii Constitutionale a Romaniei, dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 au fost declarate ca fiind neconstitutionale.

Prin Decizia nr. 12/19.09.2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii s-a stabilit ca, urmare a deciziilor Curtii Constitutionale nr.1358/2010 si 1360/2010, dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masuri administrative asimilate acestora si-au incetat efectele si nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesolutionate definitiv la data publicarii deciziilor instantei de contencios constitutional in Monitorul Oficial.

In ce priveste despagubirile solicitate pentru prejudiciul material suferit de familia reclamantei, dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 prevad acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotararea de condamnare sau ca efect al masurii administrative (cu conditia ca bunurile respective sa nu fi fost restituite sau sa nu fi fost acordate despagubiri prin echivalent in baza Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005).

Prin Decizia nr. 6/2013, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recursul in interesul legii s-a stabilit ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, pot fi acordate despagubiri materiale numai pentru aceeasi categorie de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparatie, respectiv Legea nr. 10/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, sub imperiul carora partea interesata sa nu fi obtinut o reparatie.

Or, reclamanta nu a solicitat despagubiri pentru bunurile confiscate prin hotararea de condamnare ci despagubiri materiale reprezentand contravaloarea pentru munca prestata de tatal sau in timpul detentiei, care nu fac obiectul textului amintit.

Impotriva sentintei a declarat recurs in termen reclamanta, care a solicitat, in principal, modificarea ei in sensul admiterii cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata sau, in subsidiar, casarea ei cu trimitere spre rejudecare la prima instanta.

In motivare a invocat ca tribunalul nu s-a pronuntat asupra cererii in probatiune formulata (efectuarea unei expertize); ca in mod nelegal a fost retinuta incidenta in cauza a Deciziei nr. 6/2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, fata de data la care a fost promovata prezenta cerere; ca viata intregii sale familii a fost afectata de lipsuri materiale si suferinte psihice ca urmare a condamnarii tatalui sau.

In drept a invocat dispozitiile art. 299-316 C.pr.civ.

Examinand sentinta prin prisma criticilor invocate si in baza art. 304

¹

C. pr. civ., fata de dispozitiile art. 299 si urm. C. pr. civ., vazand si normele legale ce vor fi mai jos aratate, instanta a retinut urmatoarele:

Cum in mod corect a retinut prima instanta, potrivit Deciziei nr. 6/2013 data in interesul legii de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in temeiul dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 pot fi acordate despagubiri materiale numai pentru aceleasi categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparatie, respectiv Legea nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, sub imperiul carora partea interesata sa nu fi obtinut deja o reparatie, contravaloarea muncii prestate de tatal reclamantei pe perioada detentiei neincadrandu-se in aceste categorii de bunuri.

Contrar sustinerilor recurentei, in temeiul art. 330

⁷

alin. (4) C.pr.civ., decizia astfel pronuntata este obligatorie pentru instante de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei.

Or, Decizia nr. 6/2013 a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 245/29.04.2013, astfel ca statuarile Inaltei Curti de Casatie si Justitie vizand bunurile pentru care pot fi acordate despagubiri in temeiul Legii nr. 221/2009 erau obligatorii pentru prima instanta, sentinta fiind pronuntata la 02.12.2013, deci ulterior publicarii susmentionatei decizii.

In continuare, instanta a retinut ca, potrivit Deciziei nr.12/2011 data in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca urmare a deciziilor Curtii Constitutionale nr. 1.358/2010 si nr. 1.360/2010, dispozitiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 referitoare la acordarea de despagubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnarii cu caracter politic si-au incetat efectele si nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesolutionate definitiv la data publicarii deciziilor instantei de contencios constitutional in Monitorul Oficial, respectiv la

2010. astfel ca reclamanta nu mai poate beneficia de repararea prejudiciului moral, cererea sa nefiind definitiv solutionata la sus-mentionata data.

Pentru aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 312 alin. (1) C. pr. civ. raportat la art. 304, art. 304

¹

C.pr.civ., instanta a respins recursul declarat de reclamanta.