Data suspendarii platii pensiei, pentru cazul in care pensionarul beneficiar al unei pensii de invaliditate gr. I sau II se regaseste in una dintre situatiile prevazute de art.6 alin.1 pct. IV din Legea nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice.

Art.6 alin.1 pct. IV din Legea nr.263/2010

 

In sistemul public de pensii, plata drepturilor de asigurari sociale se suspenda incepand cu luna urmatoare celei in care a intervenit una dintre situatiile la care se refera dispozitiile art.114 alin.1 lit.a-k din Legea nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice.

Pensionarul de invaliditate, incadrat in gr.I sau II are dreptul sa cumuleze pensia cu alte venituri, in masura in care venitul brut pe an calendaristic nu depaseste de 4 ori castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurari sociale de stat.

Criteriul de apreciere asupra dreptului de cumul a pensiei cu alte venituri il reprezinta venitul brut dobandit zi de zi pe parcursul unui an calendaristic care se sfarseste la data de 31 decembrie.

Pentru depasirea limitei veniturilor brute, suspendarea pensiei trebuie dispusa incepand cu luna urmatoare implinirii anului calendaristic si nu cu data de la care pensionarul a inceput sa dobandeasca veniturile.

 

(Decizia civila nr.479/16.03.2015)

 

Prin cererea inregistrata la data de 19.12.2013, contestatorul S.N. a formulat, in contradictoriu cu intimata C.J.P. Arges, contestatie impotriva deciziei nr.311834/4.12.2013, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea acesteia si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii, contestatorul a aratat ca prin decizia contestata   s-a dispus constituirea in sarcina sa a unui debit reprezentand pensia de invaliditate incasata in cursul anului 2012, invocandu-se art.114 lit.e) din Legea nr.263/2010, privind obtinerea de venituri din activitati independente ce depasesc de 4 ori castigul salarial mediu. Insa, in cursul anului 2012 nu a obtinut un venit care sa depaseasca limita legala dat fiind ca face parte dintr-o asociatie familiala, iar partea sa de venit este de 3.410 lei, astfel cum rezulta din decizia de impunere anuala inregistrata la Serviciul Fiscal Municipal Curtea de Arges.

Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata, aratand ca reclamantul este beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul II, nemaiavand capacitate de munca, motiv pentru care legea a impus o serie de interdictii. Una dintre acestea este interdictia de a cumula pensia de invaliditate cu venituri obtinute din activitati independente si care depasesc suma de 8.468 lei. Textul legal se refera in mod expres la veniturile brute realizate pe an calendaristic, iar contestatorul, potrivit datelor comunicate de ANAF, a obtinut in anul 2012 venituri brute de 20.098 lei, depasind cuantumul legal.

Tribunalul Arges, Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale, prin sentinta nr.1757/13.10.2014 a admis contestatia si a anulat decizia C.J.P. Arges nr.311834 din 4.12.2013, retinand urmatoarele:

Contestatorul a fost inscris la pensie de invaliditate de gradul II in temeiul Legii nr.19/2000 incepand cu data de 24.10.2008.

Potrivit adeverintei din 7.08.2014 eliberate Serviciul Fiscal Municipal Curtea de Arges, reclamantul figureaza in evidentele fiscale in anul 2012 cu un venit brut realizat din activitati de comert in suma de 20.098 lei.

Avand in vedere aceasta situatie, intimata a dispus prin decizia nr.311834/4.12.2013, contestata in cauza, recuperarea de la reclamant a sumei de 22.584 lei ca urmare, se arata in act, a suspendarii platii pensiei de invaliditate in temeiul art.114 lit.e) din Legea nr.263/2010, incepand cu data de 1.01.2012 si pana la data de 31.12.2012.

Potrivit temeiului de drept invocat, in sistemul public de pensii, plata pensiei se suspenda incepand cu luna urmatoare celei in care pensionarul de invaliditate, incadrat in gradul I sau II, se regaseste in una dintre situatiile prevazute la art.6 alin.1 pct.I, II sau IV, cu exceptia consilierilor locali sau judeteni, iar dintre ipotezele prevazute la art.6 alin.1 pct.I, II sau IV din Legea nr.263/2010, fata de situatia prezentata de parti, reclamantul s-ar incadra la pct.IV, respectiv la situatia persoanelor care realizeaza, in mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel putin de 4 ori castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat din activitatile independente.

Pentru anul 2012, castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat a fost de 21.77 lei, potrivit art.17 din Legea nr.294/2011 a bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2012.

Prin urmare, pentru ca reclamantul sa fie in situatia prevazute de art.6 alin.1 pct.IV din Legea nr.263/2010, acesta trebuia sa realizeze in anul 2012, exclusiv din activitati independente, un venit brut pe an calendaristic de cel putin 8.468 lei.

Dincolo de invocarea improprie a unui temei de drept ce vizeaza suspendarea platii pensiei, in contextul in care in mod evident pensionarul a incasat pensia, notiunea folosita subliniind faptul ca dreptul nu se pierde, ci doar se suspenda exercitarea sa, tribunalul a retinut ca intimata a apreciat ca in perioada 1.01-31.12.2012 contestatorul a cumulat in mod nelegal pensia de invaliditate cu veniturile la care face referire art.6 alin.1 pct.IV din Legea nr.263/2010, iar acest act normativ interzice cumulul anumitor categorii de pensie cu alte venituri doar prin art.118, al carui preambul prevede ca in sistemul public de pensii, pot cumula pensia cu venituri provenite din situatii pentru care asigurarea este obligatorie, in conditiile legii, doar pensionarii pentru limita de varsta, nevazatorii, pensionarii de invaliditate gradul III, copiii, pensionari de urmas, incadrati in gradul III de invaliditate, precum si copiii, pensionari de urmas, prevazuti la art.84 lit.a) si b).

In consecinta, din interpretarea
per a contrario
a acestui text, instanta a retinut ca legea interzice cumulul pensiei cu venituri provenite din situatii pentru care asigurarea este obligatorie, in conditiile legii, pentru acele categorii de pensionari ce nu sunt enumerati de art.118 din Legea nr.263/2010, pensionarii de invaliditate de gradul II, cazul contestatorului, neregasindu-se in enumerare.

Insa, tribunalul a constatat ca nu poate accepta sustinerea intimatei privind existenta unei interdictii totale de cumul a pensiei cu orice alt venit pentru pensionarii de invaliditate de gradul I si II, intrucat art.118 din Legea nr.263/2010 se aplica exclusiv in situatia cumulului pensiei cu venituri provenite din situatii pentru care asigurarea este obligatorie, in conditiile legii.

Per a contrario
, cand veniturile provin din situatii pentru care asigurarea nu este obligatorie, cumulul nu este interzis de lege, iar asigurarea sociala de stat este obligatorie in conditiile art.6 din Legea nr.263/2010.

S-a mai retinut ca aceasta este interpretarea conforma intentiei legiuitorului rezulta si din lipsa unei dispozitii de suspendare a platii pensiei de invaliditate grad II in ipoteza cumulului cu orice tip de venit, deoarece art.114 lit.e) are in vedere doar ipoteza in care pensionarul de invaliditate, incadrat in gradul I sau II, se regaseste in una dintre situatiile prevazute la art.6 alin.1 pct.I, II sau IV din Legea nr.263/2010.

Coroborand aceste dispozitii legale, tribunalul a apreciat ca in cauza este esential a se stabili daca veniturile obtinute de contestator in cursul anului 2012 provin din situatii pentru care asigurarea este obligatorie, in conditiile legii, respectiv daca reclamantul se afla in ipoteza la care se refera art.6 alin.1 pct.IV din Legea nr.263/2010.

Sub acest ultim aspect, instanta a retinut, potrivit declaratiei 204 depuse la Agentia Nationala de Administrare Fiscala, ca in anul 2012 intreprinderea familiala Savu Adriana, din care contestatorul face parte cu o cota de participare de 30%, a obtinut din activitati independente un venit brut in suma de 66.994 lei, reclamantului revenindu-i 20.098 lei, depasind deci pragul de 8.468 lei.

Solicitarea contestatorului ca la stabilirea incadrarii sale sau nu in ipoteza textului art.6 alin.1 pct.IV din Legea nr.263/2010 sa se aiba in vedere doar venitul net realizat nu are suport legal, intrucat norma legala stabileste drept criteriu venitul brut pe an calendaristic echivalent cu cel putin de 4 ori castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, adica 8.468 lei pentru 2012.

Art.6 din Legea nr.263/2010 enumera doar persoanele care sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii in sistemul public de pensii din Romania, la pct.IV al primului alineat regasindu-se persoanele care realizeaza, in mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel putin de 4 ori castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si care se afla in una dintre situatiile enumerate de norma.

In consecinta, venitul brut pe an calendaristic realizat este doar un criteriu ales de legiuitor pentru a stabili sfera asiguratilor sistemului de asigurari sociale de stat, iar odata atins nivelul acestui venit stabilit de lege, persoana in cauza devine asigurat obligatoriu, insa contributia de asigurari sociale nu se stabileste prin raportare la acest venit brut.

In speta, in cursul anului calendaristic 2012, contestatorul a depasit plafonul de 8.468 lei-venit brut realizat din activitatile prevazute de art.6 alin.1 pct.IV din Legea nr.263/2010, obtinand deci venituri din situatii pentru care asigurarea este obligatorie si atragand incidenta dispozitiilor art.118 din Legea nr.263/2010. Altfel spus, in temeiul art.6 din Legea nr.263/2010, reclamantul, ca urmare a faptului ca a realizat venituri din activitati independente ce depasesc in brut pe an suma de 8.468 lei, ar fi asigurat obligatoriu conform legii, iar potrivit art.27 alin.1 lit.e) din Legea nr.263/2010, ar avea calitatea de contribuabil in sistemul public de pensii, datorand contributie de asigurari sociale in cota stabilita de art.31 alin.3 si la data prevazuta de art.32 alin.3 din aceeasi lege.

Insa, incepand cu data de 1.01.2012 a intrat in vigoare art.296

²¹

Codul fiscal, introdus prin O.U.G. nr.125/2011, care prevede expres ca persoanele prevazute la art.6 alin.1 pct.IV, daca beneficiaza de una dintre categoriile de pensii prevazute de Legea nr.263/2010, nu au obligatia achitarii contributiei de asigurari sociale.

In consecinta, avand in vedere art.48 alin.1 din Legea nr.263/2010 ce prevede expres ca in sistemul public de pensii, stagiul de cotizare se constituie din insumarea perioadelor pentru care s-a datorat contributia la bugetul asigurarilor sociale de stat de catre angajator si asigurat sau, dupa caz, s-a datorat si platit de catre asiguratii prevazuti la art.6 alin.1 pct.IV si VI si alin.2, instanta a retinut ca pentru asiguratii obligatoriu prevazuti la articolele mentionate calitatea lor de asigurat este conditionata de plata contributiei de asigurari sociale, nefiind asigurati fara plata contributiei.

Rezulta deci ca dispozitiile art.114 lit.e) din Legea nr.263/2010 trebuie coroborate cu dispozitiile legale de principiu, prezentate pe larg mai sus, ce stabilesc conditiile in care asigurarea este obligatorie, iar tribunalul a retinut deja ca art.118 din Legea nr.263/2010 interzice cumulul pensiei de invaliditate grad II doar cu veniturile pentru care exista obligatia achitarii contributiei de asigurari sociale.

In acest context, instanta a retinut ca persoanele care se incadreaza in ipoteza art.6 alin.1 pct.IV din aceeasi lege, asigurati doar ca urmare a platii contributiei, nu datoreaza contributia de asigurari sociale daca beneficiaza de una dintre categoriile de pensii prevazute de Legea nr.263/2010, fara distinctie, iar unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie sa distinga.

Cum art.114 lit.e) din Legea nr.263/2010, ce prevede suspendarea platii pensiei de invaliditate, nu poate fi un temei al restrangerii unui drept, ci trebuie corelat cu dispozitiile art.118 din aceeasi lege, iar instanta a interpretat acest text in sensul ca nu vizeaza situatia reclamantului, tribunalul a concluzionat ca decizia contestata in cauza apare ca fiind lipsita de temei legal.

In opinia instantei, aceasta interpretarea a legii in vederea aplicarii la speta nu incalca principiul separatiei puterilor in stat, caci instanta de judecata are obligatia, prevazuta de art.1 alin.2 Cod procedura civila, de a asigura respectarea ordinii de drept, a libertatilor fundamentale, a drepturilor si intereselor legitime al persoanelor, aplicarea legii si garantarea suprematiei legii.

La randul sau, art.1 alin.5 din Constitutia Romaniei prevede ca respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie, iar Curtea Constitutionala a interpretat prin deciziile sale, obligatorii inclusiv sub aspectul considerentelor, art.1 alin.5 ca izvor al principiului previzibilitatii si claritatii legii, conditie esentiala a calitatii si constitutionalitatii normei juridice (deciziile nr.430/2013 si nr.447/2013).

De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat prin jurisprudenta sa constanta ca notiunea de „drept” sau de „lege”, ce figureaza explicit sau implicit in toate articolele Conventiei, implica conditii calitative printre care accesibilitatea si previzibilitatea.

Astfel, s-a aratat ca in cauza Lupsa c.Romaniei, se arata ca sintagma „prevazuta de lege” inseamna in primul rand ca masura incriminata trebuie sa aiba o baza in dreptul intern, insa se refera si la calitatea legii respective: ea impune ca aceasta sa fie accesibila persoanelor in cauza si sa aiba o formulare destul de exacta pentru a permite reclamantilor, care apeleaza, la nevoie, la consilieri, sa prevada, intr-o masura rezonabila in circumstantele cauzei, consecintele ce ar putea rezulta dintr-un anumit act.

Prin hotararea din 15.01.2009, pronuntata in cauza Ligue du Monde Islamique si Organisation Islamique Mondiale du Secours Islamique vs.Franta, Curtea a reamintit ca, din pricina principiului generalitatii legilor, dispozitiile acestora nu pot prezenta o precizie absoluta. Una din tehnicile tip de reglementare consta in a recurge la categorii generale mai degraba decat la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forta lucrurilor, formule mai mult sau mai putin vagi pentru a evita o rigiditate excesiva si a se putea adapta schimbarilor de situatie. Interpretarea si aplicarea unor asemenea texte depinde de practica judecatoreasca. Functia de decizie conferita instantelor serveste tocmai la disiparea indoielilor ce ar putea exista cu privire la interpretarea normelor, tinand seama de evolutiile practicii cotidiene, cu conditia ca rezultatul sa fie rezonabil de previzibil.

Tribunalul a retinut deci ca, fata de modalitatea de reglementare a situatiei in care s-a regasit reclamantul, respectiv situatia cumulului pensiei de invaliditate grad II cu alte venituri, legea nu este suficient de clara sub aspectul conduitei pe care trebuia sa o adopte, astfel incat sa evite situatia de a fi lipsit de pensia sa legal acordata.

Caci, pe de o parte este instiintat, ca persoana ce se regaseste in ipoteza art.6 alin.1 pct.IV din Legea nr.263/210, dar care beneficiaza si de pensie in temeiul Legii nr.263/2010, ca nu are obligatia achitarii contributiei de asigurari sociale, iar pe de alta parte, i se solicita restituirea pensiei pentru ca, formal, ar fi totusi asigurat in sistemul public de pensii.

Prin urmare, in contextul in care, astfel cum a retinut deja instanta, legiuitorul roman nu a optat pentru interzicerea cumulului pensiei de invaliditate grad II cu orice alt venit, ci numai cu acelea obtinute din situatii pentru care se prevede plata contributiei de asigurari sociale, prezentul tribunal nu poate interpreta art.114 lit.e) din Legea nr.263/2010, indicat ca temei legal al deciziei contestate in cauza, decat in sensul ca nu se aplica si contestatorului.

Aceasta interpretare nu lipseste de continut acest text, dat fiind ca art.114 lit.e) isi va gasi aplicarea ori de cate ori, potrivit art.118 din Legea nr.263/2010, pensionarul va plati contributia de asigurari sociale pentru acele venituri.

Pentru aceste considerente, instanta a admis contestatia si a anulat decizia nr.311834/4.12.2013 emisa de intimata, luand act ca reclamantul nu a solicitat in cauza obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel in termen legal parata Casa Judeteana de Pensii Arges, criticand-o pentru gresita respingere a actiunii.

A sustinut ca instanta a aplicat gresit dispozitiile art.179 din Legea nr.263/2010, temei ce sta la baza recuperarii sumelor cuprinse in decizia de debit, fata de situatia ca in perioada 1.01.2012-31.12.2012 intimatul-reclamant, desi beneficiar al unei pensii de invaliditate gradul II, a realizat venituri brute mai mari decat de 4 ori castigul salarial mediu brut.

Prin intampinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat, sustinand ca in mod gresit apelanta invoca aplicarea Legii nr.263/2010, fara a avea in vedere si prevederile Codului fiscal; arata ca legiuitorul nu interzice cumulul pensiei de invaliditate de gradul II, decat in conditiile in care pentru „alte venituri” se platesc contributii de asigurari sociale, iar in conformitate cu decizia de impunere, venitul impozabil redistribuit ce i-a revenit acestuia este de 3.410 lei din suma maxima de 8.468 lei, suma ce reprezinta de 4 ori castigul salarial mediu brut.

Prin raspunsul la intampinare, apelanta a reiterat sustinerile din motivele de apel.

Prin decizia nr.479/16.03.2015, Curtea de Apel Pitesti a respins, ca nefondat, apelul formulat de intimata.

Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Prin decizia nr.311834/4.12.2013 a fost retinuta in sarcina contestatorului o datorie in suma de 22.584 lei, reprezentand pensie incasata necuvenit pentru perioada 1.01.2012-31.12.2012, intrucat cumuland pensia de invaliditate cu alte venituri a depasit cuantumul la care se refera art.6 alin.1 pct.4 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Contestatorul a fost inscris la pensie de invaliditate gradul II.

Cu privire la situatia acestuia, instanta de fond a apreciat ca normele juridice nu sunt suficient de clare si precise cu privire la posibilitatea suspendarii dreptului la pensie pentru cazul in care asiguratul obtine venituri care sa depaseasca limita prevazuta de art.6 alin.1 pct.4 din Legea nr.263/2010.

Din dispozitiile art.118 alin.1 din textul de lege evocat, intr-adevar nu rezulta in mod expres ca pot cumula pensia cu veniturile provenite din situatiile pentru care asigurarea este obligatorie in conditiile legii si pensionarii de invaliditate de gradul II.

Dreptul pensionarilor de invaliditate de gradul II de a cumula pensia cu veniturile pentru care asigurarea este obligatorie rezulta insa din dispozitiile art.114 alin.1 lit.e) si art.6 alin.1 pct.IV din Legea nr.263/2010.

In acest sens, sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii persoanele care realizeaza in mod exclusiv un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel putin de 4 ori castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si care se afla in situatiile enumerate la literele a) si e), una dintre acestea fiind in cazul persoanei fizice autorizate sa desfasoare activitati economice, potrivit art.6 alin.1 pct.IV din Legea nr.263/2010.

Dreptul la pensie stabilit in favoarea asiguratului reprezinta o contraprestatie stabilita in considerarea contributiilor virate la bugetul de asigurari sociale pentru asigurarea existentei acestuia in perioada vietii sale pasive.

Cu privire la acest drept statul trebuie sa se abtina de la orice limitare, cazurile in care poate sa fie suspendata plata pensiei fiind expres si limitativ prevazuta de lege.

In sistemul public de pensii plata se suspenda incepand cu luna urmatoare celei in care a intervenit una dintre cauzele reglementate de art.114 alin.1 lit.a)-k) din Legea nr.263/2010.

Una dintre aceste cauze de suspendare a platii pensiei este si aceea cand pensionarul de invaliditate gradul I sau II se regaseste in una dintre situatiile reglementate de art.6 alin.1 pct.IV din Legea nr.263/2010, respectiv atunci cand intr-un an calendaristic a obtinut un venit brut care depaseste de patru ori castigul salarial mediu brut utilizat pentru fundamentarea bugetului de asigurari sociale.

Din aceasta reglementare rezulta in mod neindoielnic ca si pensionarii de invaliditate gradul I sau II pot sa cumuleze in sistemul public de pensii, acest drept cu veniturile pentru care asigurarea este obligatorie in virtutea legii, atata timp cat legiuitorul a prevazut suspendarea platii pensiei in ipoteza depasirii cuantumului venitului brut pe an calendaristic la care se refera textul de lege enuntat.

Fata de acest argument se apreciaza ca dispozitiile art.118 alin.1 referitoare la categoria de pensionari care pot cumula pensia cu alte venituri nu sunt limitative, fiindca din contextul actului normativ rezulta ca si alte categorii au acest drept, ceea ce presupune ca intr-adevar reglementarea nu este suficient de clara si precisa, insa nu reprezinta un inconvenient serios pentru a putea fi interpretata potrivit cu vointa legiuitorului.

Solutia desfiintarii deciziei de debit si a restituirii sumelor retinute de catre apelanta este fondata pentru ca:

Potrivit textelor de lege enuntate, contestatorul nu mai avea dreptul sa mai incaseze pensia din luna urmatoare celei in care a obtinut venitul brut pe an calendaristic, care a depasit limita legala.

Legiuitorul pentru a determina conditia in care dreptul la pensie poate fi cumulat cu dreptul la alte venituri in situatia prevazuta de art.6 pct.IV din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a folosit notiunea de venit brut pe an calendaristic.

Prin aceasta notiune a fost determinata atat intinderea venitului, cat si perioada in care acesta trebuie sa fie dobandit. In acest sens, pentru aprecierea dreptului se tine cont de venitul brut dobandit, ci nu de venitul net, iar perioada in care se dobandeste este de un an calendaristic.

Veniturile sunt dobandite in timp, zi de zi, pana la sfarsitul anului calendaristic din data de 31 decembrie, astfel ca numai din luna urmatoare a anului se poate aprecia asupra legalitatii dreptului asiguratului de a mai cumula pensia cu aceste venituri.

Casa Judeteana de Pensii Arges a apreciat ca debitul trebuie raportat la intervalul cuprins intre 1.01.2012 si 31.12.2012, intreaga perioada a anului calendaristic in care contestatorul a obtinut veniturile.

Aprecierea apelantei este contrara scopului urmarit de legiuitor in sensul evocat acela ca, veniturile nu se obtin dintr-o data, ci pe masura trecerii timpului, dreptul la plata pensiei existand pana la data la care veniturile cumulate intr-un an calendaristic depasesc limita care ii permite asiguratului sa mai incaseze si pensia.

Debitul reprezinta pensia pe care asiguratul o incaseaza fara temei legal, plata incetand de drept potrivit art.114 din Legea nr.263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, in luna urmatoare a anului calendaristic in care a fost obtinut venitul brut.

Potrivit acestui argument, C.J.P. are dreptul sa isi valorifice creanta constand in pensia incasata necuvenit de catre contestator numai dupa perioada evocata.

Pentru toate aceste argumente s-a pastrat solutia primei instante si s-a respins apelul, ca nefondat, in baza art.480 Cod procedura civila.