Data incetarii contractului individual de munca in ipoteza in care s-a dispus de catre instanta de judecata anularea deciziei de concediere, iar salariatul nu a solicitat repunerea in situatia anterioara emiterii actului de concediere. Interpretarea dispozitiilor art. 274 Codul muncii. Pretentii noi formulate in apel.

 

Codul muncii, art. 80 alin. 3 si art. 274

Legea nr. 76/24.05.2012, art. 8

Noul Cod de procedura civila, art. 478 alin. 2

 

Conform normei imperative reglementata de art. 80 alin. 3 Codul muncii, contractul de munca al apelantului trebuia sa inceteze de drept la data la care sentinta civila nr. 315/27.01.2014 a Tribunalului Prahova a ramas definitiva si anume la data de 13.11.2014, cand Curtea de Apel Ploiesti a pronuntat decizia nr. 1317, prin care a respins ca nefondat apelul declarat de catre societatea intimata impotriva acestei sentinte  (filele 12-17 dosar fond).

Curtea a notat, sub acest aspect, ca potrivit art. 8 din Legea nr. 76/24.05.2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, de la data intrarii in vigoare a Codului de procedura civila (15.02.2013), referirile din cuprinsul actelor normative la hotararile judecatoresti „definitive si irevocabile” se vor intelege ca fiind facute la hotararile judecatoresti „definitive”.

Ca atare, si in cazul art. 80 alin. 3 Codul muncii, referirea la hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila vizeaza, in realitate, in prezenta speta, hotararea judecatoreasca definitiva pronuntata de catre Curtea de Apel Ploiesti la data de 13.11.2014 (atat decizia emisa de catre intimata, cat si hotararile pronuntate de catre cele doua instante fiind supuse incidentei noului Cod de procedura civila).

Argumentul invocat de catre intimata pentru legalitatea acestei decizii, ca ar fi respectat astfel dispozitiile art. 274 Codul muncii, conform carora hotararea pronuntata in conflictele de munca este definitiva de la momentul solutionarii de catre prima instanta, a fost  inlaturat de catre Curte, data fiind norma speciala imperativ reglementata de art. 80 alin. 3 din acelasi cod, care stipuleaza expres ca in ipoteza analizata in speta (in care nu se solicita reintegrarea in munca), momentul incetarii contractului de munca este cel al ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti de anulare a concedierii, ceea ce implica, in raport de acceptiunea data prin art. 80 din Legea nr. 76/2012, data de 13.11.2014.

Referitor la cererile formulate de catre apelant, vizand obligarea intimatei la transmiterea „modului de calcul pentru sumele depuse, in care sa figureze actualizarea si majorarea salariilor cuvenite, care sa includa si plata concediului de odihna, primelor de Paste si Sarbatori de iarna”, respectiv la „transmiterea catre Inspectoratul Teritorial de munca si operarea in REVISAL a perioadei 27.01.2014 – 13.11.2014”, Curtea urmeaza sa le inlature, retinand ca au fost formulate pentru prima data in fata instantei de apel, fapt de natura sa incalce norma imperativa reglementata de art. 478 alin. 2 din noul Cod de procedura civila.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila

 Decizia nr. 2141 din 14 decembrie  2015.

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub numar de dosar 8975/105/2014, contestatorul SS a chemat-o in judecata pe intimata SC S SA, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna anularea deciziei nr. 23491/19.11.2014 emisa de intimata.

       In motivarea cererii contestatorul a invederat ca prin sentinta civila nr. 315 din data de 27.01.2014, Tribunalul Prahova a admis contestatiile conexate formulate de acesta si a constatat nulitatea deciziilor nr. 421  din 25.02.2013 si 422 din 29.03.2013 emise de intimata nelegal, aceasta din urma fiind obligata sa-i plateasca salariul lunar majorat, actualizat, incepand cu data de 29.03.2013 si pana la data ramanerii definitive a sentintei. S-a precizat ca sentinta a ramas definitiva prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de SC S SA, prin decizia 1317 din 13.11.2014 a Curtii de Apel Ploiesti.

       Contestatorul a invederat ca nu a solicitat repunerea in situatia anterioara  in conformitate cu art. 80 alin. 3 din Codul muncii, iar in aceasta situatie, contractul individual de munca inceteaza de drept de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti, in speta la data respingerii apelului, respectiv, la data de 13.11.2014.

       Or, a apreciat contestatorul, decizia data de SC S S.A. este nula, intrucat incalca atat decizia pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, cat si prevederile art. 80 alin. 3  din Codul muncii.

       In drept, contestatia a fost intemeiata pe dispozitiile art. 80 din Codul muncii.

           Intimata SC S SA a depus la dosar copiile ordinelor de plata prin care s-au achitat drepturile banesti pentru contestator pentru perioada 28.01.2014 - 13.11.2014.

Dupa administrarea probatoriilor cu inscrisuri, Tribunalul Prahova a pronuntat sentinta civila nr.2058/13.08.2015, prin care a respins contestatia ca neintemeiata.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:

      
Incepand cu data de 01.07.2004, contestatorul a avut calitatea de angajat al intimatei, pe perioada nedeterminata, conform contractului individual de munca nr. 665407 din 15.07.2004 si a ocupat functia de sef sectie. Prin actul aditional nr. 217/2008 s-a modificat art. E al contractului individual de munca, in sensul ca incepand cu data de 01.04.2008, functia sa a fost modificata in „director tehnic COR 121024”.

       Prin decizia nr. 421 din 25.02.2013 intimata a dispus, in temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, incetarea contractului individual de munca al contestatorului nr. 665407/15.07.2004, incepand cu data de 29.03.2013.

        Prin decizia nr. 422 din 29.03.2013 intimata a dispus incetarea, incepand cu data de 29.03.2013, a contractului individual de munca nr. 665407/15.07.2004 al contestatorului, angajat in functia de director tehnic cu atributii de director de productie, conform fisei postului, potrivit disp. art. 65 alin. 1 din Codul muncii.

         Ulterior, prin decizia nr. 23491 din 19.11.2014 s-a dispus incetarea contractului individual de munca nr. 665407/15.07.2004, incepand cu data de 27.01.2014, in conformitate cu prevederile art. 80 alin. 3 coroborat cu art. 274 din Codul muncii.

        La baza emiterii acestei ultime decizii a stat sentinta civila nr. 315 din 27.01.2014 pronuntata in dosarul nr. 3078/105/2013 de Tribunalul Prahova, prin care s-a dispus anularea deciziilor nr. 421/25.02.2013 si nr. 422/29.03.2013.

          Tribunalul a constatat ca in speta este necesara constatarea cazului de incetare de drept  a contractului individual de munca, care trebuie facuta in scris, prin decizie a angajatorului, in termen de 5 zile lucratoare de la intervenirea cazului de incetare si se comunica celui aflat in situatia respectiva, intr-un termen de 5 zile lucratoare.

       Aceste termene, a aratat judecatorul fondului, nu sunt de decadere, avand in vedere incetarea de drept a raporturilor de munca, ci de recomandare. Ca atare, nerespectarea lor nu produce  consecinte juridice, insa se impune sa fie respectate pentru a asigurarea rigorii necesare in raporturile de munca si informarii operative si corecte a salariatului in cauza despre incetarea calitatii pe care a avut-o.

    
Pe de alta parte, a aratat prima instanta, intimata a depus la dosar doua ordine de plata prin care a facut dovada achitarii drepturilor banesti catre contestator, pentru perioada 28.01.2014 - 13.11.2014.

    Pentru toate aceste considerente, tribunalul a constatat ca decizia contestata a fost emisa de intimata cu respectarea dispozitiilor art. 80 alin. 3 Codul muncii, context in care a respins contestatia ca neintemeiata.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termenul legal reglementat de art. 215 din Legea nr. 62/2011, contestatorul SS, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea cererii de apel, contestatorul a aratat ca desi instanta de fond a retinut corect aplicarea art. 80 Codul muncii, nu a observat ca hotararea a devenit irevocabila prin epuizarea caii ordinare de atac la data de 13.11.2014

 Apelantul a invederat ca, consecinta neanularii deciziei este ca va pierde 11 luni si jumatate din vechimea in munca, contributie pentru pensie.

S-a mai aratat ca intimata a efectuat la data de 12.12.2014 plati salariale pentru perioada 29.03.2013 - 27.01.2014 si nu pana la data de 13.11.2014, data la care decizia Tribunalul Prahova a ramas definitiva, fiind astfel incalcate prevederile art. 261- Codul Muncii.

Apelantul a mai invederat ca in data de 10.08.2015, cu trei zile inaintea termenului de judecare a contestatiei fara o instiintare de plata, intimata a depus in contul sau o suma de bani, fara sa prezinte modalitatea de calcul a acesteia sau perioada vizata.

In acest context, a aratat apelantul, a sesizat instantei faptul ca nu exista la dosar un document care sa contina retinerile si cuantumul real al acestor sume pentru perioada 27.01.2014-13.11.2014.

S-a solicitat transmiterea modului de calcul pentru sumele depuse, in care sa figureze actualizarea si majorarea salariilor cuvenite, care sa includa si plata concediului de odihna, a primelor de Paste si pentru sarbatorile de iarna, (pentru perioada martie 2013-noiembrie 2014), deoarece acestea reprezinta drepturi salariale conform art. 80 alin. 1 si 3 Codul muncii si exista o hotarare definitiva prin care intimata a fost obligata sa plateasca salariul lunar majorat, actualizat incepand cu data de 29.03.2013 si pana la data ramanerii definitive a sentintei.

De asemenea, apelantul contestator a solicitat transmiterea catre Inspectoratul Teritorial de Munca si operarea in REVISAL a perioadei 27.01.2014 - 13.11.2014.

La data de 19.10.2015, intimata SC S SA Berceni a formulat intampinare, conform art. 471 alin. 5 din noul Cod de procedura civila, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat,  sustinandu-se, in esenta, ca in speta sunt aplicabile dispozitiile reglementate de art. 274 si 80 alin. 3 Codul muncii; ca decizia contestata a fost emisa in mod legal, astfel cum a constatat si prima instanta; ca s-au achitat apelantului toate drepturile salariale cuvenite.

Prin decizia nr. 2141 pronuntata la data de 14 decembrie 2015, Curtea de Apel Ploiesti – Sectia I Civila, a admis apelul declarat de contestatorul SS impotriva sentintei civile nr. 2058/13.08.2015 pronuntata de Tribunalul Prahova, in contradictoriu cu intimata SC S SA.

S-a schimbat in tot sentinta civila nr. 2058/13 august 2015 pronuntata de Tribunalul Prahova, in sensul ca s-a admis contestatia si s-a anulat decizia nr. 23491/19.11.2014 emisa de intimata.

A fost obligata intimata SC S SA sa plateasca apelantului SS suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Cu titlu preliminar, Curtea a reamintit ca potrivit disp. art. 80 alin. 3 Codul muncii - text de lege pe care se intemeiaza contestatia dedusa judecatii - in cazul in care salariatul nu solicita repunerea in situatia anterioara emiterii actului de concediere, contractual individual de munca al acestuia va inceta de  drept  la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti prin care s-a  dispus anularea masurii concedierii.

Ipoteza statuata de textul de lege mentionat, a stabilit Curtea, este incidenta spetei pendinte, intrucat in cauza ce a format obiectul dosarului nr. 3078/105/2013 al Tribunalului Prahova (solutionat definitiv prin sentinta civila nr. 315/27.01.2014, prin care s-a dispus anularea deciziilor de concediere nr. 421/25.02.2013 si nr. 422/21.03.2013, prin care intimata a desfacut contractul de  munca al contestatorului in baza art. 65 alin. 1 Codul muncii), acesta din urma nu a solicitat repunerea in situatia anterioara emiterii actelor de concediere (reintegrarea in munca).

Conform normei imperative reglementata de art. 80 alin. 3 Codul muncii, contractul de munca al acestuia trebuia sa inceteze de drept la data la care sentinta civila nr. 315/27.01.2014 a Tribunalului Prahova a ramas definitiva si anume la data de 13.11.2014, cand Curtea de Apel Ploiesti a pronuntat decizia nr. 1317, prin care a respins ca nefondat apelul declarat de catre societatea intimata impotriva acestei sentinte  (filele 12-17 dosar fond).

Curtea a notat, sub acest aspect, ca potrivit art. 8 din Legea nr. 76/24.05.2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, de la data intrarii in vigoare a Codului de procedura civila (15.02.2013), referirile din cuprinsul actelor normative la hotararile judecatoresti „definitive si irevocabile” se vor intelege ca fiind facute la hotararile judecatoresti „definitive”.

Ca atare, si in cazul art. 80 alin. 3 Codul muncii, referirea la hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila vizeaza, in realitate, in prezenta speta, hotararea judecatoreasca definitiva pronuntata de catre Curtea de Apel Ploiesti la data de 13.11.2014 (atat decizia emisa de catre intimata, cat si hotararile pronuntate de catre cele doua instante fiind supuse incidentei noului Cod de procedura civila).

Or in speta, prin decizia nr. 23491/19.11.2014, contestata in prezenta cauza, intimata a dispus incetarea contractului de munca al apelantului la data de 27.01.2014 -  data pronuntarii sentintei civile nr. 315 a Tribunalului Prahova.

Argumentul invocat de catre intimata pentru legalitatea acestei decizii, ca ar fi respectat astfel dispozitiile art. 274 Codul muncii, conform carora hotararea pronuntata in conflictele de munca este definitiva de la momentul solutionarii de catre prima instanta, urmeaza a fi inlaturat de catre Curte, data fiind norma speciala imperativ reglementata de art. 80 alin. 3 din acelasi cod, care stipuleaza expres ca in ipoteza analizata in speta (in care nu se solicita reintegrarea in munca), momentul incetarii contractului de munca este cel al ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti de anulare a concedierii, ceea ce implica, in raport de acceptiunea data prin art. 80 din Legea nr. 76/2012, data de 13.11.2014.

Raportat la aceasta situatie de fapt si de drept, Curtea a constatat ca in mod nelegal judecatorul fondului a apreciat ca decizia nr. 23491/19.11.2014 a fost emisa de catre societatea intimata cu respectarea dispozitiilor art. 80 alin. 3 Codul muncii, in conditiile in care, prin aplicarea corecta a textului de lege mentionat, data incetarii de drept a contractului de munca al apelantului este 13.11.2014 si nicidecum cea de 29.03.2013, cum s-a mentionat in decizia contestata.

Referitor la cererile formulate de catre apelant, vizand obligarea intimatei la transmiterea „modului de calcul pentru sumele depuse, in care sa figureze actualizarea si majorarea salariilor cuvenite, care sa includa si plata concediului de odihna, primelor de Paste si Sarbatori de iarna”, respectiv la „transmiterea catre Inspectoratul Teritorial de munca si operarea in REVISAL a perioadei 27.01.2014 – 13.11.2014”, Curtea urmeaza sa le inlature, retinand ca au fost formulate pentru prima data in fata instantei de apel, fapt de natura sa incalce norma imperativa reglementata de art. 478 alin. 2 din noul Cod de procedura civila.

Curtea a reamintit ca potrivit acestui text de lege, in apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot formula pretentii noi.

Or, la instanta de fond, apelantul nu a solicitat, prin contestatia formulata, aflata la fila 4 dosar, decat anularea deciziei nr. 23491/19.11.2014 emisa de catre intimata, situatie in care formularea de noi pretentii in apel reprezinta, in mod evident, o modificare in aceasta faza procesuala a elementelor pe care prima instanta le-a avut in vedere la pronuntarea hotararii, aspect de natura sa constituie o incalcare flagranta a dispozitiei statuate de art. 478 alin.2  din noul Cod de procedura civila.

In considerarea tuturor acestor argumente de fapt si de drept, Curtea a procedat, in temeiul art. 480 alin. 2 din noul Cod de procedura civila si art. 22 alin. 6 din noul Cod de procedura civila coroborat cu art. 80 alin. 3 Codul muncii si art. 208 din Legea nr. 62/2011, la admiterea apelului si schimbarea in tot a sentintei, in sensul admiterii contestatiei si, raportat la obiectul dedus judecatii, la anularea deciziei nr. 23491/19.11.2014, emisa de intimata.

Stabilind culpa procesuala a intimatei, Curtea  a obligat-o pe aceasta, in temeiul art. 453 din noul Cod de procedura civila, la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre apelant, reprezentand onorariu de avocat in apel, conform chitantei aflata la fila 43 dosar.

(Judecator Andra-Corina Botez)