Contestatie la executare, Competenta sectiei I civile din cadrul tribunalului

In cazul contestarii executarii silite ce se realizeaza de catre organele administrative fiscale in baza unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material si procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse in Legea nr. 554/2004 si, respectiv, in titlul IX Cod procedura fiscala, care sunt aplicabile numai la solutionarea actiunii in anularea sau modificarea obligatiei fiscale, ce constituie titlu de creanta fiscala.

In Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie - recurs in interesul legii - nr. 18/2016, se retine ca in cazul in care executarea silita este initiata de catre A.N.A.F. sau se contesta actele de executare silita realizate de organe fiscale, contestatia la executare isi mentine natura civila, fiind exclus controlul instantei de contencios fiscal sau al sectiei specializate in litigii cu profesionisti, o astfel de natura a cauzei pastrandu-se si in calea de atac a apelului, cat timp nu se solicita anularea titlului executoriu fiscal, ci se contesta executarea silita insasi.

Art.136 alin.2 Cod procedura civila Decizia ICCJ nr. XIV din 05.02.2007 Decizia ICCJ nr. 18/2016

Prin contestatia la executare inregistrata la Judecatoria Constanta, sub nr. ,../21[...]017*, contestatoarea [...] a formulat in contradictoriu cu intimata ANAF - DGRFP GALATI - AJFP CONSTANTA a formulat contestatie la executare impotriva actelor de executare reprezentate de somatia nr. .../1/2017/546561 inregistrata sub nr. [...] din 13.03.2017 si titlul executoriu nr. [...] din 13.03.2017 avand in vedere ca nu datoreaza sumele de bani privind dobanzi si penalitati de intarziere aferente taxei pe valoare adaugate, solicitand anularea actelor de executare silita sus mentionate si a celor subsecvente, precum si suspendarea executarii silite si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

Prin incheierea din data de 11.07.2017 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul civil nr. [...]/21[...]017 a fost admisa cererea de suspendare a executarii silite formulate de contestatoarea [...] in contradictoriu cu intimata ANAF - DGRFP GALATI - AJFP CONSTANTA, si s-a suspendat executarea silita efectuata in temeiul actelor de executare reprezentate de somatia nr.

.. ./1/2017/546561 din 13.03.2017 si titlul executoriu nr. [...] din 13.03.2017 emise in dosarul de executare silita nr. [...] pana la solutionarea contestatiei la executare.

Impotriva acestei incheieri a declarat apel parata, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea apelului, parata a reiterat motivele invocate in intampinarea de la instanta de fond, solutia preconizata fiind cea a admiterii apelului cu consecinta respingerii cererii de suspendare a executarii.

Cauza a fost inregistrata la data de 20.09.2017 pe rolul Sectiei de Contencios Administrativ si Fiscal a Tribunalului Constanta.

La termenul de judecata din data de 29.09.2017, completul de judecata din cadrul Sectiei de Contencios Administrativ si Fiscal a Tribunalului Constanta din oficiu a invocat exceptia

 necompetentei functionale si prin Incheierea nr. 95/29.09.2017 a admis exceptia necompetentei functionale si a inaintat dosarul Sectiei I Civila a Tribunalului Constanta.

In considerentele hotararii pronuntate instanta a retinut ca sunt relevante dispozitiile

• art.1 din Legea nr. 554/2004: „
  Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public
  ”;
• art.
  8
  din acelasi act normativ: „(
  1) Persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila adresata autoritatii publice emitente sau daca nu a primit nici un raspuns in termenul prevazut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea, in tot sau in parte, a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept al sau, recunoscut de lege, prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a
  cererii”.
• art. 18 din Legea nr. 554/2004, care reglementeaza solutiile pe care le poate da instanta de contencios administrativ, aceasta avand posibilitatea sa anuleze in tot sau in parte actul administrativ, sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze o anumita operatiune administrativa, avand competenta sa se pronunte si asupra legalitatii operatiunilor administrative ce au stat la baza emiterii actului supus judecatii si despagubirilor solicitate.

S-a aratat ca, in speta, conflictul judiciar dedus spre solutionare nu isi are izvorul intr-un act administrativ - tipic sau asimilat, emis de autoritatea parata (neexistand un refuz al acesteia), ci intr- o executare silita, astfel ca solutionarea lui se impune a fi realizata de instanta competenta in solutionarea litigiilor de natura civila, fiind fara relevanta - in raport de obiectul determinat al pricinii, imprejurarea ca executarea silita se desfasoara in baza codului de procedura fiscala.

In cazul contestarii executarii silite ce se realizeaza de catre organele administrativ-fiscale in baza unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material si procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse in Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ si, respectiv, in titlul IX din Codul de procedura fiscala, care sunt aplicabile numai la solutionarea actiunii in anularea sau modificarea obligatiei fiscale, ce constituie titlu de creanta fiscala.

Retine instanta cu privire la competenta materiala a tribunalelor administrativ-fiscale si dispozitiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, care fac referire la „litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de pana la
1
.
000.000
de lei.”

Pe de alta parte, instanta a considerat ca prezinta relevanta urmatoarele dispozitii procedurale:

Art.714 alin.1 Cod proc.civila: “
Contestatia se introduce la instanta de executare
”

Art. 260 Cod proc. fiscala: „1)
Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare silita, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii. (2)Dispozitiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prevazute de Codul de procedura civila, republicat, nu sunt aplicabile. (3) Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege. (4) Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta
’.

Art. 213 alin. 14 Cod proc. fiscala: „
impotriva actelor prin care se duc la indeplinire masurile asiguratorii cel interesat poate face contestatie la executare in conformitate cu prevederile art. 260 si 261, iar prin art. 260 din acelasi act normativ, indicat si in cuprinsul actului contestat de catre reclamanta s-a statuat, prin alin.4 - Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta

De asemenea, s-a retinut in legatura cu aplicabilitatea acestora in speta, pozitia avuta de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, care in procedura recursului in interesul legii, prin Decizia nr. XIV/2007 a statuat ca: “
In aplicarea dispozitiilor art. 169 alin. (4) (actualmente art.260) din Codul de procedura fiscala, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, stabilesc: Judecatoria in circumscriptia careia se face executarea este competenta sa judece contestatia, atat impotriva executarii silite insesi, a unui act sau masuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscala de a indeplini un act de executare in conditiile legii, cat si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de un alt organ jurisdictional, daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege
.”

Aceeasi abordare juridica a fost considerata ca se impune si in raport de prevederile art. 260 alin. 4 si art. 213 alin. 14 din Noul cod de procedura fiscala - Legea nr. 207/2015, actul de executare ce face analiza instantei nefiind un act administrativ, ci un act civil.

In acest sens sunt si dispozitiile Deciziei nr. 18/2016 a ICCJ, dezlegarea data avand in vedere faptul ca in stabilirea competentei primeaza temeiul juridic al actiunii, actele contestate fiind acte de natura civila si nu acte administrative, in sensul definit de art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004.

Fata de cele expuse, instanta de contencios fiscal a considerat ca solutionarea cauzelor avand ca temei prevederile art.260 alin.4 si art.213 alin.14 din Noul cod de procedura fiscala - Legea nr. 207/2015, revine instantelor de drept comun si nu instantei specializate de contencios administrativ.

Pe rolul Sectiei I Civile a Tribunalului Constanta cauza a fost inregistrata la data de

12.10.2017.

Investita prin trimitere, prin Incheierea nr.1308 din 02.11.2017 Tribunalul Constanta - Sectia I Civila a admis exceptia necompetentei functionale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Sectiei de Contencios Administrativ si Fiscal a Tribunalului Constanta.

Instanta a constatat ivit conflictul negativ de competenta functionala si in temeiul disp.art.135 alin.1 Cod Pr. Civila, a inaintat cauza Sectiei Civile a Curtii de Apel Constanta in vederea pronuntarii regulatorului de competenta.

In considerentele acestei hotarari a retinut ca prin contestatia la executare inregistrata la Judecatoria Constanta, sub nr. [...]/21[...]017*, contestatoarea [...] a formulat in contradictoriu cu intimata ANAF - DGRFP GALATI - AJFP CONSTANTA a formulat contestatie la executare impotriva actelor de executare reprezentate de somatia nr. .../1/2017/546561 inregistrata sub nr. [...] din 13.03.2017 si titlul executoriu nr. [...] din 13.03.2017 avand in vedere ca nu datoreaza sumele de bani privind dobanzi si penalitati de intarziere aferente taxei pe valoare adaugate, solicitand anularea actelor de executare silita sus mentionate si a celor subsecvente, precum si suspendarea executarii silite si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

S-a aratat ca la art. 1 pct. 2 Codul de procedura fiscala, legiuitorul configureaza raza de actiune a organelor fiscale, prin referire la notiunea de „administrare a creantelor fiscale”.

In sfera acestei notiuni intra, potrivit legii fiscale, oricare dintre activitatile desfasurate de organele fiscale in legatura cu:

• inregistrarea fiscala a contribuabililor/platitorilor si a altor subiecte ale raporturilor juridice

fiscale;

• declararea, stabilirea, controlul si colectarea creantelor fiscale;
• solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative fiscale;
• asistenta/indrumarea contribuabililor/platitorilor, la cerere sau din oficiu;
• aplicarea sanctiunilor in conditiile legii.

Contenciosul fiscal este definit ca fiind o procedura speciala complexa ce presupune un ansamblu de forme prin care se realizeaza controlul legalitatii titlurilor de creanta fiscala si al modului de realizare a acestora prin modalitatile specifice de colectare a creantelor fiscale, exercitate la cererea celor care se considera vatamati in drepturile sau interesele lor legitime, de catre organele administrative fiscale specializate si de catre instantele judecatoresti.

Doctrina in materie a stabilit ca exista contencios fiscal de drept comun, ca specie a contenciosului de drept comun (bazata pe regulile procedurale de drept comun), desemnand actiunile si caile de atac prin intermediul carora instantele judecatoresti solutioneaza litigiile dintre contribuabili si organele fiscale centrale si/sau locale.

Intre mijloacele procesuale prin care se realizeaza contenciosul fiscal de drept comun se regaseste si contestatia la executarea silita a creantelor fiscale.

Dincolo de limitele competentei organelor fiscale nu exista reguli ale unui proces fiscal, procedura fiscala fiind considerata incheiata la momentul solutionarii contestatiei impotriva unui act administrativ fiscal sau la incheierea procedurii de executare silita a creantelor fiscale.

Regulile procedurii civile sunt uneori insuficiente pentru a completa un domeniu cu multe particularitati, ceea ce face cu atat mai necesara reglementarea, intr-un titlu aparte, a principiilor si regulilor unui proces fiscal.

Potrivit art. 1 pct.37 Cod procedura fiscala,
titlul de creanta fiscala este definit drept actul prin care, potrivit legii, se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala,
potrivit art. 93 alin.2 din acelasi act normativ, creantele fiscale se stabilesc prin
declaratie de impunere,
in conditiile art. 95 alin. (4) si art. 102 alin. (2) sau prin
decizie de impunere
emisa de organul fiscal, in celelalte cazuri, iar potrivit art. 98 alin. 1 lit. c din acelasi act normativ, sunt asimilate deciziilor de impunere si
deciziile referitoare la obligatiile fiscale accesorii.

In conformitate cu art. 152 alin.2 Cod procedura fiscala,
colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta fiscala sau al unui titlu executoriu, dupa caz.

Potrivit art. 226 alin.1 Cod procedura fiscala, executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de catre organul de executare silita competent potrivit art. 30, iar potrivit alin.2, in titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare silita prevazut la alin. (
1
) se inscriu creantele fiscale, principale si accesorii, neachitate la scadenta, stabilite si individualizate in titluri de creanta fiscala intocmite si comunicate in conditiile legii, precum si creantele bugetare individualizate in alte inscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii
si niciun titlu executoriu nu se poate emite in absenta unui titlu de creanta fiscala emis si comunicat in conditiile legii sau a unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

De asemenea, potrivit art. 226 alin.1 Cod procedura fiscala, „
titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care se implineste scadenta sau termenul de plata prevazut de lege
” iar potrivit art. 156 alin.1 Cod procedura fiscala, „pentru diferentele de obligatii fiscale principale si pentru obligatiile fiscale accesorii,
stabilite prin decizie potrivit legii,
termenul de plata se stabileste in functie de data comunicarii deciziei, astfel:

1. daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 1 - 15 din luna, termenul de plata este pana la data de 5 a lunii urmatoare, inclusiv;
2. daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 16 - 31 din luna, termenul de plata este pana la data de
   20
   a lunii urmatoare, inclusiv”.

In conformitate cu prevederile art. 220 alin.1 Cod procedura fiscala, „in cazul in care debitorul nu isi plateste de bunavoie obligatiile fiscale datorate, organul fiscal competent, pentru stingerea acestora, procedeaza la actiuni de executare silita, potrivit prezentului cod, cu exceptia cazului in care exista o cerere de restituire/rambursare in curs de solutionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decat creanta fiscala datorata de debitor” iar potrivit art. 230 alin.1 Cod procedura fiscala,
„executarea silita incepe prin comunicarea somatiei. Daca in termen de 15 zile de la comunicarea somatiei nu se stinge debitul, se continua masurile de executare silita. Somatia este insotita de un exemplar al titlului executoriu emis de organul de executare silita
’.

Codul de procedura fiscala contine dispozitii referitoare la procedura de executare silita a creantelor si obligatiilor fiscale conform art
.220
si urm., reglementand
participantii la executarea silita, respectiv organele de executare silita
(art. 220 din Codul de procedura fiscala), statuand
reguli speciale privind executarea silita a creantelor fiscale administrate de organul fiscal local
(art. 221 din Codul de procedura fiscala), reguli
privind executarea silita in cazul debitorilor

solidari
(art. 222 din Codul de procedura fiscala), privind
executorii fiscali
(art. 223 din Codul de procedura fiscala), privind
executarea silita impotriva veniturilor bugetului general consolidat
(art. 224 din Codul de procedura fiscala), privind
executarea silita impotriva unei asocieri fara personalitate juridica
(art. 225 din Codul de procedura fiscala), privind
titlul executoriu si conditiile pentru inceperea executarii silite
(art. 226 din Codul de procedura fiscala), stabilind
regulile privind executarea silita
(art.227 din Codul de procedura fiscala) si in continuare, enumerarea nefiind exhaustiva, ci doar exemplificativa, dar lamuritoare, reguli privind
evaluarea bunurilor supuse executarii silite
(art. 232 din Codul de procedura fiscala), norme privind
suspendarea executarii silite
(art.233 din Codul de procedura fiscala), norme vizand
incetarea executarii silite si ridicarea masurilor de executare silita
(art. 234 din Codul de procedura fiscala), norme care se aplica pentru
suspendarea executarii silite in cazul depunerii unei scrisori de garantie/polita de asigurare de garantie
(art. 235 din Codul de procedura fiscala) etc.

In continuare, sunt reglementate formele de executare silita: executarea silita prin poprire, a sumelor ce se cuvin debitorilor, a tertului poprit a bunurilor mobile, a bunurilor imobile, cheltuielile de executare etc. si, in final, se precizeaza regulile dupa care instanta de judecata solutioneaza contestatia la executare, regulile continand termene si proceduri de judecata.

In mod evident, procedura de solutionare a contestatiei la executare impotriva actelor de executare intocmite in scopul aducerii la indeplinire a unui titlu executoriu fiscal este aceea reglementata in Codul de procedura fiscala, ca norma speciala de drept, iar nu in Codul de procedura civila, care contine normele de drept comun, norme care nu pot fi aplicate, decat exceptional, in cadrul acestei executari silite a creantelor fiscale.

Daca prin decizia nr. XIV/2007, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca judecatoria in circumscriptia careia se va face executarea, in considerarea calitatii acesteia de instanta de executare, are plenitudine de competenta de a judeca in fond, atat contestatia la executarea propriu- zisa, cat si contestatia la titlu exercitata impotriva actelor de executare fiscala, in ceea ce priveste competenta de a solutiona calea de atac declarata impotriva hotararii pronuntate de catre judecatorie, nu a stabilit competenta in favoarea sectiei civile a tribunalelor, in considerarea naturii juridice civile a litigiului.

A considerat instanta ca Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a transat natura juridica civila a acestui litigiu, element care atrage fara echivoc competenta de a solutiona calea de atac a apelului in favoarea sectiilor civile (de drept comun) ale tribunalelor, iar mentiunea din decizia nr. XIV/2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie potrivit careia,
in cazul contestarii executarii silite ce se realizeaza de catre organele administrativfiscale in baza unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material si procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse in Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ si, respectiv, in titlul IX din Codul de procedura fiscala, care sunt aplicabile numai la solutionarea actiunii in anularea sau modificarea obligatiei fiscale, ce constituie titlu de creanta fiscala,
se refera fara echivoc la distinctia pe care Inalta Curte de Casatie si Justitie a efectuat-o intre contestatia la executare fiscala reglementata de art. 226 din Codul de procedura fiscala (a carei competenta de solutionare in fond apartine judecatoriei) si contestatia formulata impotriva actelor administrative fiscale reglementata de art. 268 si urmatoarele din Codul de procedura fiscala (cu privire la care competenta de a statua in fond revine sectiilor de contencios administrativ si fiscal ale tribunalelor).

Deoarece Inalta Curte de Casatie si Justitie stabileste ca judecatoria, ca instanta de fond poate verifica insasi validitatea creantei fiscale, daca acceptam ideea ca aceasta creanta fiscala este un act al carui control de legalitate este realizat de catre sectia de contencios administrativ a tribunalului, urmeaza a decela competenta functionala de a solutiona calea de atac, in favoarea sectiei de contencios administrativ a tribunalului, tinand seama de specializarea acesteia in solutionarea litigiilor de drept fiscal.

Nu au fost retinute considerentele Deciziei nr. XIV/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ca argumente in favoarea stabilirii competentei sectiei I civile a tribunalelor de a solutiona apelurile declarate, in conditiile in care de la data pronuntarii acestei decizii (2007) si pana in prezent, caile de atac impotriva hotararilor pronuntate de catre judecatorie in litigiile vizand contestatii la executare indreptate impotriva actelor de executare efectuate pentru aducerea la indeplinire a unui titlu executoriu fiscal, au fost solutionate de catre Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal a Tribunalului Constanta.

Un alt argument in favoarea stabilirii competentei de solutionare a caii de atac impotriva hotararii pronuntate de catre judecatorie in litigiile vizand contestatii la executare indreptate impotriva actelor de executare efectuate pentru aducerea la indeplinire a unui titlu executoriu fiscal, in favoarea sectiilor de contencios administrativ si fiscal ale tribunalelor, s-a considerat acela care deriva din identitatea de ratiune a considerentelor retinute in Decizia nr.XV/2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Decizia nr. XV/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie prevede ca „In
considerarea principiului specializarii, este firesc ca, atunci cand contestatia la executare propriu-zisa sau contestatia la titlu vizeaza un titlu emis in materie comerciala, acestea sa se indrepte la sectia comerciala - daca aceasta exista - a instantei competente
.

Sub acest aspect, s-a apreciat ca nu poate fi primit punctul de vedere conform caruia, atunci cand este vorba despre o contestatie la executare propriu-zisa, natura litigiului ramane fara relevanta.

Chiar daca legislatia procesual civila a fost modificata, considerentele deciziei, precum si cele statuate de aceasta, raman actuale, iar pentru identitate de ratiune sunt aplicabile si in situatia in care contestatia la executare propriu-zisa vizeaza un titlu emis in materie fiscala, competenta de solutionare a caii de atac revenind instantei de contencios administrativ.

Deci, ceea ce determina competenta instantei, din punct de vedere functional, este natura litigiului, care se stabileste doar in functie de titlul supus executarii silite.

Asa fiind, natura fiscala a raporturilor juridice derulate intre participantii la executarea silita a unui titlu executoriu fiscal, imprima si procedurii judiciare acelasi caracter de ordin fiscal, astfel ca in functie de natura cauzei trebuie determinata si competenta functionala a instantei chemata sa judece litigiul pendinte.

Instanta a considerat ca legiuitorul nu reglementeaza exhaustiv competenta de solutionare a cauzelor ce revin sectiilor specializate in litigiile de natura fiscala, insa acorda o importanta majora principiului specializarii judecatorului, in scopul asigurarii unei judicioase solutionari a cauzelor.

Normele care reglementeaza competenta functionala in raport cu specializarea sectiilor, completelor si anumitor instante, sunt de ordine publica, deoarece urmaresc un interes general - buna administrare a actului de justitie, aspect care rezulta din interpretarea art.I pct.4 din Legea nr. 138/2014, Codul de procedura civila.

Competenta functionala se stabileste dupa felul atributiilor jurisdictionale ce revin fiecarei categorii de instante si se raporteaza la criteriul specializarii instantei, mergand
pana la specializarea completului de judecata.

Potrivit dispozitiei art.2 alin.2 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti, aprobat prin Hotararea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/17.12.2015, in cadrul instantelor, in raport cu competenta acestora, functioneaza sectii sau, dupa caz, complete specializate.

Prin Hotararea sectiei pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 654/31.08.2011, art
.6
si Hotararea sectiei pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii nr.750/27.09.2011, art.3 s-a dispus reorganizarea, prin divizare, incepand cu data de 01.10.2011, a sectiei comerciale si de contencios administrativ a Tribunalului Constanta in sectia a II-a civila si sectia de contencios administrativ si fiscal.

Hotararea a avut la baza dispozitiile art.225 alin.1 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil.

Intrucat in speta, creanta pusa in executare si contestata in prezenta cauza este una fiscala, iar declansarea formelor executionale s-a realizat tocmai in temeiul prevederilor speciale de urmarire reglementate de codul de procedura fiscala, s-a considerat ca nu poate opera competenta functionala de solutionare a pricinii decat in favoarea instantei de contencios fiscal din cadrul Tribunalului Constanta in cadrul careia trebuie sa se regaseasca complete specializate in materie fiscala.

Prin urmare, in temeiul art.248 din Codul de procedura civila coroborat cu art.132 alin.4 din Codul de procedura civila s-a retinut ca prezenta cauza este de competenta completului specializat din cadrul Sectiei de Contencios Administrativ si Fiscal a Tribunalului Constanta, astfel incat s-a admis exceptia necompetentei functionale a Sectiei I Civile in solutionarea cauzei.

Constatandu-se ivit conflictul negativ de competenta intre cele doua sectii ale Tribunalului Constanta, in temeiul art.136 alin.2 Cod procedura civila a fost sesizata Curtea de Apel Constanta - Sectia I Civila pentru pronuntarea regulatorului de competenta.

Curtea, conform dispozitiilor art.136 alin. (2) Cod procedura civila coroborat cu art.135 alin. (l) Cod procedura civila constata ca Tribunalul Constanta - Sectia I Civila este instanta competenta sa solutioneze apelul formulat in dosarul civil nr. [...]/212/2017* impotriva Incheierii din 11.07.2017 pronuntata de Judecatoria Constanta pentru urmatoarele considerente:

Pricina care a generat prezentul conflict de competenta a fost solutionata in prima instanta de catre Judecatoria Constanta, instanta care s-a considerat competenta sa judece contestatia la executare, cu care a fost investita.

In ceea ce priveste instanta competenta sa solutioneze calea de atac in contestatia la executare nu exista divergenta, divergenta de opinie aparand in ceea ce priveste sectia din cadrul instantei de control judiciar la care trebuie sa se inregistreze dosarul si care trebuie sa solutioneze apelul declarat impotriva sentintei pronuntata de judecatorie.

Competenta de solutionare a caii de atac formulata impotriva contestatiei la executare se determina dupa regulile general aplicabile cuprinse in Codul de procedura civila.

Apelul se solutioneaza de instanta ierarhic superioara celei care a pronuntat hotararea apelata, astfel cum rezulta din observarea dispozitiilor generale in materie de competenta materiala, art. 95 pct.2 noul Cod de procedura civila conform cu care „
Tribunalele judeca (...) 2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in prima instanta
’.

Contestatia la executare a fost solutionata de catre instanta de executare potrivit art. 714 alin.l noul Cod de procedura civila republicat.

Potrivit art. 718 alin. 1 din noul Cod de procedura civila republicat
„(1) Hotararea pronuntata cu privire la contestatie poate fi atacata numai cu apel, cu exceptia hotararilor pronuntate in temeiul art. 712 alin.4 si art. 715 alin.4 care pot fi atacate in conditiile dreptului comun”.

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin dispozitii legale exprese, stabileste competenta instantelor de judecata in solutionarea litigiilor de contencios administrativ, precum si procedura de judecata a litigiilor de contencios-administrativ.

Astfel cum rezulta din Legea nr. 76/2012 de punere in aplicare a Codului de procedura civila, in material contenciosului administrativ este mentinut sistemul dublului grad de jurisdictie, respectiv instantele de fond care solutioneaza litigiile de contencios administrativ care sunt, dupa caz, sectiile de contencios administrativ si fiscal ale tribunalelor sau ale curtilor de apel, fiind mentinuta de asemenea, prin disp.art. 7 alin.3 din Legea nr. 76/2012, dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila, calea de atac a recursului impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate de catre instantele de fond.

Noul Cod de procedura civila, art. 95 pct. 1, face trimitere la lege in privinta competentei tribunalului, iar solutionarea in fond a litigiilor de contencios administrativ de catre tribunale deriva din prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ca lege speciala in materie, in virtutea principiului
specialia generalibus derogant.

Sectia de contencios administrativ si fiscal a tribunalului nu are competenta de a solutiona apeluri impotriva solutiilor pronuntate de judecatorie in materia contestatiei Ia executare.

Curtea mentioneaza ca in cazul contestarii executarii silite ce se realizeaza de catre organele administrative fiscale in baza unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material si procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse in Legea nr. 554/2004 si, respectiv, in titlul IX Cod procedura fiscala, care sunt aplicabile numai la solutionarea actiunii in anularea sau modificarea obligatiei fiscale, ce constituie titlu de creanta fiscala.

In acest sens, trebuie subliniat faptul ca prin Decizia nr. XIV din 05.02.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a admis recursul in interesul legii declarat de Procurorul general al

Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie si, in aplicarea disp.art. 169 alin.(4) din Codul de procedura fiscala (n.n. devenit art. 172 alin.4 dupa ultima republicare), s-a stabilit ca judecatoria in circumscriptia careia se face executarea este competenta sa judece contestatia atat impotriva executarii insesi, a unui act sau masuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscala de a indeplini un act de executare in conditiile legii, cat si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de un alt organ jurisdictional, daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.

In stabilirea unei astfel de interpretari, instanta suprema a retinut ca potrivit art. 169 alin.(l) Cod procedura fiscala, orice persoana interesata poate face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat, cu incalcarea prevederilor legale,de catre organele de executare fiscale, precum si impotriva refuzului acestora de a indeplini un act de executare in conditiile legii.

Totodata, in conformitate cu disp. alin.(3) al aceluiasi articol, „Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acesta nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege”, iar in reglementarea competentei si a modului de solutionare, in cuprinsul alin.(4) al aceluiasi articol 169 din Codul de procedura fiscala se mai prevede:
„contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta
”.

S-a considerat ca, in lipsa unor proceduri exprese referitoare la instanta judecatoreasca competenta, devin aplicabile, in aceasta privinta, disp.art. 2 alin.(3) din codul de procedura fiscala, in care se precizeaza ca „
Unde prezentul cod nu dispune se aplica dispozitiile Codului de procedura civila
’. Or, potrivit art. 400 alin. 2 din Codul de procedura civila „Contestatia privind lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu se introduce la instanta care a pronuntat hotararea ce se executa”, iar
„Daca o asemenea contestatie vizeaza un titlu executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdictie, competenta de solutionare apartine instantei de executare
”.

Din coroborarea acestor dispozitii cu prevederea de la art. 373 alin.2 Cod procedura civila, care stabileste ca
„Instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se face executarea, in afara cazurilor in care legea dispune altfel
’, instanta suprema a decis ca reiese ca este competenta sa judece, atat contestatia la executarea propriu-zisa, cat si contestatia la titlu, judecatoria in circumscriptia careia se face executarea.

S-a apreciat ca o atare solutie se impune deoarece, in cazul contestarii executarii silite ce se realizeaza de catre organele administrativ-fiscale in baza unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material si procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse in Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ si, respectiv, in titlul IX din codul de procedura fiscala, care sunt aplicabile numai la solutionarea actiunii in anularea sau modificarea obligatiei fiscale, ce constituie titlu de creanta fiscala.

Instanta suprema a statuat ca aceasta interpretare este conforma si revederilor art. 169 alin.(2) din Codul de procedura fiscala, prin care se mai precizeaza ca, in cazul contestatiei mentionate „
Dispozitiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanta presedintialaprevazute de art. 403 alin.4 din Codul de procedura civila nu sunt aplicabile
”.

Din aceasta interpretare obligatorie pentru instante in temeiul art. 330/7 alin.4 din vechiul Cod de procedura civila si art. 317 alin.4 din noul Cod de procedura civila, rezulta in mod evident ca in cadrul contestatiei la executare formulata impotriva titlului executor/executarii insesi efectuate de organele fiscale regulile de procedura sunt cele civile, fiind exclus controlul instantei de contencios administrativ, iar o astfel de natura a cauzei se pastreaza si in calea de atac, care va reveni, de asemenea, spre solutionare instantei civile, iar nu celei de contencios administrativ.

Dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila si chiar dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, adoptate dupa pronuntarea Deciziei nr. XIV/5.02.2007, nu exista nicio ratiune justificata de noile norme legale care sa schimbe solutia adoptata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, litigiile avand ca obiect contestatiile impotriva actelor de executare efectuate de organul fiscal in baza unor titluri executorii fiscale, respectiv contestatiile impotriva unor titluri executorii fiscale continuand sa fie excluse controlului instantei de contencios administrativ.

Se impune a se aminti in acest context si Decizia nr.18/2016 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 237/06.04.2017 prin care s-a statuat, in aplicarea dispozitiilor art.226 al.(l) si art.228 al.(2) din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, in sensul: „competenta materiala procesuala a tribunalelor/sectiilor specializate se determina in functie de obiectul sau materia litigiilor de genul celor avute in vedere cu titlu exemplificativ de art.226 al.(l) din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, cu modificarile si completarile ulterioare.

In considerentele acestei hotarari s-a retinut ca
„pentru determinarea competentei materiale procesuale a tribunalelor/sectiilor specializate se va tine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute in vedere cu titlu exemplificativ de art.226 al.(l) din Legea nr.71/2011",
iar calificarea unor litigii nu dupa obiectul sau natura pricinii ci dupa calitatea de profesionist a uneia dintre parti, „este fara nicio acoperire in dreptul pozitiv, contravenind practic prevederilor art. 122 Cod procedura civila, conform carora „reguli noi de competenta pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod” si dispozitiilor art. 126 alin.(2) din Constitutia Romaniei, potrivit carora „
competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege
”.

Urmand acelasi rationament adoptat de inalta Curte de Casatie si Justitie in Decizia recurs in interesul legii nr. 18/2016, se retine ca in cazul in care executarea silita este initiata de catre A.N.A.F. sau se contesta actele de executare silita realizate” de organe fiscale, contestatia la executare isi mentine natura civila, fiind exclus controlul instantei de contencios fiscal sau al sectiei specializate in litigii cu profesionisti, o astfel de natura a cauzei pastrandu-se si in calea de atac a apelului, cat timp nu se solicita anularea titlului executoriu fiscal, ci se contesta executarea silita insasi.

In consecinta, Curtea constata ca Sectia de Contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Constanta nu are competenta de a solutiona apelul declarat impotriva sentintei civile nr. 5361/05.05.2017 a Judecatoriei Constanta, calea de atac formulata in cauza intrand in competenta de solutionare a Tribunalului Constanta - Sectia I Civila.

Decizia civila nr. 7/C/17.01/2018 Judecator redactor Daniela Petrovici