Contestatie in anulare. Motive.

 

C.proc.pen.
,
art. 386 lit. a si b

    

 
Atat timp cat inculpatul  sau aparatorul acestuia nu au adus la cunostinta organelor judiciare adresa din strainatate, nu se poate considera ca exista vreo culpa a instantei de recurs in citarea inculpatului-recurent astfel incat cazul prevazut de art.386 lit.a C.proc.pen. nu este incident.

Nu sunt indeplinite nici cerintele prevazute de cazul de contestatie in anulare de la art.386 lit.b C.proc.pen. „cand partea dovedeste ca la termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a incunostinta instanta de aceasta impiedicare”, situatia stabilirii unei resedinte in strainatate neputand fi considerata o cauza de absoluta imposibilitate de prezentare in instanta.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia penala nr. 1780  din 9 decembrie 2011.

          

 
Prin contestatia in anulare inaintata la 10 decembrie 2011, contestatorul B.I. a solicitat desfiintarea deciziei penale nr.1351/29.septembrie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, invocand ca motive de drept dispozitiile art.386 alin.1lit.a si b C.proc.pen.

In motivarea contestatiei s-a mai sustinut ca, in opinia sa, procedura de citare in recursul solutionat prin decizia contestata nu a fost legal indeplinita, intrucat a fost citat in Ploiesti, Piata Victoriei, bl.CC Vest, sc.B, ap.14, desi de mai multi ani nu mai locuia la acea adresa, fiind plecat la lucru in Austria, avand deci locuinta in Viena.

Acesta a mai aratat ca, atat la instanta de fond – Judecatoria Mizil, dar mai ales la instanta de apel – Tribunalul Prahova, a adus la cunostinta instantelor aceasta situatie, iar aparatorul sau ales, necunoscandu-i adresa din Austria, a precizat instantei de apel ca va asigura prezenta sa in instanta, lucru care s-a si intamplat, fiind cert ca atunci cand a fot audiat a precizat instantei de apel ca locuieste si munceste in Viena.

Asa fiind, contestatorul a apreciat ca judecata recursului la data de 29 sept.2011 a fost facuta cu nerespectarea dispozitiilor procedurale privind citarea sa si mai mult, a fost in imposibilitatea reala de a se prezenta la termenul fixat, sau de a anunta instanta de judecata, intrucat la momentul citarii se afla in Viena, iar la pretinsul domiciliu din tara nu se afla nicio persoana care ar fi putut sa-i aduca la cunostinta ca a fost citat la instanta de recurs.

Contestatorul a atasat la dosar un certificat de inregistrare a domiciliului sau in Viena, eliberat de Consiliul Municipal Viena la 4 august 2010.

Prin incheierea din 21 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploiesti constatand indeplinite cerintele cuprinse in art. 391 alin.2 C.proc.pen. a admis in principiu contestatia in anulare si a dispus suspendarea executarii deciziei contestate pana la solutionarea pe fond  a contestatiei.

Examinand decizia contestata, in raport de actele si lucrarile dosarului de recurs atasat, de dispozitiile legale incidente in materie - art.386 si urmatoarele C.proc.pen., de sustinerile contestatorului si dovezile depuse de acesta in sustinerea cererii, Curtea constata ca prezenta contestatie in anulare formulata de Basag Ionut Liviu este nefondata.

Prin decizia penala nr. 1351/29 septembrie 2011, pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, s-a respins ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I., impotriva deciziei penele nr. 100/04.05.2011 pronuntata de Tribunalul Prahova si impotriva sentintei penale nr. 171/.06.10.2009 pronuntata de Judecatoria Mizil.

Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a retinut ca prin sentinta penala nr. 171/6.11.2009  Judecatoria Mizil, in baza disp .art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere, fapta din 14.01.2009, cu aplic. art. 37 lit. b C.pen., a dispus condamnarea   inculpatului la : 1 (un) an si 6 (sase) luni inchisoare.

  In baza dispozitiilor art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicata, cu aplic. art. 37 lit. b c.pen. si art. 33 lit. a c.pen., conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are o imbibatie alcoolica de peste 0,80 gr/l alcool pur in sange, fapta din aceiasi data, s-a dispus condamnarea aceluiasi inculpat la:2 (doi) ani inchisoare.

           In baza dispozitiilor art. 33 lit. a C.pen. raportat la art. 34 lit. b C.pen. s-a dispus ca  inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani inchisoare.

           S-au aplicat inculpatului disp. art. 71 si 64 lit. a-c C.pen., cu exceptia dreptului de a alege.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut, pe baza actelor si lucrarilor cauzei, ca la data de 14.01.2009 in jurul orelor 20,15, organele de politie aflate in exercitarea atributiilor de serviciu s-au sesizat din oficiu ca pe DJ 101 N pe raza comunei Ceptura judetul Prahova autoturismul marca BMW cu nr. xxxxxx condus de inculpatul B. I. intrase in coliziune cu un pod in afara partii carosabile, masina prezentand avarii la partea din fata si in prezenta martorilor H F D si P. T., inculpatul a declarat ca a condus autoturismul accidentat pe drumurile publice, fara a poseda permis de conducere si aflat sub influenta bauturilor alcoolice.

Fata de imprejurarile mentionate, inculpatul a fost testat cu etilotestul la orele 20,18, valoarea testului fiind de 0,64 mg/l alcool pur in aerul expirat.

Organele de politie l-au condus pe inculpat la Spitalul orasenesc Mizil unde i-au fost recoltate probe biologice, din buletinul de analiza toxicologica rezultand la cele doua probe de sange, o alcoolemie cuprinsa intre 1,60 – 1,40 gr %.

 Prin decizia penala nr. 100/04.05.2011, Tribunalul Prahova a respins, ca nefondat,  apelul declarat de inculpat si a dispus obligarea acestuia la cheltuieli judiciare catre stat.

Impotriva ambelor hotarari a declarat recurs inculpatul, care a criticat solutiile pronuntate de nelegalitate si netemeinicie, fara a arata, in scris, motivele pentru care a formulat aceasta cale de atac, astfel cum cer disp. art.385

¹⁰

al.1 si 2 C.proc.pen. si fara sa se prezinte in instanta la termenul de judecata acordat, pe data de 29 sept.2011.

Verificand actele si lucrarile dosarului de recurs, Curtea constata ca cererea de recurs existenta la dosar (fila 4) a fost formulata de aparatorul inculpatului, in cuprinsul acesteia neindicandu-se nici un domiciliu sau resedinta.

Ca atare, instanta de recurs l-a citat pe inculpatul-recurent la ultimul domiciliu cunoscut: Ploiesti, Piata Victoriei nr.4, bl.CC Vest, sc.B, ap.46, asa cum acesta indicase in declaratia din cursul urmaririi penale (fila 20 dosar urmarire penala).

Sustinerile contestatorului in sensul ca in cursul judecatii apelului ar fi indicat tribunalului faptul ca nu mai locuieste la acel domiciliu, nu sunt confirmate de actele dosarului de apel, neexistand nicio mentiune in acest sens, desi, inculpatul a avut aparator ales care a depus numeroase alte cereri scrise, s-a prezentat in instanta pentru  a-l reprezenta si asista pe inculpat.

Mai mult decat atat, chiar inculpatul s-a prezentat personal in fata instantei de apel, cand a fost si audiat, in aceasta declaratie domiciliul trecut fiind tot cel din Ploiesti, Piata Victoriei.

Este adevarat ca atunci cand aparatorul ales a pus concluzii pentru inculpat, in cursul dezbaterilor ce au avut loc la 4 mai 2011, acesta a aratat printre circumstantele personale favorabile inculpatului ca acesta si-a gasit loc de munca stabil in Austria, insa nu a indicat nicio adresa din Viena, nici in ceea ce priveste locul de munca, nici in ceea ce priveste resedinta inculpatului.

Avand in vedere aceasta situatie, instanta de recurs a procedat in mod corect citandu-l pe inculpat la domiciliu indicat de catre acesta, inculpatul fiind singurul raspunzator de imprejurarea ca nu a adus la cunostinta organelor judiciare existenta resedintei din strainatate pe care o avea in anul 2010 la Viena, potrivit dovezii prezentate in cursul judecarii contestatiei in anulare.

Prin urmare, atata timp cat inculpatul  sau aparatorul acestuia nu au adus la cunostinta organelor judiciare adresa din strainatate, nu se poate considera ca exista vreo culpa a instantei de recurs in citarea inculpatului-recurent, cazul prevazut de art.386 lit.a C.proc.pen. nefiind incident.

De asemenea, curtea considera ca nu sunt indeplinite nici cerintele prevazute de cazul de contestatie in anulare de la art.386 lit.b C.proc.pen. „cand partea dovedeste ca la termenul la care s-a judecat cauza de catre instanta de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a incunostinta instanta de aceasta impiedicare”, situatia stabilirii unei resedinte in strainatate neputand fi considerata o cauza de absoluta imposibilitate de prezentare in instanta.

Curtea observa faptul ca, odata ce recursul a fost formulat de avocatul ales al inculpatului, acesta ar fi putut sa solicite instantei citarea la sediul cabinetului avocatial, cum de altfel a procedat in cazul cererii de contestatie in anulare. Insa, dupa cum s-a aratat mai sus, in cererea de recurs nu a fost indicata nicio adresa pentru citarea inculpatului.

Ca atare, Curtea considera ca nici acest caz de contestatie in anulare nu este incident si astfel, in baza dispozitiilor art.386 si art.392 C.proc.pen., va respinge ca nefondata contestatia in anulare formulata

                        
             

                      
( Judecator Gabriela Diaconu)