Contestatie impotriva deciziei de concediere, Motive de nulitate. Nemotivarea incetarii contractului  

Nemotivarea dispozitiei contestate in modalitatea prevazuta de legislatia muncii atrage nulitatea absoluta a acesteia, potrivit disp. art. 78 din c. muncii, care prevede ca o concediere dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta.

Totodata, potrivit disp. art. 79 c. muncii, in caz de conflict de munca, angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere.

Or, in raport de situatia de fapt descrisa in decizie, angajatorul a simulat o masura de incetare a contractului de munca, in conditiile in care a dispus de fapt o sanctiune disciplinara, fara a parcurge procedura prevazuta de lege in acest sens.

Tribunalul Olt prin sentinta civila nr. 52 de la 25 ianuarie 2017 a admis contestatia formulata de contestatorul C., in contradictoriu cu parata A., a anulat decizia nr. 29/05.08.2016 emisa de parata si a dispus reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior, cu obligarea paratei la plata drepturilor salariale cuvenite acestuia potrivit art. 80 alin 1 Codul Muncii, de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective.

Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut urmatoarele:

Contestatorul a fost salariatul paratei pe postul de ingrijitor, conform contractului individual de munca nr. 22873/23.08.2008 pe o perioada de 6 luni, apoi, prin actul aditional nr. 96/16.12.2008 a fost incadrat, pe aceeasi functie, pe perioada nedeterminata, conform art.

41 alin. 3 lit. a din Lg. 53/2003, iar prin decizia contestata i-a fost desfacut contractul de munca in temeiul art. 65 alin.1 Codul muncii.

La baza acestei masuri a stat Hotararea Comitetului de conducere al asociatiei din data de 30.06.2016 (fila 57), prin care s-a aprobat desfiintarea postului de ingrijitor, ocupat de contestatorul C.

Potrivit sustinerilor paratei, incetarea contractului individual de munca al contestatorului a fost determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de acesta, avand la baza analiza situatiei economico-financiare a acesteia, dar si conduita indisciplinata a contestatorului care nu isi indeplinea sarcinile de serviciu, intarzia la program si absenta nemotivat, cum de altfel s-a retinut si in preambulul deciziei contestata.

Potrivit art. 65 Codul Muncii „concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia”.

La art. 65 alin 2. se prevede „ desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa”.

Pentru ca o cauza sa fie reala si serioasa este necesar sa fie intrunite urmatoarele conditii: sa aiba un caracter obiectiv respectiv in temeiul art. 65 din Codul Muncii, sa fie impusa din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana salariatului, independenta de factori subiectivi, de eventuale erori sau optiuni ale angajatului.

In speta, din inscrisurile depuse la dosar, instanta a constatat ca la baza concedierii prin desfiintarea postului ocupat de reclamant a stat Hotararea Comitetului de conducere al asociatiei, din data de 30.06.2016, prin care nu s-a efectuat o analiza a situatiei economico- financiara a paratei, ci au fost analizate cele trei referate intocmite de presedinta asociatiei, din datele de 21.06.2016, 22.06.2016, 23.06.2016 (filele 54-56 dosar), care privesc abaterile disciplinare ale contestatorului, in baza carora s-a hotarat desfiintarea postului ocupat de contestator si comunicarea preavizului legal de 20 de zile.

Avand in vedere aceasta situatie de fapt, instanta a retinut ca nu s-a dovedit existenta dificultatilor economico-financiare invocate de parata, care sa fi stat la baza masurii organizatorice in scopul eficientizarii activitatii, la dosarul cauzei nefiind depusa situatia financiara si cheltuielile salariale.

Or, desfiintarea unui singur post de ingrijitor, exact cel pe care era incadrat contestatorul, intemeiata pe motive care privesc persoana salariatului (prin decizia de concediere fiindu-i imputate urmatoarele fapte: neindeplinirea sarcinilor de serviciu, comportament necorespunzator la locul de munca, absente nemotivate), iar nu pe situatia unei reorganizari reale impuse de nevoile economice dovedeste caracterul nereal si neserios al desfiintarii postului.

Pentru aceste considerente, instanta a admis contestatia formulata de contestator, a anulat decizia nr. 29/05.08.2016, emisa de parata, a dispus reintegrarea contestatorului in functia detinuta anterior, cu obligarea paratei la plata drepturilor salariale, conform art. 80 alin 1 Codul muncii, de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata A., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, intrucat s-a bazat pe o analiza superficiala si insuficienta a probelor care s-au administrat in cauza.

In motivarea apelului arata ca sentinta este aproape nemotivata, instanta retinand in doua randuri ca apelanta a desfiintat numai un singur post de ingrijitor, respectiv acela pe care era incadrat contestatorul si ca aceasta desfiintare a postului ar fi fost de fapt intemeiata pe motive care privesc persoana salariatului si nicidecum pe motive neimputabile lui sau lor, astfel cum prevede art.65 alin.1 Codul muncii.

Invedereaza instantei de apel ca sunt o asociatie de proprietari care functioneaza intr- un cartier de blocuri al municipiului C., iar decizia de incetare a activitatii i-a fost comunicata paratului in termenul legal, iar acesta s-a adresat imediat AJOFM-ului pentru a primi somaj, el fiind beneficiar al unui ajutor de somaj.

Contestatorul intimat a fost angajat al A., din data de 30.05.2008, contractul de munca fiind insa inregistrat la ITM la data de 23.08.2008 sub nr. 22873. Initial a fost angajat pe o perioada determinata de 6 luni, iar apoi prin actul aditional nr. 96 din 16.12.2008, contractul de munca a fost transformat pe perioada nedeterminata, conform art. 41 alin. 3 lit. a din Legea 53/2003.

Arata ca motivele pentru care acesta a fost disponibilizat sunt motive neimputabile lui sau asociatiei. Desfiintarea unui post de ingrijitor de curatenie a avut la baza o cauza reala si serioasa, iar desfiintarea postului a fost reala si efectiva, iar aceasta cauza este situatia economico-financiara grea prin care trece asociatia de proprietari care la acest moment are o restanta fata de IGO SA de peste 500.000 lei (aproape 5 miliarde lei).

Sustine apelanta ca motivarea instantei cum ca de fapt la baza masurii organizatorice au stat cele 3 referate intocmite pentru diverse abateri disciplinare ale contestatorului, nu poate fi retinuta si ea este neintemeiata, deoarece la baza desfiintarii postului a stat intr- adevar situatia economico-financiara grea a societatii A. Motivele invocate de contestator si insusite de instanta in mod netemeinic, nu au nicio legatura cu adevaratul motiv pentru care asociatia si-a restrans activitatea.

Mai arata ca referatele din care rezulta ca acesta nu-si indeplinea sarcinile de serviciu ce-i reveneau si ca lipsea nemotivat, avand multe reclamatii din partea proprietarilor, au fost avute in vedere la alegerea persoanei care sa fie disponibilizata si nicidecum postul nu s-a desfiintat din acest motiv.

Reclamantul a fost disponibilizat, pentru ca la analiza facuta de comitetul de conducere al asociatiei s-a ajuns la concluzia ca domnia sa fiind barbat, tanar si in putere, avand numai 40 de ani, isi poate gasi mai usor un loc de munca decat o femeie. S-a avut in vedere la alegerea persoanei care sa fie disponibilizata si faptul ca acesta nu prea isi facea treaba la locul de munca, intarziind si absentand nemotivat de la serviciu.

Considera ca sunt doua chestiuni diferite pe care instanta nu le-a analizat temeinic, ci i-a fost mai usor sa-si motiveze hotararea pe culpa lor, cum ca de fapt nu a fost o reducere efectiva si ca nu au fost respectate criteriile prevazute de art.65 Codul muncii.

In drept a invocat prevederile art. 466-480 Noul Cod pr. civila, Legea 53/2003 si Legea asociatiilor de proprietari.

Legal citat, intimat intimatul-reclamant nu a depus intampinare la dosar.

Apelul este nefondat.

Angajatorul a dispus incetarea contractului de munca al contestatorului in baza art. 65 c. muncii, dar pentru anumite fapte de neindeplinire a sarcinilor de serviciu, comportament necorespunzator, absente nemotivate.

Instanta constata ca decizia atacata cuprinde o descriere succinta a unor abateri disciplinare care se imputa reclamantului, dar nu se intemeiaza pe prevederile legale ce reglementeaza raspunderea disciplinara, ci pe cele ce vizeaza incetarea contractului de munca pentru motive care nu tin de persoana salariatului.

In cazul concedierilor ce nu tin de persoana salariatului, intemeiate pe dispozitiile art. 65 Codul Muncii, contractul individual de munca inceteaza ca urmare a desfiintarii locului de munca al salariatului, iar masura trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, sa corespunda unor nevoi reale de reducere a personalului, sa se intemeieze pe motive obiective, iar nu pe justificari aparente sau care sa tina de persoana celui selectat pentru o astfel de masura.

Totusi, angajatorii au libertate deplina in a-si reorganiza activitatea in vederea imbunatatirii si eficientizarii acesteia, si - in raport de necesitati - sa dimensioneze numarul de personal
angajat,
chiar prin reducerea numarului de salariati angajati pe posturi cu aceiasi calificare.

Chiar daca desfiintarea postului ocupat de contestator a fost efectiva, intrucat functia sa nu se mai regaseste in noua organigrama sau in statul de functii, masura nu se intemeiaza pe motive obiective care sa nu aiba legatura cu persoana salariatului, cum ar fi situatia economico-financiara, ci sunt avute in vedere numai motive care tin de persoana salariatului.

Chiar si prin procesul-verbal din data de 30 06 2016, unde s-a luat decizia de incetare a contractului de munca nu se pun in discutie problemele financiare ale Asociatiei, ci problema in sine a reclamantului, care ar inregistra abateri de la disciplina muncii.

Nemotivarea dispozitiei contestate in modalitatea prevazuta de legislatia muncii atrage nulitatea absoluta a acesteia, potrivit disp. art. 78 din c. muncii, care prevede ca o concediere dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta.

Totodata, potrivit disp. art. 79 c. muncii, in caz de conflict de munca, angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere.

Or, in raport de situatia de fapt descrisa in decizie, angajatorul a simulat o masura de incetare a contractului de munca, in conditiile in care a dispus de fapt o sanctiune disciplinara, fara a parcurge procedura prevazuta de lege in acest sens.

In raport de faptul ca din analiza conditiilor de forma a rezultat temeinicia cererii in constatare nulitate absoluta a deciziei, prima instanta a considerat in mod justificat ca este de prisos a mai analiza celelalte conditiile de forma sau de fond invocate in cererea introductiva sau in intampinare.

Fata de aceste considerente, instanta va respinge ca nefondat apelul, in raport de disp. art. 480 NCPC.
(Decizia nr. 1244 din 15 Mai 2017 - Sectia I Civila - rezumat judecator Stelian Aurelian Cadea).