CONSTANTIN HATEGAN IMPOTRIVA ROMANIEI

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita la 17 aprilie 2012 intr-o camera compusa din Josep Casadevall,
presedinte,
Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Jan Sikuta, Luis Lopez Guerra, Mihai Poalelungi, Kristina Pardalos,
judecatori,
si Santiago Quesada,
grefier de sectie,

Avand in vedere cererea mentionata anterior, introdusa la 9 iulie 2003,

Avand in vedere decizia presedintelui camerei de a-l desemna pe Mihai Poalelungi in calitate de judecator
ad hoc
(art. 26 § 4 din conventie si 29 § 1 din regulament), intrucat Corneliu Barsan, judecator ales sa reprezinte Romania, s-a abtinut de la judecarea cauzei (art. 28 din regulamentul Curtii),

Avand in vedere observatiile prezentate de guvernul parat si cele prezentate ca raspuns de reclamant,

Dupa ce a deliberat in acest sens, pronunta urmatoarea decizie:

In fapt

1. Reclamantul, Constantin Hategan, este resortisant roman, nascut in 1952 si locuieste in Giurgiu. Reclamantului i-a fost incuviintata cererea de a-si sustine singur cauza si de a folosi limba romana in cadrul procedurilor in fata Curtii [art. 36 § 2 si § 4 lit. a) din regulament]. Guvernul roman („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul guvernamental, Razvan-Horatiu Radu, si ulterior de coagentul Irina Cambrea din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
2. La 20 iunie 2006, o comisie formata din trei judecatori ai Curtii a hotarat, in temeiul art. 28 § 1 a) din conventie, sa radieze cererea de pe rolul Curtii, conform prevederilor art. 37 § 1 a) din conventie. La 14 noiembrie 2006, in urma unei cereri primite din partea reclamantului, aceeasi comisie a decis sa repuna cererea pe rolul Curtii in temeiul art. 37 § 2 din conventie.

Circumstantele cauzei

3. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de catre parti, se pot rezuma dupa cum urmeaza.

1. Procesul penal impotriva reclamantului

4. Prin ordonanta procurorului din 30 iulie 2001 s-a dispus arestarea preventiva a reclamantului in arestul Politiei Sibiu sub acuzatia de omor.
5. Prin hotararea definitiva din 13 februarie 2003, inalta Curte de Casatie si Justitie l-a condamnat pe reclamant la saisprezece ani si sase luni de inchisoare pentru omor, in baza probelor medico-legale, a celor cu inscrisuri, precum si a celor cu martori, inclusiv marturiile depuse de S.E. si N.A.
6. Reclamantul este inca incarcerat.

2. Situatia medicala a reclamantului

7. in perioada 30 iulie 2001 - 22 noiembrie 2010, situatia medicala a reclamantului a fost verificata in mod regulat in spitalul penitenciarului si in spitale civile, iar acesta a primit ingrijiri medicale,
   inter alia,
   pentru tulburari de personalitate, epilepsie, sifilis, scabie, dureri de cap repetate, diabet, probleme stomatologice, hernie, bronhopneumopatie obstructiva cronica, tuberculoza, hipertensiune arteriala, vene varicoase la picioare, gastrita cronica si o veche fractura a tibiei rezultata in urma unei plagi impuscate pe care o dobandise inainte de 2001. I s-a recomandat sa urmeze o dieta pentru gastrita cronica si diabet si sa evite frigul, umezeala si infectiile si ortostatismul prelungit. Nicio fisa medicala din aceasta perioada nu mentioneaza existenta unor rani pe corpul reclamantului.

3. Conditiile de detentie

8. in scrisorile din 14 octombrie 2005 si 7 aprilie 2008, referitoare la Penitenciarul Jilava, si in scrisoarea din 2 august 2010 privind Penitenciarul Giurgiu, reclamantul a declarat ca, in cadrul acestora, conditiile de detentie presupuneau tratamente inumane si degradante, deoarece cele doua inchisori erau suprapopulate si infestate cu paraziti, mancarea si conditiile de igiena erau precare, i s-a refuzat o dieta speciala pentru diabet si nu a avut acces la o baie sau la conditii adecvate pentru a se spala.

4. Actiunile introduse de reclamant in fata instantelor interne

9. Prin hotararea definitiva din 18 august 2004, Tribunalul Arad a respins actiunea reclamantului impotriva Penitenciarului Arad avand ca obiect impunerea obligatiei de a-i fi acordat accesul la dosarul sau medical, motivand ca acesta primise o copie a dosarului, din care nu lipsea niciun document.
10. Prin hotararea definitiva din 7 aprilie 2005, inalta Curte de Casatie si Justitie a respins plangerea penala a reclamantului referitoare la savarsirea infractiunii de abuz in serviciu de catre I.B. - unul dintre procurorii insarcinati cu efectuarea urmaririi penale impotriva acestuia pentru savarsirea infractiunii de omor - pe motiv ca nu a fost comisa nicio fapta nelegala.
11. Prin hotararea definitiva din 29 ianuarie 2008, inalta Curte de Casatie si Justitie, pe baza probelor cu inscrisuri, cu martori si medicale, a respins actiunea reclamantului privind rele tratamente formulata impotriva lui V.C., C.P. si O.V., toti angajati ai Penitenciarului Aiud, pe motiv ca nu existau probe la dosar care sa faca dovada faptului ca reclamantul a fost victima unor rele tratamente savarsite de aceste persoane.
12. Prin hotararea definitiva din 22 ianuarie 2009, inalta Curte de Casatie si Justitie a respins ca tardiv apelul formulat de reclamant impotriva ordonantei din 14 iulie 2008 a Parchetului Bucuresti, prin care se respingea punerea sub acuzare a gardienilor mascati din Penitenciarul Jilava, care l-ar fi batut pe acesta la 17 februarie 2005.
13. Prin hotararea definitiva din 14 decembrie 2010, Tribunalul Bucuresti a respins actiunea reclamantului avand ca obiect pronuntarea unei ordonante presedintiale in vederea obtinerii unei audiente la comisia de pensii. Curtea a retinut ca reclamantul a formulat 52 de cereri pentru a primi copii ale documentelor din dosarul sau, cereri care au fost aprobate de conducerea penitenciarului, copiile solicitate fiindu-i remise. Mai mult, conducerea penitenciarului a aprobat cererile reclamantului de a se inscrie in audienta la o comisie de pensii si de a-i fi oferite informatiile necesare privind dosarul sau de pensionare. Acesta a fost dus de doua ori la Casa Judeteana de Pensii Ilfov si la Oficiul de Pensii Sectorul 5 Bucuresti si a primit informatiile solicitate.

5. Limbajul folosit de reclamant in scrisorile adresate Curtii

14. In majoritatea scrisorilor sale adresate Curtii in perioada 2003-2010, reclamantul s-a referit in mod repetat la Presedintele Romaniei, membrii Parlamentului Romaniei, gardienii din toate inchisorile in care fusese incarcerat, si la judecatorii si procurorii care au examinat si au efectuat cercetarea in cauzele sale si cu privire la cererile sale, numindu-i „comunisti”, „membri ai mafiei”, „securisti”, „teroristi, calai, criminali si complici la rele tratamente”.
15. In scrisorile sale din 12 mai si 21 august 2006, precum si la o data nespecificata din 2007, reclamantul a acuzat Curtea, precum si pe membrii grefei si pe unii judecatori, ca sunt „membri ai mafiei”, ca au „complotat cu statul roman terorist” si ca sunt „complici ai securistilor”.
16. La 7 ianuarie 2011, Guvernul a furnizat observatii Curtii si a sustinut,
    inter alia,
    ca limbajul folosit de reclamant reprezenta o exercitare abuziva a dreptului de a introduce o cerere si ca cererea sa trebuie respinsa.
17. in scrisoarea din 25 ianuarie 2011, reclamantul a declarat,
    inter alia,
    ca, in opinia lui, neexaminandu-i cauza, Curtea a facut un „pact genocid” cu „criminalii” care se ascund in spatele denumirii de conducatori ai unui stat de drept cum este Romania. Mai mult, acesta a sustinut ca membrii grefei si anumiti judecatori au contribuit la torturarea sa fizica si psihica.
18. in scrisoarea din 21 februarie 2011, care continea observatiile reclamantului ca raspuns la cele ale Guvernului, reclamantul a argumentat ca „salbatica” conducere a penitenciarelor romane a incercat sa minta Curtea, trimitand informatii false cu privire la conditiile detentiei sale si a cerut Curtii sa il informeze pe agentul guvernamental ca este un mincinos. Acesta a mai precizat urmatoarele:

„[...] prin prezentarea unor documente false Curtii de catre agentul guvernamental [...]

Ministrul Afacerilor Externe a falsificat realitatea si a mintit [...] agentul guvernamental este

un mincinos”.

19. Intr-o scrisoare din 29 august 2011, reclamantul i-a numit pe agentii guvernamentali „salbatici” si „bufoni” si a declarat ca, impreuna cu Guvernul Romaniei, acestia au dezinformat in mod constant Curtea.
20. Intr-o scrisoare din 1 septembrie 2011, Guvernul a reiterat cererea catre Curte privind respingerea cauzei reclamantului pentru ca a exercitat abuziv dreptul de a introduce o cerere. Guvernul a afirmat ca reclamantul a continuat sa trimita scrisori neadecvate, in care a folosit un limbaj jignitor si a facut afirmatii defaimatoare cu privire la activitatea autoritatilor romane.

Capete de cerere

21. Reclamantul s-a plans, in temeiul art. 3 din conventie, de conditiile de detentie din penitenciarele Jilava si Giurgiu; de relele tratamente la care a fost supus la 17 februarie 2005 de catre gardienii Penitenciarului Jilava si de anchetele ulterioare; de relele tratamente la care a fost supus in penitenciarele Aiud, Gherla, Arad, Rahova si Barcea Mare si la sediul Politiei Sibiu, de urmarirea penala efectuata de procurori in cazul omorului; de lipsa unui tratament medical adecvat pentru starea sa de sanatate; si de faptul ca a fost impuscat in inchisoare in timpul evenimentelor din 1989.
22. Reclamantul s-a plans, in temeiul art. 5 din conventie, de faptul ca, ulterior arestarii sale preventive, nu a fost adus de indata in fata unui judecator si ca incarcerarea sa in urma condamnarii nejustificate pentru omor era nelegala.
23. Reclamantul s-a plans, in temeiul art. 6 din conventie, de faptul ca procesul penal impotriva sa pentru infractiunea de omor a fost inechitabil, intrucat instantele interne au apreciat in mod gresit declaratiile martorului S.E., precum si probele, si au interpretat gresit prevederile legale aplicabile, precum si de faptul ca procesul penal initiat de el impotriva angajatilor Penitenciarului Aiud nu a fost echitabil.
24. Reclamantul s-a plans, in temeiul art. 8 din conventie, de neacordarea accesului la dosarul sau medical, intrucat o parte a acestuia ar fi fost distrusa de autoritati, precum si de ingerinta in dreptul sau la corespondenta si la petitionare, intrucat nu a primit timbre si hartie de scris.
25. Reclamantul s-a plans, in temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la conventie, de faptul ca autoritatile nu i-au acordat asistenta pentru a obtine dreptul de pensionare anticipata; de incalcarea pretinsului drept de proprietate asupra unor imobile; de insusirea fara drept a unor obiecte care ii apartineau de catre procurorul insarcinat cu instrumentarea cauzei avand ca obiect infractiunea de omor.

In drept

26. In ceea ce priveste admisibilitatea cauzei, Guvernul a argumentat ca, in scrisorile adresate Curtii in perioada 2006 - 2010, reclamantul a folosit un limbaj jignitor si a facut numeroase afirmatii defaimatoare si acuzatii grave privind activitatea Curtii, grefa, autoritatile judiciare romane, judecatorii Curtii si agentul guvernamental. Guvernul a sustinut ca reclamantul a exercitat abuziv dreptul de a introduce o cerere in sensul art. 35 § 3.

Dispozitiile relevante ale art. 35 § 3 prevad:

„Curtea declara inadmisibila orice cerere individuala introdusa in temeiul art. 34, atunci

cand apreciaza ca:

(a) [...] [este] in mod vadit neintemeiata ori abuziva.”

27. Reclamantul nu a formulat observatii in aceasta privinta.
28. Curtea reitereaza ca, in principiu, chiar daca foloseste un limbaj jignitor, o cerere poate fi respinsa ca abuziva in temeiul art. 35 § 3 si § 4 din conventie doar daca a fost fondata in mod voit pe fapte nereale (a se vedea
    Varbanov impotriva Bulgariei,
    nr. 31365/96, pct. 36, CEDO 2000-X, si
    Akdivar si altii impotriva Turciei,
    16 septembrie 1996, pct. 53-54,
    Culegere de hotarari si decizii
    1996-IV). Cu toate acestea, folosirea repetata a unui limbaj provocator si injurios de catre un reclamant poate fi considerata o exercitare abuziva a dreptului de a introduce o cerere in sensul art. 35 § 3 din conventie [a se vedea
    Apinis impotriva Letoniei
    (dec.), nr. 46549/06, 20 septembrie 2011;
    Rehak impotriva Republicii Cehe
    (dec.), nr. 67208/01, 18 mai 2004;
    Manoussos impotriva Republicii Cehe si Germaniei
    (dec.), nr. 46468/99, 9 iulie 2002;
    Duringer si altii impotriva Frantei
    (dec.), nr. 61164/00 si 18589/02, CEDO 2003-II (extrase); si
    Stamoulakatos impotriva Regatului Unit,
    nr. 27567/95, decizia Comisiei din 9 aprilie 1997].
29. Curtea observa ca, in cazul de fata, majoritatea scrisorilor adresate Curtii, la care a facut referire guvernul parat, contineau acuzatii grave impotriva reprezentantilor statului. Mai mult, scrisorile sale au pus la indoiala integritatea Curtii si pe cea a reprezentantilor statului roman in fata Curtii, afirmand ca acestia au actionat cu rea- credinta. Avand in vedere principiile stabilite prin jurisprudenta sa, Curtea considera ca aceste declaratii nu au reprezentat o simpla exercitare a dreptului la libertatea de exprimare (a se vedea, prin comparatie,
    Stamoulakatos impotriva Greciei,
    nr. 32857/96, decizia Comisiei din 3 decembrie 1997).
30. Mai mult, Curtea subliniaza ca, in observatiile sale pe fond in cererea din 21 februarie 2011 si in scrisorile ulterioare acesteia, reclamantul a continuat sa foloseasca un limbaj provocator si injurios la adresa reprezentantilor statului roman in fata Curtii.
31. In aceste circumstante, Curtea considera ca afirmatiile reclamantului sunt injurioase si jignitoare pana la un nivel care depaseste limitele criticii normale si reprezinta o sfidare la adresa Curtii. Comportamentul reclamantului, chiar presupunand ca cererile sale nu ar fi fost apreciate ca fiind vadit nefondate, este contrar scopului dreptului unei persoane de a introduce o cerere dupa cum prevad art. 34 si art. 35 din conventie. Acesta reprezinta o exercitare abuziva a dreptului de a introduce o cerere in sensul art. 35 § 3 a) din conventie.
32. Rezulta ca aceasta actiune trebuie respinsa ca reprezentand o exercitare abuziva a dreptului de a introduce o cerere, in temeiul art. 35 § 3 a) si § 4 din conventie.

Pentru aceste motive, Curtea, in unanimitate,

Declara
cererea inadmisibila.

Santiago Quesada Josep Casadevall

Grefier Presedinte