Conflict negativ de competenţă. Regulator de competenţa stabilind competenţa de soluţionare a plângerii privind anularea Procesului verbal de constatare a abaterilor de la normele de utilizare/exploatare a resurselor de apă de suprafaţă

 

Cuprins pe materii: Contencios administrativ şi fiscal

Indice alfabetic: Conflict negativ de competenţă. Act administrativ

Temei de drept: Decizia nr. 14/2018 a înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, O.U.G. nr. 107/2002, Codul de procedură civilă

Chiar dacă natura juridica a acestui proces verbal este de act administrativ, atâta timp cât legiuitorul a stabilit, prin lege specială, competenţa în primă instanţă, la judecătorie, se aplică dispoziţiile art. 6 alin. (7) din anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 şi nu art. 10 din Legea nr. 554/2004 potrivit principiului de drept lex specialis derrogat lex generalis.

In atari condiţii, competenţa de a soluţiona plângerea împotriva Procesului verbal de constatare a abaterilor de la normele de utilizare/exploatare a resurselor de apă revine judecătoriei în raza căreia s-a săvârşit abaterea.

Curtea de Apel Iasi, Secţia Contencios administrativ si fiscal, Sentinţa civilă nr. 90/11.07.2018

Asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Huşi şi Tribunalul Vaslui privind soluţionarea contestaţiei formulate de către reclamanta SC „X” SRL în contradictoriu cu pârâta Administraţia Bazinală de Apă Prut-Bârlad, SGA Vaslui, Curtea a constatat că, prin acţiunea înregistrată iniţial la Judecătoria Huşi sub nr. XX0/244/2018, reclamanta SC „X” SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administraţia Bazinală de Apă Prut-Bârlad, SGA Vaslui anularea Procesului verbal de constatare a abaterilor de la normele de utilizare/exploatare a resursei seria ABAPB16 -V-VS nr. 119 din 17.11.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 332 din 26.04.2018 Judecătoria Huşi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, în considerarea faptului că actul contestat reprezintă un act administrativ, în raport de considerentele Deciziei Î.C.C.J. nr. 14/2018, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. XX13/89/2018, iar prin sentinţa nr. 261/ca/18.06.2018 s-a admis excepţia de necompetenţă materială s-a declinat cauza în favoarea Judecătoria Huşi, reţinându-se în considerentele sentinţei că potrivit art. 6 alin. 7 din Anexa 3 a OUG nr. 107/2002 împotriva procesului verbal de constatare şi de stabilire a penalităţilor se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicare la judecătoria în raza căreia a fost săvârşită abaterea.

Curtea, sesizată fiind cu soluţionarea conflictului de competenţă dintre cele două instanţe, potrivit art. alin 3 Cod procedură civilă, analizând obiectul şi natura juridică a cauzei deduse judecăţii, în raport de actele şi lucrările dosarului, considerentele celor două hotărâri de declinare a competenţei şi dispoziţiile legale în materie, reţine următoarele:

Reclamanta SC „X” SRL a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare a abaterilor de la normele de utilizare/exploatare a resurselor de apă de suprafaţă seria ABAPB16- V-VS, nr. 119, din data de 17 noiembrie 2017, prin care, în baza prevederilor pct. B din anexa nr. 7 la OUG 107/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea 404/2003 cu modificările şi completările ulterioare, au fost puse în sarcina petentei penalităţi în sumă de 12.937,65 lei..

În motivarea plângerii, petenta a invocat un motiv de nulitate relativă a procesului verbal de constatare a abaterilor de la normele de utilizare /exploatare a resurselor de apă, motiv de nulitate care îşi are sorgintea în prevederile art. 6, pct. 7 din Anexa 3 din OUG 107/2002 modificată şi aprobată prin Legea 404/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Acest motiv de nulitate relativă vizează faptul că procesul verbal odată încheiat de către personalul cu drept de control împuternicit în acest scop stă la baza emiterii unei decizii de stabilire a valorii penalităţilor (un alt act decât procesul verbal).

Un alt motiv de nulitate relativă pe care înţelege să îl invoce este acela că se indică ca şi temei de drept pentru stabilirea penalităţilor un alt text de lege decât cel în vigoare la data la care a fost constatată presupusa abatere de la normele de utilizare a resursei de apă de suprafaţă. Consideră petenta că şi acesta este un motiv de nulitate a procesului verbal, căruia solicită a i se da eficienţă, anulând procesul verbal contestat.

Pe fondul cauzei, petenta a arătat că, în fapt, ca şi agent economic a utilizat acumularea POŞTA ELAN, în perioada 01.07.2006 la 30.06.2017, în baza contractului nr. 21912/03.07.2017. În data de 06.06.2017, prin adresa nr. 14, înainte de expirarea contractului mai sus menţionat, s-a adresat ABA PRUT BARLAD cu solicitarea de prelungire a contractului până la data de 31.12.2017, în vederea recuperării materialului biologic (peştele existent în acumulare) proprietatea petentei, motivând cu această ocazie, imposibilitatea de a lăsa acumularea liberă de sarcini la data scadentă a contractului şi având drept suport cuprinsul art. l din contractul cadru, care prevede posibilitatea prelungirii perioadei de derulare a contractului, cu acordul ambelor părţi semnatare.

A primit un răspuns la această solicitare abia în data de 29.06.2017, prin care, cu adresa nr. 12631/OM/4606/AP/28.06.2017, i se comunică imposibilitatea încheierii unui act adiţional la contractul cadru, precum şi faptul că nu mai are dreptul de a practica activitatea de acvacultură începând cu data de 01.07.2017, adică mai exact la 2 zile de la primirea comunicării.

Totodată, i se aducea la cunoştinţă obligaţia de a elibera acumularea şi de a întocmi un proces verbal de predare-primire încheiat cu reprezentanţii SGA Vaslui. O astfel de activitate era imposibil de realizat într-o zi, în condiţiile în care, conform estimărilor din actele contabile ale societăţii petente, în această acumulare avea material piscicol în cantitate de aproximativ 120 tone, dar, din dorinţa de a fi parteneri contractuali corecţi, a încetat orice activitate, aşteptând ca persoane abilitate să se prezinte pentru preluarea acumulării aşa cum i se adusese la cunoştinţă.

Deşi a aşteptat prezenţa unui reprezentant al administratorilor acumulării la termenul stabilit de acesta prin adresa mai sus amintită în vederea predării lacului, nici până la acest moment nici o persoană nu s-a prezentat la sediul punctului de lucru pentru a putea încheia un document de predare primire.

A reîncercat discuţii amiabile cu reprezentanţii ABA Prut Bârlad dar şi cu cei ai SGA Vaslui, discuţii care nu au avut nicio urmare până la prezentarea proceselor verbale despre care a făcut vorbire în preambulul acestei plângeri.

Mai mult decât atât, prin adresa cu numărul 19 din data de 10.10.2017, a solicitat scăderea nivelului de apă din bazin astfel încât să fie posibilă recoltarea peştelui ce îi aparţine. La această solicitare, nici până la această dată nu a primit un răspuns, chiar dacă peste această solicitare scrisă a revenit cu apeluri telefonice în încercarea de a afla un punct de vedere, motiv pentru care este încă în imposibilitatea de a recupera din acumulare materialul biologic ce îi aparţine şi ca atare se vede deposedată petenta, fără nici o justificare legală, de bunuri ce îi aparţin ca societate comercială.

Tot pe fondul cauzei, petenta a arătat faptul că legislaţia invocată de către agentul constatator nu are nici o legătură cu situaţia în care se află ca şi parteneri contractuali în condiţiile în care, art. 4 alin 4 din OUG 107/2002 modificată şi aprobată prin Legea 404/2003, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă foarte clar cui şi pentru ce abateri se aplică sistemul de penalităţi cuprins în anexa 6 din acelaşi act normativ.

Legislaţia în materie este fundamentată pe principiile, foarte corecte, ”risipitorii si poluatorii plătesc”. In situaţia petentei nu poate fi vorba nici despre risipirea şi cu atât mai puţin de poluarea unei surse de apă.

Curtea reţine aşadar că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă anularea procesului-verbal de constatare şi de stabilire a penalităţilor.

Natura juridica acestui act este de act administrativ, însă legiuitorul a stabilit, prin lege specială, competenţa în primă instanţă, la judecătorie, astfel încât se aplică dispoziţiile art. 6 alin. (7) din anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002, care prevăd: „Decizia şi procesul-verbal de constatare se comunică unităţii penalizate prin poştă, cu confirmare de primire, în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data emiterii acesteia. Împotriva procesului-verbal de constatare şi de stabilire a penalităţilor unitatea în cauză poate face plângere, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea comunicării, la judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârşită abaterea. Hotărârea prin care se rezolvă plângerea este definitivă. Procesul-verbal de stabilire a penalităţilor, neatacat în justiţie în termenul stabilit, constituie titlu executoriu”.

Curtea mai reţine că prin Decizia nr. 14/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 27182/215/2016 şi, în consecinţă, a stabilit că: natura juridică a procesului-verbal de constatare a abaterilor de la normele de utilizare/exploatare a resursei reglementat de art. 6 alin. (6) din anexa nr. 3 la O.U.G. nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale „Apele

Române”, aprobată cu modificări prin Legea nr. 404/2003, cu modificările şi completările ulterioare, este aceea de act administrativ. ” Insă problema de drept supusă dezlegării era „dacă hotărârea prin care se rezolvă plângerea împotriva acestui proces-verbal, de către judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârşită abaterea, este supusă vreunei căi de atac şi, dacă da, care este aceea, având în vedere dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 76/2012.”

In cuprinsul deciziei dată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se arată că „ în ce priveşte calea de atac împotriva hotărârii prin care se rezolvă plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a abaterilor, care, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (7) din anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002, este de competenţa judecătoriei, aceasta este apelul, care se judecă de instanţa imediat superioară, adică de tribunal, potrivit dreptului comun.” Si că „ calea de atac împotriva hotărârii prin care se rezolvă plângerea împotriva procesul-verbal de stabilire a penalităţilor este numai apelul, care se soluţionează de tribunal, ca instanţă ierarhic superioară judecătoriei care a soluţionat plângerea”.

Prin urmare, chiar dacă procesul verbal de constatare a abaterilor de la normele de utilizare/exploatare a resursei este un act administrativ, legiuitorul a stabilit în mod expres ca plângerea îndreptată împotriva acestuia să fie soluţionată în primă instanţă de judecătorie.

Astfel potrivit art. 6 alin. 7 din Anexa 3 a OUG nr. 107/2002 rezultă că împotriva procesului verbal de constatare şi de stabilire a penalităţilor se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicare la judecătoria în raza căreia a fost săvârşită abaterea.

De asemenea, la anexa 5 din Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 798/2005 modificat şi completat prin Ordinul 1725/2010 s-a aprobat formularul tip a Procesului verbal de constatare a abaterilor de la normele de utilizare/exploatare a resursei unde se arată că împotriva acestui act se poate face contestaţie la judecătorie.

In plus, aşa cum rezultă din cuprinsul deciziei dată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a abaterilor, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (7) din anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002, este de competenţa judecătoriei.

In aceste condiţii, faţă de dispoziţiile legale menţionate şi de decizia 14/2018 a ÎCCJ, având în vedere şi principiul de drept
lex specialis derrogat lex generalis,
Curtea constată că competenţa de a soluţiona plângerea împotriva Procesului verbal de constatare a abaterilor de la normele de utilizare/exploatare a resursei revine judecătoriei în raza căreia s-a săvârşit abaterea, respectiv Judecătoriei Huşi.

Faţă de toate considerentele arătate, în baza art. 135 alin. 4 Cod procedură civilă, Curtea stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC „X” SRL şi pe pârâta Administraţia Bazinală de Apă Prut-Bârlad, SGA Vaslui în favoarea Judecătoriei Huşi.