Conflict negativ de competenţă. Regulator de competenţa stabilind competenţa de soluţionare a contestaţiei privind rezultatul procedurii simplificate proprii de atribuire a unui contract de achiziţii publice

 

Cuprins pe materii: Achiziţii publice

Indice alfabetic: Conflict negativ de competenţă. Procedură simplificată proprie de atribuire a unui contract de achiziţii publice

Temei de drept: art. 7 din Legea nr. 98/2016, art. 12 din Legea nr. 101/2016, art. 101 alin. 2 din HG nr. 395/2016

Art. 12 din Legea nr. 101/2016 reglementează o deplină jurisdicţie in favoarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, stabilind că „este competent să soluţioneze contestaţiile cu privire la procedurile de atribuire a contractelor prin complete specializate constituite potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare ”. Excepţiile de la această regulă ar trebui să fie menţionate expres si limitativ de un act normativ cu aceeaşi forţă juridică.

In consecinţă, nu poate fi exclusă procedura simplificată de atribuire a unui contract chiar cu o valoare inferioară celei reglementate de art. 7 din Legea 98/2016, atâta timp cât autoritatea contractantă a înţeles să recurgă la o atare procedură, arătând în fişa de date a achiziţiei că procedura se desfăşoară cu aplicabilitatea Legii nr. 98/2016, HG nr. 395/2016.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia Contencios administrativ şi fiscal, Sentinţa civilă nr. 26/19.02.2018

Asupra conflictului negativ de competenţă ivit
între Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi Tribunalul Vaslui
privind soluţionarea contestaţiei formulate de către SC „X.” SRL, Curtea constată următoarele:

La data de 28.12.2017 pe rolul Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor s-a înregistrat sub nr. 4750/201 contestaţia formulată de SC „X.” SRL în contradictoriu cu Judeţul Vaslui având ca obiect anularea actului cu nr. 16412/19.12.2017 intitulat Comunicare rezultat procedură şi a tuturor actelor subsecvente care au stat la baza emiterii acestuia, reluarea procedurii şi reanalizarea ofertelor financiare.

Prin Decizia nr. 115/C5/4750 din data de 12.01.2018 Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a admis excepţia de necompetenţă materială a Consiliului şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Tribunalului Vaslui - Secţia civilă.

Prin sentinţa nr. 47/30 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. XX/89/2018, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de SC „X.” SRL, în contradictoriu cu autoritatea contractantă Judeţul Vaslui, în favoarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor; în temeiul art. 134 Cod de procedură civilă s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a suspendat din oficiu judecata cauzei; s-a dispus înaintarea cauzei la instanţa judecătorească ierarhic superioară, respectiv Curtea de Apel Iaşi, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Curtea sesizată fiind cu soluţionarea conflictului de competenţă dintre cele două instanţe potrivit art. 135 alin 3 C. proc. civ. analizând obiectul şi natura juridică a cauzei deduse judecăţii, în raport de actele şi lucrările dosarului, considerentele celor două hotărâri de declinare a competenţei şi dispoziţiile legale în materie reţine următoarele:

În vederea atribuirii de către autoritatea contractantă Judeţul Vaslui a contractului având ca obiect
„
servicii de pază şi intervenţie cu societăţi specializate de pază pentru Centrul de management Integrat al Deşeurilor Roşieşti",

pe pagina de internet a Consiliului Judeţean Vaslui, a fost publicat anunţul privind cumpărarea serviciilor de pază prin procedură simplificată proprie, în conformitatea cu anexa 2 la Legea nr. 98/2016. Valoarea estimată a contractului era de 220 052 lei + TVA.

În derularea procedurii, autoritatea contractantă a emis adresa 16412/19.12.2017, denumită „comunicare rezultat procedură” -, prin care a informat contestatoarea SC „X.” SRL că, oferta câştigătoare este cea depusă de SC „Z.” SRL.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 98/2016: „Prezenta lege reglementează modul de realizare a achiziţiilor publice, procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică şi de organizare a concursurilor de soluţii, instrumentele şi tehnicile specifice care pot fi utilizate pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică, precum şi anumite aspecte specifice în legătură cu executarea contractelor de achiziţie publică”

Potrivit art. 1 din Legea nr. 101/2016: „(1) Prezenta lege reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor”.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 101/2016 (1) Orice persoană care se consideră vătămată într- un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorităţi contractante sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri poate solicita anularea actului, obligarea autorităţii contractante la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, potrivit prevederilor prezentei legi.

Potrivit art. 12. din Legea nr. 101/2016 (1) „Consiliul este competent să soluţioneze contestaţiile cu privire
la procedurile de atribuire

a contractelor prin complete specializate constituite potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare aprobat potrivit art. 37 alin. (2).”Potrivit Art. 68 din Legea nr. 101/2016 din Secţiunea I „Procedurile de atribuire. Aplicarea procedurilor de atribuire” din Capitolul III „Procedurile de atribuire reglementate de prezenta lege, aplicabile pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică/acordurilor-cadru sau organizarea concursurilor de soluţii cu o valoare estimată egală sau mai mare decât pragurile prevăzute la art. 7 alin. (5), sunt următoarele:..i)
procedura simplificată.

Astfel, Legea nr. 101/2016 reglementează posibilitatea celor vătămaţi de a uza fie de calea administrativ - jurisdicţională, fie de cea judiciară, însă art. 12 precitat vizează exclusiv calea de atac administrativ-jurisdicţională pe care o pot exercita la Consiliu persoanele care se consideră vătămate, fără, însă, a le interzice acestora dreptul constituţional de a apela la instanţele judecătoreşti,cu privire la orice procedura de atribuire, inclusiv procedura simplificată.

Cu alte cuvinte, normele precitate nu exclud posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei, pe calea comună de atac a contenciosului administrativ, respectiv nu exclud competenţa materială a instanţelor judecătoreşti în astfel de litigii, însă, odată aleasă calea administrativ jurisdicţională, trebuie finalizată această procedură.

Textul art. 12 din Legea nr. 101/2016 reglementează o deplină jurisdicţie în favoarea Consiliului, stabilind că „este competent să soluţioneze contestaţiile
cu privire la procedurile de atribuire

a contractelor prin complete specializate constituite potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare”. Excepţiile de la această regulă ar trebui să fie menţionate expres si limitativ de un act normativ cu aceeaşi forţă juridică.

În consecinţă, nu poate fi primită susţinerea Consiliului referitoare la excluderea procedurilor simplificate de atribuire cu o valoare inferioară celei reglementate de art. 7 din Legea nr. 98/2016.

De asemenea, potrivit art. 7 din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice:

„(1) Procedurile de atribuire reglementate de prezenta lege se aplică în cazul atribuirii contractelor de achiziţie publică/acordurilor-cadru a căror valoare estimată, fără TVA, este egală sau mai mare decât următoarele praguri valorice:

1. 23.227.215 lei, pentru contractele de achiziţie publică/acordurile-cadru de lucrări;
2. 600.129 lei, pentru contractele de achiziţie publică/acordurile-cadru de produse şi de servicii;
3. 3.334.050 lei, pentru contractele de achiziţie publică/acordurile-cadru de servicii care au ca obiect servicii sociale şi alte servicii specifice, prevăzute în anexa nr. 2.

(2) Autoritatea contractantă atribuie contractele de achiziţie publică/acordurile-cadru şi organizează concursurile de soluţii care privesc achiziţii publice a căror valoare estimată este mai mică decât pragurile corespunzătoare prevăzute la alin. (1) prin aplicarea unei proceduri simplificate, cu respectarea principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2).”

Aşadar, procedura simplificată este tot o procedură de atribuire ce nu poate fi exclusă competenţei de verificare a consiliului, întrucât, legiuitorul nu stabileşte competenţa acestuia de a soluţiona contestaţii numai cu privire la anumite proceduri de atribuire ci, specifică fără echivoc
„procedurile de atribuire a contractelor
” - art. 1 din Legea nr. 101/2016.

În atare condiţii, nici instanţa, nici Consiliul şi nici participanţii la o astfel de procedură nu pot face distincţii pe care legea nu le prevede.

Prin urmare, alegerea procedurii simplificate nu atrage modificări de competenţă ci, aşa după cum arată art. 7 alin. 4 din Legea nr. 98/2016 :
„(
4) Condiţiile şi modalităţile de aplicare a procedurii simplificate prevăzute la alin. (2) presupun cel puţin termene mai scurte decât cele prevăzute în cuprinsul prezentei legi şi formalităţi procedurale reduse
”. De asemenea, nici art. 113 din Legea nr. 98/2016 şi nici cele ale art. 101 din HG nr. 395/2016, nu stabilesc norme speciale de competenţă. Prin art.101 alin.2 din HG nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr.98/2016 privind achiziţiile publice, s-a prevăzut în sensul că „Atunci când atribuie contracte de achiziţie publică/acorduri-cadru şi organizează concursuri de soluţii care privesc achiziţii publice ce au ca obiect servicii sociale şi alte servicii specifice a căror valoare estimată este mai mică decât pragurile corespunzătoare prevăzute la art.7 alin.(1) lit. c) din Lege, autorităţile contractante pot organiza propriile proceduri simplificate de atribuire cu respectarea principiilor prevăzute la art.2 alin.(2) din Lege”.

De altfel, art.101 alin.2 este inclus în Paragraful 8
„
Procedura simplificată”

al Secţiunii a 5-a „Derularea procedurilor de atribuire” din Cap. III „Realizarea achiziţiei publice” din HG nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice.

Apărarea autorităţii contractante potrivit căreia nu era obligată să urmeze calea specială a atribuirii contractului în baza legii speciale este lipsit de relevanţă atât timp cât aceasta a ales calea reglementată de legea achiziţiilor publice aşa încât, orice problemă ivită în cursul derulării procedurii trebuie soluţionată potrivit competenţelor stabilite de legislaţia specială.

De altfel, chiar autoritatea contractantă recunoaşte că ne aflăm în faţa unei proceduri speciale la care a apelat pentru a respecta dispoziţiile Legii nr. 98/2016, arătând în fişa de date a achiziţiei că procedura se desfăşoară cu aplicabilitatea Legii nr. 98/2016, HG nr. 395/2016.

Făcând parte din procedura simplificată, procedura simplificată proprie nu poate primi o calificare distinctă de cea de procedură de atribuire prevăzută în mod expres de lege pentru procedura simplificată, acesta reprezentând tot o procedură de atribuire în sensul legii.

În concluzie, ne aflăm în faţa unei proceduri suspuse rigorilor şi competenţelor stabilite de Legea nr. 101/2016, aşa încât competenţa de soluţionare a contestaţiilor revine Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, potrivit art. 12 din Legea nr. 101/2016.

Faţă de toate considerentele arătate, Curtea, în baza art.135 alin. 4 Cod procedură civilă, Curtea stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC).